11 aprilie 2009

CS Ineu - Poli II 1:4 (0:2)

Se pare ca cei de la CS Ineu sunt prieteni buni cu alb-violetii mici, judecand dupa faptul ca in tur au luat sapte si acuma au mai luat patru. Amuneke a reusit o tripla dupa ce Popa a deschis scorul, iar gazdele au inscris golul de onoare pe final de partida.

Oricum, e bine ca s-a obtinut finalmente un rezultat pozitiv, atat pentru jucatori, cat si pentru Velcea.

In alta ordine de idei, nu stiu daca voi putea sa scriu cronica de meci astazi, caci prietenii de la RDS s-au pus pe reparat sau mai stiu eu ce (stricat). Dar oricum nu prea conteaza ce scriu eu, atata timp cat rezultatele sunt cele pe care ni le dorim.

10 aprilie 2009

Echipa ideală

Deși nu am adunat cele 100 de voturi dorite, mă gândesc că ar cam fi momentul să prezint rezultatele marelui sondaj.

Și fără mult tam-tam, echipa ideală este:

Pantilimon - Contra, Cisovsky, McKain, Emeghara - Torje, Alexa, Buia, Artiom Karamyan - Bucur, Moldovan

Antrenor: Dusan Uhrin Jr.

Aș spune că nu au fost mari surprize și că alegerile sunt normale, atât ca valoare fotbalistică, precum și ca valoarea simbolică. De fapt, în mod cert valoarea fotbalistică și distanța în timp de la perioada în care au evoluat acești jucători pentru Poli au fost factorii determinanți.

Voturile în detaliu le puteți vedea în acest fișier excel:

http://www.megaupload.com/?d=L6O4E5Q1

8 aprilie 2009

Rapid - Poli 0:2 (0:2)

Când joci perfect, joci perfect, și nu mai e loc de comentarii. Pui echipa perfectă în teren, fiecare compartiment are un jucător în formă bună, profiți de ocaziile pe care ți le creezi, ești determinat și te aperi cu precizie - păi, e greu să te învingă cineva.

E drept că lucrurile au explodat din nimic, căci debutul de meci a fost unul șters și, vorba vine, de tatonare. Rapidiștii au avut prima ocazie printr-un șut de la distanță, dar Pantilimon a respins bine, iar replica alb-violeților a venit "dur" cinci minute mai târziu, în minutul 19: un atac pe flancul stâng, Constantin încearcă să protejeze mingea, însă Magera se aruncă și i-o suflă, trimițând-o direct către Arman Karamyan, iar "fratele" șutează cu sete, din prima, fără șanse pentru Andrade! Gazdele au încearcat să revină în joc repede, dar șansa a fost de partea noastră și șutul din unghi al lui Lazăr a nimerit doar bara. În rest, rapidiștii nu au pus mare presiune pe careul nostru, nereușind să găsească mult căutatele breșe din apărarea alb-violetă. Și fiindcă fotbalul îi răsplătește pe cei care știu cum să obțină maximul atunci când au ocazia, Poli a mai înscris o dată în minutul 31, când același Arman a finalizat tot din prima, la o centrate perfectă a lui Artiom, lăsându-l din nou fără șansă pe Andrade.
Nimic notabil nu s-a mai întâmplat până la finalul reprizei, însă era clar că băieții lui Balint trebuiau să se apere excelent pentru a menține măcar rezultatul obținut în prima jumătate a meciului. Prima mare șanse au obținut-o gazdele după o eroare mare a lui Borbely, care a pasat unui adversar în interiorul careului, dar Panti a fost la post și a produs prima din cele trei parade excelente ale reprizei. În minutul 64, mingea a ajuns cu șansă la Grigorie, acesta a șutat, însă Panti ieșise bine să-i închidă unghiul, în poziție de unu la unu. Rapidiștii au continuat să preseze, alb-violeții reușind o singură fază de poartă în întreaga repriză prin Gigel Bucur, a cărui șut a fost parat de Andrade. Totuși, merită remarcat că frații Karamyan și Gigel au pus mereu presiune pe fundașii adverși, aceștia făcând mai multe greșeli și fiind obligați să stea în spate aproape întreg meciul. Parada serii a avut loc în minutul 85, când Pantilimon, ajuns parcă la o vârstă a maturității premature, s-a întins excepțional la șutul lui Spadacio și a scos mingea care se îndrepta spre vinclul porții noastre. Ultima suflare a disperării a dat-o Pinto, care l-a depășit ușor pe Nibombe, însă a tras mult pe lângă, în minutul 88, iar fluierul de final i-a găsit pe jucătorii noștri în poziția bine meritată de învingători, după o prestație bune pe toate nivelele.

Este mai ales îmbucurător pentru că o înfrângere astăzi ar fi pus în serios pericol banca aia pe care își petrece Balint partidele, Balint care a fost inspirat astăzi și a abordat așa cum trebuia meciul, trecându-și în cont prima reușită reală cu Poli. Victoria s-a născut însă în determinarea echipei, în elanul fraților Karamyan, în pasele lui Magera, în spiritul lui Alexa și în clasa lui Cisovsky. Faptul că jucătorii de bază ne sunt disponibili pentru meciul incredibil de dificil cu Craiova, din acest weekend, spune multe despre disciplina de care au dat dovadă alb-violeții în această seară.

Forza Poli!

Poli: Pantilimon (7) - Bădoi (5,5), Nibombe (6), Cisovsky (7), Latovlevici (6) - Arm. Karamyan (7), Alexa (6,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (6), Magera (6,5)

Au mai intrat Parks, Vrsici și Curtean, înlocuindu-i pe Bucur, Magera și Arm. Karamyan.

Gol Arm. Karamyan (minutul 19):



Gol Arm. Karamyan (minutul 30):




Ocazie Spadacio (minutul 15):



Bară Lazăr (minutul 22):



Gafă Borbely (minutul 50):

7 aprilie 2009

Poli II - Minerul Mehedinți 2:2 (0:1)

Alb-violeții au obținut un punct din confruntarea de astăzi, în ciuda faptului că jocul este în continuare unul slab - și, probabil, va rămâne astfel până anul viitor, căci nu mai este timp de schimbări majore.

Oaspeții au deschis scorul după o gafă a lui Cobliș în minutul 18, iar pentru Poli a egalat Buda în minutul 60. Aproximativ zece minute mai târziu cei de la Mehedinți au trecut din nou în avantaj, ca Amuneke să restabilească egalitatea în minutul 80.

Poli II: Cobliș - Dăruială, Scutaru, Aldana, Ad. Ganea - Leagu (Cuciorvă 44), Sicoe (Suru 46), Jitaru, Buda - Popa (Boştină 71), Amuneke

4 aprilie 2009

Poli - Gloria Buzău 4:1 (2:1)

Dacă Gigi, în zilele lui de libertate, spunea că jucătorii Stelei de la Buzău (care erau și mai puțini la număr decât ai noștri) ar trebui feriți de speculații, ne arătam dezgustați de starea de fapt a fotbalului nostru. Astăzi, încrederea lui Iancu în Balint a atins noi cote, căci doar astfel îmi explic lăsarea acasă a jucătorilor care au evoluat pentru Gloria în acest debut de campionat. Gestul a fost unul fără logică, o favorizare pe față a Politehnicii, demnă pe deplin de fotbalul în care viețuim.

Ca susținători ai alb-violeților ne putem preface că nu contează, căci în definitiv chiar așa și este. Însă ar trebui să ne apese jocul slab făcut de ai noștri, care în fața unei echipe a doua a ultimei clasate din Liga 1 s-au chinuit serios în prima repriză și nu au evoluat prea convingător nici atunci când au făcut-o mai bine pe final de meci.

Primul gol a venit repede, în minutul 9, la o fază a lui Arman Karamyan, care a obținut un penalty (semnalat de tușier, căci centralul făcea pe orbul) în urma unui henț comis de Diogo. Bucur a executat bine și l-a învins pe Mincă cu un șut plasat. Meciul s-a domolit după această reușită și a semănat mai mult cu un amical, în care Bucur și-a mai trecut în cont două bune șanse de gol, în minutele 18 și 26. Cincisprezece minute mai târziu, Maxim a șutat puternic de la marginea careului, iar Mincă ne-a oferir o paradă precum cea de anul trecut, la reușita lui Karamyan, scăpând mingea în poartă. Chiar înainte de pauză, același Maxim a fost depășit în repetate rânduri pe flancul său, ca faza să fie finalizată cu o centrare pentru Vigariu, uitat de fundașii alb-violeți liber în careu, de unde l-a învins fără probleme pe Pantilimon.
Repriza a doua a continuat în aceeași notă, iar Bucur a reușit să tranșeze disputa în mod definitiv pentru Poli în minutul 63, când mingea a curs excelent pe traseul Borbely - Arm. Karamyan - Magera - Bucur, iar ultimul l-a învins pe Mincă, trecându-și astfel în cont a doua reușită a zilei. Mare lucru nu s-a mai întâmplat până la intrarea lui Vrsici, în ultimele cincisprezece minute. Slovenul a reușit câteva pase de efect și a contribuit decisiv la golul patru, mingea ajungând la Bădoi, care a centrat bine și Arman Karamyan a finalizat fără probleme. Fluierul de final a pus punct unui meci trist, care dincolo de cele trei puncte și patru goluri, a lăsat un gust amar, atât din punct de vedere fotbalistic, cât și din punct de vedere sportiv.

Dintre jucători, țin să-i remarc pe Magera, Nibombe și Arman Karamyan. De cealaltă parte, Bădoi și Maxim au dezamăgit, în timp ce nici Gigel Bucur, în ciuda reușitelor, nu a fost deosebit de prezent în meci. Până la urmă însă, și-a făcut datoria, iar unui atacant i se iartă multe atâta timp cât înscrie. La buzoieni au evoluat trei poliști, de obicei rezerve, anume Poparadu, Siminic și Pătraș, ultimul introdus pe final de partidă. Poparadu și Pătraș au jucat binișor, cel din urmă încheind practic meciul cu un șut care a trecut de puțin pe lângă poarta lui Pantilimon, în timp ce Siminic a fost depășit în mai multe rânduri de jucătorii alb-violeți.

Aș mai remarca atitudinea de tot rahatul a unora din tribună, cărora li s-a pus pata pe Magera de ceva vreme. Cehul nu merită tratat astfel, dar are dezavanatjul că nu iese în evidență prin driblinguri sau goluri, iar mulți ignoră pasele sale excelente și văd doar micile scăpări. E și normal să greșească mai mult ca ceilalți, fiindcă aproape toate atacurile noastre trec pe la el, căci e cel mai bun pasator din echipă în acest moment. Trist și asta.

Cât despre bietul Curtean, plimbat de Balint pe unde i se pare lui că nu avem om, nu mai spun nimic.

Poli: Pantilimon (5,5) - Bădoi (5), Cisovsky (6), Nibombe (6,5), Maxim (5) - Curtean (5), Alexa (6), Borbely (5,5), Karamyan (6,5) - Magera (6,5), Bucur (6)

Au mai intrat Parks (5,5), Vrsici și Rusici, înlocuindu-i pe Curtean, Magera și Bucur.

3 aprilie 2009

Poli II - Fortuna Covaci 1:2 (0:1)

Am avut în sfârșit șansa de a-i vedea pe tinerii noștri alb-violeți, dar din păcate nu a fost mare lucru de văzut. Înfrângerea este una bine meritată, deși asta nu înseamnă că nu putea fi evitată.

Meciul a fost slăbuț, per ansamblu, iar oaspeții au făcut ce-au vrut cu apărarea celor de la Poli II. După mai multe șanse bunicele, a urmat o bară incredibilă din doar câțiva metri, cu Baba pe jos, la o bâlbâială a acestuia. Cum alb-violeții nu reușeau nicicum să se aproprie de buturile adverse, rezutatul la pauză se profila a fi unul nul, numai că Aldana a preluat complet aiurea o minge în careu și a comis un henț, semnalat de tușier. Din penalty-ul ce a urmat, Fortuna Covaci a deschis scorul.

Repriza a doua a continuat în aceeași notă și oaspeții au mai lovit diverse bare ale porții lui Baba în două rânduri. Prima fază cu adevărat periculoasă pentru Poli a venit în urma unei lansări pe flanc a lui Leagu (parcă), acesta a centrat bine, dar Popa și Jitaru (de la care plecase faza) nu au reușit să împingă balonul în poarta goală. Cu doar zece minute rămase până la final, alb-violeții au reușit, în mod nesperat, să egaleze, Leagu finalizând lejer în poziție de unu contra unu cu portarul advers. De remarcat însă că golul a fost făcut de lansarea bună a atacantului moldovean și de viteza acestuia, care a reușit să-i devanseze pe fundașii adverși. N-a ținut însă mult bucuria, căci Situwe i-a adus din nou în avantaj pe oaspeți, după ce s-a trezit nemarcat, între cei doi fundași centrali. Nimic semnificativ nu s-a mai întâmplat până la final, astfel că Velcea își mai trece în cont o înfrângere și rămâne cu speranța că anul viitor va putea să-și formeze o echipă mai pe placul său, pe care să o poată pregăti întâi fizic, iar apoi tactic.

Din păcate nu am pe cine să remarc în urma partidei de astăzi. Doar contraperformanțele unor jucători precum Riviș, Popa și Buda, care par să fi stagnat - ba, mai mult, în cazul lui Buda, regresat - în ultimul an. Singurul jucător interesant mi s-a părut Jitaru, dar aș fi curios să-l urmăresc în mai multe partide pentru a-mi forma o opinie mai clară.

Poli II: Baba (5) - Dăruială (5), Aldana (4), Gavriluță (5), Ganea (4,5) - Buda (5), Jitaru (6), Zaluschi (5), Rivis (4,5) - Leagu (5,5), Popa (5)

Au mai intrat Cuciorvă (5), Suru (5), Sicoe și Boștină, înlocuindu-i pe Riviș, Buda, Zaluschi și Ganea.

28 martie 2009

Amical: Poli - FK Cukaricki 0:1 (0:0)

Nu știu exact ce ar trebui să spun. Așa că nu spun nimic despre meci, ci mă rezum la detalii.

A debutat pentru echipa mare Vucea, înlocuindu-l pe Parks în minutul 79. Atacantul născut în 1990 a avut evoluții apreciate la echipa de Juniori A a clubului și a evoluat în câteva rânduri pentru Poli II. Dacă nu mă înșel, și pentru Zaluschi a fost vorba de un debut, fundașul central fiind introdus în locul lui Scutaru, accidentat.

Totodată, ținta lui Iancu pentru la vară (când sperăm să avem dreptul la transferuri), Bosancic, a evoluat convingător. În alte circumstanțe, ar fi de bun augur, dar cum clubul e la mare distanță de a avea atitudinea corectă pentru performanță, nu știu dacă este. De fapt, problema e că nimic nu este interesant pe termen lung, pe de-o parte pentru că urmează o nouă faze decisivă în efortul de a recupera palmaresul, și pe de altă parte pentru că la Poli nu există consecvență decât în decizii bizare.

Poli: Taborda - Stancu, Scutaru, Aldana, Maxim - Abiodun, Alexa, Borbely, Amuneke - Parks, Rusici

Au mai intrat Bădoi, Ad. Popa, Ad. Ganea, Zaluschi și Vucea, înlocuindu-i pe Alexa, Rusici, Amuneke, Scutaru și Parks.

27 martie 2009

CS Sânandrei - Poli II 2:0 (2:0)

Din păcate Velcea se chinuie serios la echipa secundă, dar e de înțeles - și motivele le-am mai enumerat, parcă. Oricum, sunt curios să-i vad la lucru săptămâna viitoare, când vă voi putea oferi o părere mai pe larg despre progresul sau regresul din ultimele luni.

26 martie 2009

Comunicat

FIFA în capcana corupţiei ce domină fotbalul românesc.
Lupta pentru dreptate a unui întreg oraş !

Românii sunt sătuli de corupţie. Timişorenii de asemenea. Un website în mai multe limbi dezvăluie nedreptatea a cărei victime sunt. Federaţia Română de Fotbal complice a acestor malversăţiuni ? FIFA n-a vazut decât praf în ochi !

Se întâmpla la Timişoara, în România şi priveşte clubul Politehnica Timişoara (la ora actuala sub numele FC Timişoara), club de tradiţie din fotbalul românesc.

Un om de afaceri italian, patron pentru foarte scurt timp al acestui club, va aştepta ca echipa pe care a abandonat-o la sfârşitul anului 2001 să urce treptele clasamentului şi să evolueze în cupa UEFA pentru a revendica drepturile asupra numelui, culorilor şi palmaresului acestei echipe. Acest lucru s-a putut întâmpla după ce s-a asigurat de complicitatea unora din conducătorii FRF (Federaţiei Române de Fotbal). Graţie obţinerii frauduloase a unor documente (fapte demonstrate) acesta va obţine de la TAS (Tribunalul Arbitral pentru Sport) o decizie care va obliga echipa din Timişoara să-şi schimbe numele şi culorile.

FRF va fi incapabilă să apere clubul, fiindcă acest lucru ar însemna recunoaşterea malversaţiunilor anumitor membrii din instanţele conducătoare ale fotbalului românesc. In zilele noastre a da înapoi ar echivala cu recunoaşterea erorilor, iar acest lucru i-ar afecta credibilitatea.

In plus, FIFA va sancţiona clubul cu 6 puncte pentru că a întârziat aplicarea deciziei TAS, privind la ora actuala echipa de locul de lider al clasamentului campionatului românesc.

Un oraş, o regiune şi locuitorii săi se afla în stare de soc. Afacerea a facut obiectul unor interpelări chiar şi în Parlament, iar oamenii au iesit în strada ( peste 10000 de manifestanti).

Este pentru prima oară în istoria fotbalului când unui club de fotbal i se fură numele şi i se interzice utilizarea culorilor sale : alb şi violet. Aceste lucruri se întâmplă în România, iar FIFA închide ochii ! Disperarea şi apelul către FIFA a unei ţări întregi pe : http://www.justiceforpoli.com

24 martie 2009

Condoleanțe familiei Jecza

Doresc să-mi exprim tristețea pentru plecarea dintre noi a unui mare artist și, mai presus, a unui om deosebit. Peter Jecza va rămâne mereu alături de Timișoara prin sculpturile sale care iluminează orașul nostru drag - și pentru cei care l-au cunoscut, prin firea sa generoasă și blândă.

Cuvintele sunt de prisos.
Să înălțăm un gând în amintirea lui Peter Jecza.

22 martie 2009

Raport de Buzău

Am urmărit partida pierdută de Gloria în compania celor de la Dinamo, un meci decis de eficacitatea jucătorilor dinamoviști și de erorile din apărarea gazdelor. Dintre jucătorii împrumutați de Poli la Buzău, cel mai bine au evoluat Sandu, Sanchez și Mansour.

Primul a fost folosit pe postul de extremă stânga și și-a făcut bine treaba în apărare, reușind să scoată din joc mai mulți dinamoviști pe faza ofensivă. Sanchez a vrut multe, iar deși a avut câteva execuții mai slabe și în anumite perioade ale partidei a dispărut din joc, a fost unul din puținii jucători care l-au întrebuințat pe Lobonț, reușind prin pasa la gol să-și etaleze abilitățile de pasator, pe care le-am mai remarcat și când evolua la Poli II. Și Mansi a înscris, dar a și pus presiune pe apărarea dinamovistă în măsura în care a fost posibil să o facă de unul singur.

Gl.Buzău: Mincă (5) - Sandu (6), Rațiu (5,5), Vlaicu (5), Mera (4), Cojocnean (5) - Sanchez (6), Moreira (4,5), Matei (5), Axente (5) - Mansour (6).

Au mai intrat Ademar (5), Dias și Tafer înlocuindu-i pe Moreira, Cojocnean și Axente.

CS Otopeni - Poli 2:2 (1:0)

Un egal mărunt și pricăjit, iluminat de dramatismul prin care a fost obținut, nu poate ascunde evoluția slabă a alb-violeților. Iar după doar câteva etape, Balint pare deja la final de drum.

Cam ca și în partidele anterioare, Poli a dominat debutul și a avut o serie de șanse pentru a deschide scorul. Mai toate fazele au pornit de la un un-doi Curtean-Karamyan, armeanul a centrat/șutat, dar întâi a parat Munteanu, iar apoi Vitinha cu mâna le reluarea lui Bucur. După o serie de asemenea manevre, gazdele au decis că s-au plictisit de ratări și au predat o lecție de pragmatism: o minge trimisă lunga trecut peste Cisovsky și a căzut la Caramarin, care a preluat bine și l-a executat pe Pantilimon la colțul lung - o mică răzbunare poate pentru felul în care a fost tratat de unii la Timișoara. Probabil ar fi fost mai rău dacă fostul nostru mijlocaș nu se accidenta la mijlocul reprizei, căci prin înlocuirea sa mijlocul celor de la Otopeni a fost mult slăbit. Revenind la oile noastre, după gol picioarele li s-au umplut cu plumb și ocaziile s-au rărit, jocul degenerând într-un duel lipsit de gust și sânge.
Nici după reluare lucrurile nu au stat mai bine, chiar dacă Balint a decis să-l înlocuiască pe Curtean (hm) cu Parks. Cu cât minutele treceau, cu atât mai cruntă părea partida, iar când Liviu Ganea a scăpat singur cu Pantilimon și a înscris pentru 2:0, povestea părea să fi luat sfârșit. Șansa, draga de ea, a fost de partea noastră din nou, căci dacă Parks nu egala în minutul 72, adică la un minut după desprinderea gazdelor, e greu de crezut că se mai putea obține ceva din această deplasare. Faza respectivă a pornit din piciorul lui Magera, care a centrat excelent, și Parks a finalizat printr-o lovitură de cap peste Munteanu. Parcă echipa a avut mai multă vână deodată, dar nicidecum destulă, căci ocaziile de egalare nu au dorit să se prezinte. Și când speranțele se cam disipaseră, același Magera a recentrat foarte bine pentru Cisovsky, Munteanu a parat fantastic, dar Parks era la locul potrivit pentru a împinge balonul în poartă, costaricanul reușind astfel prima dublă pentru Poli.

Așadar, suntem cam pe nicăieri și e păcat, dar era de prevăzut, atunci când Marian Iancu a decis să distruga munca lui Dusan Uhrin. Din păcate, nici elocvența lui Balint nu îl va putea salva în cazul unui eșec în următoarea partidă, ca să nu vorbesc despre povestea de groază ce se întrevede în Giulești.

Poli: Pantilimon (5) - Bădoi (5,5), Luchin (5), Cisovsky (6), Latovlevici (5) - Stancu (5,5), Alexa (5), Art. Karamyan (6), Curtean (6) - Bucur (5), Magera (6)

Au mai intrat Parks (6,5) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Curtean și Bucur.

Gol Caramarin (min 18):



Gol Ganea (min 72):



Gol Parks (min 73):



Gol Parks (min 89):




Șut parat Karamyan (min 4):



Mingea respinsă de Vitinha cu mâna (min 7):

20 martie 2009

Poli II - Dacia Orăștie 2:1 (1:1)

Prima victorie pentru Velcea, o victorie care s-a lăsat mai mult așteptată decât am fi crezut. Oaspeții au deschis scorul în minutul 2, dar Poli a egalat prin Scutaru în minutul 29. Golul decisiv a fost marcat de Leagu, în minutul 60.

Echipa secundă a fost întărită de mai mulți jucători de la echipa mare, alături de Scutaru fiind prezenți pe teren Vrsici, Maxim și Amuneke.

Internaționali alb-violeți

Site-ul oficial anunță că șase jucători ai Politehnicii au fost convocați să-și reprezinte patriile pe terenul de fotbal:

Marian Cisovsky, pentru partidele Anglia-Slovacia (amical) si Cehia-Slovacia (preliminariile CM 2010).
Artiom si Arman Karamyan, pentru "dubla" Armenia-Estonia, din preliminariile CM 2010.
Dejan Rusic si Dare Vrsic, pentru meciurile Slovenia-Cehia si Irlanda de Nord-Slovenia, din preliminariile CM 2010.
Dare Nibombe, pentru partida Togo-Camerun, din preliminariile CM 2010.
Internationalul slovac Balazs Borbely se afla pe lista suplimentara a selectionerului, urmand sa fie convocat in cazul in care se accidenteaza un jucator din lotul principal

E interesant faptul ca Rusici și Vrsici au fost selecționați, în contextul în care primul nu a convins în aceste prime meciuri (și nici în cele din tur), iar al doilea de abia a revenit după o accidentare.

15 martie 2009

Echipa ideală a Politehnicii Timisoara

Am creat un sondaj pe această temă, astfel că toată lumea este invitată să-și dea cu părerea. Rezultatele vor fi publicate aici odată ce voi considera că avem destule voturi (momentan mă gândesc la numărul 100).

Apăsați aici pentru a accesa sondajul.

Concluzii de frustrat

Avem o echipă mai bună (Curtean este un jucător de certă valoare), jucătorii plătiți la zi, liniște la club, un antrenor tânăr, volubil și inteligent - dar aceste schimbări nu par să fi adus nimic pozitiv în termeni pragmatici echipei noastre.

E drept că astăzi am avut oarecare neșansă și am ratat niște ocazii mari, dar tot acestea au fost simptomele eșecurilor din perioada cantonamentului. În plus, de fiecare dată repriza secundă a fost net inferioară primei reprize, iar jucătorii par lipsiți de avânt și imaginație când au mai mare nevoie de ea. Nu e normal să ne bazăm atât de mult pe providență, cu adversarii pe care i-am întâlnit în aceste trei etape nu era de discutat - odată ce "ne-am" asumat obiectivul pretențios și iluzoriu cerut de Marian Iancu.

Am pierdut cu Gaz Metan în tur, iar faptul că echipa nu a avut forța să-și dorească victoria astăzi spune ceva. Mi-am zis că nu mai sper la nimic, dar bineînțeles că de fapt sper, pentru că sunt un prost ipocrit.

Balint își merită șansa și prezența lui la Poli nu e o temă care să fie supusă vreunei discuții, din moment ce nu putem da timpul înapoi. Însă luna de miere se aproprie de sfârșit, mai urmează doi adversari foarte accesibili, iar apoi o pornim la deal, încetul cu încetul. Ar cam fi cazul să începem să arătăm că avem abilitatea de a purta pe umeri acest final de sezon - căci dacă de pe acuma echipa e lipsită de determinare și energie, ce va fi mai încolo?

14 martie 2009

Poli - Gaz Metan Mediaș (0:0)

Alb-violeții puteau marca în mai multe rânduri pe parcursul primei reprize, din tot felul de poziții și faze. Prima mare ocazie i-a aparținut lui Curtean, care a ratat din doi metri ușor lateral stângă, după o fază bună construită de Bucur și Parks - în minutul trei. Puțin mai târziu, Bucur a împuns o minge centrată de Parks, dar Vâtcă a reușit să respingă, ca apoi Abiodun să fie lansat excelent, doar pentru a finaliza dezamăgitor. Mai spre finalul reprizei, Bădoi a executat excelent o lovitură liberă obținută de Curtean, dar n-a reușit decât să nimerească bara porții medieșene.

Repriza a doua a fost una mai ștearsă (după tiparul meciurilor anterioare, de fapt), în care alb-violeții nu au dat dovadă de determinarea pe care am fi dorit s-o vedem. E drept că Poli a beneficiat de nenumărate faze fixe de poziții bune, dar mai toate au fost irosite fără a crea mare pericol. Cea mai mare șansă de gol i-a aparținut lui Latovlevici, care a încercat multe șuturi de la distanță pe parcursul partidei, unul dintre aceste șuturi fiind direcționat spre vinclul lui Vâtcă, dar portarul oaspeților a parat foarte bine. Din păcate, finalul meciului nu a fost cu nimic diferit de restul reprizei, nici măcar intrarea lui Vrsici nereușind să dinamizeze atacul echipei noastre. Astfel ne-am trecut în cont primul egal de acasă în acest sezon, un egal foarte dezamăgitor și care confirmă regula că norocul nu ține până la infinit.

Ar mai fi de remarcat niște chestiuni, dar mai încolo.

Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (5,5), Luchin (6), Cisovsky (6,5), Latovlevici (6) - Abiodun (5), Borbely (5,5), Curtean (6), Art. Karamyan (5) - Bucur (5,5), Parks (5,5)

Au mai intrat Vrsici (5,5), Amuneke (5) și Rusici, înlocuindu-i pe Abiodun, Karamyan și Parks.

Zmeii de Buzău fac prima victimă

Cu o echipă formată aproape integral din jucători ai Politehnicii, codașa Ligii 1 a învins la Galați, grație reușitelor lui Axente și Mansour - deși nu e chiar clar dacă senegalezul a înscris sau dacă a fost vorba de un autogol. În plus, Axente a ratat un penalty la scorul de 0-0, scos de Mansi.

Gloria Buzău: Mincă - Bonfim, Rațiu, Mera, Vlaicu - Matei, Moreira, Sanchez, Sandu - Mansour, Axente.

13 martie 2009

CFR Simeria - Poli II 2:1 (0:0)

Nu-l prea prinde pe Velcea debutul în liga a treia. E drept că are de scos maximum dintr-o echipă limitată, atât ca experiență, cât și ca valoare, dar momentan nu arată tocmai bine. Golul celor de la Poli II a fost înscris de Adrian Popa, în minutul 65, când golgheterul nostru a reușit egalarea.
Google+