Mă așteptam la un rezultat strâns, sperând evident la un egal (la victoria nu am cutezat să sper), dar nu pot găsi satisfacție într-o înfrângere, indiferent cât de bine a jucat echipa noastră. Că au mai avut loc niște faze suspecte în care se zice că s-ar fi putut da lovituri de unsprezece metri pentru noi e mai puțin relevant și a insista pe această temă înseamnă a trage de sfori prea scurte pentru a aduce ceva. Cert e că alb-violeții au luptat cât au putut de bine, au făcut o prima repriză excelentă, au mai obosit în a doua, dar și așa Manchester City, cu siguranță cel mai puternic adversar care a venit pe Dan Păltinișanu în foarte multă vreme, nu a fost singura echipă de pe teren. E un refugiu șubred, dar e singurul refugiu pe care îl poți avea în fața unei asemenea înfrângeri.
Prima repriză a fost una destul de echilibrată, în care Poli a avut șansele ei în câteva rânduri, mai ales grație efortului lui Curtean. Acesta a jucat ca niciodată, a muncit enorm și a fost creativ pe faza ofensivă, iar colaborarea cu Sepsi, atât în atac cât și în apărare, a mers foarte bine. Mijlocașul nostru a și fost implicat într-una din fazele "de penalty", în minutul 14, dar centralul Meyer (a cărui manieră de arbitraj mi-a plăcut enorm), înainte de încerca un șut de la limita careului, care a trecut însă pe lângă. Meciul a continuat într-un ritm alert, dar fără faze de poartă, iar prima oară când oaspeții au trimis o minge pe spațiul porții lui Pantilimon (introdus, pesemne, pentru a atrage priviri cu buzunare adânci) a fost în minutul 30, prin Tevez - fără mare pericol. Alb-violeții au mai avut o șansă bună în minutul 36, la o fază lucrată iarăși pe stânga, mingea a ajuns la Magera care a încercat o foarfecă din careu, n-a reușit, dar balonul a poposit pentru șutul lui Contra, blocat, din păcate, de un fundaș advers. Cei de la City au avut o ocazie bunicică pe finalul reprizei, când Panti a intervenit la o fază pe stânga apărării noastre, astfel că scorul a rămas egal la pauză.
S-a simțit repede schimbarea de tonus a jucătorilor Politehnicii după reluare. Forța ofensivă a alb-violeților se vede redusă la zero, astfel că City controlează fără probleme jocul, dar la început nu reușește să-și creeze ocazii. După intrarea lui Balotelii atacul lor se dinamizează puțin, iar cu un minut înainte de gol, Yaya Toure trimite o minge în bara porții lui Pantilimon. A urmat o schimbare, oarecum, fatală, căci a ieșit Scutaru, accidentat, și a intrat Zicu, Curtean trecând pe dreapta și Contra în apărare. Fără a fi adaptați la noile lor poziții, Contra nu l-a mai marcat pe Balotelli la faza din minutul 70, în care Adebayor a câștigat un duel pe stânga și a centrat în fața porții, unde italianul luase fața fundașului nostru și a înscris la colțul scurt. Era clar că Poli nu prea mai avea șanse să revină, dar și așa am mai avut parte de o fază periculoasă și controversată, în care Zicu a fost oarecum doborât în careul advers. Pe final de meci, City mai putea să marcheze, fie prin Yaya Toure, care a ratat din doar câțiva metri, fie prin Balotelli, care a trimis de puțin pe lângă, dar la final a rămas scorul stabilit în minutul 70.
Poate se putea mai mult astăzi, cu ceva șansă și puțină inspirație, dar e greu să lupți cu o echipă de talia celor de la City și dacă ar fi de spus ceva, atunci s-ar spune că Poli a luptat bine. Nu îmi vine să critic niciun jucător, căci greșeli flagrante nu au existat prea multe și efortul colectiv a fost unul de apreciat. Luchin a jucat foarte bine, Scutaru s-a descurcat bine cu ajutorul dublajului lui Contra, de Curtean am zis deja, care a colaborat eficient cu Sepsi, Alexa, Magera și Bourceanu au încercat să ducă mingea mai aproape de poarta adversă în timp ce își îndeplineau numeroasele sarcini defensive, iar Axente s-a zbătut cum a putut în fața a mereu trei fundași, deci cu șanse mici de izbândă.
Eu nu țin să vorbesc de calificare, nu vorbeam nici înainte de acest meci, căci ar trebui să me sprijin în clișeele fotbalistice ca să fac afirmații de acest gen. Sper să jucăm cu aceeași atitudine la Manchester, pentru că nu orice echipă poate ieși cu reputația intactă după ce întâlnește o formație precum cei de la City.
Bravo Poli!
Poli: Pantilimon - Scutaru, Luchin, Cisovsky, Sepsi - Contra, Alexa, Bourceanu, Curtean - Axente, Magera
Schimbări:
Zicu pentru Scutaru (min 70)
Mera pentru Contra (min 80)
Goga pentru Magera (min 83)
Un comentariu :
Mai da cat ii lauzi pe cetatenii astia imigranti. Esti fan City cumva? United sunt rivalii tai de moarte? :P
Acum, serios, cred ca eu am vorbit prea mult de englezi, asa ca am sa spun numai de jucatorii nostri.
Axente mi s-a parut cam emotionat. Cand primea mingea, parca avea un blocaj si nu stia cum sa continue. Ce-i drept, deobicei era intre 3 fundasi masivi. Mai trecea el de 2 si il vedea pe al 3lea ca e la un metru si ca se poate baga, dar la urmatorul pas era deja langa el si era blocat pe loc. Cam asta cred ca a fost cheia succesului lor - apararea mai mult decat solida. In atac i-am putut opri, chiar si cand atacau cu toti oamenii.
Curtean si Bourceanu mi-au placut prin imaginatia lor, si ca incercau diferite artificii - cred ca numa asa se putea trece. Din pacate, jocul cu doi inchizatori a cam limitat atacul nostru, fiind nevoiti sa ne inghesuim pe flancuri, dar asta e.
Contra, Alexa si Magera s-a vazut ca pot trece la un nivel peste ceilalti, adica la un nivel adecvat jocurilor europene. S-a vazut experienta in plus, si ca stiau sa intre mai decis.
M-am uitat acum pe reluarea de la gol, si nu stiu de ce zici ca l-a pierdut Contra. Erau trei fundasi intre cei doi atacanti - Adebayor si Balotelli. Sepsi l-a atacat, pe drum mingea a trecut de Cisovsky, iar Balotelli a venit tot timpul cu Luchin chiar in spatele lui. Cred ca experienta lui, si probabil niste trucuri mai ilegale, au facut ca Luchin sa nu poata sa-i ia fata.
Trimiteți un comentariu