Aici nu scriu despre importanta sentimentala a plecarii lui Torje, de impactul acestei umilinte sau de orice alta chestiune din asta, "pentru fraieri". Aici scriu despre justificatia presedintelui alb-violet pentru finalizarea tranzactiei in cauza.
Inceputul comunicatului emis de Marian Iancu in cursul acestei zile suna dupa cum urmeaza:
""Economia de piata are regulile ei bine definite iar eu, conducator al acestui club, nu le voi incalca la presiunile emotionale ale nimanui. Si asta deoarece respect locul unde muncesc si-i apar interesul cu orice pret. Populismul in fotbal este principalul meu dusman. Realismul, in schimb, e aliatul meu si al nostru, asa mi-ar placea sa cred. Imi asum intreaga responsabilitate pentru hotararea care am luat-o."
Au mai urmat tot felul de declaratii care vorbesc despre cum "suporterii pot fi suparati, dar eu nu pot gresi" si "avem 2-3 de Torje la echipa care sa-l inlocuiasca".
Deci, pentru cei care nu au inteles:
Noi suntem prea mici ca sa ne dam seama cum functioneaza mecanismele acestei lumi. Suntem prea subiectivi, iar fiindca suntem subiectivi si factorul afectiv are o pondere cand luam o decizie (fie si una financiara) suntem inferiori ratiunii lucide a lui Marian Iancu. Caci doar ratiunea conteaza, asa cum a contat ratiunea acelei flegme care sta si acuma pe fata Timisoarei.
Dar sa ne intoarcem la adevarurile economiei de piata. Privita de la distanta, suma de 2 milioane de Euro pentru coproprietatea lui Torje este o suma buna. De fapt ea este probabil mai mare de 4 milioane, considerand procentajul de 50% ce i se cuvine clubului dintr-un viitor transfer al dinamovistului.
Faptul ca Mazilu a plecat pe 4 milioane nu indica decat ca Torje putea sa plece pe mai mult, daca ar fi confirmat. Actionand insa dupa principiul "ce-i in mana nu-i minciuna", Iancu a decis ca este viabil din punct de vedere financiar ca Poli sa vanda acest jucator.
Ma intreb insa (precum o facea si Catalin Tolontan, pe blogul sau), cat de lucida este ratiunea lui Iancu si cat de profunda este intelegerea sa despre economia de piata in fotbal, judecand dupa rezultatele obtinute de echipa pe care o patroneaza de cativa ani de zile? De ce a fost mai viabil ca Torje sa fie vandut, decat ca in ultimii doi ani sa se investeasca niste bani intr-un departament de marketing, sa se promoveze unii jucatori emblematici ai echipei, iar apoi sa se incaseze banii fanilor "sentinmentali"? Cum ramane cu "brand-ul national" cand echipa isi vinde toti jucatorii emblematici? Cati bani se scurg prin aceste fisuri? Pe cat s-ar fi vandut Torje acuma daca Poli isi indeplinea obiectivul anul trecut si evolua in Cupa UEFA anul acesta? Nici nu vrea sa ma gandesc cati bani se pierd cand fanii isi pierd increderea in echipa din cauza decizilor luat de conducere. Oare cum am ajuns de la o medie de 18,000 de spectatori in 2005/2006 la un de 11,000 anul acesta? Asta inseamna cel putin 300,000 de Euro dintr-un foc. N-o fi doar televizorul de vina. Mi-e groaza sa ma gandesc ce succes ar avea acest management intr-o tara in care o diferenta de 7000 de bilete inseamna vreo 2 milioane de Euro.
Exista tot felul de intrebari de aceasta factura care nu isi gasesc raspuns in atitudinea clubului fata de fenomenul economic in care isi duce existenta, iar la un calcul precis, sunt convins ca pierderile ar insuma anual cel putin un milion de Euro. Deci sa fiu scuzat daca nu am mare incredere in abilitatile unui manager care ignora partile esentiale din punct de vedere economic ale fenomenului fotbalistic. Marele lui noroc este ca are aparent de unde sa bage, iar cand bagi mult, in mod aproape inevitabil ajungi sa si scoti ceva.
Dar cum ramane cu performantele sportive? Cele pe care, conform spuselor lui Iancu, nu le sacrificam? Il dam pe Torje la Dinamo sa fie titular sa ajunga la Euro? Pai daca Torje ajunge la Euro se mai pune problema daca e suficient de bun sa fie titular la noi?! Cum de nu vrea nimeni sa ramana la Poli? Emeghara, Plesan, Torje, toti au plecat fiindca au vazut gloria cu ochii la alte echipe...mda. Nu stiu eu prea multe despre cum functioneaza un om, dar stiu ca atunci cand un om este fericit, el nu pleaca imediat cand i se ofera ocazia. Toti au plecat pentru ca si-au pierdut increderea in abilitatea conducerii de a le garanta un viitor la o echipa de top.
Despre Marian Iancu am spus ce am avut de spus si cu alte ocazii. De Torje nu vreau sa spun decat ca sunt putin dezamagit, pentru ca desi inteleg ca e greu sa rezisti presiunii la varsta lui - atat din partea conducerii, cat si din partea societatii "microbiste" - nimeni nu-l obliga sa faca afirmatii de genul celor pe care le-a facut. Dar asta e, doar fiindca e din Timisoara nu inseamna neaparat ca-i si deosebit.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu