Până ce colegul meu va prezenta o analiză detaliată bazată pe date concrete, aș vrea să-i menționez pe jucătorii care personal mi-au plăcut cel mai mult în sezonul 2012-2013.
Primul este golgheterul echipei, Nicu Boldea. Intrat ca rezervă în prima etapă, cu UTA, a marcat primul gol, schimbând cu totul așteptările spectatorilor cu privire la sezonul ce a urmat. Tot el a fost cel care a dat formă acestor speranțe, prin golul victoriei din ultimul minut al meciului de la Tg. Mureș. Pe lângă faptul că ne-a încântat cu goluri deosebite, șuturile sale de la distanță devenind un fel de marcă înregistrată, a fost util pe tot terenul, indiferent că a jucat în atac sau la mijloc. Din păcate, returul nu a fost la fel de strălucit, mai ales că s-a și accidentat pe finalul acestuia.
O surpriză foarte plăcută este Răzvan Trandu, care s-a transformat incredibil pe finalul turului. A fost introdus treptat, tot mai mult, în ciuda prestațiilor neconvingătoare. Până și Velcea nu părea sigur de ce tot insistă cu titularizarea lui, nelăsându-l mai mult de o oră în teren. Totuși, încăpățânarea aceasta avea să dea roade, căci Trandu a fost eroul ultimului meci din retur, la Oradea, când întorcea de unul singur partida cu un lob de excepție și cu asumarea executării unui penalty. În retur, odată cu venirea lui Petre, nu părea că timișoreanul va mai prinde multe minute. Dar după începutul dezastruos al echipei, reușește să se impună ca titular în fața celor doi colegi mai experimentați, Petre și Poparadu, prin prestații excelente: la Slatina își asumă din nou responsabilitatea executării unui penalty extrem de important în ultimul minut, după ce Szekely ratase unul mai devreme, apoi reconfirmă în victoria cu Damila. Este al treilea golgheter al echipei, dar are în palmares și câteva pase de gol, iar per ansamblu a fost un pic din acel mijlocaș ofensiv de care se tot vorbește că e nevoie. Remarcabil este faptul că la doar 22 de ani, Trandu este deja la a treia promovare după cele cu ACS Recaș și Fortuna Covaci!
Ultimul pe listă este juniorul Bărbuț. A făcut parte din echipa campioană la U16 de acum doi ani, a cărei golgheter a și fost. Adus după acel titlu de la Giroc la Poli în perioada lui Iancu, a fost apoi "moștenit" de către noua structură a echipelor de juniori. S-a remarcat și în câteva din ultimele jocuri ale lui Poli II de sezonul trecut, iar în lotul ACS a ajuns în timpul cantonamentului de iarnă. Deși speram că va debuta cu UTA, mai ales că erau semne clare că se va întâmpla asta înainte de meci, la 0-1 și cu un om în minus nu credeam că Velcea îl va mai introduce. Eu unul nu aș fi făcut-o, dar, la fel ca în cazul lui Trandu, am fost surprins. În cele din urmă a venit și titularizarea după prestațiile slabe ale lui Goge, iar micuțul fotbalist nu a lăsat șansa să-i scape, oferind o prestație sclipitoare în fața Damilei, prin care a atras și un ropot de aplauze. A continuat în aceeași notă, obținând chiar și primul gol în tricoul lui Poli în meciul de acasă cu Tg. Mureș. Mai are de crescut, un fundaș cu experiență îi poate face față, dar viteza, inteligența și altruismul rămân atuurile sale excelente. Este comparat cu Torje, dar să sperăm că nu va urma drumul lui și că alături de el vor confirma și Bocșan - care a și debutat într-un final în ultimul meci - precum și Todorov.
Din lotul ASU Politehnica mi-e mai greu să aleg, unde îl avem pe golgheterul Marchiș, pe veteranul Rotariu, pe nou-venitul Ilie... Totuși, pur subiectiv, preferații mei sunt Popoviciu, care m-a încântat printr-un joc cu stil și niște goluri superbe, și Lazăr, juniorul ce s-a descurcat foarte bine în apărare, chiar și atunci când a avut de înfruntat adversari puternici.
Se afișează postările cu eticheta Meditatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Meditatii. Afișați toate postările
11 iunie 2013
4 decembrie 2012
4 decembrie 2012
În ultimii ani data de 4 decembrie a reprezentat mai mult decât o aniversare. A fost un simbol al luptei pentru recuperarea palmaresului, respectiv al luptei împotriva celor care s-au folosit de acesta în interesul lor și în defavoarea noastră. Mai mult decât atât, reprezintă o făclie ce pâlpâie în noapte, ca simbol al identității către care tindem.
Credința mea e că identitatea va fi regăsită și că lucrurile vor reintra în normal doar atunci când 4 decembrie va redeveni o celebrare a tradiției fotbalistice începută în urmă cu 91 de ani. La câți mai mulți și mai frumoși!
Credința mea e că identitatea va fi regăsită și că lucrurile vor reintra în normal doar atunci când 4 decembrie va redeveni o celebrare a tradiției fotbalistice începută în urmă cu 91 de ani. La câți mai mulți și mai frumoși!
14 noiembrie 2012
Încotro?
Parcă mai ieri Poli murise, iar suporterii nu știau ce le va rezerva viitorul. De atunci lucrurile au progresat foarte mult. Dacă e să ne referim la ASU, suporterii ce se implică activ în mersul echipei, scot materiale promoționale meci de meci, asigurând între timp și echipamentul jucătorilor. Ținând cont de fluxul constant de spectatori, pare că viitorul e asigurat.
Mai presus de ineditul situației, pe mine cel puțin, mă captivează posibilitatea de a schimba mentalitatea fotbalului românesc din temelii. N-ar fi minunat ca fotbalul să nu se mai joace pentru televiziuni sau pentru ca diverși conducători să se îmbogățească? Ca juniorii să nu fie crescuți pentru impresari, ca meciurile să fie exclusiv pentru jucători și spectatori? Ca un club local să respecte părerea fanilor și să reprezinte un punct de interes pentru tot ceea ce e de-al locului, de la mass-media până la afaceri și întreprinderi, iar clubul să nu facă nici un compromis și să se descurce cu forțele proprii.
E o ambiție uriașă, dar dacă nimeni nu se înhamă, atunci cu siguranță nu se va reuși vreo schimbare. Mai ales suporterii poliști au protestat împotriva sistemului actual. Dar de protestat e ușor. Oricine o poate face, dar în majoritatea timpului nu are nici un efect, ceea ce noi știm foarte bine. E infinit mai greu să clădești ceva, piatră cu piatră, care să crească treptat, pentru ca în final să uimească pe toată lumea.
De aceea eu nu pot fi încă foarte optimist în legătură cu ambițiile celor care s-au înhămat la frâiele echipei de fotbal a Politehnicii. Au trecut deja câteva luni în care nu s-a expus clar scopul acesteia. Va rămâne club de amatori sau sunt ambiții mai mari? Sub ce formă de organizare va continua? Nu cred că mai poate merge mult doar din donații, mai ales dacă va promova la un nivel superior. Nu e clar cine și cum ia deciziile și nu există nici o garanție că acestea vor fi în favoarea fanilor. La o adică de unde se știe ce își doresc fanii și mai exact de părerea cui se ține cont? Dacă această echipă se dorește a fi reprezentativă pentru oraș, atunci ea va trebui să și ofere ceva comunității, în afara meciurilor. Probabil e încă devreme, dar trebuie pusă și problema juniorilor. Care se vrea a fi relația cu Universitatea, cu celelalte cluburi, cu autoritățile locale? E clar că pe viitor finanțarea va trebui să fie din sponsorizări, iar pentru asta trebuie trasate condițiile în care asemenea colaborări vor fi efectuate, astfel încât să fie în interesul fanilor și al comunității.
Se poate ca la unele întrebări să se răspundă în zilele ce urmează. Ar fi un pas înainte. După cum spuneam, e incredibil de greu să clădești ceva. Eu sper să nu fie doar un castel de nisip.
În zilele următoare, aceeași întrebare va fi adresată și clubului ACS Poli.
31 iulie 2012
Cronica Violetă și dualitatea Politehnicii
Poate că unii dintre cei care urmăresc cu oarecare fidelitate scrierile noastre s-au întrebat ce rezervă viitorul Cronicii Violete. Considerăm că rolul nostru este, precum zice și titulatura, unul de cronicari, observatori cât mai obiectivi ale celor ce se întâmplă în principal pe terenul de fotbal și ocazional în jurul lui. Chiar dacă nu ducem lipsă de păreri, tendința este ca acestea să fie moderate, astfel încât să permită timpului să spună cuvântul final.
Prin urmare, Cronica Violetă va urmări cu interes ambele proiecte desfășurate în numele Politehnicii, atât clubul din liga a II-a, cât și cel din liga a V-a. Există destule lucruri care trebuie clarificate în cazul ambelor formații, destule semne de întrebare care pot pune piedici majore pe viitor, a căror soluționare va ține de iscusința și pasiunea celor implicați.
De-a lungul acestor ani, singura poziție pe care am adoptat-o cu destulă deschidere a fost de a ne exprima neîncrederea în intențiile fostului patron al Politehnicii, Marian Iancu. Dar nu am dorit niciodată ca ea să fie în prim plan, deoarece fotbalul trebuie fie să depășească scandalul, fie să îl lase în umbra sa.
Momentan, judecând după ce reiese din presă, foștii jucători ai clubului falimentat de către Marian Iancu care mai sunt sub contract cu acesta, vor fi împrumutați la ACS Politehnica Timișoara. Speranța noastră este ca actuala conducere a acestui club să fie conștientă de faptul că dacă ceva ar putea compromite instantaneu eforturile depuse în vederea creării unui club puternic care să reprezinte Timișoara, acest lucru ar fi implicarea lui Marian Iancu. Și deja par a zbura aproape de soare.
Altfel, speranța noastră este ca destinul să fie mai blând cu Politehnica în anii ce au să vie și ca într-un viitor cât mai apropiat să ne regăsim cu toții clubul pe care îl urmărim cu pasiune de atâta amar de vreme.
Hai Poli!
Prin urmare, Cronica Violetă va urmări cu interes ambele proiecte desfășurate în numele Politehnicii, atât clubul din liga a II-a, cât și cel din liga a V-a. Există destule lucruri care trebuie clarificate în cazul ambelor formații, destule semne de întrebare care pot pune piedici majore pe viitor, a căror soluționare va ține de iscusința și pasiunea celor implicați.
De-a lungul acestor ani, singura poziție pe care am adoptat-o cu destulă deschidere a fost de a ne exprima neîncrederea în intențiile fostului patron al Politehnicii, Marian Iancu. Dar nu am dorit niciodată ca ea să fie în prim plan, deoarece fotbalul trebuie fie să depășească scandalul, fie să îl lase în umbra sa.
Momentan, judecând după ce reiese din presă, foștii jucători ai clubului falimentat de către Marian Iancu care mai sunt sub contract cu acesta, vor fi împrumutați la ACS Politehnica Timișoara. Speranța noastră este ca actuala conducere a acestui club să fie conștientă de faptul că dacă ceva ar putea compromite instantaneu eforturile depuse în vederea creării unui club puternic care să reprezinte Timișoara, acest lucru ar fi implicarea lui Marian Iancu. Și deja par a zbura aproape de soare.
Altfel, speranța noastră este ca destinul să fie mai blând cu Politehnica în anii ce au să vie și ca într-un viitor cât mai apropiat să ne regăsim cu toții clubul pe care îl urmărim cu pasiune de atâta amar de vreme.
Hai Poli!
16 iulie 2012
Corabia fără nume
Îmi aduc aminte că în vremurile de demult, când mai eram student și studios, am compus un eseu la filozofie pe tema identității. Era o problematică ce ne privea adânc în suflet încă de pe atunci și din păcate a revenit în prim planul existenței noastre de suporteri ai Politehnicii.
Situația e, dincolo de toate, destul de simplă. Epava financiară care este Politehnica Timișoara, administrată de către Marian Iancu, este lăsată să se scufunde, ducând împreună cu ea la fund sentimentul de adeziune creat față de o formă a clubului nostru care a avut o sorginte ce la rându-i a fost controversată. În schimb, este mutată pe Dan Păltinișanu formația locală din Recaș, proaspăt promovată în liga a II-a, și redenumită Politehnica. Clubul în sine va consta principial dint acești noi veniți, a căror aport pe lângă locul din liga secundă este o situație financiară pozitivă (presupun aici) și un lot de jucători, și componenții rămași de la echipa administrată falimentar de către Marian Iancu, atât jucători, cât și staff-ul tehnic sau administrativ.
Paralela pe care aș fi vrut să o fac privește situația corabiei unui individ numit Tezeu. Când s-au distrus câteva scânduri din corabie, acestea au fost înlocuite cu altele, și în timp, cu tot mai multe înlocuiri, s-a ajuns la situația în care nicio scândură din corabia originală nu se mai afla în compoziția navei. Idem pentru celelalte componente deteriorabile, inclusiv persoana lui Tezeu, care la un moment dat s-a dus și el pe alte tărâmuri. Așadar, în timp, corabia lui Tezeu nu mai avea nimic în comun cu corabia lui Tezeu, deci mai era sau nu...corabia lui Tezeu? Ce înseamnă continuitatea, unde începe și se termină un lucru, ce conferă identitate? Dacă ar fi să luăm toate componentele corabiei lui Tezeu și să le reasamblăm pe o corabie identică în alt colț al lumii, ar fi aceeași?
Teoria spune că dincolo de componentele unei entități, aceasta trebuia privită într-un ansamblu multi-dimensional, care include spațiul și timpul. Deci corabia lui Tezeu a fost corabia lui Tezeu atunci când Tezeu era contemporan cu ea și o uzita în mod frecvent. Dar dacă Tezeu s-ar fi perindat și pe alte corăbii, atunci am discuta despre corăbiile lui Tezeu, toate distincte între ele, separate de momentul în care au fost stăpânite de cunoștința noastră. La o adică, dacă cineva ar copia Mona Lisa folosind exact aceleași culori, exact aceeași pânză, exact aceleași pensule, și ar crea o copie fidelă a originalului, tot n-ar fi recreat o Mona Lisa identică. Identitatea fizică își are sorgintea în originea spațio-tempoarlă, nu în trecerea ulterioară a timpului.
Cum s-ar preta această paralelă la problema Politehnicii? Discuția despre forma fizică ar putea fi purtată în termeni de genul unde evoluează clubul, din cine este compus, care sunt jucătorii, care e situația juridică? Dar cum putem integra aspectul calitativ în această discuție, cine este "Tezeul" Politehnicii Timișoara, sufletul și conștiința entității noastre? S-ar putea argumenta că este vorba de Universitatea Politehnica. S-ar putea argumenta că este vorba de asociația Druckeria, de CVUCS, de suporterii declarați ai Politehnicii, etc.
Și cine e să decidă că Tezeu nu s-a urcat pur și simplu pe altă corabie?
Chiar dacă ar fi să ajungem, printr-o minune, la un consens vis-a-vis de care combinație cantitativă și calitativă reprezintă pe Poli, cred că situația în întregul ei e următoarea: continuitatea administrativă a clubului a fost compromisă în mai multe rânduri de-a lungul ultimelor decenii, dar ceea ce a făcut ca Poli să fie privită drept Poli este faptul că Timișoara în ansamblul ei socio-cultural a ales prin majoritate să se asocieze cu o entitate care prezenta măcar o parte din componentele originale ale clubului.
Nu cred că putem avea parte de un deznodământ pozitiv dacă în acest moment capitalul de susținere se va scinda. Și trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu există nicio cale care să fie corectă din punct de vedere al continuității, exceptând eventual salvarea clubului condus de Marian Iancu - cel puțin a continuității ultimului deceniu.
Situația e, dincolo de toate, destul de simplă. Epava financiară care este Politehnica Timișoara, administrată de către Marian Iancu, este lăsată să se scufunde, ducând împreună cu ea la fund sentimentul de adeziune creat față de o formă a clubului nostru care a avut o sorginte ce la rându-i a fost controversată. În schimb, este mutată pe Dan Păltinișanu formația locală din Recaș, proaspăt promovată în liga a II-a, și redenumită Politehnica. Clubul în sine va consta principial dint acești noi veniți, a căror aport pe lângă locul din liga secundă este o situație financiară pozitivă (presupun aici) și un lot de jucători, și componenții rămași de la echipa administrată falimentar de către Marian Iancu, atât jucători, cât și staff-ul tehnic sau administrativ.
Paralela pe care aș fi vrut să o fac privește situația corabiei unui individ numit Tezeu. Când s-au distrus câteva scânduri din corabie, acestea au fost înlocuite cu altele, și în timp, cu tot mai multe înlocuiri, s-a ajuns la situația în care nicio scândură din corabia originală nu se mai afla în compoziția navei. Idem pentru celelalte componente deteriorabile, inclusiv persoana lui Tezeu, care la un moment dat s-a dus și el pe alte tărâmuri. Așadar, în timp, corabia lui Tezeu nu mai avea nimic în comun cu corabia lui Tezeu, deci mai era sau nu...corabia lui Tezeu? Ce înseamnă continuitatea, unde începe și se termină un lucru, ce conferă identitate? Dacă ar fi să luăm toate componentele corabiei lui Tezeu și să le reasamblăm pe o corabie identică în alt colț al lumii, ar fi aceeași?
Teoria spune că dincolo de componentele unei entități, aceasta trebuia privită într-un ansamblu multi-dimensional, care include spațiul și timpul. Deci corabia lui Tezeu a fost corabia lui Tezeu atunci când Tezeu era contemporan cu ea și o uzita în mod frecvent. Dar dacă Tezeu s-ar fi perindat și pe alte corăbii, atunci am discuta despre corăbiile lui Tezeu, toate distincte între ele, separate de momentul în care au fost stăpânite de cunoștința noastră. La o adică, dacă cineva ar copia Mona Lisa folosind exact aceleași culori, exact aceeași pânză, exact aceleași pensule, și ar crea o copie fidelă a originalului, tot n-ar fi recreat o Mona Lisa identică. Identitatea fizică își are sorgintea în originea spațio-tempoarlă, nu în trecerea ulterioară a timpului.
Cum s-ar preta această paralelă la problema Politehnicii? Discuția despre forma fizică ar putea fi purtată în termeni de genul unde evoluează clubul, din cine este compus, care sunt jucătorii, care e situația juridică? Dar cum putem integra aspectul calitativ în această discuție, cine este "Tezeul" Politehnicii Timișoara, sufletul și conștiința entității noastre? S-ar putea argumenta că este vorba de Universitatea Politehnica. S-ar putea argumenta că este vorba de asociația Druckeria, de CVUCS, de suporterii declarați ai Politehnicii, etc.
Și cine e să decidă că Tezeu nu s-a urcat pur și simplu pe altă corabie?
Chiar dacă ar fi să ajungem, printr-o minune, la un consens vis-a-vis de care combinație cantitativă și calitativă reprezintă pe Poli, cred că situația în întregul ei e următoarea: continuitatea administrativă a clubului a fost compromisă în mai multe rânduri de-a lungul ultimelor decenii, dar ceea ce a făcut ca Poli să fie privită drept Poli este faptul că Timișoara în ansamblul ei socio-cultural a ales prin majoritate să se asocieze cu o entitate care prezenta măcar o parte din componentele originale ale clubului.
Nu cred că putem avea parte de un deznodământ pozitiv dacă în acest moment capitalul de susținere se va scinda. Și trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu există nicio cale care să fie corectă din punct de vedere al continuității, exceptând eventual salvarea clubului condus de Marian Iancu - cel puțin a continuității ultimului deceniu.
26 februarie 2012
Amical: ACS Recaș - Poli 0:5 (0:1)
Cu toată indecizia în ceea ce privește viitorul administrativ la clubului, e dificil să dai mare importanțe la rezultatul unui amical. Alb-violeții au dispus de formația din Recaș (C5) în urma reușitelor lui Axente, Popovici, Boștină, Popa (x2). De remarcat că Velcea a folosit jucători diferiți în cele două reprize și că meciul s-a întins dincolo de 90 de minute.
E curios faptul că formația din repriza secundă, compusă mai degrabă din rezerve, s-a dovedit mai prolifică, dar e posibil și ca adversarul să fi suferit mai mult din punct de vedere fizic în acele momente. Se remarcă apariția lui Zele în echipă, jucător pe care n-am avut ocazia să-l urmăresc la Poli II.
Mă deranjează teribil faptul că în continuare nu ne putem concentra pe fotbal și trebuie să urmărim de la depărtare vagile planuri elaborate pentru redresarea clubului în diferite birouri semi-obscure. Din punctul meu de vedere e destul de clar că Marian Iancu nu are trebui să joace un rol în viitorul Politehnicii decât dacă o aduce pe linia de plutire în principal prin propriile abilități și resurse. Orice alt compromis e improbabil să prezinte sorți de izbândă deoarece lipsește pasul asumării răspunderii, fapt despre care se discută mult prea puțin și care lasă nepermis de mult loc pentru repetarea istoriei.
Poli (repriza I): Lepmets - Belu, Scutaru, Mera, Sandu - Chiş, Zaluschi, Poparadu - Goga, Cârstea, Axente
Poli (repriza II): Kirev - Dăruială, Petcuț, Ilie, Zele - Fuchs, Gorobsov, Dobricean - Popa, Boștină, Popovici
E curios faptul că formația din repriza secundă, compusă mai degrabă din rezerve, s-a dovedit mai prolifică, dar e posibil și ca adversarul să fi suferit mai mult din punct de vedere fizic în acele momente. Se remarcă apariția lui Zele în echipă, jucător pe care n-am avut ocazia să-l urmăresc la Poli II.
Mă deranjează teribil faptul că în continuare nu ne putem concentra pe fotbal și trebuie să urmărim de la depărtare vagile planuri elaborate pentru redresarea clubului în diferite birouri semi-obscure. Din punctul meu de vedere e destul de clar că Marian Iancu nu are trebui să joace un rol în viitorul Politehnicii decât dacă o aduce pe linia de plutire în principal prin propriile abilități și resurse. Orice alt compromis e improbabil să prezinte sorți de izbândă deoarece lipsește pasul asumării răspunderii, fapt despre care se discută mult prea puțin și care lasă nepermis de mult loc pentru repetarea istoriei.
Poli (repriza I): Lepmets - Belu, Scutaru, Mera, Sandu - Chiş, Zaluschi, Poparadu - Goga, Cârstea, Axente
Poli (repriza II): Kirev - Dăruială, Petcuț, Ilie, Zele - Fuchs, Gorobsov, Dobricean - Popa, Boștină, Popovici
18 ianuarie 2012
Mișcări de jucători
Astăzi a fost deja a treia zi de când cele două echipe de seniori ale clubului au început pregătirile pentru retur. Au venit jucători noi, unii au făcut trecerea de la echipa a doua la prima, în timp ce satelitul încearcă să mai promoveze niște juniori. Am avut câteva plecări și transferurile încă nu s-au încheiat. O scurtă trecere în revistă puteți citi în rândurile ce urmează.
Să începem cu Poli II, la antrenamentele căreia, în ziua de luni, au participat următorii jucători: Ostafie si Trițoiu (portari), Belu-Iordache, Iovan, Bocșan, Damian, Todorov, Stancu, Artean, Constantinescu, Opriș, Szalkai, Silaghi-Perju, Lupancu, Vântură, Vucea, Boștină, Pleșcan, Radosav, Mucsi.
Se poate observa o serie întreagă de jucători noi, veniți de la echipele de juniori, unii dintre ei intrând deja în câteva meciuri din tur. Probabil că în retur vor avea parte de mai multe oportunități. În esență s-a pus capăt generației de după Luchin și Torje, care n-a avut prea multe de spus și lasă loc unor noi campioni la nivelul juniorilor.
În primul rând, apărarea, un punct nevralgic în tur, este întărită de către Bocșan și Todorov, campioni cu Timiș U16 anul trecut. Apoi avem o întreagă linie de atac, Pleșcan și Vântură fiind cei care au impresionat la echipele de juniori anul trecut. Mai este și Velici (care nu știu de ce nu e în listă), cel care înscria dubla în finala juniorilor de anul trecut. Despre acesta era vorba să treacă la prima echipă, dar așa cum a confirmat și Stoicov acesta nu e pregătit încă. A fost accidentat și nu a jucat prea mult în tur. În plus, a fost vorba și de ceva probleme disciplinare. Ar trebui să fie și portarul Gârlea și Rotariu, tot campioni la sub-16. Ultimul a jucat deja de destule ori la Poli II. Oricum, la acest nivel vor fi rulați și alți jucători, mai ales că mulți dintre cei enumerați vor avea parte și de convocări la loturile naționale. Pe măsură ce vom vedea mai multe meciuri, ne vom face o imagine mai bună asupra tinerilor poliști.
Trecând la echipa principală, aici nu sunt așa multe noutăți: Lepmets, Kirev, Iordache (portari), Dăruială, Ilie, Scutaru, Mera, Sepsi, Sandu, Sava, Zaluschi, Poparadu, Tameș, Petcuț, Pătraș, Goga, Adrian Popa, Chiș, Dobricean, Fuchs, Gorobsov, Popovici, Rocha, Zăgrean, Axente, Cârstea, Ricketts.
Notăm întâi revenirea după accidentare a lui Iordache, portarul din finala juniorilor. Cea mai mare discuție s-a purtat în jurul a celor 4 jucători cu salarii mari și mai în vârstă. De Curtean am scăpat, dar Goga e cu siguranță cel mai greu de vândut jucător din România. De Tameș se spune că va fi lăsat liber - mutare bună în condițiile în care postul său e acoperit de jucători buni, dar mult mai tineri și mai ieftini.
Mi se pare bună direcția trasată, de întinerire a echipei și închegarea unui nucleu de jucători care să reprezinte echipa pe mai mulți ani, dar să vedem și cum se va pune în aplicare. În acest sens nu prea înțeleg de ce continuă aducerea unor jucători liberi de contract, care nu aduc o valoare substanțială. Nu e vorba de Cârstea, care poate fi o soluție pentru atac, ci de Petcuț și de argentinianul ce se află zilele acestea în probe, care doar îngroașă rândurile și-așa destul de mari. Ne pregătim de prima ligă cu jucători de liga a doua.
Rămâne de văzut de care din cei 4 jucători ne vom putea despărți și dacă într-adevăr cei ce vor rămâne vor fi trecuți pe bancă. Dacă așa se va întâmpla atunci se vor deschide noi oportunități celorlalți jucători. În speță Sandu va ajunge în sfârșit titular de drept. Totuși, dacă și Sepsi va pleca, atunci flancul stâng nu va mai arăta așa solid, mai ales că se insistă și pe despărțirea de Sava. Returul va fi și momentul ca Popa și Popovici să confirme că au stofă de jucător la Poli. Alături de ei, se pare că și Dobricean și Fuchs au făcut definitiv pasul de la Poli II. Din păcate nu l-a făcut și Ganea, cel mai bun de la echipa secundă în tur, din cauza neînțelegerilor cu clubul.
Ar fi frumos, dacă tot au rămas în Timișoara, să avem parte de unul-două meciuri de pregătire cu care să ne facem și o imagine a Politehnicii în 2012.
Să începem cu Poli II, la antrenamentele căreia, în ziua de luni, au participat următorii jucători: Ostafie si Trițoiu (portari), Belu-Iordache, Iovan, Bocșan, Damian, Todorov, Stancu, Artean, Constantinescu, Opriș, Szalkai, Silaghi-Perju, Lupancu, Vântură, Vucea, Boștină, Pleșcan, Radosav, Mucsi.
Se poate observa o serie întreagă de jucători noi, veniți de la echipele de juniori, unii dintre ei intrând deja în câteva meciuri din tur. Probabil că în retur vor avea parte de mai multe oportunități. În esență s-a pus capăt generației de după Luchin și Torje, care n-a avut prea multe de spus și lasă loc unor noi campioni la nivelul juniorilor.
În primul rând, apărarea, un punct nevralgic în tur, este întărită de către Bocșan și Todorov, campioni cu Timiș U16 anul trecut. Apoi avem o întreagă linie de atac, Pleșcan și Vântură fiind cei care au impresionat la echipele de juniori anul trecut. Mai este și Velici (care nu știu de ce nu e în listă), cel care înscria dubla în finala juniorilor de anul trecut. Despre acesta era vorba să treacă la prima echipă, dar așa cum a confirmat și Stoicov acesta nu e pregătit încă. A fost accidentat și nu a jucat prea mult în tur. În plus, a fost vorba și de ceva probleme disciplinare. Ar trebui să fie și portarul Gârlea și Rotariu, tot campioni la sub-16. Ultimul a jucat deja de destule ori la Poli II. Oricum, la acest nivel vor fi rulați și alți jucători, mai ales că mulți dintre cei enumerați vor avea parte și de convocări la loturile naționale. Pe măsură ce vom vedea mai multe meciuri, ne vom face o imagine mai bună asupra tinerilor poliști.
Trecând la echipa principală, aici nu sunt așa multe noutăți: Lepmets, Kirev, Iordache (portari), Dăruială, Ilie, Scutaru, Mera, Sepsi, Sandu, Sava, Zaluschi, Poparadu, Tameș, Petcuț, Pătraș, Goga, Adrian Popa, Chiș, Dobricean, Fuchs, Gorobsov, Popovici, Rocha, Zăgrean, Axente, Cârstea, Ricketts.
Notăm întâi revenirea după accidentare a lui Iordache, portarul din finala juniorilor. Cea mai mare discuție s-a purtat în jurul a celor 4 jucători cu salarii mari și mai în vârstă. De Curtean am scăpat, dar Goga e cu siguranță cel mai greu de vândut jucător din România. De Tameș se spune că va fi lăsat liber - mutare bună în condițiile în care postul său e acoperit de jucători buni, dar mult mai tineri și mai ieftini.
Mi se pare bună direcția trasată, de întinerire a echipei și închegarea unui nucleu de jucători care să reprezinte echipa pe mai mulți ani, dar să vedem și cum se va pune în aplicare. În acest sens nu prea înțeleg de ce continuă aducerea unor jucători liberi de contract, care nu aduc o valoare substanțială. Nu e vorba de Cârstea, care poate fi o soluție pentru atac, ci de Petcuț și de argentinianul ce se află zilele acestea în probe, care doar îngroașă rândurile și-așa destul de mari. Ne pregătim de prima ligă cu jucători de liga a doua.
Rămâne de văzut de care din cei 4 jucători ne vom putea despărți și dacă într-adevăr cei ce vor rămâne vor fi trecuți pe bancă. Dacă așa se va întâmpla atunci se vor deschide noi oportunități celorlalți jucători. În speță Sandu va ajunge în sfârșit titular de drept. Totuși, dacă și Sepsi va pleca, atunci flancul stâng nu va mai arăta așa solid, mai ales că se insistă și pe despărțirea de Sava. Returul va fi și momentul ca Popa și Popovici să confirme că au stofă de jucător la Poli. Alături de ei, se pare că și Dobricean și Fuchs au făcut definitiv pasul de la Poli II. Din păcate nu l-a făcut și Ganea, cel mai bun de la echipa secundă în tur, din cauza neînțelegerilor cu clubul.
Ar fi frumos, dacă tot au rămas în Timișoara, să avem parte de unul-două meciuri de pregătire cu care să ne facem și o imagine a Politehnicii în 2012.
4 decembrie 2011
La mulți ani Poli!
Clubul nostru împlinește astăzi 90 de ani, un eveniment scos în evidență cu insistență și iscusință, încă de anul trecut. Astfel, e greu ca cineva care susține Politehnica să nu fie conștient de importanța aceastei zile. În plus, pentru o mini-celebrare, la ora 14.00 se deschide astăzi și magazinul "Viola Joma", pe str. Augustin Pacha nr. 1, de unde se vor putea achiziționa bunătăți asortate în culorile perfecte.
Deja, la aceasă vârstă, Poli stă să depășească proverbiala "viață de om". Dacă mă gândesc la ce-am trăit în doar ultimii cincisprezece ani mă ia cu amețeala, spectacolul a nouăzeci fiind greu de imaginat. Nu există nimic mai important decât continuitatea, precum am ajuns și noi să învățăm în această perioadă, deci cu siguranță cel mai adecvat mod de a sărbători istoria vie a Politehnicii este de a găsi modalitatea prin care aceasta va rămâne vie multă vreme de acuma încolo. Și pare, încet-încet, că ne îndreptăm în această direcție.
La fel de important este ca în aceste momente festive să fie familiarizați cât mai mulți suporteri cu ceea ce reprezintă Politehnica și valorile care au definit, de la o perioadă la altă, viața alb-violetă. Fotbalul nu s-a născut în acest secol de relativ tristă amintire și e bine să ne aducem aminte de asta. Nu degeaba se vorbește des despre perioadele romantice, deși cam tot trecutul este o variantă romantizată a prezentului de atunci, și la fel va fi și pe viitor.
Fiecare dintre noi știe cât de mult înseamnă Poli pentru ei, în ce măsură i-a acompaniat de-a lungul anilor prin diversele etape ale vieții. Dintre toate fenomenele istorice care se celebrează de la an la an, de la deceniu la deceniu, cele care ne definesc în continuare viața, dându-i culoare și umplând golurile, trebuie prețuite.
La mulți ani Poli Timișoara!
Deja, la aceasă vârstă, Poli stă să depășească proverbiala "viață de om". Dacă mă gândesc la ce-am trăit în doar ultimii cincisprezece ani mă ia cu amețeala, spectacolul a nouăzeci fiind greu de imaginat. Nu există nimic mai important decât continuitatea, precum am ajuns și noi să învățăm în această perioadă, deci cu siguranță cel mai adecvat mod de a sărbători istoria vie a Politehnicii este de a găsi modalitatea prin care aceasta va rămâne vie multă vreme de acuma încolo. Și pare, încet-încet, că ne îndreptăm în această direcție.
La fel de important este ca în aceste momente festive să fie familiarizați cât mai mulți suporteri cu ceea ce reprezintă Politehnica și valorile care au definit, de la o perioadă la altă, viața alb-violetă. Fotbalul nu s-a născut în acest secol de relativ tristă amintire și e bine să ne aducem aminte de asta. Nu degeaba se vorbește des despre perioadele romantice, deși cam tot trecutul este o variantă romantizată a prezentului de atunci, și la fel va fi și pe viitor.
Fiecare dintre noi știe cât de mult înseamnă Poli pentru ei, în ce măsură i-a acompaniat de-a lungul anilor prin diversele etape ale vieții. Dintre toate fenomenele istorice care se celebrează de la an la an, de la deceniu la deceniu, cele care ne definesc în continuare viața, dându-i culoare și umplând golurile, trebuie prețuite.
La mulți ani Poli Timișoara!
23 noiembrie 2011
Contemplarea de miercuri
S-au concretizat în ultimele zile niște informații felurite pentru viața suporterilor Politehnicii.
În primul rând, cronologic vorbind, meciul cu Vâlcea se va disputa duminica, la ora 14, și va fi transmis de către Digi.
În al doilea rând, se pare că partida cu Gaz Metan, din Cupa României, va avea loc pe 7 decembrie, la zece zile de la ultimul meci din campionat. Nu cred însă că ar trebui să fie o problemă majoră, echipa având numai bine timp să se pregătească pentru această ultimă dispută a anului.
*Rectificare: meciul se va disputa pe 8 decembrie, la mai puțin decât amabila oră 18.
În al treilea rând, Marian Iancu a dat lumii de veste care sunt datoriile curente ale Politehnicii. Acestea se ridică la suma de peste șapte milioane de euro, incluzând finanțarea venită din partea acționarilor. Nu sunt cifre fundamental noi, cert este doar că datoria față de Slovan Liberec pentru transferul lui Brezinsky a fost reconfirmată și că nu există garanția niciunor venituri în perioada următoare. Singurele speranțe se nutresc din posibilul transfer al lui Pantilimon, precum și plecarea unor jucători din lotul actual, alde Goga, Curtean și Scutaru.
Interesant ar fi de știut care este poziția celor de la Manchester City, pentru a avea parte de transparența absolută la care râvnim. Dacă totul ar merge ideal, îmi imaginez că clubul ar putea obține până în patru milioane de euro pentru jucătorii enumerați - fără a include o potențială despăgubire în cazul Vrsic. Această sumă ar permite multe plăți și ar stabiliza costurile exagerate pentru liga secundă, fără a compromite prea mult campania fotbalistică. Greu de zis cât de realistic este acest scenariu, dar alternativa este una sumbră, deci prefer să n-o contemplez de pe acuma.
Ceea ce aș remarca este că datoriile față de jucători și angajați aproape că s-au dublat de la data de 31 octombrie până în 21 noiembrie. Asta în condițiile în care chiar Iancu zicea pentru ProSport săptămâna trecută că trei sfert din jucători sunt plătiți la zi și doar cinci-șase jucători, plus Sepsi, au restanțe de până la două luni. De remarcat că accentul era pus pe cinci-șase jucători care au fost împrumutați anul trecut, deci ar putea fi vorba de: Mera, Sava, Pătraș, Zaluschi, Sandu, Popa, poate și Ganea.
Deci la 21 noiembrie din 700.000 euro, pe lângă ce ar trebui plătit la angajații clubului, care nu pot juca cu banderole albe in fața televizoarelor, și vreo 50.000 de euro pentru Sepsi, ar rămâne poate 600.000 euro la șase jucători pe două luni, dar aceștia nu iau nici împreună pe un an de zile jumătate din această sumă. Și dacă ar fi 100.000 euro, tot ar rămâne jumătate de milion. Asta dacă nu cumva și scadențele sunt rotunjite în funcție de puntea declarativă.
Din păcate, transaprența cifrelor din bilanț este relativă, dacă nu ai parte de informații clarificatoare. Nimeni nu poate impune clubului să le facă publice, dar dacă se dorește transparență, atunci ar trebui să fie dus până la capăt acest efort.
Implicit, situația e una care lasă loc destulor semne de întrebare vizavi de problema corectitudinii afirmațiilor mediatice.
În primul rând, cronologic vorbind, meciul cu Vâlcea se va disputa duminica, la ora 14, și va fi transmis de către Digi.
În al doilea rând, se pare că partida cu Gaz Metan, din Cupa României, va avea loc pe 7 decembrie, la zece zile de la ultimul meci din campionat. Nu cred însă că ar trebui să fie o problemă majoră, echipa având numai bine timp să se pregătească pentru această ultimă dispută a anului.
*Rectificare: meciul se va disputa pe 8 decembrie, la mai puțin decât amabila oră 18.
În al treilea rând, Marian Iancu a dat lumii de veste care sunt datoriile curente ale Politehnicii. Acestea se ridică la suma de peste șapte milioane de euro, incluzând finanțarea venită din partea acționarilor. Nu sunt cifre fundamental noi, cert este doar că datoria față de Slovan Liberec pentru transferul lui Brezinsky a fost reconfirmată și că nu există garanția niciunor venituri în perioada următoare. Singurele speranțe se nutresc din posibilul transfer al lui Pantilimon, precum și plecarea unor jucători din lotul actual, alde Goga, Curtean și Scutaru.
Interesant ar fi de știut care este poziția celor de la Manchester City, pentru a avea parte de transparența absolută la care râvnim. Dacă totul ar merge ideal, îmi imaginez că clubul ar putea obține până în patru milioane de euro pentru jucătorii enumerați - fără a include o potențială despăgubire în cazul Vrsic. Această sumă ar permite multe plăți și ar stabiliza costurile exagerate pentru liga secundă, fără a compromite prea mult campania fotbalistică. Greu de zis cât de realistic este acest scenariu, dar alternativa este una sumbră, deci prefer să n-o contemplez de pe acuma.
Ceea ce aș remarca este că datoriile față de jucători și angajați aproape că s-au dublat de la data de 31 octombrie până în 21 noiembrie. Asta în condițiile în care chiar Iancu zicea pentru ProSport săptămâna trecută că trei sfert din jucători sunt plătiți la zi și doar cinci-șase jucători, plus Sepsi, au restanțe de până la două luni. De remarcat că accentul era pus pe cinci-șase jucători care au fost împrumutați anul trecut, deci ar putea fi vorba de: Mera, Sava, Pătraș, Zaluschi, Sandu, Popa, poate și Ganea.
Deci la 21 noiembrie din 700.000 euro, pe lângă ce ar trebui plătit la angajații clubului, care nu pot juca cu banderole albe in fața televizoarelor, și vreo 50.000 de euro pentru Sepsi, ar rămâne poate 600.000 euro la șase jucători pe două luni, dar aceștia nu iau nici împreună pe un an de zile jumătate din această sumă. Și dacă ar fi 100.000 euro, tot ar rămâne jumătate de milion. Asta dacă nu cumva și scadențele sunt rotunjite în funcție de puntea declarativă.
Din păcate, transaprența cifrelor din bilanț este relativă, dacă nu ai parte de informații clarificatoare. Nimeni nu poate impune clubului să le facă publice, dar dacă se dorește transparență, atunci ar trebui să fie dus până la capăt acest efort.
Implicit, situația e una care lasă loc destulor semne de întrebare vizavi de problema corectitudinii afirmațiilor mediatice.
3 octombrie 2011
Retrospectivă și planuri de viitor
Vroiam să scriu o retrospectivă mai amplă a primei jumătăți a turului, dar nu vreau să pățesc iarăși ca atunci când am scris despre cei ce trebuiau să fie următorii noștri adversari în preliminariile Champions League.
În acest moment viitorul lui Poli arată cam sumbru, orice rezolvări s-ar găsi. În cazul cel mai fericit, eu văd două opțiuni, care dacă se vor întâmpla, vor putea fi numite cu ușurință miracole. Primul ar fi să apară un investitor cu cap care poate să conducă o afacere într-un mod rentabil pe termen lung. Greu de găsit. Cine e nebun la cap să bage bani într-un fotbal putred din cap până în picioare și de la măduva spinării până în vârful membrelor? (În afară de mafioții implicați în acest moment, bineînțeles) Așa că a doua variantă ar fi apariția unuia cu prea mulți bani și care să susțină echipa din pasiune și din propria plăcere. Dar să nu fie sosia lui Becali. Vise....
Și e tare păcat, pentru că sămânță bună există, pământ fertil asemenea și poate crește ceva care să iasă de sub toate buruienile și spinii din jur. Numai că mâini bune nu prea se găsesc. Pentru că în momentul de față toți se avântă cu capul drept înainte, să ajungă cât mai repede mai în față. Nu se știe ce e la capăt, o fi hău, o fi întuneric, poate, poate o fi un pic de luminiță. Nu contează, important e să nu rămână aici. Dau cu coatele să ajungă, important e să nu se uite înapoi. La noi cei căzuți în urma lor. Și asta nu e rău. Că așa nu ne vor vedea cum ne ridicăm. Ei vor ajunge unde vor ajunge, dar noi vom fi tot aici.
Capul sus! Hai Poli!
În acest moment viitorul lui Poli arată cam sumbru, orice rezolvări s-ar găsi. În cazul cel mai fericit, eu văd două opțiuni, care dacă se vor întâmpla, vor putea fi numite cu ușurință miracole. Primul ar fi să apară un investitor cu cap care poate să conducă o afacere într-un mod rentabil pe termen lung. Greu de găsit. Cine e nebun la cap să bage bani într-un fotbal putred din cap până în picioare și de la măduva spinării până în vârful membrelor? (În afară de mafioții implicați în acest moment, bineînțeles) Așa că a doua variantă ar fi apariția unuia cu prea mulți bani și care să susțină echipa din pasiune și din propria plăcere. Dar să nu fie sosia lui Becali. Vise....
Și e tare păcat, pentru că sămânță bună există, pământ fertil asemenea și poate crește ceva care să iasă de sub toate buruienile și spinii din jur. Numai că mâini bune nu prea se găsesc. Pentru că în momentul de față toți se avântă cu capul drept înainte, să ajungă cât mai repede mai în față. Nu se știe ce e la capăt, o fi hău, o fi întuneric, poate, poate o fi un pic de luminiță. Nu contează, important e să nu rămână aici. Dau cu coatele să ajungă, important e să nu se uite înapoi. La noi cei căzuți în urma lor. Și asta nu e rău. Că așa nu ne vor vedea cum ne ridicăm. Ei vor ajunge unde vor ajunge, dar noi vom fi tot aici.
Capul sus! Hai Poli!
31 august 2011
Dezamăgirea gustului
Transferul lui Luchin la Dinamo, confirmat astăzi după săptămâni de tevatură, lasă un gust amar şi strică blazonul unui jucător care a purtat banderola de căpitan a Politehnicii. Privind puţin peste detaliile financiare, care sunt vagi şi, ca de obicei, puţin credibile, tragem concluzia că Poli l-a dat pe mai nimic (300.000 EUR), poate în contul bunelor relaţii dintre Iancu şi Borcea, poate în contul lui Opria, poate în alte conturi.
Cred că ne-am obişnuit deja cu această stare de fapt, cum că timişorenii pleacă la Dinamo fiindcă acolo îi vor diferite personaje. Că e vorba de Iancu, pentru care primează teoretic banii (deşi numărul afacerilor bune făcute nu este deloc impresionant), că e vorba de impresari care par să controleze tot ce mişcă, sau că e vorba de fotbalişti care sunt, până la urmă, atâta, fotbalişti, noi putem doar să acceptăm concluzia consolidată că Timişoara nu a progresat prea mult de la revenirea în A. Juniorii de la LPS, subvenţionaţi de bugetul local, părăsesc oraşul pentru echipe aflate în antiteză cu Poli, ca deja-numiţii Dinamo, sau în destinaţii exotice precum Năvodari, sau chiar peste mări şi ţări unde li se garantează un climat mai propice dezvoltării personale, cel puţin teoretic.
Şi Poli a pierdut jucători tineri pe nimic, cum a fost cazul lui Daminuţă sau cazul mai recent al lui Moroşan, ale căror insuccese nu pot fi decât amare, pentru că sunt consecinţa unei proaste creşteri în spiritul fotbalistic, care creştere a avut loc cât aceştia erau la Timişoara. Nu e totul groaznic sau oribil, dar Poli avea un plan declarat de a aduce tot talentul local în ograda luminoasă a clubului, care talent cum scoate capul la aer este cuprins de vertigo-ul gloriei iminente.
Revenind la Luchin, iau plecarea lui ca pe un fel de dezamăgire personală, el fiind jucătorul pe care l-am admirat şi susţinut cel mai mult dintre cei aflaţi în generaţia 86-87. Nu există multe condiţii care trebuie împlinite pentru a rămâne în sufleţelele alb-violete, decât să eviţi echipe precum Dinamo şi Steaua şi să nu trădezi încrederea suporterilor. Cele două sunt de fapt sinonime, dar se dovedeşte că şi asta e prea mult pentru a indica un leal la orbirea profesională.
Cu siguranţă clubul nu face destul ca să creeze un spirit sănătos al performanţei la Poli. Numai că alţii încearcă şi mai mereu aceştia sunt cei care sfârşesc prin a fi dezamăgiţi. În fine, viaţa merge înainte, rămâne însă dezamăgirea gustului.
Cred că ne-am obişnuit deja cu această stare de fapt, cum că timişorenii pleacă la Dinamo fiindcă acolo îi vor diferite personaje. Că e vorba de Iancu, pentru care primează teoretic banii (deşi numărul afacerilor bune făcute nu este deloc impresionant), că e vorba de impresari care par să controleze tot ce mişcă, sau că e vorba de fotbalişti care sunt, până la urmă, atâta, fotbalişti, noi putem doar să acceptăm concluzia consolidată că Timişoara nu a progresat prea mult de la revenirea în A. Juniorii de la LPS, subvenţionaţi de bugetul local, părăsesc oraşul pentru echipe aflate în antiteză cu Poli, ca deja-numiţii Dinamo, sau în destinaţii exotice precum Năvodari, sau chiar peste mări şi ţări unde li se garantează un climat mai propice dezvoltării personale, cel puţin teoretic.
Şi Poli a pierdut jucători tineri pe nimic, cum a fost cazul lui Daminuţă sau cazul mai recent al lui Moroşan, ale căror insuccese nu pot fi decât amare, pentru că sunt consecinţa unei proaste creşteri în spiritul fotbalistic, care creştere a avut loc cât aceştia erau la Timişoara. Nu e totul groaznic sau oribil, dar Poli avea un plan declarat de a aduce tot talentul local în ograda luminoasă a clubului, care talent cum scoate capul la aer este cuprins de vertigo-ul gloriei iminente.
Revenind la Luchin, iau plecarea lui ca pe un fel de dezamăgire personală, el fiind jucătorul pe care l-am admirat şi susţinut cel mai mult dintre cei aflaţi în generaţia 86-87. Nu există multe condiţii care trebuie împlinite pentru a rămâne în sufleţelele alb-violete, decât să eviţi echipe precum Dinamo şi Steaua şi să nu trădezi încrederea suporterilor. Cele două sunt de fapt sinonime, dar se dovedeşte că şi asta e prea mult pentru a indica un leal la orbirea profesională.
Cu siguranţă clubul nu face destul ca să creeze un spirit sănătos al performanţei la Poli. Numai că alţii încearcă şi mai mereu aceştia sunt cei care sfârşesc prin a fi dezamăgiţi. În fine, viaţa merge înainte, rămâne însă dezamăgirea gustului.
15 august 2011
Un început
Mai sunt câteva zile până la debutul noului sezon şi toată suflarea alb-violetă se întreabă ce rezultate va da pregătirea de vară, cum s-au integrat noile transferuri, ce stil de joc va adopta echipa şi în ce etapă putem spera cel devreme să ne atingem obiectivele.
Nu-i aşa c-ar fi chiar plictisitor să fie atât de simplu? Adevărul este că doar cu greu ne-am fi putut imagina un fundament mai şubred pentru un sezon: două pregătiri distincte cât un tur de campionat, o echipă în perpetuă reformare, nicio achiziţie care să completeze un lot dezertat, un antrenor nou care are în palmaresul său succint dubioasa onoare de a fi pierdut două finale de cupă, şi o conducere care nu ştie cu adevărat ce obiective îşi propune în sezonul următor şi cum/dacă îl poate duce la bun sfârşit din punct de vedere financiar.
Drept vorbind, nu ştiu dacă e aşa de tragic, din moment ce vineri seară se joacă pe Dan Păltinişanu. Problema care afectează totul, de la spiritul zbuciumat al suporterilor la buzunarele tremurânde şi moralul schinguit ale fotbaliştilor, este nesiguranţa la nivel organizaţional. Nu există nimic mai dificil decât să planezi în incertitudine la locul de muncă; la început o ignori, apoi începi să o conştientizezi tot mai acut, apoi te frustrează la culme şi în final te blazează. Judecând după ce am văzut pe teren în ultimele partide de pregătire, noi ne aflăm undeva între faza trei şi faza patru. Pur şi simplu nu poate fi subestimat efectul acestei stări de fapt care este complet defavorabilă performanţei.
Altfel, dacă totul ar fi cât de cât în ordine, aş avea încredere că Poli poate lupta pentru promovare cu lotul actual, fie el şi destul de incomplet şi necopt. Să o luăm post cu post:
Portari:
Lepmets a dovedit până acuma că este un portar cel puţin decent. Rezerverele sale, Iordache şi Ostafie sunt doi portari tineri şi de perspectivă, chiar dacă primul este momentan accidentat. Îmi inspiră încredere situaţia noastră portărească.
Fundaşi dreapta:
Deşi doar Dăruială este fundaş dreapta de meserie, postul acesta poate fi acoperit şi de Scutaru. Din păcate, cam astea ne sunt opţiunile, iar cel dintâi nu m-a convins încă pe deplin, în timp ce al doilea nu doar că este o piesă esenţială în centrul apărării, dar mai are şi probleme cu accidentările. Cred că acesta este de departe postul care necesită cel mai mult încă un jucător de acoperire, deşi e clar că Dăruială va fi folosit titular, el fiind astfel primul dintre cei doi jucători de U21 impuşi de FRF în primul unsprezece.
Fundaşi centrali:
Scutaru, Mera şi Ilie sunt primele trei opţiuni pentru posturile de apărători centrali, dar aici mai pot juca Iovan şi Zaluschi, dintre cei care au mai avut de-a face cu lotul echipei mari. Am încredere în ceea ce îl priveşte pe Scutaru, dar nu pot spune acelaşi lucru despre Mera, care pare mai puţin limpede în zilele astea decât era acuma doisprezece luni. Ilie, care este echivalentul central al lui Dăruială, prezintă aceleaşi riscuri (precum şi beneficiul de a fi U21), astfel că mă întreb dacă suntem dispuşi să riscăm acoperind două posturi (3 titulari) cu patru jucători "de poziţie".
Fundaşi stânga:
Sandu şi Sava sunt momentan unicele opţiuni pentru poziţia de fundaş stânga, chiar dacă şi Rocha a mai fost folosit în această poziţie. Problema e că atât Sandu, cât mai ales Rocha sunt mult mai comfortabili la mijloc, în timp ce Sava nu a reuşit încă să se impună, deşi are ceva experienţă la nivelul ligii secunde. Problema este că Sava ar putea fi al doilea jucător de U21 din primul unsprezece, din lipsă de alternative, ceea ce ne-ar expune mult pe ambele flancuri.
Mijlocaşi dreapta:
Ricketts, Curtean, Popa şi Popovici au flirtat cu această poziţie, deşi niciunul dintre ei nu e mijlocaş dreapta de meserie - poate doar Popovici. A mai apărut şi Jitaru, în amicalul cu Sebiş, care a şi dispărut ulterior, din motive ce îmi sunt necunoscute. Dacă rămâne la echipă, nu cred că există dubii în ceea ce priveşte titularizarea lui Curtean, deşi e clar că trebuie să ne edificam asupra faptului dacă doreşte cu adevărat să joace pentru Poli în liga a II-a. Popa a mai jucat bine acolo, la fel şi Popovici, dar ambii oscilează mult în prestaţii, în timp ce Ricketts încă nu a arătat mare lucru în această poziţie (sau oriunde altundeva, din păcate). Ne-om descurca cumva însă.
Mijlocaşi la închidere:
Poparadu şi Zaluschi sunt opţiunile pentru acest post. Ambii jucători au ceva experienţă la bord, şi în special Poparadu m-a surprins destul de pozitiv în pregătiri. Nici Zaluschi n-a jucat rău cu Reşiţa, fiind un jucător care mi-a plăcut mereu, dar aidoma lui Popa sau Popovici, nu este destul de constant. E un post relativ bine acoperit.
Mijlocaşi de creaţie:
Nu ştiu cine ar putea juca acest rol, în afară de Tameş. Poate Fuchs mai poate fi folosit în această poziţie (deşi am impresia că l-am văzut şi la închidere). În rest, nu există dubluri pe post. Din fericire, Tameş a fost destul de bun în pregătiri şi experienţa lui poate face diferenţa la mijloc, astfel că atâta timp cât rămâne la echipă şi nu se accidentează stăm bine. La o adică, au mai jucat Rocha şi Curtean în centru, ceea ce probabil se va întâmpla şi în viitor dacă necesitatea o va cere. Nu e ca şi cum există o coadă lungă de mijlocaşi de creaţie care să merite în fotbalul românesc.
Mijlocaşi stânga:
Dacă există vreun post pentru care n-am emoţii, atunci acesta este acela. Rocha a fost convingător în pregătiri, Sandu e şi el o opţiune capabilă în flanc, de Curtean nu mai menţionez, în timp ce Chiţu, trimis recent la echipa secundă, este cu siguranţă o opţiune cel puţin la fel de bună ca şi ceilalţi jucători.
Atacanţi:
Ai zice că atunci când ai nume precum Zăgrean, Axente, Ricketts şi chiar Goga în atac, nu ar trebui să ai mari emoţii ofensive. Dar Poli a înscris puţin în ultimele meciuri de pregătire şi în special Goga nu pare încântat că se mai află pe la club. Este mare păcat, căci un jucător de calitatea lui ar putea face toate diferenţa de pe lume dacă şi-ar dori, dar e de înţeles că în timp ce conducerea tot caută să te plaseze undeva şi nu reuşeşte, îţi pierzi din determinare şi concentrare. Plus că mai e şi povestea cu salariile neplătite.
Altfel, Axente s-a dovedit în trecut a fi un vârf-golgheter la nivelul ligii secunde, dar cred că atâta timp cât va fi ferit de accidentări, Zăgrean va fi vârful nostru pleşuv în acest sezon. Mi-ar fi făcut plăcere să fie alături de aceşti jucători un Velici sau chiar un Pleşcan, dar probabil vor apărea în cazul în care Goga părăseşte echipa. Per total, nu îmi fac mari griji pentru atac, doar să ajungă mingea acolo.
Aşadar, deşi avem nevoie de încă doi jucători în apărare, restul echipei pare capabilă, valoric, să ducă greul unui sezon de promovare - în condiţii normale. Cert este că trebuie să introducem doi jucători U21 în primul unsprezece şi opţiunile noastre sunt doar în apărare, adică zona cea mai susceptibilă la erori costisitoare din lipsă de experienţă. Dacă nu mă înşel, dintre jucătorii folosiţi recent la echipa mare, opţiunile sunt: Dăruială, Ilie, Iovan, Sava, Fuchs, Jitaru.
O altă problemă ce ne ve costa elan este faptul că jucătorii, adesea rotiţi, nu au evoluat mult împreună, ca o echipă. Aici va trebuit să îşi intre în rol Velcea. E uşor să fii sceptic în ceea ce îl priveşte, dar acuma are cu adevărat şansa să pregătească pe Poli de la începutul unui sezon, să-şi aleagă oarecum jucătorii şi să-i formeze după chipul şi imaginea spiritului său tehnico-tactic.
Ar fi prea greu să păşim în acest sezon fără să ne încredem în absolut nimic. Pentru mine e destul de clar că haosul administrativ elimină mult din potenţialul anual de speranţă, dar avem în sfârşit un lot cu jucători tineri, unii şi locali, care, dacă printr-o minune toate scandalurile vor avea un deznodământ pozitiv, vor avea ocazia să formeze o echipă redutabilă. În câţiva ani, e drept, dar dacă am învăţat ceva din trăirile ultimilor ani e să înghiţim în sec şi să aşteptăm. E şi asta o calitate utilă.
Sper tare mult să văd o echipă care să-şi înfrunte destinul cu curaj şi să debuteze cu o victorie în poate cel mai greu meci al turului de campionat. Chiar sper. Onoare, orgoliu, pasiune, etc.
Hai Poli!
Nu-i aşa c-ar fi chiar plictisitor să fie atât de simplu? Adevărul este că doar cu greu ne-am fi putut imagina un fundament mai şubred pentru un sezon: două pregătiri distincte cât un tur de campionat, o echipă în perpetuă reformare, nicio achiziţie care să completeze un lot dezertat, un antrenor nou care are în palmaresul său succint dubioasa onoare de a fi pierdut două finale de cupă, şi o conducere care nu ştie cu adevărat ce obiective îşi propune în sezonul următor şi cum/dacă îl poate duce la bun sfârşit din punct de vedere financiar.
Drept vorbind, nu ştiu dacă e aşa de tragic, din moment ce vineri seară se joacă pe Dan Păltinişanu. Problema care afectează totul, de la spiritul zbuciumat al suporterilor la buzunarele tremurânde şi moralul schinguit ale fotbaliştilor, este nesiguranţa la nivel organizaţional. Nu există nimic mai dificil decât să planezi în incertitudine la locul de muncă; la început o ignori, apoi începi să o conştientizezi tot mai acut, apoi te frustrează la culme şi în final te blazează. Judecând după ce am văzut pe teren în ultimele partide de pregătire, noi ne aflăm undeva între faza trei şi faza patru. Pur şi simplu nu poate fi subestimat efectul acestei stări de fapt care este complet defavorabilă performanţei.
Altfel, dacă totul ar fi cât de cât în ordine, aş avea încredere că Poli poate lupta pentru promovare cu lotul actual, fie el şi destul de incomplet şi necopt. Să o luăm post cu post:
Portari:
Lepmets a dovedit până acuma că este un portar cel puţin decent. Rezerverele sale, Iordache şi Ostafie sunt doi portari tineri şi de perspectivă, chiar dacă primul este momentan accidentat. Îmi inspiră încredere situaţia noastră portărească.
Fundaşi dreapta:
Deşi doar Dăruială este fundaş dreapta de meserie, postul acesta poate fi acoperit şi de Scutaru. Din păcate, cam astea ne sunt opţiunile, iar cel dintâi nu m-a convins încă pe deplin, în timp ce al doilea nu doar că este o piesă esenţială în centrul apărării, dar mai are şi probleme cu accidentările. Cred că acesta este de departe postul care necesită cel mai mult încă un jucător de acoperire, deşi e clar că Dăruială va fi folosit titular, el fiind astfel primul dintre cei doi jucători de U21 impuşi de FRF în primul unsprezece.
Fundaşi centrali:
Scutaru, Mera şi Ilie sunt primele trei opţiuni pentru posturile de apărători centrali, dar aici mai pot juca Iovan şi Zaluschi, dintre cei care au mai avut de-a face cu lotul echipei mari. Am încredere în ceea ce îl priveşte pe Scutaru, dar nu pot spune acelaşi lucru despre Mera, care pare mai puţin limpede în zilele astea decât era acuma doisprezece luni. Ilie, care este echivalentul central al lui Dăruială, prezintă aceleaşi riscuri (precum şi beneficiul de a fi U21), astfel că mă întreb dacă suntem dispuşi să riscăm acoperind două posturi (3 titulari) cu patru jucători "de poziţie".
Fundaşi stânga:
Sandu şi Sava sunt momentan unicele opţiuni pentru poziţia de fundaş stânga, chiar dacă şi Rocha a mai fost folosit în această poziţie. Problema e că atât Sandu, cât mai ales Rocha sunt mult mai comfortabili la mijloc, în timp ce Sava nu a reuşit încă să se impună, deşi are ceva experienţă la nivelul ligii secunde. Problema este că Sava ar putea fi al doilea jucător de U21 din primul unsprezece, din lipsă de alternative, ceea ce ne-ar expune mult pe ambele flancuri.
Mijlocaşi dreapta:
Ricketts, Curtean, Popa şi Popovici au flirtat cu această poziţie, deşi niciunul dintre ei nu e mijlocaş dreapta de meserie - poate doar Popovici. A mai apărut şi Jitaru, în amicalul cu Sebiş, care a şi dispărut ulterior, din motive ce îmi sunt necunoscute. Dacă rămâne la echipă, nu cred că există dubii în ceea ce priveşte titularizarea lui Curtean, deşi e clar că trebuie să ne edificam asupra faptului dacă doreşte cu adevărat să joace pentru Poli în liga a II-a. Popa a mai jucat bine acolo, la fel şi Popovici, dar ambii oscilează mult în prestaţii, în timp ce Ricketts încă nu a arătat mare lucru în această poziţie (sau oriunde altundeva, din păcate). Ne-om descurca cumva însă.
Mijlocaşi la închidere:
Poparadu şi Zaluschi sunt opţiunile pentru acest post. Ambii jucători au ceva experienţă la bord, şi în special Poparadu m-a surprins destul de pozitiv în pregătiri. Nici Zaluschi n-a jucat rău cu Reşiţa, fiind un jucător care mi-a plăcut mereu, dar aidoma lui Popa sau Popovici, nu este destul de constant. E un post relativ bine acoperit.
Mijlocaşi de creaţie:
Nu ştiu cine ar putea juca acest rol, în afară de Tameş. Poate Fuchs mai poate fi folosit în această poziţie (deşi am impresia că l-am văzut şi la închidere). În rest, nu există dubluri pe post. Din fericire, Tameş a fost destul de bun în pregătiri şi experienţa lui poate face diferenţa la mijloc, astfel că atâta timp cât rămâne la echipă şi nu se accidentează stăm bine. La o adică, au mai jucat Rocha şi Curtean în centru, ceea ce probabil se va întâmpla şi în viitor dacă necesitatea o va cere. Nu e ca şi cum există o coadă lungă de mijlocaşi de creaţie care să merite în fotbalul românesc.
Mijlocaşi stânga:
Dacă există vreun post pentru care n-am emoţii, atunci acesta este acela. Rocha a fost convingător în pregătiri, Sandu e şi el o opţiune capabilă în flanc, de Curtean nu mai menţionez, în timp ce Chiţu, trimis recent la echipa secundă, este cu siguranţă o opţiune cel puţin la fel de bună ca şi ceilalţi jucători.
Atacanţi:
Ai zice că atunci când ai nume precum Zăgrean, Axente, Ricketts şi chiar Goga în atac, nu ar trebui să ai mari emoţii ofensive. Dar Poli a înscris puţin în ultimele meciuri de pregătire şi în special Goga nu pare încântat că se mai află pe la club. Este mare păcat, căci un jucător de calitatea lui ar putea face toate diferenţa de pe lume dacă şi-ar dori, dar e de înţeles că în timp ce conducerea tot caută să te plaseze undeva şi nu reuşeşte, îţi pierzi din determinare şi concentrare. Plus că mai e şi povestea cu salariile neplătite.
Altfel, Axente s-a dovedit în trecut a fi un vârf-golgheter la nivelul ligii secunde, dar cred că atâta timp cât va fi ferit de accidentări, Zăgrean va fi vârful nostru pleşuv în acest sezon. Mi-ar fi făcut plăcere să fie alături de aceşti jucători un Velici sau chiar un Pleşcan, dar probabil vor apărea în cazul în care Goga părăseşte echipa. Per total, nu îmi fac mari griji pentru atac, doar să ajungă mingea acolo.
Aşadar, deşi avem nevoie de încă doi jucători în apărare, restul echipei pare capabilă, valoric, să ducă greul unui sezon de promovare - în condiţii normale. Cert este că trebuie să introducem doi jucători U21 în primul unsprezece şi opţiunile noastre sunt doar în apărare, adică zona cea mai susceptibilă la erori costisitoare din lipsă de experienţă. Dacă nu mă înşel, dintre jucătorii folosiţi recent la echipa mare, opţiunile sunt: Dăruială, Ilie, Iovan, Sava, Fuchs, Jitaru.
O altă problemă ce ne ve costa elan este faptul că jucătorii, adesea rotiţi, nu au evoluat mult împreună, ca o echipă. Aici va trebuit să îşi intre în rol Velcea. E uşor să fii sceptic în ceea ce îl priveşte, dar acuma are cu adevărat şansa să pregătească pe Poli de la începutul unui sezon, să-şi aleagă oarecum jucătorii şi să-i formeze după chipul şi imaginea spiritului său tehnico-tactic.
Ar fi prea greu să păşim în acest sezon fără să ne încredem în absolut nimic. Pentru mine e destul de clar că haosul administrativ elimină mult din potenţialul anual de speranţă, dar avem în sfârşit un lot cu jucători tineri, unii şi locali, care, dacă printr-o minune toate scandalurile vor avea un deznodământ pozitiv, vor avea ocazia să formeze o echipă redutabilă. În câţiva ani, e drept, dar dacă am învăţat ceva din trăirile ultimilor ani e să înghiţim în sec şi să aşteptăm. E şi asta o calitate utilă.
Sper tare mult să văd o echipă care să-şi înfrunte destinul cu curaj şi să debuteze cu o victorie în poate cel mai greu meci al turului de campionat. Chiar sper. Onoare, orgoliu, pasiune, etc.
Hai Poli!
23 iulie 2011
Postul jubiliar nr. 1000
Sfidător la cer și la furtuna care se pregătește afară, dar adevărat, aceasta este a 1000-a postare pe Cronica Violetă. Peste 200 dintre ele sunt chiar cronici de meci despre Poli, multe analizează ceea ce s-a întâmplat la Poli II, cu detalii spumos de lucide și pertinente. În plus, de mai bine de 100 de ori am contemplat în mod explicit (fie eu, fie Andrei) condiția polistă, în întreaga-i splendoare dulce-acrișoară.
Mă miră că din 26 octombrie 2006, când a avut loc relocarea de pe fcpoli.homestead.com, până acuma am obținut o medie de aproape 0.6 postări/zi, din moment ce acest lăcaș al spiritului alb-violet nu își propune să piardă prea mult spațiu cu bârfele de toate zilele. Mai câteva luni și se împlinesc cinci ani de la mutare și aproape zece de la bunul început. Bătrânețea bate la ușă, se pare. Dacă mă gândesc că la ritmul acesta jubileul pentru 10.000 de postări se va anunța în vreo 40 de ani, mă ia cu amețeala.
Când am început în sezonul 2001/2002 Poli era la marginea prăpastiei, suferind tot felul de umilințe în liga secundă. Se pare că, în ciuda unor aparențe mișelioase, prea multe nu s-au schimbat. Incertitudinea în ceea ce privește viitorul și, mai presus, perspectivele clubului este cel puțin apăsătoare, dar trecutul ne arată că nu avem de-a face cu o experiență cu adevărat nouă și că nu putem bănui ce surprize ne rezervă lunile următoare. Da, poate fi mai rău, dar nu există niciun motiv pentru care să nu crezi în posibilitatea binelui, indiferent de gradul de naivitate pe care ești dispus să ți-l asumi. Atașamentul dovedit față de Poli, cu toate problemele de imagine pe care le are clubul, spune multe despre cât de reprezentative au ajuns să fie culorile alb-violete pentru Timișoara. Nu e ușor să distrugi așa ceva.
E drept, între timp și-a dat drumul și furtuna. Mă întreb despre ce va fi de scris în 40 de ani.
Și oare câți fani o să avem pe face-google-book?
Mă miră că din 26 octombrie 2006, când a avut loc relocarea de pe fcpoli.homestead.com, până acuma am obținut o medie de aproape 0.6 postări/zi, din moment ce acest lăcaș al spiritului alb-violet nu își propune să piardă prea mult spațiu cu bârfele de toate zilele. Mai câteva luni și se împlinesc cinci ani de la mutare și aproape zece de la bunul început. Bătrânețea bate la ușă, se pare. Dacă mă gândesc că la ritmul acesta jubileul pentru 10.000 de postări se va anunța în vreo 40 de ani, mă ia cu amețeala.
Când am început în sezonul 2001/2002 Poli era la marginea prăpastiei, suferind tot felul de umilințe în liga secundă. Se pare că, în ciuda unor aparențe mișelioase, prea multe nu s-au schimbat. Incertitudinea în ceea ce privește viitorul și, mai presus, perspectivele clubului este cel puțin apăsătoare, dar trecutul ne arată că nu avem de-a face cu o experiență cu adevărat nouă și că nu putem bănui ce surprize ne rezervă lunile următoare. Da, poate fi mai rău, dar nu există niciun motiv pentru care să nu crezi în posibilitatea binelui, indiferent de gradul de naivitate pe care ești dispus să ți-l asumi. Atașamentul dovedit față de Poli, cu toate problemele de imagine pe care le are clubul, spune multe despre cât de reprezentative au ajuns să fie culorile alb-violete pentru Timișoara. Nu e ușor să distrugi așa ceva.
E drept, între timp și-a dat drumul și furtuna. Mă întreb despre ce va fi de scris în 40 de ani.
Și oare câți fani o să avem pe face-google-book?
20 iulie 2011
Remanierea supraviețuirii
Deși situația de la fruntea clubului este cam la fel de ambiguă ca înainte de decizia TAS, cu afirmații contradictorii ale lui Iancu (e adevărat, contrazic lucruri spuse într-un trecut dincolo de săptămâna în curs) și zvonuri de toate felurile în ceea ce privește viitorul fotbalistic al Politehnicii, există câteva idei care pot fi creionate aici în legătură cu factorul sportiv al universului alb-violet.
Plecarea jucătorilor de bază - știți voi care sunt - este aproape o certitudine. Problema principală în ceea ce îi privește sunt salariile ridicate, pe care un club în liga secundă nu le poate suporta decât dacă are parte de o finanțare proprie semnificativă. Într-un exercițiu de imaginație, folosind acest criteriu financiar, echipa ar rămâne cu următorii jucători dintre cei care au evoluat în această ultimă fază a pregătirilor:
Portari: Sergei Lepmets, Paul Iordache;
Fundaşi: Cristian Scutaru, Florin Sandu, Ioan Mera, Florin Ilie, Andrei Dăruială, Răzvan Iovan
Mijlocaşi: Alexandru Popovici, Ionuţ Matei, Rafael Rocha, Adrian Poparadu, Adrian Popa, Adrian Zaluschi, Marian Chiţu, Artur Pătraş, Samuel Jitaru
Atacanţi: Mircea Axente, Andrei Zăgrean, Stefan Nikolic, Tosaint Ricketts, Mansour (?)
Ar mai fi semne de întrebare pe mai mulți jucători, dar și privind această echipă este bătător la ochi calibrul suspect al defensivei. Cu Mera cel mai experimentat fundaș, Scutaru și Sandu jucători susceptibili la accidentări și Ilie, Dăruială și Iovan debutanți în liga secundă, dacă nu mă înșel, va fi foarte dificil. Mai lipsesc cel puțin trei jucători în compartimentul defensiv.
De la mijloc în sus, chiar și în lipsa unui coordonator de joc, există mai mulți jucători buni pentru nivelul ligii secunde, dar care au evoluat foarte puțin împreună. De fapt, aceasta va fi și cea mai mare provocare pentru Uhrin dacă rămâne, sau pentru orice antrenor care îl va înlocui, să creeze o echipă care pe de-o parte să poată lupta pentru promovare și pe de altă parte să reprezinte un fundament pentru o viitoare participare în Liga 1.
S-a vehiculat că după plecarea ultimilor reprezentați din vechea gardă, s-ar mai putea aduce trei sau patru jucători pentru a întări echipa, ceea ce ar fi în mod cert necesar. Mă întreb cât de imperativă este promovarea din primul sezon, mai ales într-o serie cu mulți adversari dificili. Este clar că jucând în Liga 1, și dacă implicați în lupta împotriva retrogradării, veniturile clubului ar crește substanțial, iar cu cât mai curând cresc, cu atât mai bine se poate reorganiza echipa.
Ceea ce trebuie ținut minte este că și Craiova a făcut această mișcare acuma câțiva ani, a întinerit lotul, a promovat cu brio, a arătat bine un sezon și apoi s-a dezintegrat, cu largul aport al unui conducător cu idei puține, dar fixe. Planurile pentru debutul iminent al sezonului nu au voie să ne facă să uităm că am ajuns aici, în liga secundă, și ca urmare a unor nereguli în cadrul clubului. Justificarea TAS pentru confirmarea deciziei FRF se va lăsa așteptată, dar cel târziu atunci vor trebui căutați niște oameni responsabili de partea aceasta a centurii de asteroizi.
Oricum, concluzia tristă este una singură: nici acesta nu este deceniul în care în care Poli să nu viziteze ligile inferioare.
Plecarea jucătorilor de bază - știți voi care sunt - este aproape o certitudine. Problema principală în ceea ce îi privește sunt salariile ridicate, pe care un club în liga secundă nu le poate suporta decât dacă are parte de o finanțare proprie semnificativă. Într-un exercițiu de imaginație, folosind acest criteriu financiar, echipa ar rămâne cu următorii jucători dintre cei care au evoluat în această ultimă fază a pregătirilor:
Portari: Sergei Lepmets, Paul Iordache;
Fundaşi: Cristian Scutaru, Florin Sandu, Ioan Mera, Florin Ilie, Andrei Dăruială, Răzvan Iovan
Mijlocaşi: Alexandru Popovici, Ionuţ Matei, Rafael Rocha, Adrian Poparadu, Adrian Popa, Adrian Zaluschi, Marian Chiţu, Artur Pătraş, Samuel Jitaru
Atacanţi: Mircea Axente, Andrei Zăgrean, Stefan Nikolic, Tosaint Ricketts, Mansour (?)
Ar mai fi semne de întrebare pe mai mulți jucători, dar și privind această echipă este bătător la ochi calibrul suspect al defensivei. Cu Mera cel mai experimentat fundaș, Scutaru și Sandu jucători susceptibili la accidentări și Ilie, Dăruială și Iovan debutanți în liga secundă, dacă nu mă înșel, va fi foarte dificil. Mai lipsesc cel puțin trei jucători în compartimentul defensiv.
De la mijloc în sus, chiar și în lipsa unui coordonator de joc, există mai mulți jucători buni pentru nivelul ligii secunde, dar care au evoluat foarte puțin împreună. De fapt, aceasta va fi și cea mai mare provocare pentru Uhrin dacă rămâne, sau pentru orice antrenor care îl va înlocui, să creeze o echipă care pe de-o parte să poată lupta pentru promovare și pe de altă parte să reprezinte un fundament pentru o viitoare participare în Liga 1.
S-a vehiculat că după plecarea ultimilor reprezentați din vechea gardă, s-ar mai putea aduce trei sau patru jucători pentru a întări echipa, ceea ce ar fi în mod cert necesar. Mă întreb cât de imperativă este promovarea din primul sezon, mai ales într-o serie cu mulți adversari dificili. Este clar că jucând în Liga 1, și dacă implicați în lupta împotriva retrogradării, veniturile clubului ar crește substanțial, iar cu cât mai curând cresc, cu atât mai bine se poate reorganiza echipa.
Ceea ce trebuie ținut minte este că și Craiova a făcut această mișcare acuma câțiva ani, a întinerit lotul, a promovat cu brio, a arătat bine un sezon și apoi s-a dezintegrat, cu largul aport al unui conducător cu idei puține, dar fixe. Planurile pentru debutul iminent al sezonului nu au voie să ne facă să uităm că am ajuns aici, în liga secundă, și ca urmare a unor nereguli în cadrul clubului. Justificarea TAS pentru confirmarea deciziei FRF se va lăsa așteptată, dar cel târziu atunci vor trebui căutați niște oameni responsabili de partea aceasta a centurii de asteroizi.
Oricum, concluzia tristă este una singură: nici acesta nu este deceniul în care în care Poli să nu viziteze ligile inferioare.
16 iunie 2011
Plecarea golgheterului
În mod, aș zice, nesurprinzător, s-a confirmat plecarea lui Zicu de la Poli. Cel mai bun și cel mai important jucător al anului trecut, care ne-a oferit numeroase prilejuri de bucurie, pare să ia în continuare decizii cel puțin discutabile în ceea ce privește cariera sa.
A greșit când a părăsit Rapidul pentru o echipă care nu i-a permis să progreseze, ba mai mult l-a pus în genunchi, iar acuma pleacă de la Poli pentru a juca într-un campionat mai slab, cel puțin la fel de suspect ca cel românesc și care e prietenos doar cu străinii ce au măcar puțin spirit de mercenar al muncii. Îmi vine greu să cred că Zicu va replica succesul pe care l-a avut la Poli și îmi pare rău că acuma, când i se ivise poate ultima ocazie de a evolua la nivel înalt într-un campionat puternic și, în final, să se consacreze drept un mare jucător al României, a ales calea cea atât de des bătută.
Ar fi bine pentru el să reușească să găsească motivația de care are nevoie la ȚSKA Sofia. Până atunci, Poli a obținut modesta sumă de 500.000 de EUR pentru transferul său, cel puțin conform spuselor celor din club, care se plângeau de o clauză de transfer pe care o avea Zicu în contract. Mi se pare comic/trist că în final s-a încasat pe un jucător de talentul lui Zicu aproape cât s-a primit pe Latovlevici.
A greșit când a părăsit Rapidul pentru o echipă care nu i-a permis să progreseze, ba mai mult l-a pus în genunchi, iar acuma pleacă de la Poli pentru a juca într-un campionat mai slab, cel puțin la fel de suspect ca cel românesc și care e prietenos doar cu străinii ce au măcar puțin spirit de mercenar al muncii. Îmi vine greu să cred că Zicu va replica succesul pe care l-a avut la Poli și îmi pare rău că acuma, când i se ivise poate ultima ocazie de a evolua la nivel înalt într-un campionat puternic și, în final, să se consacreze drept un mare jucător al României, a ales calea cea atât de des bătută.
Ar fi bine pentru el să reușească să găsească motivația de care are nevoie la ȚSKA Sofia. Până atunci, Poli a obținut modesta sumă de 500.000 de EUR pentru transferul său, cel puțin conform spuselor celor din club, care se plângeau de o clauză de transfer pe care o avea Zicu în contract. Mi se pare comic/trist că în final s-a încasat pe un jucător de talentul lui Zicu aproape cât s-a primit pe Latovlevici.
4 iunie 2011
Despre ușa din dos
Prima plecare de la Poli, ironic sau nu, este căpitanul alb-violeților, Dan Alexa. Acesta, aflat și la final de contract, a semnat cu Rapid, probabil o înțelegere stabilită chiar înainte de dezvoltarea situației cu licențierea, dat fiind cât de puțin timp s-a scurs de atunci. Este totuși destul de simbolic, ca cel dintâi plecat să fie Alexa.
Timpul nu stă în loc, nici pentru club, nici pentru jucători, deci probabil vor mai avea loc niște plecări până la aflarea destinului nostru pentru anul viitor. Nu am de gând să susțin vreun discurs despre corectitudine și ce ar trebui și n-ar trebui să facă jucătorii, dar din moment ce avem o echipă care a ajuns, în general, la o maturitate sportivă, mai ales jucătorilor de sub 30 de ani e greu să le ceri să-și sacrifice cariera.
Să sperăm că Poli va putea să gestioneze această situație cât mai bine. Există mai multe lucruri care-mi trec prin cap despre care nu consider însă că e potrivit să scriu acuma, dar am vrut să-mi exprim speranța că jucătorii vor știi să iasă pe ușa din față, nu pe ușa din dos. Până acuma toate declarațiile îi fac să pară prea entuziaști în părăsirea clubului, și chiar de presa știe să nuanțeze cum vrea vorbele lor, ar putea să fie și ei mai ponderați. Momentan, impresia e că majoritatea au cam rămas datori. Vorba aceea, pentru Timișoara măcar.
Timpul nu stă în loc, nici pentru club, nici pentru jucători, deci probabil vor mai avea loc niște plecări până la aflarea destinului nostru pentru anul viitor. Nu am de gând să susțin vreun discurs despre corectitudine și ce ar trebui și n-ar trebui să facă jucătorii, dar din moment ce avem o echipă care a ajuns, în general, la o maturitate sportivă, mai ales jucătorilor de sub 30 de ani e greu să le ceri să-și sacrifice cariera.
Să sperăm că Poli va putea să gestioneze această situație cât mai bine. Există mai multe lucruri care-mi trec prin cap despre care nu consider însă că e potrivit să scriu acuma, dar am vrut să-mi exprim speranța că jucătorii vor știi să iasă pe ușa din față, nu pe ușa din dos. Până acuma toate declarațiile îi fac să pară prea entuziaști în părăsirea clubului, și chiar de presa știe să nuanțeze cum vrea vorbele lor, ar putea să fie și ei mai ponderați. Momentan, impresia e că majoritatea au cam rămas datori. Vorba aceea, pentru Timișoara măcar.
2 iunie 2011
Tergiversări pozitive
Două lucruri certe, dar nu chiar ce ne doream, după întrunirea Comitetului Executiv de astăzi.
Primul, că Poli nu va evolua în Cupele Europene.
Al doilea, că decizia cu privire la rămânerea în Liga 1 va fi luată pe 20 iunie.
Motivul este unul de "neadaptare al regulamentului pe tipicul românesc", așa, intrepretat ușor. Pare un semn că Poli ar fi ținută în Liga 1, deși discuția ar fi doar ca datoriile la stat să fie oarecum păsuite, iar datoriile către terți să rămână o problemă de rezolvat, astfel că nu am fi încă scăpați de semne de întrebare. Cu siguranță că alte echipe apreciază această modificare, deși nu știu dacă trecerea datoriilor la stat sub jurisdiciția ANAF e un lucru încurajator.
Rămânerea în Liga 1 ar fi o mare gură de aer pentru club, mai ales din punct de vedere financiar, dar cu această amânare se compromite pregătirea pentru următorul sezon și, bineînțeles, va rămâne impresia că Politehnicii i s-a făcut o favoare. Greu de spus dacă e așa, dar din momentul în care se recurge la modificarea unor regulamente în vigoare, sună ca și cum ar fi. Dacă s-ar fi concluzionat că eroarea a aparținut Comisiei de Apel, situația era alta.
Oricum, momentan așteptăm în continuare, dar un singur lucru trebuie reținut: Poli are datorii care pot periclita existența clubului în cazul retrogradării în ligile inferioare.
P.S.
Am urmărit și conferința de presă a domnilor Sandu Mircea, Duru Viorel si Mihalache Dumitru. Primul a spus că a cerut UEFA să facă un audit, al doilea a completat că decizia licențierii nu poate fi modificată și al treilea a punctat că regulamentul competiției interne poate fi modificat cu aplicare imediată. Nu a fost de competența nimănui să răspundă la întrebarea dacă Poli ar putea continua în Liga 1, deși Sandu Mircea a spus că Timișoara merită acest lucru. Și dacă cei de la UEFA descoperă că neacordarea licenței a fost o eroare, nu se mai poate schimba nimic, FRF primind o amendă. Dar UEFA ar trebui să vină înainte de 20 iunie, astfel că orice concluzie trag va ușura/exonera FRF, cel puțin în ceea ce ne privește. Dacă vine apocalipsa, e altceva.
Primul, că Poli nu va evolua în Cupele Europene.
Al doilea, că decizia cu privire la rămânerea în Liga 1 va fi luată pe 20 iunie.
Motivul este unul de "neadaptare al regulamentului pe tipicul românesc", așa, intrepretat ușor. Pare un semn că Poli ar fi ținută în Liga 1, deși discuția ar fi doar ca datoriile la stat să fie oarecum păsuite, iar datoriile către terți să rămână o problemă de rezolvat, astfel că nu am fi încă scăpați de semne de întrebare. Cu siguranță că alte echipe apreciază această modificare, deși nu știu dacă trecerea datoriilor la stat sub jurisdiciția ANAF e un lucru încurajator.
Rămânerea în Liga 1 ar fi o mare gură de aer pentru club, mai ales din punct de vedere financiar, dar cu această amânare se compromite pregătirea pentru următorul sezon și, bineînțeles, va rămâne impresia că Politehnicii i s-a făcut o favoare. Greu de spus dacă e așa, dar din momentul în care se recurge la modificarea unor regulamente în vigoare, sună ca și cum ar fi. Dacă s-ar fi concluzionat că eroarea a aparținut Comisiei de Apel, situația era alta.
Oricum, momentan așteptăm în continuare, dar un singur lucru trebuie reținut: Poli are datorii care pot periclita existența clubului în cazul retrogradării în ligile inferioare.
P.S.
Am urmărit și conferința de presă a domnilor Sandu Mircea, Duru Viorel si Mihalache Dumitru. Primul a spus că a cerut UEFA să facă un audit, al doilea a completat că decizia licențierii nu poate fi modificată și al treilea a punctat că regulamentul competiției interne poate fi modificat cu aplicare imediată. Nu a fost de competența nimănui să răspundă la întrebarea dacă Poli ar putea continua în Liga 1, deși Sandu Mircea a spus că Timișoara merită acest lucru. Și dacă cei de la UEFA descoperă că neacordarea licenței a fost o eroare, nu se mai poate schimba nimic, FRF primind o amendă. Dar UEFA ar trebui să vină înainte de 20 iunie, astfel că orice concluzie trag va ușura/exonera FRF, cel puțin în ceea ce ne privește. Dacă vine apocalipsa, e altceva.
1 iunie 2011
Solidaritate
Cei aproximativ 5000 de poliști și timișoreni au arătat, din nou, că Poli înseamnă ceva pentru acest oraș. Nimeni nu poate avea dubii cu privire la pasiunea noastră pentru Politehnica, dar asta nu înseamnă că soarta care a dat peste noi va fi ușor de depășit. Să putem sta în continuare aproape de club și totul va fi bine.
Bravo Timișoara!
Bravo Timișoara!
Fotbal
Acum mult timp, fotbalul devenea profesionist și, crescând in popularitate, a ajuns să fie oportunitatea unor afaceri profitabile, a căror cifre au ajuns de ceva vreme la cote fabuloase.
Si cum nu poți câștiga bani cum te taie capul, cei implicați s-au organizat în ceea ce a devenit cea mai mare și răspândită organizație despotică din istorie. O organizație care trece pe sub legislația statelor, care are propriile reguli și tribunale. O organizație a cărui despot, în ciuda vârstei înaintate de 75 de ani, va fi din nou reales, după ce și-a eliminat singurul adversar în stilul clasic al marilor dictatori.
Iar dacă vrei să iei parte la masa bogaților trebuie bineînțeles să joci după regulile lor. Reguli care pot fi chiar atât de absurde încât să se refere la culori, și chiar și o pagină wikipedia poate fi probă într-o judecată, dacă cineva are de câștigat de pe urma aceasta.
Parcă nici nu ți-ai da seama că vorbesc de Federația Internațională de Fotbal, pentru că în descrierea mea, tocmai fotbalul este cel care lipsește. Am ajuns să citesc regulamente, hotărâri, decizii, chestii despre divizări și litigii, note scrise într-un limbaj avocățesc pe care nu cred că voi ajunge în viața mea să-l descifrez. Dar tot ce vreau ca spectator e să văd o dată pe săptămână un meci de fotbal, să mă bucur de victorii și să suspin la înfrângeri.
De ce trebuie eu acuma să fiu nevoit să-l apăr pe un șmecher care a venit în fotbal să-și rezolve interesele și i-a fost greu să-și plătească datoriile la timp? Asta înseamnă să fii suporter al unei echipe de fotbal?
E vorba numai de interese. Și nu e în nici un caz interesul meu! Observați că toate problemele de licențiere se învârt în jurul banilor. Fotbalul nu mai e jocul cu mingea rotundă, e jocul cu banii. Nu degeaba s-a inventat conceptul de "fair-play financiar". La fel a fost și cu palmaresul. Nu poți schimba istoria, dar fotbalul ne-a arătat că dacă sunt bani la mijloc, se poate orice.
Dar să revenim la concretul nostru de azi, pentru că nu FIFA sau UEFA sunt de vină unde am ajuns. Indiferent că judecata e corectă sau nu, clubul probabil nu a jucat corect și în nici un caz moral (pe de altă parte cine a făcut-o?), dar nici partea adversă nu poate fi mai curată. Un proces cel puţin dubios, făurit după nişte regulamente maleabile după opinia şi interesele unuia sau altuia. Iar aici intervine întreaga federaţie română care de orice numai de fotbal nu este. Mărturie stă nivelul de subzistenţă la care a ajuns fotbalul românesc - un campionat sub-mediocru şi o echipă naţională care nu mai prezintă absolut nici un interes din punct de vedere fotbalistic. Recenta vizită a lui Platini care ne spunea că avem o "federație frumoasă", îmi seamănă cu vizitele lui Ceaușescu - totul e minunat la suprafață, dar în interior e putred rău.
E vorba de un întreg sistem menit să decidă cine cât câştigă. Fotbalul e, în cel mai optimist caz pe planul secund. Mai importante sunt drepturile de televizare decât calitatea jocului. Jucătorii nici nu contează - sunt doar bunuri de schimb. Faptul că un jucător nu e plătit nu intră în criteriile de licenţiere (altfel nu-mi explic cum unele cluburi au primit licenţa), dar când e vorba ca un club să nu-şi primească banii problema e de cea mai înaltă seriozitate.
AFAN-ul a şi sărit deja cu un comunicat. Oare chiar e în interesul jucătorilor? Mă îndoiesc, având în vedere că încă nici nu e clar în ce eşalon va juca Poli. Pentru că există chiar posibilitatea să joace în prima ligă. De ce? Interese, evident!
Eu unul m-am săturat. Nu mai vreau să ştiu de federaţii, comisii, litigii, licenţe, şi nici de toate discuţiile şi personajele pe care toată lumea le detestă. Poate că liga a treia nici nu sună așa rău. Fotbalul e mai presus de acest sistem. Ca să joci fotbal - chiar şi profesionist - nu-ţi trebuie licenţă. Cel mai important e, şi a fost întotdeauna, ca Poli să continue. Indiferent de ligă, fotbalul va dăinui.
Hai Poli!
P.S. Băieții de la Druckeria au spus-o mai bine. Mă înclin!
Si cum nu poți câștiga bani cum te taie capul, cei implicați s-au organizat în ceea ce a devenit cea mai mare și răspândită organizație despotică din istorie. O organizație care trece pe sub legislația statelor, care are propriile reguli și tribunale. O organizație a cărui despot, în ciuda vârstei înaintate de 75 de ani, va fi din nou reales, după ce și-a eliminat singurul adversar în stilul clasic al marilor dictatori.
Iar dacă vrei să iei parte la masa bogaților trebuie bineînțeles să joci după regulile lor. Reguli care pot fi chiar atât de absurde încât să se refere la culori, și chiar și o pagină wikipedia poate fi probă într-o judecată, dacă cineva are de câștigat de pe urma aceasta.
Parcă nici nu ți-ai da seama că vorbesc de Federația Internațională de Fotbal, pentru că în descrierea mea, tocmai fotbalul este cel care lipsește. Am ajuns să citesc regulamente, hotărâri, decizii, chestii despre divizări și litigii, note scrise într-un limbaj avocățesc pe care nu cred că voi ajunge în viața mea să-l descifrez. Dar tot ce vreau ca spectator e să văd o dată pe săptămână un meci de fotbal, să mă bucur de victorii și să suspin la înfrângeri.
De ce trebuie eu acuma să fiu nevoit să-l apăr pe un șmecher care a venit în fotbal să-și rezolve interesele și i-a fost greu să-și plătească datoriile la timp? Asta înseamnă să fii suporter al unei echipe de fotbal?
E vorba numai de interese. Și nu e în nici un caz interesul meu! Observați că toate problemele de licențiere se învârt în jurul banilor. Fotbalul nu mai e jocul cu mingea rotundă, e jocul cu banii. Nu degeaba s-a inventat conceptul de "fair-play financiar". La fel a fost și cu palmaresul. Nu poți schimba istoria, dar fotbalul ne-a arătat că dacă sunt bani la mijloc, se poate orice.
Dar să revenim la concretul nostru de azi, pentru că nu FIFA sau UEFA sunt de vină unde am ajuns. Indiferent că judecata e corectă sau nu, clubul probabil nu a jucat corect și în nici un caz moral (pe de altă parte cine a făcut-o?), dar nici partea adversă nu poate fi mai curată. Un proces cel puţin dubios, făurit după nişte regulamente maleabile după opinia şi interesele unuia sau altuia. Iar aici intervine întreaga federaţie română care de orice numai de fotbal nu este. Mărturie stă nivelul de subzistenţă la care a ajuns fotbalul românesc - un campionat sub-mediocru şi o echipă naţională care nu mai prezintă absolut nici un interes din punct de vedere fotbalistic. Recenta vizită a lui Platini care ne spunea că avem o "federație frumoasă", îmi seamănă cu vizitele lui Ceaușescu - totul e minunat la suprafață, dar în interior e putred rău.
E vorba de un întreg sistem menit să decidă cine cât câştigă. Fotbalul e, în cel mai optimist caz pe planul secund. Mai importante sunt drepturile de televizare decât calitatea jocului. Jucătorii nici nu contează - sunt doar bunuri de schimb. Faptul că un jucător nu e plătit nu intră în criteriile de licenţiere (altfel nu-mi explic cum unele cluburi au primit licenţa), dar când e vorba ca un club să nu-şi primească banii problema e de cea mai înaltă seriozitate.
AFAN-ul a şi sărit deja cu un comunicat. Oare chiar e în interesul jucătorilor? Mă îndoiesc, având în vedere că încă nici nu e clar în ce eşalon va juca Poli. Pentru că există chiar posibilitatea să joace în prima ligă. De ce? Interese, evident!
Eu unul m-am săturat. Nu mai vreau să ştiu de federaţii, comisii, litigii, licenţe, şi nici de toate discuţiile şi personajele pe care toată lumea le detestă. Poate că liga a treia nici nu sună așa rău. Fotbalul e mai presus de acest sistem. Ca să joci fotbal - chiar şi profesionist - nu-ţi trebuie licenţă. Cel mai important e, şi a fost întotdeauna, ca Poli să continue. Indiferent de ligă, fotbalul va dăinui.
Hai Poli!
P.S. Băieții de la Druckeria au spus-o mai bine. Mă înclin!
Contemplarea incertitudiniii
Eu sunt primul care să rupă garduri, smulgă flori și să protesteze împotriva marilor nedreptăți ale lumii.
Bine, de fapt nu sunt deloc primul, probabil mă situez mai aproape de coadă când vine momentul revoltei, dar asta în principal pentru că nu îmi place să mă dedic unui lucru pe care nu îl înțeleg sau de care nu sunt convins.
Voi fi diseară la întrunirea de protest, așa cum ar fi frumos să fie cât mai mulți suporteri ai Politehnicii, dar nu mi-e foarte clar ce protestez. Poate exigența unei decizii aparent legale, chiar de clubul caută să-și argumenteze poziția ca orice altă entitate care ține la ceea ce are, sau faptul că exigența nu vizează cu aceeași intensintate pe toată lumea, dar apoi mă gândesc că am mai avut și noi probleme în trecut care au fost formulate și reformulate. Poate, măcar, regulile prea puțin logice ale Comisiei de Licențiere, care permit depunerea unui apel la propria decizie, ca apoi să nu ofere șansa clubului în cauză să se apere.
Am parcurs documentele aflate pe site-ul Politehnicii în tentativa de a afla ceva ce nu a fost menționat în presa, dar esența problemei este aceeași chiar dacă jargonul e altul și, din păcate, nu pot știi care sunt limitele interpretării legale ale celor două puncte majore aduse în discuție. Mai ales, ce constituie o tergiversare intenționată prin acționarea în judecată a Benficăi? Și în baza căror criterii se stabilește asta? Cât despre compensarea cu statul (datorii/TVA), s-a mai discutat despre situația laborioasă și neintuitivă prin care are loc acest proces, dar din nou e o întrebare ce depinde de definirea parametrilor acceptabili.
Sper că vom avea parte de un discurs elucidant în această seară, pentru a înțelege de ce am ajuns în această situație. Nu știu dacă poate fi așa, încă de pe acuma și tocmai în acel forum, dar e esențial pentru ceea ce ne rezervă viitorul să știm de ce am ajuns aici. Este, mai mult ca sigur, un melanj de lucruri, de la reale probleme administrative și economice la efectul antagonizării factorilor de decizie.
Să vedem.
Bine, de fapt nu sunt deloc primul, probabil mă situez mai aproape de coadă când vine momentul revoltei, dar asta în principal pentru că nu îmi place să mă dedic unui lucru pe care nu îl înțeleg sau de care nu sunt convins.
Voi fi diseară la întrunirea de protest, așa cum ar fi frumos să fie cât mai mulți suporteri ai Politehnicii, dar nu mi-e foarte clar ce protestez. Poate exigența unei decizii aparent legale, chiar de clubul caută să-și argumenteze poziția ca orice altă entitate care ține la ceea ce are, sau faptul că exigența nu vizează cu aceeași intensintate pe toată lumea, dar apoi mă gândesc că am mai avut și noi probleme în trecut care au fost formulate și reformulate. Poate, măcar, regulile prea puțin logice ale Comisiei de Licențiere, care permit depunerea unui apel la propria decizie, ca apoi să nu ofere șansa clubului în cauză să se apere.
Am parcurs documentele aflate pe site-ul Politehnicii în tentativa de a afla ceva ce nu a fost menționat în presa, dar esența problemei este aceeași chiar dacă jargonul e altul și, din păcate, nu pot știi care sunt limitele interpretării legale ale celor două puncte majore aduse în discuție. Mai ales, ce constituie o tergiversare intenționată prin acționarea în judecată a Benficăi? Și în baza căror criterii se stabilește asta? Cât despre compensarea cu statul (datorii/TVA), s-a mai discutat despre situația laborioasă și neintuitivă prin care are loc acest proces, dar din nou e o întrebare ce depinde de definirea parametrilor acceptabili.
Sper că vom avea parte de un discurs elucidant în această seară, pentru a înțelege de ce am ajuns în această situație. Nu știu dacă poate fi așa, încă de pe acuma și tocmai în acel forum, dar e esențial pentru ceea ce ne rezervă viitorul să știm de ce am ajuns aici. Este, mai mult ca sigur, un melanj de lucruri, de la reale probleme administrative și economice la efectul antagonizării factorilor de decizie.
Să vedem.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)