13 aprilie 2012

Gaz Metan Severin - Poli 1:1 (1:1)

Al treilea egal consecutiv nu aduce nimic nou în jocul Politehnicii, exceptând eventual o mult mai evidentă dezarmare motivațională a unora dintre fotbaliști. N-am avut parte de un meci reușit, iar cu excepția ultimelor douăzeci de minute și eventual al debutului de partidă, alb-violeții au părut să fi mers la Severin doar pentru a face act de prezență.

Cu toți dezertorii și răzvrătiții lăsați în afara primului unsprezece (Lepmets, Gorobsov, Goga și Ricketts), titularii de astăzi au inclus un debutant, în persoana portarului Mario Kirev. O altă surpriză a reprezentat-o prezența lui Rocha pe teren din primul minut, brazilianul nemaiapărând în tricoul Politehnicii de ceva vreme. Culmea, acești doi jucători au fost decisivi pentru rezultatul stabilit pe tabelă, și aș pune chiar de pe acuma că Rocha a fost cel mai bun polist astăzi. Din pasa lui s-a construit prima ocazie de gol a meciului, când Popovici a scăpat spre poartă, ușor lateral stânga, și șutul său a fost blocat de portar. Deschiderea de scor a avut loc repede, în minutul doisprezece, și l-a avut în prim plan pe același Rocha, care a profitat de gafa lui Bălace, a depășit în viteză un adversar și a culcat portarul înainte de a finaliza la colțul opus - o reușită foarte prezentabilă. Din acest moment însă, Poli n-a mai jucat absolut nimic, așezarea din teren a tranziționat rapid la un 4-4-2 și deodată nu mai puteam ține posesia nici treizeci de secunde la rând. Implicit, gazdele au forțat puternic și au avut parte în următoarele douăzeci de minute de trei lovituri libere de la aproximativ treizeci de metri. Prima, executată de Olah, a fost trimisă în zid. A doua, execcutată de Olah, a fost trimisă în bară. A treia, indirectă, executată de Neacșa, a intrat în poartă după o intervenție stângace a lui Kirev. Între timp, gazdele au reclamat două penalty-uri, care s-ar fi putut acorda la o intervenție întrâziată a lui Scutaru, dar nu la momentul de inspirație al lui Kirev, și au mai încercat poarta prin același Neacșa, dar tot Kirev a blocat.

Mi se pare mereu interesant să vezi cum o echipă poate ataca cu determinare maximă și forță impunătoare când este condusă, dar mai mereu după ce egalează trece la un joc de așteptare. Niciodată nu mi-am putut explica această mentalitate bizară. Cert e că repriza s-a terminat la egalitate, dar cu un nou ritm, unul al lentorii lipsite de fantezie. Mitanul secund a debutat oarecum cu o ocazie, când Olah din poziție de singur cu portarul a fost nevoit să vadă cum Kirev a deviat șutul său în corner - dar în rest, până în minutul 70 jocul a fost încâlcit și plictisitor. Apoi, din nimic, alb-violeții au început să joace. Declicul trebuie să se fi produs la șutul spectaculos trimis de Axente în bară, înainte ca același număr nouă să șuteze, din unghi, puțin pe lângă. Cu inițiativa de partea noastră, Poli s-a aflat mult mai frecvent în jumătatea adversă. Pe lângă câteva lovituri de colț periculoase, alb-violeții și-au mai trecut în cont un șut pe poartă prin Chiș, în minutul 83, dar portarul advers a respins în corner. Din alt nimic, cam în aceeași perioadă, s-a declanșat o mică furtună la Severin, care a îngreunat finalul de meci pentru ambele formații. Ultima șansă de gol le-a aparținut gazdelor, care s-au trezit cu mingea în careu, doi jucători s-au încurcat reciproc, iar când finalmente Mitic a șutat, mingea a trecut pe lângă.

E greu să vorbim despre ce se întâmplă în teren, când psihicul jucătorilor este apăsat de atâtea alte lucruri. Cert este că cei care intră pe gazon ar trebui măcar să-și dorească să câștige pentru că, vorba lui Mera, carierele lor ca profesioniști sunt în joc. În plus, acesta este tipul de moment absolut nefericit care arată capacitatea de concentrare a fiecărui jucător în parte. Cultura deznădejdiei permează viața de zi cu zi și este îmbrățișată adesea ca parte integră a unui destin inevitabil - poate că n-ar trebui să fie așa. Mai ales atunci când ești susținut în toată țară de suporteri devotați, care prioritizează acest lucru peste toate alte lucrurile pe care le prioritizeaza majoritatea lumii. Că doar la Poli nu se joacă fotbal pentru deliciul și bunăstarea altor terți care nu dau pe la stadion.

Că tot am adus în discuție fotbalul, am fost foarte plăcut surprins de Rocha și mi-a plăcut atitudinea lui. Pe lângă gol, nu s-a ferit să lupte pentru mingi la mijlocul terenului și la golul oaspeților a fost singurul jucător care a ieșit să blocheze șutul. Mera, în stilul propriu, nu și-a mai luat nicio marja de precauție și s-a aruncat cu aproape fiecare ocazie la picioarele adversarilor, culmea, de fiecare dată fără să faulteze și mai mereu reușind o deposedare.  
La o adică, dacă Kirev n-ar fi greșit așa de amar la gol, prestația sa ar fi fost catalogată drept excelentă.  Și nu în ultimul rând, aș mai aprecia și importanța lui Axente, căci execuțiile sale din repriza secundă au impulsionat echipa, la fel ca și introducerea lui Chiș și Cârstea. Cel din urmă are anumite valențe de luptător, dar momentan nu-i prea iese pasența - dacă e din neșansă sau lipsă de valoare, nu cred că vom apuca cu adevărat să înțelegem.
De fapt, probleme am avut doar cu linia de mijloc, care nici măcar în formula de 4-4-2 nu a reușit să țină de balon, grație nu în mică parte a aportului timid al fundașilor centrali, care nu s-au prezentat des la susținere. Scutaru a părut tare supărat pe viață, exagerând și două intervenții care ar fi putut să ne coste, în timp ce Ilie a dat dovadă de un plasament dezamăgitor. Măcar Sandu, care a pierdut câteva mingi, a fost consecvent - adică destul de solid defensiv, a ieșit mai mereu bine cu mingea, dar lansările sale au fost periculos de mediocre.

Și iată cum, deși aveam impresia că nu e mare lucru de spus, m-am întins până să ajung la final. Ca să trag o concluzie, idealistul din mine a fost dezamăgit de atitudinea jucătorilor în anumite momente ale meciului, dar mă confortează oarecum gândul că se putea și mai rău. Mai înghițim în sec o săptămână și vedem ce ne paște după aceea.

Apropo de Paște - să fie cât mai fericit cu putință!

P.S. Îmi este permis să mai adaug că tranziția la 4-4-2 cu Rocha în atac și Popovici pe flanc nu mi s-a părut o mutare inspirată?

Poli: Kirev (5) - Mera (6), Scutaru (5,5), Ilie (5), Sandu (5,5) - Rocha (6,5), Poparadu (5,5), Fuchs (5,5) - Pătraș (5,5), Axente (6), Popovici (5,5)

Schimbări:

Chiș (5,5) pentru Popovici (min 52)
Cârstea (5,5) pentru Rocha (min 61)
Ricketts pentru Axente (min 90)

3 comentarii :

Andrei Vajna II spunea...

Cred ca unii exagereaza cu atitudinea jucatorilor. Nu mi s-a parut nimic iesit din comun. Mi se pare normal sa fie afectati, pentru ca orice om isi mai pierde din concentrare cand are si altele pe cap. Depinde de firea fiecaruia cat de bine poate functiona sub stres, ceea ce cred ca ai spus si tu.

Poate e nevoie de un imbold. Si nu ceva generic de genul sa lupte pentru culori sau pentru carierele lor. Cred ca un mesaj de solidaritate ar fi cel mai potrivit. Cred ca asta i-ar apropia mai mult de suporteri.

Si da, sunt de acord ca a fost o miscare neinspirata.

Eu as juca asa: Rocha in locul lui Patras pe stanga. Popovici mutat si el pe partea stanga atacului. Iar pe dreapta Chis si Ricketts. Si bineinteles Belu, ca Mera nu le are cu atacul. Iar la mijloc Poparadu sau Dobricean dupa nevoi.

Anonim spunea...

Chiar daca a gresit cred ca Kirev este un portar foarte bun.Se vede ca nu are meciuri in picioare dar in rest cred ca este OK.Rocha din diverse motive nu a fost folosit si s-a vazut ca este un jucator excelent.Daca este cazul sa mai vorbim de fotbal la Timisoara esenta rezultatelor neconvingatoare este linia de mijloc care nu stie sa pastreze mingea nu colaboreaza cu atacul sau apararea.Mijlocasii nostrii sunt toti distructivi si recuperatori dar sa paseze sau sa suteze la poarta inca nu stiu.Ne trebuie un antrenor meserias.Cel pe care-l avem (cat mai este pana la desfiintare) vorbeste frumos dar practica il omoara.

Andrei Vajna II spunea...

Eu chiar sunt curios daca ar fi sa continue echipa asta asa cum e ea acuma si cu Velcea si Stoicov, sa fie lasati 3 ani, oare ce ar obtine?

Google+