Impotenta de care am dat dovada la Craiova pare sa se fi acutizat in aceasta deplasare la echipa secunda a Stelei. Poate ca amarul nu este la fel de amar, dat fiind ca in niciun moment al reprizei a doua alb-violetii nu au dat sa se inteleaga ca ar fi capabili de mai mult in fata unei echipe asezate pe doua linii in aparare.
Dar de fapt problema este alta - si mereu aceeasi. Nici nu incepuse bine meciul ca buzoienii deschisesera scorul prin Jozic, in urma unei libere respinse de Popa si a inabilitatii fundasilor de a degaja balonul. Imediat a urmat un gol anulat lui Abiodun pentru hent, dar reluarile nu sunt edificatorii. In continuare insistenti, jucatorii gazdelor obtin o libera pe care o executa repede, Vlaicu dejoaca jocul la ofsaid si il invinge pe Popa. Penibilul scorului de 0-2 nu dureaza decat un minut, caci Karamyan reuseste sa reia in poarta o centrare a lui Rusic, cu largul concurs al lui Minca. De aici incolo, meciul se domoleste, gazdele tin mingea departe de poarta, iar singura ocazie reala a reprizei o are Bucur, care rateaza incredibil din cativa metri.
Mitanul secund, unul atat de anost incat imi vine greu sa o transpun in cuvinte, este unul al umilintei pentru alb-violeti. Intr-o zi de disfunctionalitate maxima, aproape identica cu cea de la Craiova - unde insa am avut mai multe sanse de gol -, doar Karamyan si Alexa se remarca prin jocul prestat, in timp ce Popa reflecta agonia tuturor prin reactia sa la a doua ratare magnifica a lui Bucur. Pe un teren prost, cu un portar in fata caruia trebuie doar sa-i dai pe poarta si mingea are mari sanse de a intra, la o ora odioasa si in fata unui public rusinos in linii mari, Poli a oferit o noua mana de ajutor slabistilor ligii intai.
Se evidentiaza din nou lipsa acuta a anumitor jucatori, pe care i-am mai enumerat si dupa meciul de la Craiova. Aliuta inert pe terenul mocirlos de la Buzau, Bucur pierdut pe taramurile visarii, Uhrin amarat pe banca cu stiinta ca nu are pe cine sa trimita pe teren - cam acestia a fost factorii care au decis rezultatul meciului. Chiar daca am incercat sa ma pacalesc dupa infrangerea de acuma doua etape, ma tem ca nu e loc de pacaleala: lotul e inca subtire, iar in aceste circumstante ne va fi greu sa terminam in primele trei echipe ale ligii, precum imi inchipuiam eu copilareste ca ar fi posibil. Poate asta e normal, dar cu siguranta nu este normal ca o echipa precum Gloria Buzau sa ne invinga. Iar problema principala este ca - exact ca la Craiova - le-am facut viata usoara, apararea fantezista a primelor cincisprezece minute costandu-ne rezultatul final. Trist, dar adevarat.
Acuma asta este, pana la iarna vom evolua in continuare cu aceasta apasare constanta a intelegerii. A intelegerii faptului ca uneori pur si simplu nu putem, chiar daca in mod normal ar trebui sa putem foarte bine. De am obtine victorii acasa si eventual trei puncte din deplasare in meciurile ramase (Ceahlaul [A], Farul [D], Poli Iasi [D], CFR Cluj [A]), eu unul as fi mai mult decat multumit. Iar dupa transferurile de la iarna, mai vorbim.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu