27 octombrie 2011

CR: Poli - Steaua 2:0 (1:0)

Cât de buni au fost alb-violeţii astăzi? Întreb şi eu, fiindcă de foarte multă vreme nu am mai văzut o echipă cu atâta vână şi atâta pasiune, a cărei prestaţie a nimicit, de-a dreptul, Steaua. Şi nu vorbim doar de scor, care putea fi mult, mult mai mare, ci de jocul Politehnicii, care a pus în reală perspectivă valoarea Ligii 1 şi a echipei fanion care o defineşte din atâtea puncte de vedere. Fantastic meci!

Pe fondul unei atmosfere deosebite, care a scos în evidenţă atât importanţa adversarului, cât şi speranţa într-un fotbal cu miză, alb-violeţii au început tare şi n-au mai ştiut când s-o lase moale. După minutele de presiune iniţială, prima ocazie i-a aparţinut lui Sepsi, în minutul 7, când după o combinaţie cu energicul Curtean, acesta a pătruns în careu, dar acesta a tras peste. Poli a continuat să practice un pressing agresiv, a cărui succes a fost garantat de eforturile la recuperare ale întregii linii de mijloc, cu un plus pentru mijlocaşii centrali, Poparadu şi Gorobsov. Forma bună arătată de Curtean a dat mult de furcă oaspeţilor, reuşind o fază aproape identică cu Sepsi câteva minute mai târziu, numai că de această dată fundaşul stânga a centrat prea tare. Ocaziile au mai trecut pe lângă alb-violeţi la câteva faze fixe tensionate şi la o centrare de pe dreapta a lui Goga pe care Ricketts nu a reuşit s-o mai ajungă în faţa porţii goale. Finalmente, în minutul 28, jocul intens practic de Poli s-a concretizat şi pe tabelă, graţie unei faze create pe harnicul flanc stâng, Sepsi centrând în careu, de unde Ricketts s-a întins surprinzător de mult, într-atât încât Stanca nu a mai putut reacţiona, iar mingea s-a scurs în poarta părăsită! Alb-violeţii puteau să-şi dubleze avantajul cinci minute mai târziu, Goga fiind găsit de minge după un corner, dar dintr-o poziţie bună a şutat peste poartă. Steaua nu a dat semne de revenire, astfel că tot noi am rămas formaţia periculoasă. Până la pauză am mai avut parte de două ocazii bune, întâi prin Ricketts în minutul 41, a cărui şut de la marginea careului a fost parat de Stanca, iar apoi prin Goga, care a primit o minge bună pe dreapta, a pătruns în careu, dar a şutat direct în portar.

La pauză a planat în sufletul meu emoţia ocaziilor ratate, numai că s-a dovedit degrabă că nu existau motive prea mari pentru a fi în tensiune maximă. Imediat după debutul reprizei, la o fază fixă, Scutaru a fost găsit în poziţie bună, dar Stanca a reuşit să oprească mingea trimisă de căpitanul nostru către poartă. Poli avea să se desprindă însă în minutul 52, când Ricketts i-a pasat perfect din prima lui Goga, acesta a preluat din alergare, a şutat cu sete, mingea a fost parată de Stanca, dar a revenit tot la Goga, acesta marcând printr-o lovitură de cap plasată peste portar şi pe direcţia buturilor părăsite! Nici n-am terminat bine cu îmbrăţişările, că Ricketts s-a trezit cu o minge excelentă în careu ca urmare a pasei filtrante a lui Sepsi, a avut tot timpul să fixeze portarul, primul şut a fost respins, iar deşi i-a revenit mingea, nu a reuşit să cadreze a doua încercare. De abia după acest moment s-au retras şi alb-violeţii, fiind totodată marcaţi de efortul depus, şi Steaua a avut o zvâcnire în minutul 59, când unul din inexistenţii fraţi care au compus atacul oaspeţilor a ţintit bara cu o foarfecă spectaculoasă. Dar cam atât a fost, meciul intrând într-un ritm al aşteptării, punctat de câteva momente de emoţie la poarta noastră, dar nu de şuturi periculoase, căci Scutaru şi Ilie au fost la post să blocheze atunci când a contat mai mult, şi Lepmets a intervenit la faza lui Costea din minutul 76. Replica noastră a venit prin Popovici, a cărui şut de la marginea careului a fost deviat peste, iar pe final Poli a gestionat foarte bine situaţia, ţinând de minge când meciul o permitea, astfel că la finalul partidei am putut celebra o victorie nu doar frumoasă, ci şi absolut meritată. Rareori am avut partide de jocuri atât clar dominate de către favoriţii noştri, ceea ce face această experienţă una cu atât mai savuroasă.

Respirat adânc şi trebuie să ne temperăm puţin acuma, că doar nu-i Steaua vreo valoare. Faptul că a fost anihilată în aşa o manieră de o echipă adâncită în problemele subzistenţei şi care nu câştigase până acuma la mai mult de un gol diferenţă în campionat spune multe, atât despre schimbarea la faţă a Politehnicii, cât şi despre abilitatea fotbalistică a adversarilor. A fost un meci fantastic făcut de jucătorii noştri, care au dat chiar tot ce au avut mai bun de arătat şi asta a fost mai mult decât suficient pentru a face diferenţa. Mi-e foarte greu să nu evidenţiez pe cineva după această partidă, căci toţi au luptat până la epuizare. Energia jucătorilor de bandă, insistenţa atacanţilor, efortul mijlocaşilor centrali, intrările decise în apărare, au făcut din Poli o forţă redutabilă în această seară. Până şi cel mai june component al primului unsprezece, Florin Ilie, a avut doar o scăpare în prima repriză, şi în rest s-a ridicat la nivelul colegilor săi de linie. Din câte îmi pot da eu seama, a fost chiar genul de partidă care te face să te simţi bine ca fotbalist şi care îşi dă resurse pentru toate dăţile viitoare când situaţia va fi una mai puţin prielnică.

Ca să îmi declar totuşi un evidenţiat al serii, îl menţionez pe Gorobsov. Mijlocaşul nostru a fost peste tot, a recuperat nenumărate mingi, a deschis mereu bine jocul, a fost precis în pase şi matur în abordare. Alături de el, Poparadu a fost aproape la acelaşi nivel, iar jocul lui Curtean din prima repriză a reprezentat poate prima dovadă a ceea ce poate atunci când vrea, arătând o determinare nemaivăzută la el. Ratările lui Ricketts şi Goga au fost compensate de cele două reuşite, dar dacă este ceva de criticat, atunci trebuie criticată nemuritoarea imprecizie la finalizare. De remarcat şi jocul solid al lui Mera, în faţa unor adversari de oareşce renume şi viteză, în timp ce Scutaru şi Sepsi au fost, în continuare, adevăraţi stâlpi de rezistenţă ai apărării. Despre Lepmets şi Chiş n-am zis prea multe, fiindcă primul nu a fost prea stresat, iar când a fost nevoie de el nu a făcut nicio eroare, în timp ce al doilea a fost eclipsat de Curtean, dar a făcut la rândul lui multe recuperări, reuşind şi câteva centrări bune.

Chiar şi jucătorii introduşi pe parcurs au menţinut spaima în stelişit, Popovici şi Sandu fiind aproape de gol pe final, când Bourceanu a intervenit la limită, trimiţând în corner centrarea lui Popovici, care stătea pe vârful bocancului lui Sandu.

Ar fi absurd, într-un anume sens, să ceri jucătorilor acelaşi grad de determinare meci de meci, ca cel pe care l-au arătat astăzi. Efortul fizic, cât şi psihic depus pentru a evolua cu aşa o intensitate nu poate fi susţinut meci de meci de nimeni. Şi nici nu e nevoie, căci doar o fracţiune din ceea ce au arătat astăzi este suficient pentru fotbalul din liga secundă - important este ca ei să o găsească atunci când e nevoie, şi Velcea să le-o arate atunci când se cere. Trebuie spus că aceasta este o partidă pe care anternorul nostru actual poate să o pună cu destulă mândrie în CV-ul său, fotbalul agresiv şi ofensiv etalat de Poli fiind cheia succesului în faţa unei formaţii care poate oricând să te pedepsească dacă îi laşi prea mult mingea.

Super Poli, super fotbal!

Poli: Lepmets (6) - Mera (6), Scutaru (6), Ilie (6), Sepsi (6,5) - Chiş (6), Poparadu (6,5), Gorobsov (7), Curtean (6,5) - Goga (6,5), Ricketts (6,5)

Schimbări:

Popovici pentru Ricketts (min 70)
Sandu pentru Curtean (min 81)
Axente pentru Goga (min 91)

Un comentariu :

Anonim spunea...

Fara nici o critica.Ce stiam s-a adeverit.Avem jucatori de titlu nu de jucat prin noroaiele diviziei secunde.Sa speram ca echipa ne va mai arata ce stie, mai ales acest supertalent Curtean si cine n-a vazut chiar daca au fost cateva minute F.Sandu.Speram sa putrezeasca in puscarie acest mafiot M.Sandu care ne-a retezat visul de a juca in CL.

Google+