Cu toată agitația din ultima perioadă am și ratat plecarea echipei la Debrecen. Iată, așadar, lotul lui Poli:
portari: Sergei Lepmets (24 ani), Daniel Trițoiu (17 ani), Victor Gîrlea (15 ani);
fundași: Cristian Scutaru (24 ani), Srgian Luchin (24 ani), Andrei Sava (20 ani), Lazlo Sepsi (24 ani), Sorin Ghionea (32 ani), Ioan Mera (24 ani), Ionuț Matei (26 ani);
mijlocași: Alexandru Curtean (24 ani), Iulian Tameș (32 ani), Adrian Poparadu (24 ani), Artur Pătraș (23 ani), Răzvan Dobriceanu (20 ani), Adrian Zaluschi (21 ani), Florin Sandu (23 ani), , Adrian Ganea (23 ani), Alexandru Dudaș (20 ani), Marian Chițu (24 ani);
atacanți: Andrei Zăgrean (24 ani), Dorin Goga (26 ani), Mircea Axente (24 ani), Stefan Nikolic (20 ani), Alexandru Boștină (20 ani), Adrian Popa (23 ani)
(din banatsport)
P.S. Completari de pe site-ul oficial: Popovici, Rocha și Leagu sunt în lot.
Se remarcă faptul că deja este un lot tânăr, cu Tameș și Ghionea fiind singurii jucători peste treizeci de ani, în timp ce restul sunt de la 26 în jos. Pe lângă băieții reveniți de la diversele echipe la care au fost împrumutați (Mera, Sava, Pătraș, Zaluschi, Sandu, Popa, Chițu) se mai află la echipă câțiva jucători de la Poli II (Dobricean, Poparadu, Dudaș, Boștină), precum și doi portari juniori. La acest lot se vor mai alătura Panti, Bourceanu și Ricketts, reveniți de la echipele Naționale.
Remarc doar absența lui Jitaru din acest lot și mă întreb de ce. (later edit)
18 iunie 2011
16 iunie 2011
Plecarea golgheterului
În mod, aș zice, nesurprinzător, s-a confirmat plecarea lui Zicu de la Poli. Cel mai bun și cel mai important jucător al anului trecut, care ne-a oferit numeroase prilejuri de bucurie, pare să ia în continuare decizii cel puțin discutabile în ceea ce privește cariera sa.
A greșit când a părăsit Rapidul pentru o echipă care nu i-a permis să progreseze, ba mai mult l-a pus în genunchi, iar acuma pleacă de la Poli pentru a juca într-un campionat mai slab, cel puțin la fel de suspect ca cel românesc și care e prietenos doar cu străinii ce au măcar puțin spirit de mercenar al muncii. Îmi vine greu să cred că Zicu va replica succesul pe care l-a avut la Poli și îmi pare rău că acuma, când i se ivise poate ultima ocazie de a evolua la nivel înalt într-un campionat puternic și, în final, să se consacreze drept un mare jucător al României, a ales calea cea atât de des bătută.
Ar fi bine pentru el să reușească să găsească motivația de care are nevoie la ȚSKA Sofia. Până atunci, Poli a obținut modesta sumă de 500.000 de EUR pentru transferul său, cel puțin conform spuselor celor din club, care se plângeau de o clauză de transfer pe care o avea Zicu în contract. Mi se pare comic/trist că în final s-a încasat pe un jucător de talentul lui Zicu aproape cât s-a primit pe Latovlevici.
A greșit când a părăsit Rapidul pentru o echipă care nu i-a permis să progreseze, ba mai mult l-a pus în genunchi, iar acuma pleacă de la Poli pentru a juca într-un campionat mai slab, cel puțin la fel de suspect ca cel românesc și care e prietenos doar cu străinii ce au măcar puțin spirit de mercenar al muncii. Îmi vine greu să cred că Zicu va replica succesul pe care l-a avut la Poli și îmi pare rău că acuma, când i se ivise poate ultima ocazie de a evolua la nivel înalt într-un campionat puternic și, în final, să se consacreze drept un mare jucător al României, a ales calea cea atât de des bătută.
Ar fi bine pentru el să reușească să găsească motivația de care are nevoie la ȚSKA Sofia. Până atunci, Poli a obținut modesta sumă de 500.000 de EUR pentru transferul său, cel puțin conform spuselor celor din club, care se plângeau de o clauză de transfer pe care o avea Zicu în contract. Mi se pare comic/trist că în final s-a încasat pe un jucător de talentul lui Zicu aproape cât s-a primit pe Latovlevici.
13 iunie 2011
Lupta juniorilor
A fost un sfârșit de săptămână plin de evenimente pentru juniorii din vestul patriei.
Mai întâi, Timiș U16 a jucat returul cu București U16, a reușit să revină de la 0-2 și au câștigat turneul! Apoi, ieri dimineață, juniorii A de la Poli au întors și ei rezultatul cu Dinamo și s-au calificat în finală după loviturile de departajare. Este vorba, practic, de generația campioană de la juniori B. Ieri după-amiază juniorii A de la Poli 2002, care sunt de fapt cu un an mai mici decât adversarii lor, au terminat la egalitate a doua semifinală cu Viitorul Constanța, deși au condus cu 2-1 la pauză. Nevoia de victorie la două goluri și-a spus însă cuvântul, iar scorul final a fost egal, 2-2.
Așadar, finala la juniori A va fi între Poli și Viitorul și se va disputa din câte înțeleg la Mogoșoaia.
Trebuie să apreciem ce rezultate deosebite au obținut acești băieți, a căror succes pe viitor ar putea să fie sinonim cu succesul Timișorii. E drept că drumul e lung și există mereu tot felul de obstacole și scurtături false ce îl îngreunează, dar faptul că zona de vest are practic patruzeci dintre cei mai buni jucători din România garantează că dacă ei au unde să se dezvolte în continuare, este greu cu putință să nu formeze împreună o echipă deosebită.
Să sperăm că o vor putea face la Poli, într-un cadru care să susțină spiritul timișorean.
P.S. Înțeleg că meciul final la juniori A se joacă la Buftea, duminică de la ora 11, și va fi transmisă de Sport.ro
Mai întâi, Timiș U16 a jucat returul cu București U16, a reușit să revină de la 0-2 și au câștigat turneul! Apoi, ieri dimineață, juniorii A de la Poli au întors și ei rezultatul cu Dinamo și s-au calificat în finală după loviturile de departajare. Este vorba, practic, de generația campioană de la juniori B. Ieri după-amiază juniorii A de la Poli 2002, care sunt de fapt cu un an mai mici decât adversarii lor, au terminat la egalitate a doua semifinală cu Viitorul Constanța, deși au condus cu 2-1 la pauză. Nevoia de victorie la două goluri și-a spus însă cuvântul, iar scorul final a fost egal, 2-2.
Așadar, finala la juniori A va fi între Poli și Viitorul și se va disputa din câte înțeleg la Mogoșoaia.
Trebuie să apreciem ce rezultate deosebite au obținut acești băieți, a căror succes pe viitor ar putea să fie sinonim cu succesul Timișorii. E drept că drumul e lung și există mereu tot felul de obstacole și scurtături false ce îl îngreunează, dar faptul că zona de vest are practic patruzeci dintre cei mai buni jucători din România garantează că dacă ei au unde să se dezvolte în continuare, este greu cu putință să nu formeze împreună o echipă deosebită.
Să sperăm că o vor putea face la Poli, într-un cadru care să susțină spiritul timișorean.
P.S. Înțeleg că meciul final la juniori A se joacă la Buftea, duminică de la ora 11, și va fi transmisă de Sport.ro
9 iunie 2011
Timiș U16 - București U16 2:1 (2:0)
Un eveniment ce putea foarte ușor trece neobservat, a strâns peste 1000 de suporteri datorită unei idei inedite, dar și, să recunoaștem, datorită situației actuale a clubului Politehnica. Astfel, prima manșă a finalei dintre reprezentantele sub-16 ale județului Timiș și Bucureștiului s-a desfășurat pe arena "Dan Păltinișanu", încheindu-se sub lumina nocturnei.
Nici măcar nu a trecut primul minut că deja ne-am dat cu toții seama cine e vedeta din teren - purtătorul numărului 10, Dorinel Rotariu. Este fiul lui Ilie Rotariu, fratele geamăn al mult mai cunoscutului Iosif Rotariu. După această primă fază - un șut puțin pe lângă - în minutul 3 a avut o și mai mare șansă. O pasă genială pe culoar l-a găsit singur cu portarul, pe care l-a driblat, dar mingea s-a dus în plasa laterală. Din păcate, tânărul Rotariu nu avea să se găsească pe lista marcatorilor la finalul partidei, cu toate că a mai avut câteva ocazii foarte bune. Se pare că deși dă dovadă de mai multe calități, mai are de lucru la finalizare.
Timișenii au continuat asaltul la poarta adversarilor, iar golul avea să vină în urma unui corner executat de același Rotariu și fructificat de Miodrag Todorov cu capul. Doar 2 minute mai târziu, Dejan Boldor (alt fiu de fost jucător) a majorat scorul cu un șut lobat de la mare distanță, profitând de plasarea foarte proastă a portarului.
La cum a început meciul, toată lumea se aștepta la o avalanșă de goluri pentru Timiș, dar după golul 2 a intrat într-un moment de acalmie, prilej ca membrii galeriei să producă mult fum și mult zgomot de petarde. În rest, scandări sporadice, iar după pauză s-au cam răsfirat.
Chiar dacă nu și-au mai creat ocazii mari de gol, jocul timișenilor a fost unul solid și plăcut, surprinzând prin ușurința cu care combinau. Un mare ajutor în atac au fost Popa și Jichici. Pare promițător dacă se deprind de pe acum cu jocul în echipă, ceea ce mult timp a lipsit Politehnicii. Ca să nu mai vorbim că toți au coborât să primească sau să recupereze mingi.
Repriza secundă a găsit echipa timișeană retrasă, încercând să apere diferența de două goluri. Ocaziile au fost împărțite la ambele porți, dar atacurile bucureștenilor ne-au dat ocazia să vedem și compartimentul defensiv la lucru, unde Moja și Bocșan au fost exemplari. Ultimul, de altfel, a și jucat, alături de Todorov, pentru Poli II, în victoria cu Sebișul.
Asemeni, portarul Gârlea a fost magnific, etalându-și reflexele, scoțând mai multe faze de gol clare. Nu așa a fost, însă în minutul 72 când, deși a ieșit foarte bine din careu ca să întâmpine o minge, s-a pierdut cu firea și nu a mai știut ce să facă cu ea. Atacantul bucureștean a pătruns în careu și a fost doborât de Artimon (da, tot fiu de fotbalist). Penalty transformat, iar bucureștenii nu au mai reușit să fructifice nici o ocazie până la final.
Jucătorii timișeni au fost foarte bucuroși de victorie și s-au dus să salute publicul, înmânându-le un tricou pe care scria "Pentru toți suporterii".
Va fi greu în retur, dar indiferent de rezultatul final, putem trage câteva concluzii. Fără îndoială, de câțiva dintre jucători vom mai auzi în viitor. La ce nivel, e greu de spus, pentru că timpul stă înaintea lor și mai pot evolua extrem de mult. Rămâne de văzut și care va fi viitorul Politehnicii și cum va putea clubul să-i crească, pentru că au mai fost tinere talente pierdute. De asemenea, să nu ne așteptăm că toți aceștia vor face carieră la Poli Timișoara. Dacă mulți dintre ei sunt acontați de club, nu același este cazul lui Boldor de la LPS Banatul, care are toate șansele să fie acaparat de AS Roma.
Viitorul poate fi frumos, numai să avem grijă ca el să existe.
Timiș U16: Gârlea (Poli Timişoara) – Moja (Poli Timişoara), Bocşan(Poli Timişoara), Todorov (Poli Timişoara), R. Mureşan (LPS Banatul) – Bărbuţ (FC Giroc), Boldor (LPS Banatul), Popa (LPS Banatul), Jichici (Electrica Timişora) – Hîrdău (FC „Marcel Băban” Jimbolia), Rotariu (Poli Timişoara).
Au mai intrat: Albeanu (Auto Timişoara) Scheau (Poli Timişoara) Artimon (LPS Banatul)
Nici măcar nu a trecut primul minut că deja ne-am dat cu toții seama cine e vedeta din teren - purtătorul numărului 10, Dorinel Rotariu. Este fiul lui Ilie Rotariu, fratele geamăn al mult mai cunoscutului Iosif Rotariu. După această primă fază - un șut puțin pe lângă - în minutul 3 a avut o și mai mare șansă. O pasă genială pe culoar l-a găsit singur cu portarul, pe care l-a driblat, dar mingea s-a dus în plasa laterală. Din păcate, tânărul Rotariu nu avea să se găsească pe lista marcatorilor la finalul partidei, cu toate că a mai avut câteva ocazii foarte bune. Se pare că deși dă dovadă de mai multe calități, mai are de lucru la finalizare.
Timișenii au continuat asaltul la poarta adversarilor, iar golul avea să vină în urma unui corner executat de același Rotariu și fructificat de Miodrag Todorov cu capul. Doar 2 minute mai târziu, Dejan Boldor (alt fiu de fost jucător) a majorat scorul cu un șut lobat de la mare distanță, profitând de plasarea foarte proastă a portarului.
La cum a început meciul, toată lumea se aștepta la o avalanșă de goluri pentru Timiș, dar după golul 2 a intrat într-un moment de acalmie, prilej ca membrii galeriei să producă mult fum și mult zgomot de petarde. În rest, scandări sporadice, iar după pauză s-au cam răsfirat.
Chiar dacă nu și-au mai creat ocazii mari de gol, jocul timișenilor a fost unul solid și plăcut, surprinzând prin ușurința cu care combinau. Un mare ajutor în atac au fost Popa și Jichici. Pare promițător dacă se deprind de pe acum cu jocul în echipă, ceea ce mult timp a lipsit Politehnicii. Ca să nu mai vorbim că toți au coborât să primească sau să recupereze mingi.
Repriza secundă a găsit echipa timișeană retrasă, încercând să apere diferența de două goluri. Ocaziile au fost împărțite la ambele porți, dar atacurile bucureștenilor ne-au dat ocazia să vedem și compartimentul defensiv la lucru, unde Moja și Bocșan au fost exemplari. Ultimul, de altfel, a și jucat, alături de Todorov, pentru Poli II, în victoria cu Sebișul.
Asemeni, portarul Gârlea a fost magnific, etalându-și reflexele, scoțând mai multe faze de gol clare. Nu așa a fost, însă în minutul 72 când, deși a ieșit foarte bine din careu ca să întâmpine o minge, s-a pierdut cu firea și nu a mai știut ce să facă cu ea. Atacantul bucureștean a pătruns în careu și a fost doborât de Artimon (da, tot fiu de fotbalist). Penalty transformat, iar bucureștenii nu au mai reușit să fructifice nici o ocazie până la final.
Jucătorii timișeni au fost foarte bucuroși de victorie și s-au dus să salute publicul, înmânându-le un tricou pe care scria "Pentru toți suporterii".
Va fi greu în retur, dar indiferent de rezultatul final, putem trage câteva concluzii. Fără îndoială, de câțiva dintre jucători vom mai auzi în viitor. La ce nivel, e greu de spus, pentru că timpul stă înaintea lor și mai pot evolua extrem de mult. Rămâne de văzut și care va fi viitorul Politehnicii și cum va putea clubul să-i crească, pentru că au mai fost tinere talente pierdute. De asemenea, să nu ne așteptăm că toți aceștia vor face carieră la Poli Timișoara. Dacă mulți dintre ei sunt acontați de club, nu același este cazul lui Boldor de la LPS Banatul, care are toate șansele să fie acaparat de AS Roma.
Viitorul poate fi frumos, numai să avem grijă ca el să existe.
Timiș U16: Gârlea (Poli Timişoara) – Moja (Poli Timişoara), Bocşan(Poli Timişoara), Todorov (Poli Timişoara), R. Mureşan (LPS Banatul) – Bărbuţ (FC Giroc), Boldor (LPS Banatul), Popa (LPS Banatul), Jichici (Electrica Timişora) – Hîrdău (FC „Marcel Băban” Jimbolia), Rotariu (Poli Timişoara).
Au mai intrat: Albeanu (Auto Timişoara) Scheau (Poli Timişoara) Artimon (LPS Banatul)
4 iunie 2011
Despre ușa din dos
Prima plecare de la Poli, ironic sau nu, este căpitanul alb-violeților, Dan Alexa. Acesta, aflat și la final de contract, a semnat cu Rapid, probabil o înțelegere stabilită chiar înainte de dezvoltarea situației cu licențierea, dat fiind cât de puțin timp s-a scurs de atunci. Este totuși destul de simbolic, ca cel dintâi plecat să fie Alexa.
Timpul nu stă în loc, nici pentru club, nici pentru jucători, deci probabil vor mai avea loc niște plecări până la aflarea destinului nostru pentru anul viitor. Nu am de gând să susțin vreun discurs despre corectitudine și ce ar trebui și n-ar trebui să facă jucătorii, dar din moment ce avem o echipă care a ajuns, în general, la o maturitate sportivă, mai ales jucătorilor de sub 30 de ani e greu să le ceri să-și sacrifice cariera.
Să sperăm că Poli va putea să gestioneze această situație cât mai bine. Există mai multe lucruri care-mi trec prin cap despre care nu consider însă că e potrivit să scriu acuma, dar am vrut să-mi exprim speranța că jucătorii vor știi să iasă pe ușa din față, nu pe ușa din dos. Până acuma toate declarațiile îi fac să pară prea entuziaști în părăsirea clubului, și chiar de presa știe să nuanțeze cum vrea vorbele lor, ar putea să fie și ei mai ponderați. Momentan, impresia e că majoritatea au cam rămas datori. Vorba aceea, pentru Timișoara măcar.
Timpul nu stă în loc, nici pentru club, nici pentru jucători, deci probabil vor mai avea loc niște plecări până la aflarea destinului nostru pentru anul viitor. Nu am de gând să susțin vreun discurs despre corectitudine și ce ar trebui și n-ar trebui să facă jucătorii, dar din moment ce avem o echipă care a ajuns, în general, la o maturitate sportivă, mai ales jucătorilor de sub 30 de ani e greu să le ceri să-și sacrifice cariera.
Să sperăm că Poli va putea să gestioneze această situație cât mai bine. Există mai multe lucruri care-mi trec prin cap despre care nu consider însă că e potrivit să scriu acuma, dar am vrut să-mi exprim speranța că jucătorii vor știi să iasă pe ușa din față, nu pe ușa din dos. Până acuma toate declarațiile îi fac să pară prea entuziaști în părăsirea clubului, și chiar de presa știe să nuanțeze cum vrea vorbele lor, ar putea să fie și ei mai ponderați. Momentan, impresia e că majoritatea au cam rămas datori. Vorba aceea, pentru Timișoara măcar.
2 iunie 2011
Tergiversări pozitive
Două lucruri certe, dar nu chiar ce ne doream, după întrunirea Comitetului Executiv de astăzi.
Primul, că Poli nu va evolua în Cupele Europene.
Al doilea, că decizia cu privire la rămânerea în Liga 1 va fi luată pe 20 iunie.
Motivul este unul de "neadaptare al regulamentului pe tipicul românesc", așa, intrepretat ușor. Pare un semn că Poli ar fi ținută în Liga 1, deși discuția ar fi doar ca datoriile la stat să fie oarecum păsuite, iar datoriile către terți să rămână o problemă de rezolvat, astfel că nu am fi încă scăpați de semne de întrebare. Cu siguranță că alte echipe apreciază această modificare, deși nu știu dacă trecerea datoriilor la stat sub jurisdiciția ANAF e un lucru încurajator.
Rămânerea în Liga 1 ar fi o mare gură de aer pentru club, mai ales din punct de vedere financiar, dar cu această amânare se compromite pregătirea pentru următorul sezon și, bineînțeles, va rămâne impresia că Politehnicii i s-a făcut o favoare. Greu de spus dacă e așa, dar din momentul în care se recurge la modificarea unor regulamente în vigoare, sună ca și cum ar fi. Dacă s-ar fi concluzionat că eroarea a aparținut Comisiei de Apel, situația era alta.
Oricum, momentan așteptăm în continuare, dar un singur lucru trebuie reținut: Poli are datorii care pot periclita existența clubului în cazul retrogradării în ligile inferioare.
P.S.
Am urmărit și conferința de presă a domnilor Sandu Mircea, Duru Viorel si Mihalache Dumitru. Primul a spus că a cerut UEFA să facă un audit, al doilea a completat că decizia licențierii nu poate fi modificată și al treilea a punctat că regulamentul competiției interne poate fi modificat cu aplicare imediată. Nu a fost de competența nimănui să răspundă la întrebarea dacă Poli ar putea continua în Liga 1, deși Sandu Mircea a spus că Timișoara merită acest lucru. Și dacă cei de la UEFA descoperă că neacordarea licenței a fost o eroare, nu se mai poate schimba nimic, FRF primind o amendă. Dar UEFA ar trebui să vină înainte de 20 iunie, astfel că orice concluzie trag va ușura/exonera FRF, cel puțin în ceea ce ne privește. Dacă vine apocalipsa, e altceva.
Primul, că Poli nu va evolua în Cupele Europene.
Al doilea, că decizia cu privire la rămânerea în Liga 1 va fi luată pe 20 iunie.
Motivul este unul de "neadaptare al regulamentului pe tipicul românesc", așa, intrepretat ușor. Pare un semn că Poli ar fi ținută în Liga 1, deși discuția ar fi doar ca datoriile la stat să fie oarecum păsuite, iar datoriile către terți să rămână o problemă de rezolvat, astfel că nu am fi încă scăpați de semne de întrebare. Cu siguranță că alte echipe apreciază această modificare, deși nu știu dacă trecerea datoriilor la stat sub jurisdiciția ANAF e un lucru încurajator.
Rămânerea în Liga 1 ar fi o mare gură de aer pentru club, mai ales din punct de vedere financiar, dar cu această amânare se compromite pregătirea pentru următorul sezon și, bineînțeles, va rămâne impresia că Politehnicii i s-a făcut o favoare. Greu de spus dacă e așa, dar din momentul în care se recurge la modificarea unor regulamente în vigoare, sună ca și cum ar fi. Dacă s-ar fi concluzionat că eroarea a aparținut Comisiei de Apel, situația era alta.
Oricum, momentan așteptăm în continuare, dar un singur lucru trebuie reținut: Poli are datorii care pot periclita existența clubului în cazul retrogradării în ligile inferioare.
P.S.
Am urmărit și conferința de presă a domnilor Sandu Mircea, Duru Viorel si Mihalache Dumitru. Primul a spus că a cerut UEFA să facă un audit, al doilea a completat că decizia licențierii nu poate fi modificată și al treilea a punctat că regulamentul competiției interne poate fi modificat cu aplicare imediată. Nu a fost de competența nimănui să răspundă la întrebarea dacă Poli ar putea continua în Liga 1, deși Sandu Mircea a spus că Timișoara merită acest lucru. Și dacă cei de la UEFA descoperă că neacordarea licenței a fost o eroare, nu se mai poate schimba nimic, FRF primind o amendă. Dar UEFA ar trebui să vină înainte de 20 iunie, astfel că orice concluzie trag va ușura/exonera FRF, cel puțin în ceea ce ne privește. Dacă vine apocalipsa, e altceva.
1 iunie 2011
Solidaritate
Cei aproximativ 5000 de poliști și timișoreni au arătat, din nou, că Poli înseamnă ceva pentru acest oraș. Nimeni nu poate avea dubii cu privire la pasiunea noastră pentru Politehnica, dar asta nu înseamnă că soarta care a dat peste noi va fi ușor de depășit. Să putem sta în continuare aproape de club și totul va fi bine.
Bravo Timișoara!
Bravo Timișoara!
Fotbal
Acum mult timp, fotbalul devenea profesionist și, crescând in popularitate, a ajuns să fie oportunitatea unor afaceri profitabile, a căror cifre au ajuns de ceva vreme la cote fabuloase.
Si cum nu poți câștiga bani cum te taie capul, cei implicați s-au organizat în ceea ce a devenit cea mai mare și răspândită organizație despotică din istorie. O organizație care trece pe sub legislația statelor, care are propriile reguli și tribunale. O organizație a cărui despot, în ciuda vârstei înaintate de 75 de ani, va fi din nou reales, după ce și-a eliminat singurul adversar în stilul clasic al marilor dictatori.
Iar dacă vrei să iei parte la masa bogaților trebuie bineînțeles să joci după regulile lor. Reguli care pot fi chiar atât de absurde încât să se refere la culori, și chiar și o pagină wikipedia poate fi probă într-o judecată, dacă cineva are de câștigat de pe urma aceasta.
Parcă nici nu ți-ai da seama că vorbesc de Federația Internațională de Fotbal, pentru că în descrierea mea, tocmai fotbalul este cel care lipsește. Am ajuns să citesc regulamente, hotărâri, decizii, chestii despre divizări și litigii, note scrise într-un limbaj avocățesc pe care nu cred că voi ajunge în viața mea să-l descifrez. Dar tot ce vreau ca spectator e să văd o dată pe săptămână un meci de fotbal, să mă bucur de victorii și să suspin la înfrângeri.
De ce trebuie eu acuma să fiu nevoit să-l apăr pe un șmecher care a venit în fotbal să-și rezolve interesele și i-a fost greu să-și plătească datoriile la timp? Asta înseamnă să fii suporter al unei echipe de fotbal?
E vorba numai de interese. Și nu e în nici un caz interesul meu! Observați că toate problemele de licențiere se învârt în jurul banilor. Fotbalul nu mai e jocul cu mingea rotundă, e jocul cu banii. Nu degeaba s-a inventat conceptul de "fair-play financiar". La fel a fost și cu palmaresul. Nu poți schimba istoria, dar fotbalul ne-a arătat că dacă sunt bani la mijloc, se poate orice.
Dar să revenim la concretul nostru de azi, pentru că nu FIFA sau UEFA sunt de vină unde am ajuns. Indiferent că judecata e corectă sau nu, clubul probabil nu a jucat corect și în nici un caz moral (pe de altă parte cine a făcut-o?), dar nici partea adversă nu poate fi mai curată. Un proces cel puţin dubios, făurit după nişte regulamente maleabile după opinia şi interesele unuia sau altuia. Iar aici intervine întreaga federaţie română care de orice numai de fotbal nu este. Mărturie stă nivelul de subzistenţă la care a ajuns fotbalul românesc - un campionat sub-mediocru şi o echipă naţională care nu mai prezintă absolut nici un interes din punct de vedere fotbalistic. Recenta vizită a lui Platini care ne spunea că avem o "federație frumoasă", îmi seamănă cu vizitele lui Ceaușescu - totul e minunat la suprafață, dar în interior e putred rău.
E vorba de un întreg sistem menit să decidă cine cât câştigă. Fotbalul e, în cel mai optimist caz pe planul secund. Mai importante sunt drepturile de televizare decât calitatea jocului. Jucătorii nici nu contează - sunt doar bunuri de schimb. Faptul că un jucător nu e plătit nu intră în criteriile de licenţiere (altfel nu-mi explic cum unele cluburi au primit licenţa), dar când e vorba ca un club să nu-şi primească banii problema e de cea mai înaltă seriozitate.
AFAN-ul a şi sărit deja cu un comunicat. Oare chiar e în interesul jucătorilor? Mă îndoiesc, având în vedere că încă nici nu e clar în ce eşalon va juca Poli. Pentru că există chiar posibilitatea să joace în prima ligă. De ce? Interese, evident!
Eu unul m-am săturat. Nu mai vreau să ştiu de federaţii, comisii, litigii, licenţe, şi nici de toate discuţiile şi personajele pe care toată lumea le detestă. Poate că liga a treia nici nu sună așa rău. Fotbalul e mai presus de acest sistem. Ca să joci fotbal - chiar şi profesionist - nu-ţi trebuie licenţă. Cel mai important e, şi a fost întotdeauna, ca Poli să continue. Indiferent de ligă, fotbalul va dăinui.
Hai Poli!
P.S. Băieții de la Druckeria au spus-o mai bine. Mă înclin!
Si cum nu poți câștiga bani cum te taie capul, cei implicați s-au organizat în ceea ce a devenit cea mai mare și răspândită organizație despotică din istorie. O organizație care trece pe sub legislația statelor, care are propriile reguli și tribunale. O organizație a cărui despot, în ciuda vârstei înaintate de 75 de ani, va fi din nou reales, după ce și-a eliminat singurul adversar în stilul clasic al marilor dictatori.
Iar dacă vrei să iei parte la masa bogaților trebuie bineînțeles să joci după regulile lor. Reguli care pot fi chiar atât de absurde încât să se refere la culori, și chiar și o pagină wikipedia poate fi probă într-o judecată, dacă cineva are de câștigat de pe urma aceasta.
Parcă nici nu ți-ai da seama că vorbesc de Federația Internațională de Fotbal, pentru că în descrierea mea, tocmai fotbalul este cel care lipsește. Am ajuns să citesc regulamente, hotărâri, decizii, chestii despre divizări și litigii, note scrise într-un limbaj avocățesc pe care nu cred că voi ajunge în viața mea să-l descifrez. Dar tot ce vreau ca spectator e să văd o dată pe săptămână un meci de fotbal, să mă bucur de victorii și să suspin la înfrângeri.
De ce trebuie eu acuma să fiu nevoit să-l apăr pe un șmecher care a venit în fotbal să-și rezolve interesele și i-a fost greu să-și plătească datoriile la timp? Asta înseamnă să fii suporter al unei echipe de fotbal?
E vorba numai de interese. Și nu e în nici un caz interesul meu! Observați că toate problemele de licențiere se învârt în jurul banilor. Fotbalul nu mai e jocul cu mingea rotundă, e jocul cu banii. Nu degeaba s-a inventat conceptul de "fair-play financiar". La fel a fost și cu palmaresul. Nu poți schimba istoria, dar fotbalul ne-a arătat că dacă sunt bani la mijloc, se poate orice.
Dar să revenim la concretul nostru de azi, pentru că nu FIFA sau UEFA sunt de vină unde am ajuns. Indiferent că judecata e corectă sau nu, clubul probabil nu a jucat corect și în nici un caz moral (pe de altă parte cine a făcut-o?), dar nici partea adversă nu poate fi mai curată. Un proces cel puţin dubios, făurit după nişte regulamente maleabile după opinia şi interesele unuia sau altuia. Iar aici intervine întreaga federaţie română care de orice numai de fotbal nu este. Mărturie stă nivelul de subzistenţă la care a ajuns fotbalul românesc - un campionat sub-mediocru şi o echipă naţională care nu mai prezintă absolut nici un interes din punct de vedere fotbalistic. Recenta vizită a lui Platini care ne spunea că avem o "federație frumoasă", îmi seamănă cu vizitele lui Ceaușescu - totul e minunat la suprafață, dar în interior e putred rău.
E vorba de un întreg sistem menit să decidă cine cât câştigă. Fotbalul e, în cel mai optimist caz pe planul secund. Mai importante sunt drepturile de televizare decât calitatea jocului. Jucătorii nici nu contează - sunt doar bunuri de schimb. Faptul că un jucător nu e plătit nu intră în criteriile de licenţiere (altfel nu-mi explic cum unele cluburi au primit licenţa), dar când e vorba ca un club să nu-şi primească banii problema e de cea mai înaltă seriozitate.
AFAN-ul a şi sărit deja cu un comunicat. Oare chiar e în interesul jucătorilor? Mă îndoiesc, având în vedere că încă nici nu e clar în ce eşalon va juca Poli. Pentru că există chiar posibilitatea să joace în prima ligă. De ce? Interese, evident!
Eu unul m-am săturat. Nu mai vreau să ştiu de federaţii, comisii, litigii, licenţe, şi nici de toate discuţiile şi personajele pe care toată lumea le detestă. Poate că liga a treia nici nu sună așa rău. Fotbalul e mai presus de acest sistem. Ca să joci fotbal - chiar şi profesionist - nu-ţi trebuie licenţă. Cel mai important e, şi a fost întotdeauna, ca Poli să continue. Indiferent de ligă, fotbalul va dăinui.
Hai Poli!
P.S. Băieții de la Druckeria au spus-o mai bine. Mă înclin!
Contemplarea incertitudiniii
Eu sunt primul care să rupă garduri, smulgă flori și să protesteze împotriva marilor nedreptăți ale lumii.
Bine, de fapt nu sunt deloc primul, probabil mă situez mai aproape de coadă când vine momentul revoltei, dar asta în principal pentru că nu îmi place să mă dedic unui lucru pe care nu îl înțeleg sau de care nu sunt convins.
Voi fi diseară la întrunirea de protest, așa cum ar fi frumos să fie cât mai mulți suporteri ai Politehnicii, dar nu mi-e foarte clar ce protestez. Poate exigența unei decizii aparent legale, chiar de clubul caută să-și argumenteze poziția ca orice altă entitate care ține la ceea ce are, sau faptul că exigența nu vizează cu aceeași intensintate pe toată lumea, dar apoi mă gândesc că am mai avut și noi probleme în trecut care au fost formulate și reformulate. Poate, măcar, regulile prea puțin logice ale Comisiei de Licențiere, care permit depunerea unui apel la propria decizie, ca apoi să nu ofere șansa clubului în cauză să se apere.
Am parcurs documentele aflate pe site-ul Politehnicii în tentativa de a afla ceva ce nu a fost menționat în presa, dar esența problemei este aceeași chiar dacă jargonul e altul și, din păcate, nu pot știi care sunt limitele interpretării legale ale celor două puncte majore aduse în discuție. Mai ales, ce constituie o tergiversare intenționată prin acționarea în judecată a Benficăi? Și în baza căror criterii se stabilește asta? Cât despre compensarea cu statul (datorii/TVA), s-a mai discutat despre situația laborioasă și neintuitivă prin care are loc acest proces, dar din nou e o întrebare ce depinde de definirea parametrilor acceptabili.
Sper că vom avea parte de un discurs elucidant în această seară, pentru a înțelege de ce am ajuns în această situație. Nu știu dacă poate fi așa, încă de pe acuma și tocmai în acel forum, dar e esențial pentru ceea ce ne rezervă viitorul să știm de ce am ajuns aici. Este, mai mult ca sigur, un melanj de lucruri, de la reale probleme administrative și economice la efectul antagonizării factorilor de decizie.
Să vedem.
Bine, de fapt nu sunt deloc primul, probabil mă situez mai aproape de coadă când vine momentul revoltei, dar asta în principal pentru că nu îmi place să mă dedic unui lucru pe care nu îl înțeleg sau de care nu sunt convins.
Voi fi diseară la întrunirea de protest, așa cum ar fi frumos să fie cât mai mulți suporteri ai Politehnicii, dar nu mi-e foarte clar ce protestez. Poate exigența unei decizii aparent legale, chiar de clubul caută să-și argumenteze poziția ca orice altă entitate care ține la ceea ce are, sau faptul că exigența nu vizează cu aceeași intensintate pe toată lumea, dar apoi mă gândesc că am mai avut și noi probleme în trecut care au fost formulate și reformulate. Poate, măcar, regulile prea puțin logice ale Comisiei de Licențiere, care permit depunerea unui apel la propria decizie, ca apoi să nu ofere șansa clubului în cauză să se apere.
Am parcurs documentele aflate pe site-ul Politehnicii în tentativa de a afla ceva ce nu a fost menționat în presa, dar esența problemei este aceeași chiar dacă jargonul e altul și, din păcate, nu pot știi care sunt limitele interpretării legale ale celor două puncte majore aduse în discuție. Mai ales, ce constituie o tergiversare intenționată prin acționarea în judecată a Benficăi? Și în baza căror criterii se stabilește asta? Cât despre compensarea cu statul (datorii/TVA), s-a mai discutat despre situația laborioasă și neintuitivă prin care are loc acest proces, dar din nou e o întrebare ce depinde de definirea parametrilor acceptabili.
Sper că vom avea parte de un discurs elucidant în această seară, pentru a înțelege de ce am ajuns în această situație. Nu știu dacă poate fi așa, încă de pe acuma și tocmai în acel forum, dar e esențial pentru ceea ce ne rezervă viitorul să știm de ce am ajuns aici. Este, mai mult ca sigur, un melanj de lucruri, de la reale probleme administrative și economice la efectul antagonizării factorilor de decizie.
Să vedem.
31 mai 2011
În suspans
Până la urma s-a dovedit, din nou, că Iancu vorbește în primul rând ca să se audă, iar licența nu a luat calea noastră. Eu sugerez să fim calmi până nu înțelegem cât de cât ce se întâmplă, dar am convingerea că dreptatea este peste tot și nicăieri.
30 mai 2011
Vinovații cu oareșce vină II
În timp ce comentariile privind situația licențierii continuă (deși pare să fie în ordine), propun un popas la sondajul lansat acuma ceva vreme. Din păcate nu am prins ultimele rezultate de pe site-ul PS, dar iată comparație între ce au spus primii 1000 de votanți acolo, respectiv cei 51 de aici.
Cine poartă cea mai mare vină pentru faptul că Poli nu a câştigat campionatul?
Marian Iancu 41% CV / 63.31% PS
Dusan Uhrin 11% CV / 5.89% PS
Jucătorii 27% CV / 21.86% PS
Arbitrii 19% CV / 8.94% PS
Deci Iancu și-a mai pierdut din critici, care s-au împărțit aproape egal între ceilalți trei factori. Dacă Uhrin și jucătorii au urcat cu 5%, arbitrii au făcut un salt dublu, dar au rămas pe poziția a treia.
E clar că fiecare din cei patru poartă ceva vină, dar aș șpune totuși că cea mai mare o poartă Iancu, fiindcă nu a putut să facă investiția care să fi făcut diferența în această iarnă. E greu să ceri unui lot imperfect și completat doar numeric să fie mereu la înălțime, mai ales dacă mai și tachinezi jucătorii cu salarii întârziate. Nu era cazul să aibă aceste scuze. În plus, Iancu trebuia să fie alături de echipă în momentele critice ale sezonului, măcar, dar în afară de câteva declarații pacificatoare la televizor, prezența sa la stadion s-a lăsat așteptată.
Mulțumiri celor care au votat!
Cine poartă cea mai mare vină pentru faptul că Poli nu a câştigat campionatul?
Marian Iancu 41% CV / 63.31% PS
Dusan Uhrin 11% CV / 5.89% PS
Jucătorii 27% CV / 21.86% PS
Arbitrii 19% CV / 8.94% PS
Deci Iancu și-a mai pierdut din critici, care s-au împărțit aproape egal între ceilalți trei factori. Dacă Uhrin și jucătorii au urcat cu 5%, arbitrii au făcut un salt dublu, dar au rămas pe poziția a treia.
E clar că fiecare din cei patru poartă ceva vină, dar aș șpune totuși că cea mai mare o poartă Iancu, fiindcă nu a putut să facă investiția care să fi făcut diferența în această iarnă. E greu să ceri unui lot imperfect și completat doar numeric să fie mereu la înălțime, mai ales dacă mai și tachinezi jucătorii cu salarii întârziate. Nu era cazul să aibă aceste scuze. În plus, Iancu trebuia să fie alături de echipă în momentele critice ale sezonului, măcar, dar în afară de câteva declarații pacificatoare la televizor, prezența sa la stadion s-a lăsat așteptată.
Mulțumiri celor care au votat!
29 mai 2011
Adversarii Champions League
După cum toată lumea știe, Poli va juca în turul 3 preliminar al UEFA Champions League într-o dublă manșă ce va avea loc pe 26/27 iulie și 2/3 august. Adversarul va fi unul din și numai din următoarele 5 echipe: Benfica, Dynamo Kiev, Panathinaikos, Twente, Standard Liege. Să facem o trecere prin revistă:
Benfica - Portughezii vin după două sezoane de excepție. În 2010 câștigau atât campionatul, cât și cupa, iar în Europa League au ajuns, cu un fotbal sclipitor, până în sferturi, unde au fost eliminați de Liverpool, deși în manșa tur îi bătuseră acasă. Sezonul acesta au ajuns până în semi-finale, unde au fost eliminați de compatrioții de la Braga, iar în campionat au terminat pe 2, mult în spatele extraordinarei Porto.
Dynamo Kiev - Supremația lui Dynamo în Ucraina post-sovietică a fost întreruptă de Șahtior, dar n-au terminat niciodată sub poziția a doua. Ultima oară când au câștigat campionatul a fost în 2009, când l-au trimis pe Lucescu în preliminarii, ca să fie eliminat de Poli! În Cupa UEFA, însă, a fost victoria Șahtiorului, cea care devenea ultima câștigătoare a trofeului. Sezonul ce a urmat a fost slab, Dynamo fiind eliminați în grupele Champions League, dar anul acesta au ajuns până în sferturile Europa League, eliminați de aceeași incredibilă Braga, după ce au scos marea favorită a caselor de pariuri - Manchester City.
Panathinaikos - Deși grecii n-au avut niciodată rezultate remarcabile în competițiile europene, au fost tot timpul greu de înfruntat și au ajuns constant până în șaisprezecimi sau optimi. De remarcat că în 2010 au fost eliminați în optimile Europa League de Standard Liege. Sezonul trecut au terminat ultimii în Champions League, într-o grupă cu Barcelona, Copenhaga și Rubin Kazan.
Twente - Numai de 5 ani au treabă cu topul campionatului olandez, după ce prin 2003 au fost aproape de desființare. Au urcat treptat, de două ori locul 4, apoi, sub conducerea cunoscutului Steven McLaren au obținut locul doi și, în fine, titlul. Acum antrenor este Michel Proud'homme, iar Twente au terminat din nou pe poziția secundă. În Europa, rezultate mai importante au avut prima oară acum 3 ani, când au terminat pe 2 grupa, ca să fie eliminați în faza următoare. În anul următor au picat în grupă cu Steaua, cu care au realizat două egaluri: 0-0 acasă și 1-1 în deplasare. În prima participare în Champions League au terminat pe 3 în spatele lui Inter și Tottenham, dar în fața lui Werder, ca apoi să ajungă până în sferturile Europa League, unde au fost învinși categoric de Villareal.
Standard Liege - Și belgienii au trebuit să treacă printr-o perioadă grea, ca să trăiască ascensiunea ultimilor ani. După un loc 2 în 2006, a urmat titlul câștigat de mai sus amintitul Proud'homme în 2008 și recucerit anul următor de László Bölöni. 2010 a fost un an mai slab pentru Liege, care a terminat pe locul 8 campionatul. Sezonul recent încheiat a fost ceva mai bun, aducându-le locul 2, deși au prins play-off-ul belgian la limită. După cum spuneam, în 2010 au ajuns până în sferturile Europa League după ce au trecut de Panathinaikos, unde au fost opriți de Hamburg. Cu un an înainte erau eliminați în primul tur al fazei eliminatorii, dar după ce au câștigat o grupă cu Stuttgart, Sampdoria, Sevilla și Partizan.
Fiecare are preferata sa, dar cert e că dacă Benfica și Dynamo Kiev erau clar de evitat, nici celelalte echipe nu sunt foarte accesibile, având prestații bune în cupele europene, chiar dacă nu răsunătoare. Tragerea la sorți va avea loc pe 15 iulie.
Benfica - Portughezii vin după două sezoane de excepție. În 2010 câștigau atât campionatul, cât și cupa, iar în Europa League au ajuns, cu un fotbal sclipitor, până în sferturi, unde au fost eliminați de Liverpool, deși în manșa tur îi bătuseră acasă. Sezonul acesta au ajuns până în semi-finale, unde au fost eliminați de compatrioții de la Braga, iar în campionat au terminat pe 2, mult în spatele extraordinarei Porto.
Dynamo Kiev - Supremația lui Dynamo în Ucraina post-sovietică a fost întreruptă de Șahtior, dar n-au terminat niciodată sub poziția a doua. Ultima oară când au câștigat campionatul a fost în 2009, când l-au trimis pe Lucescu în preliminarii, ca să fie eliminat de Poli! În Cupa UEFA, însă, a fost victoria Șahtiorului, cea care devenea ultima câștigătoare a trofeului. Sezonul ce a urmat a fost slab, Dynamo fiind eliminați în grupele Champions League, dar anul acesta au ajuns până în sferturile Europa League, eliminați de aceeași incredibilă Braga, după ce au scos marea favorită a caselor de pariuri - Manchester City.
Panathinaikos - Deși grecii n-au avut niciodată rezultate remarcabile în competițiile europene, au fost tot timpul greu de înfruntat și au ajuns constant până în șaisprezecimi sau optimi. De remarcat că în 2010 au fost eliminați în optimile Europa League de Standard Liege. Sezonul trecut au terminat ultimii în Champions League, într-o grupă cu Barcelona, Copenhaga și Rubin Kazan.
Twente - Numai de 5 ani au treabă cu topul campionatului olandez, după ce prin 2003 au fost aproape de desființare. Au urcat treptat, de două ori locul 4, apoi, sub conducerea cunoscutului Steven McLaren au obținut locul doi și, în fine, titlul. Acum antrenor este Michel Proud'homme, iar Twente au terminat din nou pe poziția secundă. În Europa, rezultate mai importante au avut prima oară acum 3 ani, când au terminat pe 2 grupa, ca să fie eliminați în faza următoare. În anul următor au picat în grupă cu Steaua, cu care au realizat două egaluri: 0-0 acasă și 1-1 în deplasare. În prima participare în Champions League au terminat pe 3 în spatele lui Inter și Tottenham, dar în fața lui Werder, ca apoi să ajungă până în sferturile Europa League, unde au fost învinși categoric de Villareal.
Standard Liege - Și belgienii au trebuit să treacă printr-o perioadă grea, ca să trăiască ascensiunea ultimilor ani. După un loc 2 în 2006, a urmat titlul câștigat de mai sus amintitul Proud'homme în 2008 și recucerit anul următor de László Bölöni. 2010 a fost un an mai slab pentru Liege, care a terminat pe locul 8 campionatul. Sezonul recent încheiat a fost ceva mai bun, aducându-le locul 2, deși au prins play-off-ul belgian la limită. După cum spuneam, în 2010 au ajuns până în sferturile Europa League după ce au trecut de Panathinaikos, unde au fost opriți de Hamburg. Cu un an înainte erau eliminați în primul tur al fazei eliminatorii, dar după ce au câștigat o grupă cu Stuttgart, Sampdoria, Sevilla și Partizan.
Fiecare are preferata sa, dar cert e că dacă Benfica și Dynamo Kiev erau clar de evitat, nici celelalte echipe nu sunt foarte accesibile, având prestații bune în cupele europene, chiar dacă nu răsunătoare. Tragerea la sorți va avea loc pe 15 iulie.
28 mai 2011
Un interviu de Bourceanu
Am dat și eu peste acest interviu foarte agreabil al lui Bourceanu, pentru echipa Națională.
Savuroasă și apreciabilă în special replica atunci când a fost întrebat dacă se vede în tricoul Stelei, coechipier cu Gardoș, prezent și el la conferința de presă.
Click aici.
Savuroasă și apreciabilă în special replica atunci când a fost întrebat dacă se vede în tricoul Stelei, coechipier cu Gardoș, prezent și el la conferința de presă.
Click aici.
27 mai 2011
Poli II - Sebiş 5:1 (3:0)
Cu doi fundaşi juniori în echipă (17 şi 16 ani), echipa secundă s-a descurcat foarte bine în această etapă, învingând fără drept de apel.
După un debut neconcludent, totul s-a schimbat odată cu deschiderea scorului. Faza a fost construită de Popovici, care a preluat şi a alergat în flancul drept, a centrat ideal pentru Matei care a marcat cu bara. Golul desprinderii a fost foarte asemănător, cu Dobricean în rol de servant şi Boştină la finalizare cu capul. Încă înainte de pauză scorul a devenit trei zero, graţie reuşitei uşor stângace a lui Postolache.
Repriza secundă a fost doar o continuare la finalul primei, Poli marcând din nou când Boştină a scăpat singur cu portarul după o lansare a lui Cuciorvă. Cel mai frumos gol al zilei i-a aparţinut însă lui Popovici, care a marcat direct din liberă cu un şut năprasnic de la 25 de metri. Pe final, după introducerea mai multor juniori, Sebiş a reuşit să marcheze golul de consolare.
Au mai fost şi alte faze de gol, dar cred că ajunge sinteza reuşitelor din această după-amiază. Mi-au plăcut în mod deosebit Popovici şi Cuciorvă azi, deşi şi ceilalţi jucători din primul unsprezece au evoluat bine (cu un plus, bineînţeles, pentru Boştină). Nici cuplul de tineri fundaşi centrali nu s-a prezentat rău, deşi lipsa de experienţă a fost vizibilă în anumite faze.
Felicitări echipei a doua, precum şi echipelor de la juniori A, care sunt practic ca şi calificate în faza finală a competiţiei!
Poli II: Lepmets - Rosenblum, Bocşan, Todorov, Cuciorvă, Postolache, Matei, Jitaru, Dobricean, Popovici, Boştină
După un debut neconcludent, totul s-a schimbat odată cu deschiderea scorului. Faza a fost construită de Popovici, care a preluat şi a alergat în flancul drept, a centrat ideal pentru Matei care a marcat cu bara. Golul desprinderii a fost foarte asemănător, cu Dobricean în rol de servant şi Boştină la finalizare cu capul. Încă înainte de pauză scorul a devenit trei zero, graţie reuşitei uşor stângace a lui Postolache.
Repriza secundă a fost doar o continuare la finalul primei, Poli marcând din nou când Boştină a scăpat singur cu portarul după o lansare a lui Cuciorvă. Cel mai frumos gol al zilei i-a aparţinut însă lui Popovici, care a marcat direct din liberă cu un şut năprasnic de la 25 de metri. Pe final, după introducerea mai multor juniori, Sebiş a reuşit să marcheze golul de consolare.
Au mai fost şi alte faze de gol, dar cred că ajunge sinteza reuşitelor din această după-amiază. Mi-au plăcut în mod deosebit Popovici şi Cuciorvă azi, deşi şi ceilalţi jucători din primul unsprezece au evoluat bine (cu un plus, bineînţeles, pentru Boştină). Nici cuplul de tineri fundaşi centrali nu s-a prezentat rău, deşi lipsa de experienţă a fost vizibilă în anumite faze.
Felicitări echipei a doua, precum şi echipelor de la juniori A, care sunt practic ca şi calificate în faza finală a competiţiei!
Poli II: Lepmets - Rosenblum, Bocşan, Todorov, Cuciorvă, Postolache, Matei, Jitaru, Dobricean, Popovici, Boştină
26 mai 2011
Ce-am vrut și ce-am primit
Încă mai trăim dezamăgirea înfrângerii de la Galați, dar trebuie să fim obiectivi atunci când analizăm rezultatele acestui sezon.
Plecând la drum cu o politică economicoasă în ciuda unui lot cu destule deficiențe, după un start mediocru, plecarea antrenorului și venirea unuia fără experiență, speranțele de atunci nu erau prea optimiste. Mai degrabă ne doream să prindem un loc de europene și nu cred că cineva ar fi pariat că ne vom bate la titlu.
Chiar dacă în unele declarații ale reprezentanților clubului și în adâncul nostru aveam speranțe înalte, Poli a plecat cu o altă țintă. Faptul că am ajuns să jucăm un meci decisiv pentru titlu a fost o realizare conjuncturală. La momentul respectiv spuneam că "norocul nostru e că jucăm în campionatul românesc". Și într-adevăr, favoritele la titlu au început să se întreacă în ridicol și să se scufunde în clasament. Observați că de Oțelul nici n-am pomenit la vremea respectivă.
Seria de victorii ale lui Contra, cununate cu înfrângerile esențiale în fața Vasluiului și Galațiului ne-au consolidat poziția a doua. Profitând de declinul Oțelului din retur, seria de 4 victorii ale lui Uhrin ne-au plasat în coasta liderului. Au urmat apoi niște prestații mediocre, dar culmea, adversarii noștri n-au vrut să se lase mai prejos, astfel că lupta pentru podium s-a păstrat strânsă până la final.
În acest fotbal nesănătos, mediocritatea lui Poli a fost de-a dreptul strălucitoare. Și nici n-am mai menționat de startul cu stângul al Vasluiului sau de faptul că dacă Astra nu egalau în ultimul minut, acum nu mai prindeam nici măcar locul 2.
Desigur, dacă șansa îți dă acest cadou, nu-i frumos să-l refuzi, iar când totul se reduce la un singur meci, echipa nu mai are nici o scuză. Dar pentru sezonul viitor trebuie să trecem peste dezamăgire, să ne amintim de momentele frumoase, să vedem cum am ajuns aici, dar mai ales să ne dăm seama că am avut parte de o conjunctură extrem de favorabilă.
Plecând la drum cu o politică economicoasă în ciuda unui lot cu destule deficiențe, după un start mediocru, plecarea antrenorului și venirea unuia fără experiență, speranțele de atunci nu erau prea optimiste. Mai degrabă ne doream să prindem un loc de europene și nu cred că cineva ar fi pariat că ne vom bate la titlu.
Chiar dacă în unele declarații ale reprezentanților clubului și în adâncul nostru aveam speranțe înalte, Poli a plecat cu o altă țintă. Faptul că am ajuns să jucăm un meci decisiv pentru titlu a fost o realizare conjuncturală. La momentul respectiv spuneam că "norocul nostru e că jucăm în campionatul românesc". Și într-adevăr, favoritele la titlu au început să se întreacă în ridicol și să se scufunde în clasament. Observați că de Oțelul nici n-am pomenit la vremea respectivă.
Seria de victorii ale lui Contra, cununate cu înfrângerile esențiale în fața Vasluiului și Galațiului ne-au consolidat poziția a doua. Profitând de declinul Oțelului din retur, seria de 4 victorii ale lui Uhrin ne-au plasat în coasta liderului. Au urmat apoi niște prestații mediocre, dar culmea, adversarii noștri n-au vrut să se lase mai prejos, astfel că lupta pentru podium s-a păstrat strânsă până la final.
În acest fotbal nesănătos, mediocritatea lui Poli a fost de-a dreptul strălucitoare. Și nici n-am mai menționat de startul cu stângul al Vasluiului sau de faptul că dacă Astra nu egalau în ultimul minut, acum nu mai prindeam nici măcar locul 2.
Desigur, dacă șansa îți dă acest cadou, nu-i frumos să-l refuzi, iar când totul se reduce la un singur meci, echipa nu mai are nici o scuză. Dar pentru sezonul viitor trebuie să trecem peste dezamăgire, să ne amintim de momentele frumoase, să vedem cum am ajuns aici, dar mai ales să ne dăm seama că am avut parte de o conjunctură extrem de favorabilă.
24 mai 2011
Trei crai, trei povești
A trecut ceva vreme de când Petrovic a fost anunțat drept noul antrenor al Politehnicii, la începutul lunii iunie 2010. S-a întâmplat să fie primul antrenor care a plecat fără să fie dat afară de Marian Iancu, când în septembrie a trecut la cârma naționalei Serbiei. Culmea, în ciuda faptului că echipa a început greoi, s-a chinuit cu MyPa în Europa League, și ne-a lăsat pe locul 7, cu doar două victorii în campionat. Dar munca sa la Timișoara trebuie văzută în perspectivă, căci fără fundamentul clădit în perioada de pregătire de către Petrovic și stafful său, cel care l-a succedat nu ar fi avut șansa de a se remarca.
În septembrie Contra, înscăunat în grabă, a fost primit cu mult scepticism, dar a venit într-un moment bun, cu un Zicu care numai ce începuse să-și tureze motoarele, și a început cu patru victorii cariera sa de antrenor. În următoarele șapte partide n-a mai reușit să învingă decât de două ori, dar tocmai în fața adversarilor direcți, FC Vaslui și Oțelul Galați. Capătul de drum l-a reprezentat egalul nefericit obținut la Bistrița, în urma unui meci gestionat prost și a unui mic scandal antrenor-patron în post-factum.
Echipa era pe locul doi și Iancu l-a adus pe poate singurul antrenor care a plecat de la Poli cu un mare capital de simpatie, oferindu-i astfel șansa de care l-a privat în 2009, de a lupta pentru campionat. Cu o echipă bine consolidată în primul unsprezece și un Zicu în mare formă, alb-violeții păreau să fie favoriții tuturor la câștigarea titlului, deși din interiorul clubului discursul era rezervat. Avea și de ce să fie, căci aflați în incapacitatea de a întări cu adevărat echipa în punctele ei de suferință, singura achiziție notabilă a iernii a fost Sorin Ghionea. Buna intuiție a evidențiat necesitatea dublajului pentru flancul stâng, dar jucătorii aduși pentru posturile de fundaș și mijlocaș s-au dovedit fie insuficienți pentru acest nivel, fie prost amplasați în teren. La fel, Ricketts adus să întărească atacul nu a făcut decât să se alăture celorlalți atacanți din lot în perioada lor de acomodare la pretențiile echipei, iar Zăgrean, deși introdus cu succes în echipă, a fost suferind cu accidentările.
În ciuda unor rezultate discutabile în partidele din pre-sezon, formația gândită de Uhrin a început în trombă ceea ce mai era de jucat din retur. Cele patru victorii consecutive au poziționat echipa într-o poziție foarte bună pentru a tranșa lupta cea mare, dar tocmai în perioada care a urmat Poli a început să sufere, atât din cauza absențelor din lot, cât și din cauza unor mici atenții din niște meciuri care au schimbat fața returului. Suspendarea lui Zicu pentru meciul cu Steaua, lovitura de pedeapsă neacordată la Curtean în aceeași partidă, dubla greșeală din meciul cu Astra (penalty refuzat și ofsaid eronat la Zicu), au debusolat echipa, care după acele debut fulgerător nu a mai obținut decât o victorie în șase partide. Scuzele au fost însă epuizate cu Pandurii, când oaspeții au controlat meciul de pe Dan Păltinișanu, și Târgu-Mureș, când Zicu a ratat penalty-ul din prelungirile partidei. Între timp a venit și prima înfrângere a sezonului la Rapid, dar, culmea, marea luptă nu luase sfârșit, căci nu doar Poli se regăsise în genunchi după acest asediu fotbalistic al lunii aprilie, care a ruinat puțina calitate a Ligii 1, grație a înțelepciunii celor care au făcut această programare.
Uhrin s-a făcut simțit în etapa 29, când a reușit să schimbe radical jocul echipei și a obținut victoria care ne-a plasat pe prima poziție a clasamentului, unde mai poposiserăm scurt după egalul cu FCM Târgu-Mureș. Chiar dacă echipa a fost mai bine închegată, egalul pozitiv obținut la Vaslui a permis gălățenilor să preia din nou conducerea, fie și în niște condiții discutabile. Visul a luat sfârșit la după înfrângerea de la Galați, când erorile defensive ne-au costat victoria care ne-ar fi oferit prima șansă la un titlu pe care l-am fi putut câștiga. Sezonul s-a sfârșit cu o victorie frumoasă împotriva celor de la Dinamo, dar care n-a putut elimina amăgirea unei noi oprtunități ratate.
N-a fost un sezon rău, în condițiile în care n-au existat bani de transferuri, echipa a avut de gestionat schimbarea a doi antrenori, a suferit și pe seama unei constelații nefavorabile, fiind pe deasupra iritată și de neplata salariilor. Este la fel de corect însă că șansa ratată a fost una mare și scuzele sunt gratuite.
Întrebarea pe care mulți și-au pus-o este dacă schimbarea lui Contra a fost o decizie înțeleaptă. Este imposibil de zis ce rezultate ar fi reușit să obțină în retur, dar am certitudinea că pentru un proaspăt antrenor, pregătirea de iarnă se poate dovedi o sarcină deosebit de dificilă. Deși a obținut cel mai bun procentaj de puncte din partidele conduse, a beneficiat și de meciurile cele mai dificile jucate pe teren propriu. La fel, a pierdut puncte în partide care teoretic erau de câștigat (Cluj, Urziceni, Bistrița) și elanul inițial părea să rămână fără suflu în ultimele etape al anului.
Uhrin a reușit ceea ce nu mai reușise niciun antrenor până acuma în era BKP (din 2005-2006 încoace), adunând la fel de multe puncte în retur ca în tur. Returul a fost mereu un adevărat călcâi al lui Ahile, iar chiar de nici în acest an nu am fost feriți de accidentări, am reușit să nu părem fără aer la final de sezon. Sub conducerea lui Uhrin, echipa are cel mai mare plus la diferența între goluri marcate și goluri primite, dar când e de tras linia, un singur lucru rămâne în memoria, anume prestația neconvingătoare din cel mai important meci al sezonului. Precum am zis și cu acea ocazie, dacă schimbările târzii i se pot imputa, abordarea meciului cred că a fost corectă, iar gafele defensive au schimbat destinul partidei.
Statistica arată astfel:
Și pentru că mi s-a cerut, punctele aduse la adevăr:
Petrovic: +2 (-2; +4)
Contra: +8 (-2; +10)
Uhrin: +5 (-8; +13)
Normal ar fi ca Uhrin să rămână la conducerea echipei, fiindcă nu a avut rezultate proaste și doar continuitatea poate compensa lipsa investițiilor în jucători noi. Va fi însă un alt tip de încercare pentru Uhrin, care se va vedea obligat să integreze în lot ceea ce îi place cel mai puțin, anume jucători tineri. Dar acuma întrebările sunte multe și certitudinile puține, deci viitorul mai are de așteptat.
22 mai 2011
Poli II - Gloria Arad 1:0 (0:0)
Am ajuns doar la repriza a doua și, văzând scorul, am crezut (greșit) că nu am pierdut nimic. Ratările din prima repriză le puteți vedea la finalul cronicii. Începutul mitanului secund a însemnat o dominare ternă a violeților, cu apogeul un penalty în minutul 53 pe care Dobricean l-a trimis în bara transversală, după ce l-a derutat pe portar cu un pas fals la mijlocul elanului.
Golul a venit bine meritat în minutul 78 după o combinație foarte frumoasă și cursivă finalizată de Popovici, care a fost foarte implicat în toate cele 90 de minute ale meciului. Finalul partidei a fost marcat de vreo 3-4 contraatacuri ale tinerilor violeți care au ratat cu o nonșalanță tipică de jucător la Poli niște ocazii incredibile: singur cu portarul, 4 contra 1. Oare ar trebui exersate astfel de faze, așa cum se antrenează și fazele fixe? Măcar să ne asigurăm o marjă de eficiență în aceste ocazii de gol. Norocul a fost de partea noastră, pentru că așa cum ieri nu a venit sfârșitul lumii, la fel ocaziile noastre nu s-au răzbunat atunci când un arădean a șutat foarte bine din întoarcere din interiorul careului nostru, dar Lepmets a dat dovadă de reflexe și agilitate ieșite din comun, reușind să pareze.
Pe lângă Popovici, Matei a fost remarcatul meu, care și-a împins echipa spre victorie, purtând bine meritat banderola de căpitan și făcând atât faza ofensivă, cât și faza defensivă. Boștină are talent, cred că ar putea rezolva un meci dintr-o singură fază, dar astăzi nu a fost deloc ziua lui - total neinspirat, a tratat fazele mai mult ca spectator, nu s-a zbătut deloc - mie mi-a lăsat impresia că a fost și obosit. A jucat și Postolache, dar nu l-am remarcat, ceea ce e mai bine ca data trecută. Ca să va faceți o idee, în acest moment, după mine nu i-ar lua locul lui Tameș spre exemplu.
A fost un meci foarte plăcut, chiar dacă nu foarte bun calitativ, fiind presărat cu mai multe greșeli și deficiențe. Dacă vă pare rău deja după meciurile alb-violeților, vă recomand cu căldură ultimul meci acasă al echipei a doua, împotriva Sebișului (locul 4 vs locul 6), de vineri 27 mai. În principiu ora 18, pe terenul Știința, din fața Facultății de Construcții.
Poli II: Lepmets – Matei, Ilie, Krejci, Cuciorvă – Postolache, Fuchs, Poparadu, Dobricean – Popovici, Boștină
Fazele meciului:
Golul a venit bine meritat în minutul 78 după o combinație foarte frumoasă și cursivă finalizată de Popovici, care a fost foarte implicat în toate cele 90 de minute ale meciului. Finalul partidei a fost marcat de vreo 3-4 contraatacuri ale tinerilor violeți care au ratat cu o nonșalanță tipică de jucător la Poli niște ocazii incredibile: singur cu portarul, 4 contra 1. Oare ar trebui exersate astfel de faze, așa cum se antrenează și fazele fixe? Măcar să ne asigurăm o marjă de eficiență în aceste ocazii de gol. Norocul a fost de partea noastră, pentru că așa cum ieri nu a venit sfârșitul lumii, la fel ocaziile noastre nu s-au răzbunat atunci când un arădean a șutat foarte bine din întoarcere din interiorul careului nostru, dar Lepmets a dat dovadă de reflexe și agilitate ieșite din comun, reușind să pareze.
Pe lângă Popovici, Matei a fost remarcatul meu, care și-a împins echipa spre victorie, purtând bine meritat banderola de căpitan și făcând atât faza ofensivă, cât și faza defensivă. Boștină are talent, cred că ar putea rezolva un meci dintr-o singură fază, dar astăzi nu a fost deloc ziua lui - total neinspirat, a tratat fazele mai mult ca spectator, nu s-a zbătut deloc - mie mi-a lăsat impresia că a fost și obosit. A jucat și Postolache, dar nu l-am remarcat, ceea ce e mai bine ca data trecută. Ca să va faceți o idee, în acest moment, după mine nu i-ar lua locul lui Tameș spre exemplu.
A fost un meci foarte plăcut, chiar dacă nu foarte bun calitativ, fiind presărat cu mai multe greșeli și deficiențe. Dacă vă pare rău deja după meciurile alb-violeților, vă recomand cu căldură ultimul meci acasă al echipei a doua, împotriva Sebișului (locul 4 vs locul 6), de vineri 27 mai. În principiu ora 18, pe terenul Știința, din fața Facultății de Construcții.
Poli II: Lepmets – Matei, Ilie, Krejci, Cuciorvă – Postolache, Fuchs, Poparadu, Dobricean – Popovici, Boștină
Fazele meciului:
21 mai 2011
Poli - Dinamo 4:1 (2:1)
Iată-ne la acest final de drum, dulce-acrișor, dar nu lipsit de momentele lui deosebite. Alb-violeții au încheiat sezonul pe poziția secundă, de bine și de rău, însă trebuie apreciat că au stat ferm pe picioare astăzi, în ciuda eșecului de la Galați, și au reușit să învingă cu un scor umilitor una din echipele mult "îndrăgite" la Timișoara. Poate că pentru unii este prea puțin, prea târziu, dar ar fi păcat să nu savurăm ce putem din acest meci.
E drept că dinamoviștii, deși cu cel mai bun unsprezece în teren, nu au fost împinși de necesitate sau orgoliu să lupte vitejește, ceea ce a permis Politehnicii să impună maniera în care s-a desfășurat partida. Dominarea din debut a fost concretizată în minutul 15, când cornerul bătut de Bourceanu a fost trimis în plasa porții adverse de către un excelent Luchin! Presiunea alb-violeților nu a scăzut și au urmat două șuturi de la distanță care au trecut de puțin pe lângă, primul un exterior frumos al lui Goga și al doilea o lovitură puternică marca Tameș. Cea mai mare ocazie pentru desprindere i-a aparținut însă celui care avea să devină omul meciului, Nikolic, care a fost lansat perfect singur cu portarul, și-a creat un unghi bun de șut, dar mingea a trecut de puțin pe lângă bara din stânga a porții. Această fază a precedat golul egalizator al dinamoviștilor, care au profitat de niște bâlbâieli pe flancul nostru drept, mingea centrată în careu l-a găsit pe Țucudean pierdut din marcaj și acesta a marcat plasat cu capul - era minutul 27. Pericolul unei căderi cred că era în mintea multora, dar Poli s-a ținut bine și a controlat mai departe jocul, Naumovski salvând în extremis un șut de la marginea careului a lui Goga doar două minute mai târziu. Golul doi a venit totuși înainte de pauză, în minutul 37, când Luchin a recuperat la mijloc și a urcat bine cu mingea, a centrat către Nikolic, acesta a preluat, a fost aproape să fie deposedat, dar a reușit să rămână în posesia mingii, a intrat în careu pe stânga și a șutat la colțul lung, învingându-l pe portarul advers! Replica oaspeților a fost palidă, nu doar în minutele rămase din repriză, ci și pe parcursul întregii reprize secunde, pericolul venind doar prin șuturi de la distanță, prinse fără probleme de Pantilimon.
Dinamo a încercat câte ceva la debutul reprize secunde, mai ales prin Torje, dar apărarea noastră s-a descurcat bine, Sepsi în special fiind la înălțime. Poli s-a dovedit pragmatică și a retezat elanul adversarilor în minutul 60, când Bourceanu a trimis o minge peste apărare, agățată de Nikolic, care a finalizat puternic din interiorul careului! În timp ce Hațegan oferea galbene jucătorilor noștri ca să se simtă prezent pe teren, alb-violeții controlau cu calm jocul. Golul patru a fost anunțat de marea ocazie a lui Ignjatijevic din minutul 74, care lansat excelent singur cu portarul, a șutat puternic, dar mingea a fost parată acrobatic. Nimeni n-a mai putut face nimic însă cinci minute mai târziu, când Nikolic a fost lansat pe dreapta (de către Luchin, după o super-combinație Zicu-Tameș-Zicu), a centrat lung către același Ignjatijevic, un fundaș advers a sărit pe sub minge și sârbul a șutat din prima, marcând pentru a doua oară în acest sezon! Până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil, alb-violeții trecându-și în cont o victorie de palmares, care e menită să atenueze cel puțin nemulțumirea vizavi de ratarea titlului.
Dintre cei trei jucători de origini sârbești, care au făcut un meci deosebit de bun, îl remarc în special pe Nikolic, care a arătat din nou, ca în alte momente din acest sezon, calități de atacant de calitate. Va fi decisiv pentru el dacă anul viitor, presupunând că rămâne la Poli, va reuși să transforme aceste momente în ceva mai constant, să fie vârful de gabarit de care echipa are atâta nevoie. Excelent a fost astăzi și Bourceanu, care a luptat cu multă dăruire, ceea ce se poate spune și despre Cisovsky, chiar dacă slovacul nu a avut același număr de reușite. E greu de criticat prestația unui jucător în mod special, deși țin să remarc poziționarea slabă de la golul egalizator al oaspeților, unde Ghionea și-a părăsit poziția și nu a fost suplinit corespunzător de Sepsi și Cisovsky.
Planează multe semne de întrebare în ceea ce privește viitorul echipei, dar până una alta trebuie să apreciem ceea ce am reușit în acest sezon. E clar că circumstanțele ne-ar fi permis să obținem mai mult, dar trebuie ținut minte cu ce pretenții am plecat la drum. Eșecul nu trebuie uitat sau minimalizat, dar trebuie pus într-un context care să evidențieze meritele unor jucător care au reușit destul de mult cu destul de puțin. Așa cum ne doare pe noi, sunt convins că suferă și ei pentru inabiliatea de a face acel ultim pas, ce ne-ar fi garantat un trofeu mult râvnit.
Până la urma aș spune că venirea lui Dusan nu a fost o mișcare rea, echipa reușind să obțină la fel de multe puncte în retur ca și în tur (în ciuda unui egal "cauzat" de Contra), deși a avut de gestionat numeroasele absențe care au blestemat seria decisivă de partide jucate între meciul cu Steaua și cel cu Târgu-Mureș. Nu a reușit Dusan să aducă acel plus care ar fi făcut diferența pe care o doream de la el, ceea ce va pune în mod cert sub semnul viitorul său la Poli, dar eu sunt pentru continuitate. Contemplăm însă evenimentele acestui sezon cu o proximă ocazie.
Mulțumim Poli pentru acest meci deosebit și felicitări golgheterului de anul acest din Liga 1, Ianis Zicu!
Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (7), Burcă (5,5), Ghionea (6), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Tameș (6), Cisovsky (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (6), Nikolic (7,5)
Schimbări:
Zicu pentru Goga (min 76)
Axente pentru Nikolic (min 82)
Magera pentru Tameș (min 85)
E drept că dinamoviștii, deși cu cel mai bun unsprezece în teren, nu au fost împinși de necesitate sau orgoliu să lupte vitejește, ceea ce a permis Politehnicii să impună maniera în care s-a desfășurat partida. Dominarea din debut a fost concretizată în minutul 15, când cornerul bătut de Bourceanu a fost trimis în plasa porții adverse de către un excelent Luchin! Presiunea alb-violeților nu a scăzut și au urmat două șuturi de la distanță care au trecut de puțin pe lângă, primul un exterior frumos al lui Goga și al doilea o lovitură puternică marca Tameș. Cea mai mare ocazie pentru desprindere i-a aparținut însă celui care avea să devină omul meciului, Nikolic, care a fost lansat perfect singur cu portarul, și-a creat un unghi bun de șut, dar mingea a trecut de puțin pe lângă bara din stânga a porții. Această fază a precedat golul egalizator al dinamoviștilor, care au profitat de niște bâlbâieli pe flancul nostru drept, mingea centrată în careu l-a găsit pe Țucudean pierdut din marcaj și acesta a marcat plasat cu capul - era minutul 27. Pericolul unei căderi cred că era în mintea multora, dar Poli s-a ținut bine și a controlat mai departe jocul, Naumovski salvând în extremis un șut de la marginea careului a lui Goga doar două minute mai târziu. Golul doi a venit totuși înainte de pauză, în minutul 37, când Luchin a recuperat la mijloc și a urcat bine cu mingea, a centrat către Nikolic, acesta a preluat, a fost aproape să fie deposedat, dar a reușit să rămână în posesia mingii, a intrat în careu pe stânga și a șutat la colțul lung, învingându-l pe portarul advers! Replica oaspeților a fost palidă, nu doar în minutele rămase din repriză, ci și pe parcursul întregii reprize secunde, pericolul venind doar prin șuturi de la distanță, prinse fără probleme de Pantilimon.
Dinamo a încercat câte ceva la debutul reprize secunde, mai ales prin Torje, dar apărarea noastră s-a descurcat bine, Sepsi în special fiind la înălțime. Poli s-a dovedit pragmatică și a retezat elanul adversarilor în minutul 60, când Bourceanu a trimis o minge peste apărare, agățată de Nikolic, care a finalizat puternic din interiorul careului! În timp ce Hațegan oferea galbene jucătorilor noștri ca să se simtă prezent pe teren, alb-violeții controlau cu calm jocul. Golul patru a fost anunțat de marea ocazie a lui Ignjatijevic din minutul 74, care lansat excelent singur cu portarul, a șutat puternic, dar mingea a fost parată acrobatic. Nimeni n-a mai putut face nimic însă cinci minute mai târziu, când Nikolic a fost lansat pe dreapta (de către Luchin, după o super-combinație Zicu-Tameș-Zicu), a centrat lung către același Ignjatijevic, un fundaș advers a sărit pe sub minge și sârbul a șutat din prima, marcând pentru a doua oară în acest sezon! Până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil, alb-violeții trecându-și în cont o victorie de palmares, care e menită să atenueze cel puțin nemulțumirea vizavi de ratarea titlului.
Dintre cei trei jucători de origini sârbești, care au făcut un meci deosebit de bun, îl remarc în special pe Nikolic, care a arătat din nou, ca în alte momente din acest sezon, calități de atacant de calitate. Va fi decisiv pentru el dacă anul viitor, presupunând că rămâne la Poli, va reuși să transforme aceste momente în ceva mai constant, să fie vârful de gabarit de care echipa are atâta nevoie. Excelent a fost astăzi și Bourceanu, care a luptat cu multă dăruire, ceea ce se poate spune și despre Cisovsky, chiar dacă slovacul nu a avut același număr de reușite. E greu de criticat prestația unui jucător în mod special, deși țin să remarc poziționarea slabă de la golul egalizator al oaspeților, unde Ghionea și-a părăsit poziția și nu a fost suplinit corespunzător de Sepsi și Cisovsky.
Planează multe semne de întrebare în ceea ce privește viitorul echipei, dar până una alta trebuie să apreciem ceea ce am reușit în acest sezon. E clar că circumstanțele ne-ar fi permis să obținem mai mult, dar trebuie ținut minte cu ce pretenții am plecat la drum. Eșecul nu trebuie uitat sau minimalizat, dar trebuie pus într-un context care să evidențieze meritele unor jucător care au reușit destul de mult cu destul de puțin. Așa cum ne doare pe noi, sunt convins că suferă și ei pentru inabiliatea de a face acel ultim pas, ce ne-ar fi garantat un trofeu mult râvnit.
Până la urma aș spune că venirea lui Dusan nu a fost o mișcare rea, echipa reușind să obțină la fel de multe puncte în retur ca și în tur (în ciuda unui egal "cauzat" de Contra), deși a avut de gestionat numeroasele absențe care au blestemat seria decisivă de partide jucate între meciul cu Steaua și cel cu Târgu-Mureș. Nu a reușit Dusan să aducă acel plus care ar fi făcut diferența pe care o doream de la el, ceea ce va pune în mod cert sub semnul viitorul său la Poli, dar eu sunt pentru continuitate. Contemplăm însă evenimentele acestui sezon cu o proximă ocazie.
Mulțumim Poli pentru acest meci deosebit și felicitări golgheterului de anul acest din Liga 1, Ianis Zicu!
Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (7), Burcă (5,5), Ghionea (6), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Tameș (6), Cisovsky (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (6), Nikolic (7,5)
Schimbări:
Zicu pentru Goga (min 76)
Axente pentru Nikolic (min 82)
Magera pentru Tameș (min 85)
19 mai 2011
Vinovații cu oareșce vină
Remarcam și eu sondajul celor de la ProSport, vizavi de vinovatul principal pentru inabilitatea noastră de a câștiga campionatul. Aș lansa un sondaj, deși nu știu cât de reprezentativ va fi, pentru a prefața contemplațiunea ce va avea loc după ultima etapă.
Aceleași întrebări, să vedem ce răspunsuri. Votați pe dreapta.
Aceleași întrebări, să vedem ce răspunsuri. Votați pe dreapta.
17 mai 2011
Avancronică: Poli - Dinamo
Poli nu are obiceiul să termine campionatul într-o notă pozitivă, dar acum ultima etapă are o miză destul de importantă. Nu știu care sunt șansele ca Vasluiul să nu câștige la Tg. Jiu, asta depinde de cât efort vor depune Pandurii. Teoretic, ar trebui să fie un meci greu pentru moldoveni. Dacă aceștia nu câștigă, noi putem chiar și pierde, dar învingerea rivalului de moarte și un "rămas bun" cu capul sus în fața suporterilor ar încununa foarte frumos un sezon cu bune, cu rele, dar în orice caz peste așteptări, iar asta ar trebui să fie motivație destulă pentru jucători.
Meciul trebuie, deci, început cu gândul la victorie. Nu va fi ușor, pentru că și Dinamo, deși au un loc european asigurat, speră la o poziție mai bună, care să însemne mai puține tururi preliminare. Nu mă aștept la prudență, probabil că mulți din jucătorii ambelor tabere sunt deja cu gândul la vacanță, indiferent de miza pusă în joc. Poate că în partea noastră ar trebui introduși jucători care au jucat mai puțin sau care sunt mai noi în componența lotului și au o dorință de afirmare, iar titularii de drept să fie odihniți după efortul depus de-a lungul întregului sezon.
Cum și Dinamo se gândește probabil mai mult la finala Cupei și își vor menaja unii jucători, sunt condiții pentru un joc deschis, spectaculos și cu multe goluri, având în vedere că se întâlnesc cele mai prolifice atacuri din campionat. Cu aceste gânduri, vă invit călduros, dacă cumva mai stăteați pe gânduri, la acest ultim "hei-rup" al favoriților noștri, într-un meci ce reprezintă un amestec de tradiție, rivalitate, spectacol, dar și miza locului 2.
Hai Poli!
Meciul trebuie, deci, început cu gândul la victorie. Nu va fi ușor, pentru că și Dinamo, deși au un loc european asigurat, speră la o poziție mai bună, care să însemne mai puține tururi preliminare. Nu mă aștept la prudență, probabil că mulți din jucătorii ambelor tabere sunt deja cu gândul la vacanță, indiferent de miza pusă în joc. Poate că în partea noastră ar trebui introduși jucători care au jucat mai puțin sau care sunt mai noi în componența lotului și au o dorință de afirmare, iar titularii de drept să fie odihniți după efortul depus de-a lungul întregului sezon.
Cum și Dinamo se gândește probabil mai mult la finala Cupei și își vor menaja unii jucători, sunt condiții pentru un joc deschis, spectaculos și cu multe goluri, având în vedere că se întâlnesc cele mai prolifice atacuri din campionat. Cu aceste gânduri, vă invit călduros, dacă cumva mai stăteați pe gânduri, la acest ultim "hei-rup" al favoriților noștri, într-un meci ce reprezintă un amestec de tradiție, rivalitate, spectacol, dar și miza locului 2.
Hai Poli!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)