16 septembrie 2015

Dincolo de gard: organizarea juniorilor la Poli

A trecut aproape un an de zile de când v-am rugat să completați o evaluare detaliată despre Cronica Violetă. Nu cred că am reușit să introducem foarte eficient sugestiile exprimate atunci, dar de multă vreme ne dorim să fim mai aproape de echipă și să vă prezentăm în special mai multe informații despre juniorii crescuți de club, despre Poli II, despre ce ne rezervă viitorul fotbalistic. Ca un prim pas, am avut oportunitatea astăzi să discut cu directorul tehnic de la Centrul de Copii și Juniori al clubului, fostul jucător și antrenor al Politehnicii, Aurel Șunda. Am vrut să înțeleg cum este organizată activitatea din acest departament, care-i sunt obiectivele și ce mecanisme asigură atingerea lor. O mică inspecție faptică de cronicar cuminte.

Întâlnirea  a avut loc în biroul său, în a cărui antecameră stăteau puse pe pereți programele echipelor de juniori, în ansamblul sezoanelor, precum și în detaliul săptămânii în curs. Rafturile din spatele lui Șunda adunau bibliorafturi pentru diversele activități ale clubului: dosare cu jucătorii legitimați pe categorii de vârste, dosare cu fișe de proceduri și rapoarte, dosare cu legislația sportivă relevantă domeniului de activitate. Alături de acestea zăceau mai multe cărți de tehnică și pedagogie în sport, una tronând aparte, cu sute de pagini de prescrieri și norme organizatorice de la cluburi mari ale Europei. În stânga și în dreapta, diplome de la titlurile câștigate de juniorii C și E sezonul trecut, poze ale loturilor de jucători și afișe motivaționale despre importanța echipei și a comunicării. Mi-a sărit în ochi un citat al lui Guardiola despre rolurile pe care trebuie să le îndeplinească un antrenor bun.

Nu am fost în căutarea de cifre - câte sute de jucători avem legitimați, câți antrenori, câte echipe. Inevitabil, însă, m-am împiedicat de ele și le redau pe cele importante, care ne ajută să înțelegem organizarea clubului. Piramida la capătul căreia ieși fotbalist constă din cinci grupe obligatorii, construite pe pregătirea juvenilă care le precede. Juniorii (A, B, C, D, E) urmează în acest moment generațiilor de la 2006 încolo, încadrate la grupe de copii. Un antrenor rămâne alături de echipa formată pentru trei ani (E, D, C), respectiv doi ani (B, A), asigurând continuitatea. Ca o paranteză, Șunda îmi prezintă o copie a unui articol despre fotbalul olandez, la academia lui Ajax, unde antrenorii se rotesc la fiecare șase săptămâni.

Restructurarea campionatului juniorilor din acest an, care include și centrele de excelență zonale, și campionatele de elită, a restrâns puțin flexibilitatea la nivelul juniorilor A și B. În plus, e puțin întortocheat: Poli e angrenată în campionatele de elită U19 (A) și U17 (B), care sunt împărțite fiecare în două serii, una de vest și una de est. În paralel există și campionatul obișnuit de juniori A și B, de non-elită, cum ar veni. Centrul de Excelență Timișoara, sub egida FRF, evoluează doar la nivel de juniori B, atât în campionatul de elită, cât și la campionatul de non-elită.

Cât despre jucătorii noștri născuți 97-99, aceștia sunt peste tot. Cincisprezece fac parte din lotul stabil al echipei secunde, care, precum știm, joacă în liga a IV-a. Mai mulți dintre titularii de anul trecut (precum Motreanu, Rotea, Velcotă, Cherecheș sau Livan) sunt împrumutați la echipe din eșalonul al treilea sau chiar din eșalonul secund. Alții (Balaure, Todorov, Dragomir, spre exemplu) au părăsit echipa. Șapte juniori B (generația 2000) se află la Centrul de Excelență Timișoara.

Încerc să mă concentrez pe echipa secundă și să aflu care sunt țintele pentru ei. Șunda se întoarce și ia un dosar de pe raft, îl deschide aparent aleator, și îmi arată o listă cu obiective trasate la nivelul fiecărei echipe de juniori. Lângă Poli II scrie "clasarea pe pozițiile 1-3", precum și "promovarea a 1-2 jucători pentru echipa de seniori". Mă întreb cum funcționează promovarea jucătorilor și aflu că antrenorii fac un raport/referat al jucătorului în care îl recomandă pe acesta. Recomandarea poate fi pentru multe lucruri: transfer, dacă e în probe, cazare, masă, echipamente din cele mai curente. La fel se efectuează și evaluări pentru staff-ul tehnic, o fișă cu patruzeci de rubrici acoperind tot felul de aspecte de calitate în muncă. La nivel de procedură, totul pare acoperitor.

Și atunci, mă bag în seamă, ce putem face să nu pierdem jucători, cum l-am pierdut pe Dragomir? Puține, vine răspunsul, căci regulamentul în vigoare impune semnarea unui contract pe minim 300 RON lunar, dar doar cu acordul jucătorului. Care jucător, de la prieteni, la părinți, la agenți, le aude pe toate și concurența cu un club mare nu este fezabilă. Chiar și dacă clubul îi oferă mai mult (ca reper, salariul minim net pentru un fotbalist de Liga 1 este de 1800 RON), cum a fost cazul în trecut, posibilitățile rămân limitate. Dacă s-ar mai putea face ceva, am inclus-o în comentariul de acuma câteva luni, când am contemplat pe larg soarta lui Dragomir.

După o pauză aud "1,7". Atât îmi zice Șunda că este numărul de fotbaliști care se afirmă dintr-un lot de 25, la nivel de juniori. Când intră Ionel Bungău, acesta pare că plusează către "2" - asta până când completează "la 180". Apoi, discuția ia o turnură administrativă, despre apă, nocturnă și mese de masaj. Lucrurile mici, care fac roata să se-nvârtă.

Niciun comentariu :

Google+