26 decembrie 2008
24 decembrie 2008
Sărbători fericite!
Dacă pe plan sportiv sărbătorile nu ne-au adus atâtea bucurii, măcar acasă să ne lumineze zilele. Crăciun fericit tuturor!
17 decembrie 2008
Programul de final de an
Nu mai am multe lucruri în plan pentru anul acesta, deci cu excepția apariției unei știri nebănuite, tot ce mai am pregătit este rezumatul de final de an - statistici și dintr-acelea. Probabil cândva spre sâmbătă, duminică.
10 decembrie 2008
Cât pe ce!
Citind afirmația domnului Orza, cum că planurile lui Iancu implică venirea unui antrenor străin până în vară, ca apoi acesta să fie înlocuit de un antrenor român (Andone, Lucescu, cine știe), aproape că am vrut să iau laptopul și să-l arunc pe fereastră.
Dar mi-am adus aminte degrabă că mă enervez în van, precum m-am enervat și când cei de la care speram la puțină atitudine nu au căutat destul de adânc pentru a o găsi. Nu știu de ce am fost atât de optimist, când e atât de greu să găsești pe cineva care să-și asume o asemenea răspundere dincolo de vorbele goale aruncate prin presă. Înțeleg că e greu, dacă nu chiar aproape imposibil, dar frustrarea e frustrare și undeva trebuie "canalizată".
Dar mi-am adus aminte degrabă că mă enervez în van, precum m-am enervat și când cei de la care speram la puțină atitudine nu au căutat destul de adânc pentru a o găsi. Nu știu de ce am fost atât de optimist, când e atât de greu să găsești pe cineva care să-și asume o asemenea răspundere dincolo de vorbele goale aruncate prin presă. Înțeleg că e greu, dacă nu chiar aproape imposibil, dar frustrarea e frustrare și undeva trebuie "canalizată".
7 decembrie 2008
Ziua de după
Spiritele s-au mai liniștit puțin, chiar și fără ca întrebările să-și găsească răspunsuri. E și greu să găsești un răspuns în tăcerea lui Uhrin sau în vorbele suspecte ale lui Iancu. Cert este că se pot identifica trei "tabere" în care s-au împărțit fanii Politehnicii:
1) Cei pentru care plecarea lui Uhrin nu a consemnat decât un nou pas în viața clubului
2) Cei care recunosc că plecarea lui Uhrin este definitorie pentru destinul clubului sub Iancu, dar care consideră că în lipsa unei alternative viabile, discuția despre plecarea lui Iancu nu este una practică
3) Cei care au simțit o ruptură puternică și se văd izolați de club prin prezența lui Marian Iancu în conducerea acestuia
Nu cred că este un secret în care din aceste grupe mă încadrez eu, dar aș vrea doar să-mi expun aici niște gânduri ce m-au făcut să adopt această poziție.
În primul rând, de mai bine de un an de zile mi-am asumat părerea că Politehnica nu va mai progresa cât timp Marian Iancu va fi la conducerea clubului. În plus, am considerat că atitudinea președintelui Politehnicii în mass-media era una care denigra spiritul pe care eu țineam să-l consider al Timișoarei. Din acel moment am decis că nu-l mai pot susține în vreun fel pe Iancu, indiferent ce fel de sacrificii ar fi implicat plecarea sa - atâta timp cât Poli există, nu poate fi mai rău. Toate evenimentele acestui an, eșecurile conducerii pe toate planurile, nu au făcut decât să mă întristeze mai mult, căci și atunci când crezi că știi ceva de prost augur, speri să te înșeli.
Nu voi înșira argumente aici, pentru că nu-și au rostul și au fost înșirate de fiecare dată când cineva se plângea de status quo-ul de la Poli. Atâta vreau să remarc: până și cel mai bun concept implementat la club, verticalizarea pe mai multe ligi pentru a asigura formarea tinerilor jucători, a fost tratat cu o superficialitate care riscă să-i compromită succesul. Ca să nu spun că din lipsă de stabilitate pe termen lung, sutele de juniori alb-violeți se prea poate să se piardă peste mări și țări.
Ceea ce țin să evidențiez însă este că, din punctul meu de vedere, problema nu este una financiară. În acest moment îi este ușor oricui să-l critice pe Iancu, pentru că n-a mai băgat bani în echipă, dar problemele se întind dincolo de bani, iar opțiunea mea a depins complet de ceea ce îmi imaginez eu că Poli trebuie să simbolizeze, adică de felul în care Marian Iancu vorbește în numele clubului, și nu de situația financiară a clubului. Restul au fost frustrări mai mici sau mai mari și, oricum, nu eram în poziția de a adopta o poziție absolut critică doar fiindcă aveam și am impresia că toate relele la club se nasc în Marian Iancu. E imposibil să creezi un front unit fiind confruntat cu o problemă care pare atât de complexă precum cea din acest moment de la Poli.
Frustrarea demiterii lui Uhrin a fost poate mai mult decât atât, căci, pentru prima oară în era BKP, am simțit că exista un element care să mă aproprie de echipă (adică nu doar de club) și, implicit, care aproprie echipa de suporteri. Pe de-o parte, victoriile obținute de Uhrin și compania ne-au redat speranța că se poate mai mult, în special în acest tur de campionat, iar atitudinea exemplară a lui Uhrin în public ne-a arătat, mie cel puțin, că se poate și altfel. Am avut inițial tendința de a generaliza că "altfel" nu prinde bine în România, dar aș fi spus un neadevăr, pentru că reacția unanimă a presei a fost de a-i lua partea antrenorului, iar chiar și suporterii altor echipe au simpatizat cu Uhrin. De fapt, încetul cu încetul, am impresia că mai toată lumea este cuprinsă de un sentiment de milă când aude ce se întâmplă la Timișoara, milă pentru suporterii care au ajuns bătaia de joc a tuturor.
Eu nu știu ce este de făcut în aceste circumstanțe. Momentan aștept să văd ce se va mai întâmpla, dar nu sper la vreo minune. Demiterea lui Uhrin nu a făcut decât să strice din nou atmosfera din lot, precum și cea din jurul lotului, iar cu cât mă gândesc la ce s-a întâmplat cu atât mă simt mai iritat și mai neputincios. Dacă aș știi că tribunele goale de pe Dan Păltinișanu l-ar îndepărta pe Iancu, aș fi dispus să îndur o separare de Poli. Dar știu că n-ar fi așa și mă tem că se poate ajunge la mai mult rău dacă suporterii părăsesc echipa în acest moment. Pe de altă parte însă, singurii care pot face ceva în ceea ce privește destinul clubului sunt CLT/CJT, iar contribuția lor dincolo de sumele care l-au menținut pe Iancu la club a fost minimă - și n-o spun cu intenția de a denigra eforturile făcute de reprezentanții acestor instituții, pentru că unii, în mod cert, au luptat pentru Poli, ci o spun pentru că nu am pe cine altcineva să critic de la care să mă aștept că va și face ceva.
1) Cei pentru care plecarea lui Uhrin nu a consemnat decât un nou pas în viața clubului
2) Cei care recunosc că plecarea lui Uhrin este definitorie pentru destinul clubului sub Iancu, dar care consideră că în lipsa unei alternative viabile, discuția despre plecarea lui Iancu nu este una practică
3) Cei care au simțit o ruptură puternică și se văd izolați de club prin prezența lui Marian Iancu în conducerea acestuia
Nu cred că este un secret în care din aceste grupe mă încadrez eu, dar aș vrea doar să-mi expun aici niște gânduri ce m-au făcut să adopt această poziție.
În primul rând, de mai bine de un an de zile mi-am asumat părerea că Politehnica nu va mai progresa cât timp Marian Iancu va fi la conducerea clubului. În plus, am considerat că atitudinea președintelui Politehnicii în mass-media era una care denigra spiritul pe care eu țineam să-l consider al Timișoarei. Din acel moment am decis că nu-l mai pot susține în vreun fel pe Iancu, indiferent ce fel de sacrificii ar fi implicat plecarea sa - atâta timp cât Poli există, nu poate fi mai rău. Toate evenimentele acestui an, eșecurile conducerii pe toate planurile, nu au făcut decât să mă întristeze mai mult, căci și atunci când crezi că știi ceva de prost augur, speri să te înșeli.
Nu voi înșira argumente aici, pentru că nu-și au rostul și au fost înșirate de fiecare dată când cineva se plângea de status quo-ul de la Poli. Atâta vreau să remarc: până și cel mai bun concept implementat la club, verticalizarea pe mai multe ligi pentru a asigura formarea tinerilor jucători, a fost tratat cu o superficialitate care riscă să-i compromită succesul. Ca să nu spun că din lipsă de stabilitate pe termen lung, sutele de juniori alb-violeți se prea poate să se piardă peste mări și țări.
Ceea ce țin să evidențiez însă este că, din punctul meu de vedere, problema nu este una financiară. În acest moment îi este ușor oricui să-l critice pe Iancu, pentru că n-a mai băgat bani în echipă, dar problemele se întind dincolo de bani, iar opțiunea mea a depins complet de ceea ce îmi imaginez eu că Poli trebuie să simbolizeze, adică de felul în care Marian Iancu vorbește în numele clubului, și nu de situația financiară a clubului. Restul au fost frustrări mai mici sau mai mari și, oricum, nu eram în poziția de a adopta o poziție absolut critică doar fiindcă aveam și am impresia că toate relele la club se nasc în Marian Iancu. E imposibil să creezi un front unit fiind confruntat cu o problemă care pare atât de complexă precum cea din acest moment de la Poli.
Frustrarea demiterii lui Uhrin a fost poate mai mult decât atât, căci, pentru prima oară în era BKP, am simțit că exista un element care să mă aproprie de echipă (adică nu doar de club) și, implicit, care aproprie echipa de suporteri. Pe de-o parte, victoriile obținute de Uhrin și compania ne-au redat speranța că se poate mai mult, în special în acest tur de campionat, iar atitudinea exemplară a lui Uhrin în public ne-a arătat, mie cel puțin, că se poate și altfel. Am avut inițial tendința de a generaliza că "altfel" nu prinde bine în România, dar aș fi spus un neadevăr, pentru că reacția unanimă a presei a fost de a-i lua partea antrenorului, iar chiar și suporterii altor echipe au simpatizat cu Uhrin. De fapt, încetul cu încetul, am impresia că mai toată lumea este cuprinsă de un sentiment de milă când aude ce se întâmplă la Timișoara, milă pentru suporterii care au ajuns bătaia de joc a tuturor.
Eu nu știu ce este de făcut în aceste circumstanțe. Momentan aștept să văd ce se va mai întâmpla, dar nu sper la vreo minune. Demiterea lui Uhrin nu a făcut decât să strice din nou atmosfera din lot, precum și cea din jurul lotului, iar cu cât mă gândesc la ce s-a întâmplat cu atât mă simt mai iritat și mai neputincios. Dacă aș știi că tribunele goale de pe Dan Păltinișanu l-ar îndepărta pe Iancu, aș fi dispus să îndur o separare de Poli. Dar știu că n-ar fi așa și mă tem că se poate ajunge la mai mult rău dacă suporterii părăsesc echipa în acest moment. Pe de altă parte însă, singurii care pot face ceva în ceea ce privește destinul clubului sunt CLT/CJT, iar contribuția lor dincolo de sumele care l-au menținut pe Iancu la club a fost minimă - și n-o spun cu intenția de a denigra eforturile făcute de reprezentanții acestor instituții, pentru că unii, în mod cert, au luptat pentru Poli, ci o spun pentru că nu am pe cine altcineva să critic de la care să mă aștept că va și face ceva.
Internaționali alb-violeți
Am uitat să menționez ieri că aceiași cinci jucători (Pantilimon, Latovlevici, Luchin, Goga, Bucur) au evoluat pentru România în amicalul câștigat, scor 4-1, împotriva Stelei. Mai mult, Bucur a reușit o triplă.
4 decembrie 2008
3 decembrie 2008
Internaționali alb-violeți
Deși îmi vine greu să dau importanță oricărei știri despre Poli în acest moment, jucătorii care au luptat pentru echipă merită menționați.
Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Bucur și Goga au evoluat pentru Naționala A în victoria (3-1) cu Naționala de Tineret, la aceștia din urmă evoluând Teușan. Dacă Pantilimon a gafat la gol, Luchin și Bucur au reușit să marcheze, iar Goga a avut un gol anulat.
Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Bucur și Goga au evoluat pentru Naționala A în victoria (3-1) cu Naționala de Tineret, la aceștia din urmă evoluând Teușan. Dacă Pantilimon a gafat la gol, Luchin și Bucur au reușit să marcheze, iar Goga a avut un gol anulat.
O nouă zi, un nou scandal
Așadar, să recapitulăm:
Uhrin merge la meci cu Ioan și Victor Becali, care dețin firma ce îl impresariază pe antrenor, și Iancu decide să îl dea afara pentru că "nu mai poate avea încredere în Uhrin". Ar trebui să-l credem că acționează înspre binele clubului. Nu țin minte să mi se mai fi cerut vreodată să cred atât de orbește.
Evident, decizia nu îi este comunicată lui Uhrin, întregul proces de demitere are loc prin presă, așa cum ne-am obișnuit, drept dovadă că nu Poli primează, ci voința lui Iancu primează.
Nici acuma nu este foarte clar ce se va întâmpla, dar din punctul meu de vedere se certifică doar mai mult că Poli nu are un viitor cu Iancu. Nu știu ce putem face noi ca suporteri, fiindcă în ziua de azi suntem copiii nimănui, iar durerea ne-o putem striga doar către cer. În cea mai bună poziție de a face ceva, de a-l apăra pe Uhrin și implicit Politehnica, se află CLT și CJT, dar pe de-o parte nu știm ce drepturi au stabilit când au decis să contribuie la bugetul echipei, iar pe de altă parte încă mai așteptăm momentul unei decizii ferme, care să nu trăiască din jumătăți. Preluarea clubului de la Iancu ar fi necesară pe termen scurt, dar nu și o soluție pe termen lung.
Cât despre argumentul forte în favoarea lui Iancu, l-am auzit în felul următor: a avut dreptate când i-a vândut pe Aliuță, Cânu, Emeghara, Pleșan, Torje (deși noi ne-am împotrivit).
De fapt, eu cred că se pune greșit problema - precum și că "dreptatea" lui Iancu în acele situații este una înșelătoare.
Nu era greu sa ai dreptate cu Aliuță, a avut și Uhrin - iar Aliuțî a ajuns în echipă doar la dorința patronului.
Cânu a fost accidentat, dar cât a evoluat, și rezultatele Vasluiului au fost bune.
Izvoranu avea anumite calități, dar nu era un jucator bun - de fapt, când a fost achiziționat era printre cei mai slab notați jucători din turul acelui campionat.
Emeghara și Pleșan au fost două cazuri distincte, deoarece noi nu aveam de unde să cunoaștem situația medicală a celor doi. La fel merită remarcat că Da Costa, expediat de la noi tot pe motive medicale, e titular la CSKA Sofia.
Iar Torje s-a stricat la Timișoara și dacă cei din conducere au transferat această responsabilitate vânzându-l e bine pentru ei, dar nu bine pentru noi.
Să ne mai aducem aminte de felul în care a fost adus Alexa și acuzele de blat din partea patornului Politehnicii de doar câteva luni mai târziu sau de cum a fost adus Ganea. Ce spune faptul că la un moment dat "infecta penicilina", iar apoi acest lucru deodata nu mai conta?
Înseamna că adevărul lui Iancu este foarte relativ și se schimba de pe o zi pe alta.
Deci pe mine nu mă convinge deloc acest argument de "știe el mai bine", fiindcă oricum m-aș uita la situație, în ciuda acestor așa zise "mișcări bune" împotriva dorințelor fanilor, ele nu ne-au făcut pe noi mai împliniți. Singurul motiv pentru care suntem împliniți în acest moment este reușita lui Uhrin de a scoate untul dintr-un lot în mare mediocru și neplătit. Am fi și mai împliniți dacă anumiți amatori din conducere n-ar ține să dea mereu vine pe altcineva când clubul ajunge să sufere - de la pierderea palmaresului, la penalizarea de șase puncte, la litigiile cu foștii jucatori, la jucători talentați (chiar dacă, din nou, au degenerat cât au fost la club, poate și fiindca nu au cum să preia alt model de la cei din conducere) plecați pe bani puțini, etc.
Iar dincolo de toate, nu știu dacă am mai văzut un om de atâta bun simț precum Dusan Uhrin Jr. Cât de mult se poate disimula un om? Și cum ne putem lega toate speranțele de posbilitatea ca Iancu, un om în mod evident lipsit de principii morale, să spună adevărul - și nu Uhrin, care în stilul său tipic nu urlă la televizoare, sau de fapt toți cei care au mai părăsit Politehnica și n-au avut cuvinte calde pentru patronul ei? Chiar e totul o mare conspirație împotriva echipei noastre în general și Marian Iancu în special?
Tot ce știu este că mă simt din ce în ce mai singur, iar de nu se va soluționa înspre binele echipei și onoarea orașului această nouă dispută în care ne-am afundat, mă tem.
Uhrin merge la meci cu Ioan și Victor Becali, care dețin firma ce îl impresariază pe antrenor, și Iancu decide să îl dea afara pentru că "nu mai poate avea încredere în Uhrin". Ar trebui să-l credem că acționează înspre binele clubului. Nu țin minte să mi se mai fi cerut vreodată să cred atât de orbește.
Evident, decizia nu îi este comunicată lui Uhrin, întregul proces de demitere are loc prin presă, așa cum ne-am obișnuit, drept dovadă că nu Poli primează, ci voința lui Iancu primează.
Nici acuma nu este foarte clar ce se va întâmpla, dar din punctul meu de vedere se certifică doar mai mult că Poli nu are un viitor cu Iancu. Nu știu ce putem face noi ca suporteri, fiindcă în ziua de azi suntem copiii nimănui, iar durerea ne-o putem striga doar către cer. În cea mai bună poziție de a face ceva, de a-l apăra pe Uhrin și implicit Politehnica, se află CLT și CJT, dar pe de-o parte nu știm ce drepturi au stabilit când au decis să contribuie la bugetul echipei, iar pe de altă parte încă mai așteptăm momentul unei decizii ferme, care să nu trăiască din jumătăți. Preluarea clubului de la Iancu ar fi necesară pe termen scurt, dar nu și o soluție pe termen lung.
Cât despre argumentul forte în favoarea lui Iancu, l-am auzit în felul următor: a avut dreptate când i-a vândut pe Aliuță, Cânu, Emeghara, Pleșan, Torje (deși noi ne-am împotrivit).
De fapt, eu cred că se pune greșit problema - precum și că "dreptatea" lui Iancu în acele situații este una înșelătoare.
Nu era greu sa ai dreptate cu Aliuță, a avut și Uhrin - iar Aliuțî a ajuns în echipă doar la dorința patronului.
Cânu a fost accidentat, dar cât a evoluat, și rezultatele Vasluiului au fost bune.
Izvoranu avea anumite calități, dar nu era un jucator bun - de fapt, când a fost achiziționat era printre cei mai slab notați jucători din turul acelui campionat.
Emeghara și Pleșan au fost două cazuri distincte, deoarece noi nu aveam de unde să cunoaștem situația medicală a celor doi. La fel merită remarcat că Da Costa, expediat de la noi tot pe motive medicale, e titular la CSKA Sofia.
Iar Torje s-a stricat la Timișoara și dacă cei din conducere au transferat această responsabilitate vânzându-l e bine pentru ei, dar nu bine pentru noi.
Să ne mai aducem aminte de felul în care a fost adus Alexa și acuzele de blat din partea patornului Politehnicii de doar câteva luni mai târziu sau de cum a fost adus Ganea. Ce spune faptul că la un moment dat "infecta penicilina", iar apoi acest lucru deodata nu mai conta?
Înseamna că adevărul lui Iancu este foarte relativ și se schimba de pe o zi pe alta.
Deci pe mine nu mă convinge deloc acest argument de "știe el mai bine", fiindcă oricum m-aș uita la situație, în ciuda acestor așa zise "mișcări bune" împotriva dorințelor fanilor, ele nu ne-au făcut pe noi mai împliniți. Singurul motiv pentru care suntem împliniți în acest moment este reușita lui Uhrin de a scoate untul dintr-un lot în mare mediocru și neplătit. Am fi și mai împliniți dacă anumiți amatori din conducere n-ar ține să dea mereu vine pe altcineva când clubul ajunge să sufere - de la pierderea palmaresului, la penalizarea de șase puncte, la litigiile cu foștii jucatori, la jucători talentați (chiar dacă, din nou, au degenerat cât au fost la club, poate și fiindca nu au cum să preia alt model de la cei din conducere) plecați pe bani puțini, etc.
Iar dincolo de toate, nu știu dacă am mai văzut un om de atâta bun simț precum Dusan Uhrin Jr. Cât de mult se poate disimula un om? Și cum ne putem lega toate speranțele de posbilitatea ca Iancu, un om în mod evident lipsit de principii morale, să spună adevărul - și nu Uhrin, care în stilul său tipic nu urlă la televizoare, sau de fapt toți cei care au mai părăsit Politehnica și n-au avut cuvinte calde pentru patronul ei? Chiar e totul o mare conspirație împotriva echipei noastre în general și Marian Iancu în special?
Tot ce știu este că mă simt din ce în ce mai singur, iar de nu se va soluționa înspre binele echipei și onoarea orașului această nouă dispută în care ne-am afundat, mă tem.
2 decembrie 2008
Sfârșit de tur...și nu chiar
Dacă toate echipele din liga 1 pot trage linie să calculeze unde i-au adus eforturile din acest tur, precum și ce drum trebuie sa aleagă în vederea anului viitor, pentru Poli turul nu va lua sfârșit înainte ca decizia penalizării să fie confirmată sau întoarsă.
Din punct de vedere sportiv, alb-violeții au reușit să termine turul pe poziția de lider, acolo unde nu ni i-am fi putut imagina înainte de debutul acestui sezon. Din păcate, performanțele lui Uhrin & co au fost trecute în plan secund de inepția conducerii clubului/malițiozitatea FRF-ului - și ele nu au voi să rămână acolo! În repetate rânduri, privind partidele Politehnicii, am avut bucuria de auzi că urmăresc "un meci peste media campionatului", iar această afirmație nu face decât să confirme că toată lumea privește performanțele echipei ca pe rodul muncii și al talentului - sau aproape toată lumea. În mod indiscutabil șansa a jucat și ea un rol important, dar nu mai mare decât la celelalte formații din Liga 1.
Echipa și-a schimbat compoziția de la începutul turului, iar unii titulari din primele trei etape (Taborda, Sretenovici, Abiodun, Garcia) nu au mai intrat în grațiile lui Uhrin pe parcursul campionatului, ceea ce indică un fapt pe care l-am mai menționat, anume că perioada de pregătire din vară nu a fost tocmai una perfectă. În mod miraculos, Dusan Uhrin a reușit să îndrepte repede "micile scăpări" ale debutului de campionat - precum cea de la Mediaș -, iar odată cu transferul lui Cisovsky, primul unsprezece a părut mai solid ca niciodată. Forma excelentă a persistat până la eșecul cu Dinamo, dar chiar și în ciuda acestei sincope, au urmat două egaluri în deplasări foarte dificile și o victorie categorică în compania unui adversar cu o apărare redutabilă.
Am trecut prin mai multe scandaluri artificiale create de Marian Iancu, de la războiul declarat împotriva FRF-ului la falsa preluare a clubului, la criticile de multe ori ridicole azvârlite în direcția echipei de către patron - și am supraviețuit cu bine. E greu de crezut că în retur vom avea de înfruntat vremuri și mai grele, căci singurul context în care s-ar întâmpla așa ceva e dacă Poli ar rămâne pe drumuri.
Până una alta urmează o iarnă ce va putea fi plină de surprize, atât negative, cât și pozitive. Deși cu toții ne dorim să le evităm pe cele dintâi, trebuie să recunoaștem că în acest moment nu avem de unde să știm ce ne așteaptă. Ar fi frumos ca Marian Iancu fie să-și reducă volumul (improbabil), fie să predea Politehnica în mâinile unei persoane mai puțin ordinare în vorbe pentru a putea răsufla mai ușurați pe termen lung. Dacă nu, măcar de ar sfida pe toată lumea și în ceea ce privește transferurile așa cum ne sfidează în restul timpului, ar fi extraordinar. Iar la fel de mirific ar fi să nu mai auzim de problemele financiare și juridice ale clubului la fiecare a doua zi.
Rămânem, așadar, cu multe speranțe, dar până ce ele vor fi îndeplinite trebuie să ne mulțumim cu realitatea, o realitate în care Poli se află pe locul trei, peste campioana CFR Cluj și vicecampioana Steaua. Chiar și în cel mai rău caz, putem lupta pentru orice în retur, dacă avem grijă de noi în această iarnă.
P.S. Ar trebui să remarc că ultima cronică, la victoria împotriva Brașovului, s-a nimerit a fi a o suta cronică publicată pe blog (chiar de unele au fost mai sumare). O cifră frumoasă.
Din punct de vedere sportiv, alb-violeții au reușit să termine turul pe poziția de lider, acolo unde nu ni i-am fi putut imagina înainte de debutul acestui sezon. Din păcate, performanțele lui Uhrin & co au fost trecute în plan secund de inepția conducerii clubului/malițiozitatea FRF-ului - și ele nu au voi să rămână acolo! În repetate rânduri, privind partidele Politehnicii, am avut bucuria de auzi că urmăresc "un meci peste media campionatului", iar această afirmație nu face decât să confirme că toată lumea privește performanțele echipei ca pe rodul muncii și al talentului - sau aproape toată lumea. În mod indiscutabil șansa a jucat și ea un rol important, dar nu mai mare decât la celelalte formații din Liga 1.
Echipa și-a schimbat compoziția de la începutul turului, iar unii titulari din primele trei etape (Taborda, Sretenovici, Abiodun, Garcia) nu au mai intrat în grațiile lui Uhrin pe parcursul campionatului, ceea ce indică un fapt pe care l-am mai menționat, anume că perioada de pregătire din vară nu a fost tocmai una perfectă. În mod miraculos, Dusan Uhrin a reușit să îndrepte repede "micile scăpări" ale debutului de campionat - precum cea de la Mediaș -, iar odată cu transferul lui Cisovsky, primul unsprezece a părut mai solid ca niciodată. Forma excelentă a persistat până la eșecul cu Dinamo, dar chiar și în ciuda acestei sincope, au urmat două egaluri în deplasări foarte dificile și o victorie categorică în compania unui adversar cu o apărare redutabilă.
Am trecut prin mai multe scandaluri artificiale create de Marian Iancu, de la războiul declarat împotriva FRF-ului la falsa preluare a clubului, la criticile de multe ori ridicole azvârlite în direcția echipei de către patron - și am supraviețuit cu bine. E greu de crezut că în retur vom avea de înfruntat vremuri și mai grele, căci singurul context în care s-ar întâmpla așa ceva e dacă Poli ar rămâne pe drumuri.
Până una alta urmează o iarnă ce va putea fi plină de surprize, atât negative, cât și pozitive. Deși cu toții ne dorim să le evităm pe cele dintâi, trebuie să recunoaștem că în acest moment nu avem de unde să știm ce ne așteaptă. Ar fi frumos ca Marian Iancu fie să-și reducă volumul (improbabil), fie să predea Politehnica în mâinile unei persoane mai puțin ordinare în vorbe pentru a putea răsufla mai ușurați pe termen lung. Dacă nu, măcar de ar sfida pe toată lumea și în ceea ce privește transferurile așa cum ne sfidează în restul timpului, ar fi extraordinar. Iar la fel de mirific ar fi să nu mai auzim de problemele financiare și juridice ale clubului la fiecare a doua zi.
Rămânem, așadar, cu multe speranțe, dar până ce ele vor fi îndeplinite trebuie să ne mulțumim cu realitatea, o realitate în care Poli se află pe locul trei, peste campioana CFR Cluj și vicecampioana Steaua. Chiar și în cel mai rău caz, putem lupta pentru orice în retur, dacă avem grijă de noi în această iarnă.
P.S. Ar trebui să remarc că ultima cronică, la victoria împotriva Brașovului, s-a nimerit a fi a o suta cronică publicată pe blog (chiar de unele au fost mai sumare). O cifră frumoasă.
29 noiembrie 2008
Poli - FC Brașov 4:0 (2:0)
Alb-violeții au încheiat fastuos acest tur incredibil de bun, ce a depășit orice așteptări pe care le aveam. Spectatorii care au venit să-i susțină pe poliști au fost răsplătiți cu o partidă pe cinste, mai ales în repriza secundă, și au avut șansa să se încălzească la multele oportunități ale băieților lui Uhrin.
Debutul partidei nu a anunțat însă spectacolul ce avea să vie, căci oaspeții s-au instalat destul de comod în jumătatea noastră și au efectuat un pressing foarte eficient. Hadnagy a semnat prima ocazie a partidei, când a trimis cu capul spre poartă la un corner, dar mingea a fost pradă ușoară pentru Pantilimon. Brașovenii și-au tăiat singuri craca de sub picioare în minutul 19, când portarul alb-violeților a degajat lung, mingea a căzut la 20 de metri de poartă, a sărit peste Bucur și un jucător al oaspeților, iar când faza părea terminată, Voicu a trimis cu umărul înspre poartă, lăsându-l spectator pe Stelea! Deși presiunea a fost tot pe Poli în minutele ce au urmat, și chiar până la finalul reprizei, tot alb-violeții au reușit să marcheze, grație unei faze făcute de Bucur și finalizate, cu șansă, de Artiom Karamyan - la zece minute după prima reușită! Până la pauză Poli și-a mai trecut în cont o mare ocazie, Stancu încercând să-l lobeze pe Stelea din apropiere, dar fostul internațional a fost pe fază și a trimis peste poartă, iar în minutul 44 Goga a șutat de la distanță, de puțin peste poartă.
Dacă în prima repriză jocul prestat de alb-violeți a lăsat loc de interpretări, mitanul secund s-a dovedit a fi un galop de sănătate, după care scorul putea liniștit să ia proporții mai mari decât a luat. Strigătul de luptă l-a dat Goga (excelent astăzi), când s-a luptat pentru o minge la mijlocul terenului și a reușit să-l lanseze pe Magera, scăpat singur cu portarul, dar cehul a finalizat slab și Stelea a respins. În minutul 60 Goga ar fi putut șuta la poartă după o preluare foarte bună, însă a preferat o pasă către Gigel Bucur, trimițând mingea prea în spate pentru vârful timișorean. Același Goga s-a dovedit esențial în crearea golului trei cinci minute mai târziu, când a cules o minge după un corner lung al lui Karamyan și a recentrat-o pe capul lui Magera, care nu a mai iertat! Meciul s-a liniștit apoi până în minutul 80; atunci, Karamyan s-a aflat într-o poziție bună de șut, dar a trimis destul de slab, pe lângă poartă. După trei minute avea să vină și golul patru, faza pornind de la centrarea lui Bădoi care a fost retrimisă către Magera de Parks, iar cehul și-a trecut în cont prima dublă în culorile alb-violet! Stancu ar fi putut înscrie și el, dar după o preluare perfectă nu a mai avut forța de șuta periculos, iar prima ocazie de gol a oaspeților a venit în minutl 90+3, Surdu șutând de la marginea careului, doar pentru a-l evidenția pe Pantilimon. Fluierul final a consemnat cea mai categorică victorie a Politehnicii în acest tur, o victorie pe măsura prestațiilor constant bune din acest tur de campionat.
Pe lângă faptul că alb-violeții au evoluat convingător odată ce au preluat frâiele partidei, trebuie remarcat jocul impresionant al lui Goga, care a profitat din plin de șansele ce i s-au oferit și ne-a convins pe toți că merită un loc în primul unsprezece. În mod oarecum comic, mă plângeam în minutul 25 că Magera și Karamyan sunt lamentabili, ca apoi să primesc trei palme pentru nerușinarea mea din partea celor doi. Țin însă să critic prestația lui Karamyan, care în afara de gol nu a făcut absolut nimic - dar e ceva ca atunci când joci foarte slab să reușești să marchezi. Magera a avut și problema arbitrajului, căci fiecare duel mai fizic era flueiart, astfel că cehul a fost frustrat în repetate rânduri. În rest, echipa a jucat bine, cu plusuri pentru Alexa și centrul apărării, și un minus pentru Latovlevici, pe a cărui flanc s-au desfășurat mai toate fazele periculoase ale oaspeților, cu precădere în prima repriză.
Oricum, Uhrin a primit victoria pe care o merita din partea jucătorilor, iar tot ce ne-a rămas acuma este să așteptăm noile invenții critice ale lui iancu. Totuși, trebuie să remarc, dulce este răzbunarea, văzând cum favoritul patronului Politehnicii a plecat umilit de la Timișoara.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (6), Luchin (6), Cisovsky (6), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Alexa (6,5), Magera (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Goga (6,5), Bucur (6)
Au intrat Parks (6), Rusici și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Bucur, Art. Karamyan și Goga.
Autogol Voicu (min 19):
Debutul partidei nu a anunțat însă spectacolul ce avea să vie, căci oaspeții s-au instalat destul de comod în jumătatea noastră și au efectuat un pressing foarte eficient. Hadnagy a semnat prima ocazie a partidei, când a trimis cu capul spre poartă la un corner, dar mingea a fost pradă ușoară pentru Pantilimon. Brașovenii și-au tăiat singuri craca de sub picioare în minutul 19, când portarul alb-violeților a degajat lung, mingea a căzut la 20 de metri de poartă, a sărit peste Bucur și un jucător al oaspeților, iar când faza părea terminată, Voicu a trimis cu umărul înspre poartă, lăsându-l spectator pe Stelea! Deși presiunea a fost tot pe Poli în minutele ce au urmat, și chiar până la finalul reprizei, tot alb-violeții au reușit să marcheze, grație unei faze făcute de Bucur și finalizate, cu șansă, de Artiom Karamyan - la zece minute după prima reușită! Până la pauză Poli și-a mai trecut în cont o mare ocazie, Stancu încercând să-l lobeze pe Stelea din apropiere, dar fostul internațional a fost pe fază și a trimis peste poartă, iar în minutul 44 Goga a șutat de la distanță, de puțin peste poartă.
Dacă în prima repriză jocul prestat de alb-violeți a lăsat loc de interpretări, mitanul secund s-a dovedit a fi un galop de sănătate, după care scorul putea liniștit să ia proporții mai mari decât a luat. Strigătul de luptă l-a dat Goga (excelent astăzi), când s-a luptat pentru o minge la mijlocul terenului și a reușit să-l lanseze pe Magera, scăpat singur cu portarul, dar cehul a finalizat slab și Stelea a respins. În minutul 60 Goga ar fi putut șuta la poartă după o preluare foarte bună, însă a preferat o pasă către Gigel Bucur, trimițând mingea prea în spate pentru vârful timișorean. Același Goga s-a dovedit esențial în crearea golului trei cinci minute mai târziu, când a cules o minge după un corner lung al lui Karamyan și a recentrat-o pe capul lui Magera, care nu a mai iertat! Meciul s-a liniștit apoi până în minutul 80; atunci, Karamyan s-a aflat într-o poziție bună de șut, dar a trimis destul de slab, pe lângă poartă. După trei minute avea să vină și golul patru, faza pornind de la centrarea lui Bădoi care a fost retrimisă către Magera de Parks, iar cehul și-a trecut în cont prima dublă în culorile alb-violet! Stancu ar fi putut înscrie și el, dar după o preluare perfectă nu a mai avut forța de șuta periculos, iar prima ocazie de gol a oaspeților a venit în minutl 90+3, Surdu șutând de la marginea careului, doar pentru a-l evidenția pe Pantilimon. Fluierul final a consemnat cea mai categorică victorie a Politehnicii în acest tur, o victorie pe măsura prestațiilor constant bune din acest tur de campionat.
Pe lângă faptul că alb-violeții au evoluat convingător odată ce au preluat frâiele partidei, trebuie remarcat jocul impresionant al lui Goga, care a profitat din plin de șansele ce i s-au oferit și ne-a convins pe toți că merită un loc în primul unsprezece. În mod oarecum comic, mă plângeam în minutul 25 că Magera și Karamyan sunt lamentabili, ca apoi să primesc trei palme pentru nerușinarea mea din partea celor doi. Țin însă să critic prestația lui Karamyan, care în afara de gol nu a făcut absolut nimic - dar e ceva ca atunci când joci foarte slab să reușești să marchezi. Magera a avut și problema arbitrajului, căci fiecare duel mai fizic era flueiart, astfel că cehul a fost frustrat în repetate rânduri. În rest, echipa a jucat bine, cu plusuri pentru Alexa și centrul apărării, și un minus pentru Latovlevici, pe a cărui flanc s-au desfășurat mai toate fazele periculoase ale oaspeților, cu precădere în prima repriză.
Oricum, Uhrin a primit victoria pe care o merita din partea jucătorilor, iar tot ce ne-a rămas acuma este să așteptăm noile invenții critice ale lui iancu. Totuși, trebuie să remarc, dulce este răzbunarea, văzând cum favoritul patronului Politehnicii a plecat umilit de la Timișoara.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (6), Luchin (6), Cisovsky (6), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Alexa (6,5), Magera (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Goga (6,5), Bucur (6)
Au intrat Parks (6), Rusici și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Bucur, Art. Karamyan și Goga.
Autogol Voicu (min 19):
Mama Mia Becicherecu Mic - Poli II 3:0 (1:0)
Alb-violeții mici continuă seria lamentabilă în care se află, drept dovadă a cel puțin două lucruri: mulți nu au încă valoarea necesară pentru liga a treia (și, din câte am văzut, mulți nici nu au talentul necesar), iar prezența lui Sanchez nu era chiar atât de inutilă pe cât lăsa să pară. Că despre antrenor nu cred că mai are rost să vorbim.
Despre Fabian Teușan
Pentru că a fost nominalizat drept viitorul fundaș stânga al echipei, bănuiesc că e loc de niște comentarii și date statistice.
Născut pe data de 31 octombrie 1988, Teușan a fost cumpărat de la FC Inter Star Sibiu de către cei de la Jiul și a debutat în Liga 1 în sezonul 2006-2007, când echipa din Petroșani a retrogradat folosind însă mulți jucători tineri, printre care și mai titratul Bicfalvi. De fapt, și fundașul petroșănean a fost curtat de Steaua, dar alb-violeții au fost mai "incisivi".
Când a ajuns la Poli, Teușan, de altfel un jucător înalt și puternic, s-a accidentat grav și a pierdut turul campionatului, revenind doar în 2008, când și-a trecut în cont 13 partide la FCM Reșița (2) și Poli II (11), reușind să marcheze un gol. În acest sezon nu a fost titular incontestabil la Buftea, dar în ultimele etape a devenit o prezență constantă în primul unsprezece, cu 10 prezențe în acest sezon.
Singura problemă este că Teușan, deși inițial adus ca fundaș stânga, nu a evoluat prea mult pe această poziție în ultima vreme. La Buftea, de fapt, nu l-am văzut decât într-un meci să joace pe acel post, în urma unor schimbări efectuate în timpul partidei în cauză. În principiu, Chițu și Siminc au fost folosiți ca fundași stânga (cu precădere primul), iar Teușan a evoluat fie la închidere, fie în centrul apărării. În consecință sunt puțin sceptic în ceea ce privește considerarea lui Teușan drept un înlocuitor pentru Milhazes - dar asta nu înseamnă că este sortit eșecului.
Născut pe data de 31 octombrie 1988, Teușan a fost cumpărat de la FC Inter Star Sibiu de către cei de la Jiul și a debutat în Liga 1 în sezonul 2006-2007, când echipa din Petroșani a retrogradat folosind însă mulți jucători tineri, printre care și mai titratul Bicfalvi. De fapt, și fundașul petroșănean a fost curtat de Steaua, dar alb-violeții au fost mai "incisivi".
Când a ajuns la Poli, Teușan, de altfel un jucător înalt și puternic, s-a accidentat grav și a pierdut turul campionatului, revenind doar în 2008, când și-a trecut în cont 13 partide la FCM Reșița (2) și Poli II (11), reușind să marcheze un gol. În acest sezon nu a fost titular incontestabil la Buftea, dar în ultimele etape a devenit o prezență constantă în primul unsprezece, cu 10 prezențe în acest sezon.
Singura problemă este că Teușan, deși inițial adus ca fundaș stânga, nu a evoluat prea mult pe această poziție în ultima vreme. La Buftea, de fapt, nu l-am văzut decât într-un meci să joace pe acel post, în urma unor schimbări efectuate în timpul partidei în cauză. În principiu, Chițu și Siminc au fost folosiți ca fundași stânga (cu precădere primul), iar Teușan a evoluat fie la închidere, fie în centrul apărării. În consecință sunt puțin sceptic în ceea ce privește considerarea lui Teușan drept un înlocuitor pentru Milhazes - dar asta nu înseamnă că este sortit eșecului.
Concordia Chiajna - CS Buftea 2:1 (0:1)
Din păcate, deși au deschis scorul în minutul 7 prin Axente, alb-violeții de Buftea au fost învinși pe final de partidă.
28 noiembrie 2008
Probleme cap la cap
Iarna va fi una grea pentru noi, iar pe zi ce trece se anunță a fi tot mai nesuferită. Dincolo de toată situația financiară de la club și șantajele interminabile ale lui Iancu, italianul nostru "preferat" pare mereu pregătit să ne mai dea o lovitură sub centură, atunci când parcă atâta ne lipsește ca să nu ne mai ridicăm. Cu siguranță dezafiliera clubului ar fi un dezastru, iar în ciuda tuturor răhățelelor dincolo de Iancu, totul s-ar rezuma din nou la el, dat fiind repetatele declarații prin care a spus că italianul nu are de primit niciun ban conform deciziei TAS.
Din câte îmi aduc aminte, atunci când am citit decizia nu reieșea când ar trebui plătiți banii, ba mi se părea foarte bizar că ar trebui plătit ceva în contextul în care FRF-ul a permis clubului să evolueze în alb-violet și sub numele de Politehnica - dar la cum am fost reprezentați la TAS (fapt evidențiat tocmai de aceștia!) nimic nu surprinde.
Rămâne să nădejduim că Iancu nu este chiar atât de incapabil și nepăsător pe cât a lăsat să se vadă până acuma, dar îmi vine greu a spera.
Din câte îmi aduc aminte, atunci când am citit decizia nu reieșea când ar trebui plătiți banii, ba mi se părea foarte bizar că ar trebui plătit ceva în contextul în care FRF-ul a permis clubului să evolueze în alb-violet și sub numele de Politehnica - dar la cum am fost reprezentați la TAS (fapt evidențiat tocmai de aceștia!) nimic nu surprinde.
Rămâne să nădejduim că Iancu nu este chiar atât de incapabil și nepăsător pe cât a lăsat să se vadă până acuma, dar îmi vine greu a spera.
23 noiembrie 2008
Unirea Urziceni - Poli 1:1 (1:1)
Să tot vorbești de gloanțe care trec pe lângă o ureche sau alta! Alb-violeții au făcut un meci al extremelor astăzi, de la extrema jocului foarte slab, la extrema jocului foarte bun, de la extrema jocului util, la extrema jocului frumos, iar tot ce contează în final este punctul obținut în fața unui adversar puternic, actualul lider al campionatului.
De ar fi fost însă să judecăm după primele minute ale partidei, ne puteam aștepta la ce era mai rău. În minutul 4 gazdele au deschis scorul, după o intercepție ratată a lui Cisovsky, ce i-a permis lui Onofraș să scape singur cu portarul, iar Pantilimon nu a dat dovadă de agilitatea necesară pentru a para o minge ce a trecut pe lângă piciorul său drept. Meciul a intrat apoi în ritmul pe care ar trebui să-l aibă o partidă în primele douăzeci de minute, cu mici ocazii (Bucur, Bilașco) și mici erori (Pantilimon, Galamaz), dar fără vreo fază de poartă cu adevărat notabilă. În minutul 28 însă, Poli a reușit egalarea, după ce Borbely a trimis în bară (mingea a fost deviată de Arlauskis), Bucur s-a aflat, cam ca de obicei, la locul potrivit și înscris! Din acest moment alb-violeții au preluat controlul jocului, dar ocaziile nu au prea dorit să se arate. În schimb, Pantilimon a avut o intervenție excelentă la un șut care mergea la vinclu, reparându-și astfel "eroarea" de la gol. Goga putea da lovitura în ultimul minut al reprizei, după o fază perfectă pornită de la recuperarea lui Stancu, continuată cu o pătrundere a lui Bucur și o pasă ideală pentru Goga, dar acesta a șutut în forță, în loc să încerce să plaseze mingea, iar Arlauskis a intervenit.
Repriza secundă a fost destul de diferită de cea dintâi, deoarece băieții lui Uhrin nu au reușit să facă față adversarului decât în primele douăzeci de minute, după care terenul s-a înclinat fără dar și poate spre poarta noastră. În timp ce alb-violeții au avut doar două șuturi de la distanță (Goga, Karamyan) și o ocazie aproape de gol a lui Bucur (intevenția lui Bordeanu), gazdele au avut golul mai la-ndemână, însă Onofraș, Frunză și Bilașco în două rânduri au suficient de neinspirați. Asta doar până în minutul 80, căci pe final, Unirea a urcat cu totul în terenul nostru, iar Poli nu mai reușea să țină nicicum de minge. A fost nevoie de o nouă paradă spectaculoasă a lui Pantilimon și de o ratare enormă în minutele de prelungire ca punctul să fie acontat de alb-violeți. Dar am reușit și ne-am apropiat la un pas de finalul unui tur foarte, foarte bun, despre care voi scrie mai multe când va veni momentul.
Trebuie să-l remarc astăzi, în primul rând, pe Pantilimon, care deși putea face mai mult la golul primit, a salvat echipa în alte două rânduri. Totodată, Borbely, Bucur și Luchin au fost la înălțime, în ciuda unor mici scăpări, pe ici, pe colo, iar fundașii de bandă, în special Latovlevici, s-au achitat decent de sarcinile defensive. De cealaltă parte, Art. Karamyan a fost invizibil pe teren, în timp ce și Cisovsky a făcut un meci foarte slab, cu multe ezitări și gafe, oarecum îngirjorător după forma arătată în primele meciuri la Poli. Mă întreb dacă se trage din faptul că a fost mutat pe stânga apărării centrale.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (4,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (6), Alexa (5,5), Art. Karamyan (5) - Goga (5,5), Bucur (6,5)
Au intrat Rusici (5), Magera și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Goga, Stancu și Bucur.
Gol Onofraș (min 4):
De ar fi fost însă să judecăm după primele minute ale partidei, ne puteam aștepta la ce era mai rău. În minutul 4 gazdele au deschis scorul, după o intercepție ratată a lui Cisovsky, ce i-a permis lui Onofraș să scape singur cu portarul, iar Pantilimon nu a dat dovadă de agilitatea necesară pentru a para o minge ce a trecut pe lângă piciorul său drept. Meciul a intrat apoi în ritmul pe care ar trebui să-l aibă o partidă în primele douăzeci de minute, cu mici ocazii (Bucur, Bilașco) și mici erori (Pantilimon, Galamaz), dar fără vreo fază de poartă cu adevărat notabilă. În minutul 28 însă, Poli a reușit egalarea, după ce Borbely a trimis în bară (mingea a fost deviată de Arlauskis), Bucur s-a aflat, cam ca de obicei, la locul potrivit și înscris! Din acest moment alb-violeții au preluat controlul jocului, dar ocaziile nu au prea dorit să se arate. În schimb, Pantilimon a avut o intervenție excelentă la un șut care mergea la vinclu, reparându-și astfel "eroarea" de la gol. Goga putea da lovitura în ultimul minut al reprizei, după o fază perfectă pornită de la recuperarea lui Stancu, continuată cu o pătrundere a lui Bucur și o pasă ideală pentru Goga, dar acesta a șutut în forță, în loc să încerce să plaseze mingea, iar Arlauskis a intervenit.
Repriza secundă a fost destul de diferită de cea dintâi, deoarece băieții lui Uhrin nu au reușit să facă față adversarului decât în primele douăzeci de minute, după care terenul s-a înclinat fără dar și poate spre poarta noastră. În timp ce alb-violeții au avut doar două șuturi de la distanță (Goga, Karamyan) și o ocazie aproape de gol a lui Bucur (intevenția lui Bordeanu), gazdele au avut golul mai la-ndemână, însă Onofraș, Frunză și Bilașco în două rânduri au suficient de neinspirați. Asta doar până în minutul 80, căci pe final, Unirea a urcat cu totul în terenul nostru, iar Poli nu mai reușea să țină nicicum de minge. A fost nevoie de o nouă paradă spectaculoasă a lui Pantilimon și de o ratare enormă în minutele de prelungire ca punctul să fie acontat de alb-violeți. Dar am reușit și ne-am apropiat la un pas de finalul unui tur foarte, foarte bun, despre care voi scrie mai multe când va veni momentul.
Trebuie să-l remarc astăzi, în primul rând, pe Pantilimon, care deși putea face mai mult la golul primit, a salvat echipa în alte două rânduri. Totodată, Borbely, Bucur și Luchin au fost la înălțime, în ciuda unor mici scăpări, pe ici, pe colo, iar fundașii de bandă, în special Latovlevici, s-au achitat decent de sarcinile defensive. De cealaltă parte, Art. Karamyan a fost invizibil pe teren, în timp ce și Cisovsky a făcut un meci foarte slab, cu multe ezitări și gafe, oarecum îngirjorător după forma arătată în primele meciuri la Poli. Mă întreb dacă se trage din faptul că a fost mutat pe stânga apărării centrale.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (4,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (6), Alexa (5,5), Art. Karamyan (5) - Goga (5,5), Bucur (6,5)
Au intrat Rusici (5), Magera și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Goga, Stancu și Bucur.
Gol Onofraș (min 4):
22 noiembrie 2008
CS Buftea - Delta Tulcea 1:0 (0:0)
Alb-violeții de Buftea au câștigat grație reușitei lui Mansour din minutul 57.
Buftea: Zimmermann - Tomozei, Badea, Teușan, Chițu - Cojocnean, Scutaru, Matei, Pătraș - Axente, Mansour
Au mai intrat Poparadu, Popa și Goșman înlocuindu-i pe Cojocnean, Axente și Pătraș.
Și în altă ordine de idei, Poli II a stat ieri.
Buftea: Zimmermann - Tomozei, Badea, Teușan, Chițu - Cojocnean, Scutaru, Matei, Pătraș - Axente, Mansour
Au mai intrat Poparadu, Popa și Goșman înlocuindu-i pe Cojocnean, Axente și Pătraș.
Și în altă ordine de idei, Poli II a stat ieri.
20 noiembrie 2008
Două clipuri cu Dejan Rusici
Grație unui tovarăș foarte bine informat, am aflat de următoarele două clipuri. Îl scoate cineva pe Rusici la pețit?
Oricum, imagini frumoase, ce gâdilă plăcut memoria.
Oricum, imagini frumoase, ce gâdilă plăcut memoria.
19 noiembrie 2008
Internaționali alb-violeți
Am avut doi reprezentanți la victoria României împotriva Georgiei (2-1): Pantilimon a intrat la pauză, debutând astfel pentru tricolori, iar Bucur a fost introdus în minutul 60.
Pe alte tărâmuri, Cisovsky și Borbely au evoluat pe întreaga durată a partidei Slovacia - Liechtenstein (4-0)
Pe alte tărâmuri, Cisovsky și Borbely au evoluat pe întreaga durată a partidei Slovacia - Liechtenstein (4-0)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)