27 ianuarie 2016

Profil: Abel Suárez

Pe numele întreg Abel Miguel Suárez Torres, mijlocașul închizător de origine spaniolă ar veni la noi de la Tenerife, din Liga Adelante (L2). Chiar dacă n-a reușit să se impună acolo, prezența sa continuă la La Roda, în liga a 3-a, face ca datele lui statistice să semene cu ce-am văzut la Javi și Llorente, jucători de-o vârstă cu el. Pe deasupra, cu cel din urmă împarte unul din cluburile care i-au format, Villarreal. Fizic, Abel este însă mai dominant, fiind cu aproape zece centimetri mai înalt față de colegul de linie.

Tactic m-aș aștepta (și aș spera) ca el să joace alături de Llorente, iar Melinte să treacă apărător central, în tandem cu Scutaru - sau o altă combinație, dacă apare încă un fundaș spaniol. Și până la urmă, în cazul în care nu găsim încă un portar, sunt convins că Melinte se descurcă și acolo, nu-i problemă.

Data nașterii: 11.04.1991
Locul nașterii: Puerto del Rosario, Spania
Inălțime: 188 cm
Greutate: 78 kg
Poziție: Mijlocaș central/închizător


SezonClubŢarăLigăMJGM
2015-16TenerifeESB60
2014-15La RodaESC333
2013-14LeganesESC170
2013-14NojaESC194
2013-14TenerifeESB00
2012-13GuijueloESC110
2012-13TenerifeESC60
2011-12TenerifeESC70
2011-12Tenerife BESD141
2010-11TenerifeESC10
2010-11Tenerife BESD30
2009-10Tenerife BESD00
2008-09TenerifeESB00
2007-08VillarrealESA00
Total:1178
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; ES = Spania;
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

22 ianuarie 2016

Săptămâna #3 în retrospectivă

Săptămâna ne-a adus patru evenimente/știri notabile.

 Amicalul între Poli și Național Sebiș, câștigat cu 3-1 prin golurile marcate de Zicu (x2) și Javi. Pentru detalii, apelați cu încredere la cronică.

 Confirmarea primului transfer, Prince Rajcomar. Pentru detalii despre cariera vârfului olandez, aveți un profil al jucătorului, publicat ieri.

 Lotul pentru stagiul din Antalya:

Portari: Mădălin Smaranda, Daniel Rusu
Fundași: Claudiu Belu, Cristian Bocșan, Gabriel Cânu, Harald Fridrich, Cristian Scutaru, Daniel Popescu, Cristian Melinte
Mijlocași: Cătălin Doman, Javier Hernandez, Ovidiu Popescu, Deian Sorescu, Dorin Goga, Ianis Zicu, Fernando Llorente, Cristi Bărbuț,
Atacanți: Pedro Henrique, Robert Elek, Andrei Sântean, Prince Rajcomar

Fără surprize, lotul include juniorii cheie care au fost testați în amicalul de marți (Rusu, Fridrich, Sorescu, Sântean), precum și jucătorii care se află în refacere după diverse accidentări (Scutaru, Goga, Doman, Henrique). Speranțele sunt că pe parcurs o să mai apară un portar, un fundaș, un mijlocaș stânga și un mijlocaș central.

— Interviul lui Kirschstein din media germană

Ieri a fost publicat un interviu făcut cu portarul aflat pe lista indezirabililor, acesta declarându-se nemulțumit atât de restanțele financiare pe care clubul le are față de el, precum și de maniera în care a fost tratat de Daniel Stanciu, care i-a cerut diminuarea salariului pentru rămânerea în lot. Pe deasupra, întrebările și formulările tendențioase din articol nu lasă dubii asupra intenției de a denigra România și fotbalul nostru.

Nouă, care știm contextul situației lui Kirschstein, ne este evidentă fățărnicia din declarațiile făcute: când se plânge că jucătorii trebuie să își aducă propriile ghete, că nivelul e între liga a 2-a și a 3-a din Germania, dar că el e foarte mulțumit de turul pe care l-a avut. Pe deasupra, își dă silința să picteze o situație absurdă și contradictorie, în care clubul și-ar plăti jucătorii sume "derizorii" (1.500 Eur brut pentru Smaranda, ca exemplu), în vreme ce are capacitatea să plătească 31.000 Eur pentru cantonamentul din Turcia, clamând că, de fapt, clubului îi merge bine financiar, și că doar el este cel împotriva căruia are loc o vendetă discriminatorie.

Faptul că ne-am expus la asemenea situații este de netăgăduit, dar situația actuală nu a fost una ce putea fi prevăzută în amploarea ei când s-au semnat contractele cu jucătorii aduși în această vară. Clubul ar fi trebuit să își implementeze mai multe mecanisme de asigurare atunci, de exemplu introducând clauze de renegociere în cazul neatingerii obiectivului, adică un loc de play-off. Astfel, n-am sta aici cu pantalonii la glezne, în văzul tuturor. Nu s-a vorbit public despre asta, dar îmi imaginez că există și jucători cărora li s-a sugerat să renunțe la o parte din restanțele pe care le are clubul față de ei pentru rezolvarea rapidă a unui transfer. Și chiar dacă am avea capacitatea să plătim acei bani, două luni de salarii la zece jucători, probabil undeva pe la 70.000 Eur sau mai mult, tot vom avea obligația să plătim restul contractelor, dacă aceștia nu sunt de acord să le rezilieze, fiindcă altfel vom fi penalizați de FIFA.

În acest context, văzând că jucătorii cu experiență aduși din străinătate sunt cei care dau dovadă de cea mai puțină înțelegere pentru situația dramatică de la club, e greu de înțeles accentul pus pe aducerea exclusivă a jucătorilor de afară în continuare. Poate că acuma se vor semna contracte mai favorabile clubului, dar e deja tardiv, răul a fost făcut - atât ca imagine, cât și sportiv.

21 ianuarie 2016

Profil: Prince Rajcomar

Olandezul Rajcomar, fost internațional U20 pentru Olanda, și din 2014 reprezentat al statului Curacao, pentru care a jucat de nouă ori și a marcat cinci goluri, este soluția propusă de Daniel Stanciu pentru atacul nostru. La dimensiunile sale, e un vârf puternic, a cărui experiență a fost adunată mai ales în liga secundă olandeză.

Cifrele sale nu îl descriu ca fiind un marcator prolific, asta în contextul în care campionatul olandez promovează astfel de atacanți: de exemplu, cincisprezece jucători au marcat sezonul trecut minim cincisprezece goluri, un tipar care se repetă an de an, +/- câteva goluri.
Dar Rajcomar pare un vârf puternic, capabil să protejeze mingea și să finalizeze cu ambele picioare, din felurite unghiuri. Problema, precum am văzut-o, va fi să ajungă în poziții de finalizare, fiindcă fotbalul românesc este unul destul de închis la vitezele medii pe care le practicăm noi.

Un click aici pentru "analiză" video a sezonului 2012/2013.

Data nașterii: 25.04.1985
Locul nașterii: Maastricht, Olanda
Inălțime: 185 cm
Greutate: 80 kg
Poziție: Atacant


SezonClubŢarăLigăMJGM
2015-16MVV MaastrichtNLB91
2014BEC Tero SasanaTHA106
2013-14VVV VenloNLB335
2012-13Fortuna SittardNLB305
2011-12MVV MaastrichtNLB3314
2011-12ZTEHUA10
2010-11ZTEHUA279
2009-10ZTE IIHUB86
2009-10ZTEHUA100
2008KR ReykjavíkISA152
2007BreiðablikISA187
2006BreiðablikNLA166
2005-06FC Den BoschNLB376
2005-06FC UtrechtNLA00
2004-05FC UtrechtNLA200
2003-04Fortuna SittardNLB318
2002-03Fortuna SittardNLB200
Total:31875
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; IS = Islanda; NL = Olanda;
TH = Tailanda; 
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

19 ianuarie 2016

Amical: Poli - Național Sebiș 3:1 (3:0)

Începută cu o întârziere de o jumătate de oră, partida din această dimineață s-a disputat în două reprize a câte șaizeci de minute fiecare. Poli a aliniat două formații aproape complet diferite, iar jocul a arătat conform așteptărilor. Printre jucătorii folosiți s-au numărat și trei fotbaliști aflați în probe, anume croatul Igor Jugovic (închizător), fostul ripensist Anagor (atacant) și Alin Ignea (mijlocaș central).

Rep. 1: Smaranda - Belu, Cânu (Jugovic), Bocșan, D. Popescu - Melinte, O. Popescu - Bărbuț, Llorente, Javi - Zicu (Anagor)

Singura remarcă la acest unsprezece este că Llorente a fost folosit mai ofensiv ca de obicei, dar la fel de just este să remarcăm că vorbim de un unsprezece fără vârf autentic. Jocul a fost controlat în mare de Poli, scorul fiind deschis deja din minutul 7: Bărbuț a recuperat în treizeci de metri, l-a deschis pe Llorente, a cărui centrare l-a găsit pe Zicu inspirat, acesta finalizând cu foarfecă în poarta goală. Zece minute mai târziu a avut loc desprinderea, când același Bărbuț a rămas cu noroc la minge, i-a centrat lui Zicu pe jos, balonul a fost deviat spre Javi, a cărui șut a intrat cuminte lânga bară. Șansa oaspeților de a intra în joc le-a fost oferită în trei rânduri, în minutele 22, 25 și 33. Prima oară, Belu a pasat la adversar în treizeci de metri, acesta a înaintat puțin și a tras, Smaranda respingând de sub bară. Apoi, Velici a scăpat cam singur spre poartă, a șutat însă din marginea careului, fix pe Smaranda. Iar la a treia fază, totul a plecat de la o minge pierdută de Belu în marginea careului advers, Bocșan a alunecat în urmărirea lui Velici pe o minge lungă, dar fostul polist a trimis pe lângă, din poziție de unu la unu cu Smaranda. Scorul pauzei a fost stabilit în minutul 52, la o nouă recuperare a lui Bărbuț, care apoi s-a încurcat puțin în minge, dar balonul a ajuns și așa la Zicu în marginea careului, căpitanul nostru finalizând plasat, cu siguranță.

Nu ar fi prea multe de zis despre această primă repriză, dincolo de slăbiciunile defensive evidențiate de ocaziile adversarilor. Apărarea n-a arătat prea solid, greșelile lui Belu, respectiv lentoarea lui Bocșan dându-ne de teamă. Nici D. Popescu nu a fost mult mai presus, nefiind ajutat de O. Popescu în câteva rânduri. În schimb, Bărbuț a arătat binișor, Zicu a fost la obiect, deși în rest nu s-a văzut, iar Javi și Llorente au lucrat bine în a pune presiune pe adversari, în propria lor jumătate.

Rep. 2: Smaranda (Rusu) - Motreanu, Bocșan, Fridrich, Podină - Sorescu, Jugovic, Ignea, Doman - Sîntean, Anagor (O. Popescu)

Din păcate, perspectivele arătate de repriza a doua sunt destul de sumbre. Cu o formulă întărită a echipei secunde, Poli n-a avut nicio ocazie reală de gol. Da, au fost șuturile lui Anagor, Sorescu și Ignea, respinse/reținute, un voleu pe lângă al lui Sîntean, o lovitură de cap a lui Bocșan, dar nu le-aș numi ocazii. Doar cea a lui Sorescu a venit la capătul unei acțiuni lucrate. Sebișul a reușit să-și treacă în cont o reușită meritată, când ne-au prins descoperiți pe o degajare lungă, în minutul 28, Velici înscriind după ce trecuse și de Smaranda, în marginea careului. Asta, după ce în minutul 15 fusese nevoie de două intervenții de reflex ale portarului nostru, pentru a evita golul.

Despre cei trei trialiști: Anagor nu are cum să prezinte o soluție, atât la ce a arătat astăzi, cât și la ce am mai văzut din partea lui pe când juca la Ripensia. Ignea a intrat în multe combinații la mijloc, dar nici în cazul lui nu văd cum ar întări echipa, chiar dacă are mai multă calitate ca Anagor. Singurul care îmi dă puțină speranță este Jugovic, a cărui joc a fost disciplinat, a inclus două șuturi spre poartă, din care unul bunicel, și a rezistat mult timp pe teren. Dacă e mai bun ca Artean? Greu de zis, dintr-o privire.

Dintre tineri/cei reveniți - Doman a părut neinspirat, obosit după jumătate de oră, și, vorba vine, cu câteva floricele (a se citi călcâie, centrări rabona, etc.) nu faci primăvară în Liga 1. Plusuri le-aș acorda lui Podină și Fridrich, deși ambii au avut și scăpări, dar nu multe. În rest, am fost dezamăgit de prestația ofensivă a echipei, numărul de centrări/cornere trimise slab, imprecizia la multe pase rapide.

E doar primul meci de pregătire, dar din jucătorii văzuți azi, în special în repriza secundă, e greu de zis care ar putea emite pretenția să întărească echipa în acest retur.

15 ianuarie 2016

Săptămâna în retrospectivă

Ne aflăm la capătul primei săptămâni de la reunirea lotului. În ciuda gălăgiei emise de la club, certitudinile sunt puține: trei plecări, Luchin, Pap, Lazăr, și alți nouă jucători pe lista de așteptare la plecare, Neagu, Poparadu, Popovici, Sarmov, Artean, Curtean, Rufino, Boldea, Kirschstein. Așteptare e un fel de a spune, căci dacă ar fi acceptat să-și rezilieze contractele, toți ar fi fost deja plecați.

Care ar fi lotul pe care ne bazăm, cu aproximație:

Smaranda, Contra*, Rusu* - Belu, Scutaru, Bocșan, Melinte, Fridrich*, D. Popescu, Cânu - Croitoru, Doman, Sorescu*, Mailat*, Zicu, Goga, Bărbuț, Hernandez, Llorente, O. Popescu - Elek, Pedro Henrique, Sîntean*

* juniori sau echipa secundă

Numeric, încă un lot larg, la 23 de jucători. Acestora li s-ar alătura cinci sau șase posibile transferuri: portar, fundaș central, mijlocaș central (x2), mijlocaș stânga, atacant. Dacă luăm în considerare că cel puțin trei jucători din acea listă sunt prea tineri să fie măcar soluții de rezervă, precum și faptul că Doman și Henrique revin după accidentări (brazilianul având încă o lună de recuperare), iar Croitoru este în dizgrație, ne dăm seama că n-ar fi un număr prea mare de transferuri.
Ceea ce este mai greu de citit, este ce argumente ar putea accepta noile transferuri pentru a semna cu Poli, din moment ce partea financiară poate avea cel mult înfățișarea unei promisiuni. Vom vedea la lucru puterile de persuasiune ale lui Stanciu, cu această ocazie.

S-a discutat în această săptămână despre multe lucruri, de la variantele de redresare financiară, până la un zvon despre o posibilă poposire a lui Mutu aici. Pe rând, câteva comentarii:

— Plecarea lui Luchin nu cade bine echipei, pe de-o parte fiindcă el a fost una din piesele destul de stabile din apărare, pe de alta fiindcă niciodată nu cade bine când căpitanul echipei e primul care părăsește voluntar clubul.

— Apropo de Croitoru, faptul că este trecut complet pe linie moartă, deși clubul nu poate să-l lase liber, fiindcă a evoluat deja la două echipe în acest sezon și nu mai are dreptul să joace la o a treia, precum și că se mai caută doi mijlocași centrali, spune ceva despre tensiunea dintre fostul căpitan al Botoșaniului și staff-ul tehnic.

— O știre oarecum ignorată, aș evidenția afirmația lui Stanciu, conform căreia Lazăr avea cel mai mare salariu din echipă - o mică înțepătura la adresa unui conducător de club din Portugalia?

— Nebuloasa financiară continuă. Săptămâna viitoare ar intra banii pe rata TV; care nu vor fi însă suficienți pentru a acoperi datoriile curente. Cumva, vor trebui drămuiți să ne ducă până la finalul sezonului, căci alte surse rapide de finanțare nu avem. Va să zică, aș fi precaut în a-i cheltui pe toți în prima săptămână după ce intră în cont, deși creditori de acoperit avem destui. Asta pentru că și dacă situația cu Curtea de Conturi se clarifică în următoarea lună, deblocarea instantanee a fondurilor nu e garantată, precum nu e foarte evident ce se va mai putea plăti din aceste sume. Această discuție, iscată prin noiembrie anul trecut, în urma căreia ar trebui ținut concurs pentru finanțare publică și nu s-ar putea plăti salarii din dânsa, îmi pare neelucidată. Deci, pentru supraviețuire, trebuie să o dregem cumva până la sezonul viitor, fără să retrogradăm - mișcări în acest sens par să existe.

— Stanciu menționa de existența unor terțe părți interesate să preia clubul, dar nici această soluție nu ar veni în timp util să ne acopere în acest sezon.

— Și că s-a menționat de Mutu, deși părea mai mult la mișto, o părere: plecând de la presupunerea că acesta ar vrea să prindă Naționala pentru Euro, nu e chiar la-ndemână să o facă de la o echipă din play-out. Să zicem că partea financiară nu e importantă, ci tot ce contează e un loc de titular garantat,  și dacă situația sa sportivă i-ar permite să joace la un nivel cât să fie util echipei, plutește mereu un semn de întrebare asupra caracterului disruptiv al prezenței sale aici, sau la orice alt club. Dar, dacă cumva ar fi să fie, clubul ar putea profita puțin pe seama numelui, să adune un plus de câteva mii de spectatori, până se se instalează iar dezinteresul.

Nu mai e așa de mult timp până la plecarea în cantonament, în 21 ianuarie. Înainte de asta, marți, 19 ianuarie, de la ora 11, e programat un amical cu Național Sebiș, în complexul Dan Păltinișanu. Și până în 13 februarie, când continuă campionatul, mai e timp să clipim de două ori.

9 ianuarie 2016

Rezumat semi-sezon: tinerii de la Poli

Chiar dacă pe finalul lui 2014/2015 am avut parte de un număr de tineri care au debutat în tricoul Politehnicii, crescuți chiar pe baza Dan Păltinișanu, speranțele pentru promovări notabile către prima echipă în acest sezon erau mici. Cheia în fraza de mai sus sunt cuvintele "pe finalul", adică odată cu dispariția mizei și a incertitudinii.

Astfel, pe lângă minutele jucate de Deian Sorescu și Andrei Sîntean în meciul de Cupă cu Râmnicu Vâlcea, am revăzut fețele tinerilor cu care eram obișnuiți. Problema e că niciunul nu a părut să fie într-un evident progres față de anii trecuți, chiar din contră. Dar să ne uităm puțin la cei șase tineri poliști despre care vorbim.

Belu (22 ani și 2 luni) a fost unul dintre oamenii de bază ai echipei, evoluând 88% din totalul minutelor acestui sezon. A făcut câteva meciuri bune, în special atunci când aportul său ofensiv se dovedea decisiv, și a jucat mai constant decât în anii precedenți. Neajunsurile defensive, în special cele de poziționare, fac diferența între un jucător util și un jucător necesar echipei. Multe dintre greșelile colective din apărare l-au cuprins pe Belu, probabil și datorită instabilității cuplului de fundași centrali și a comunicării/coordonării deficitare în linia de fund. Faptul că atrage atenția altor cluburi nu e de lepădat, dar orice succes pe viitor este condiționat de un progres în disciplina defensivă. Căci, pe cât este de tânăr, îi mai lipsesc unsprezece partide până să atingă pragul celor o sută de prezențe în Liga 1 - un indicator adeseori mai important decât vârsta propriu-zisă a jucătorului pentru capacitatea sa de progres.

Dacă Belu a arătat mici semne de progres, Bărbuț (20 ani și 8 luni) pare să fie într-o stare greu de revitalizat, precum am scris deja în analiza de acuma câteva zile. După un sezon atât de frumos ca cel de anul trecut, accidentarea din a doua parte a acelui sezon, cuplată cu pierderea locului de titular în Liga 1, au apăsat greu pe umerii săi. Foarte rare au fost momentele explozive cu care ne obișnuise, care și ele au devenit mai previzibile, iar cele cinci-șase ocazii de gol destul de mari ratate pe parcursul anului de L1, cu cea împotriva Stelei tronând peste celelalte, au consolidat imaginea insuccesului.

O. Popescu (21 ani și 10 luni) a fost probabil cel mai neîndreptățit de transferurile făcute în această vară. S-au adus o serie de jucători pe postul său, în loc să i se acorde încredere, apoi a urmat o accidentare la scurt timp după debutul dificil de Liga 1, ca pe final, când a început să-și intre în mână în a doua parte, să se trezească trecut rezervă pentru a i se oferi șanse lui Sarmov. Toate astea în condițiile în care este singurul polist la naționala de tineret, cu posibilitatea să fie selecționat și pentru Euro. În mod normal, în retur ar trebui să își consolideze poziția de titular în primul unsprezece, să crească în continuare prin experiență de joc.

Artean (22 ani și 5 luni) a suferit, asemeni lui Popescu, de congestia de la mijloc. Faptul că a fost pariul lui Alexa, plecat timpuriu de la echipă, nu poate să-l fi ajutat, iar prestațiile sale neconcludente (în special cea cu CFR Cluj) l-au scos din schema lui Florin Marin. Penalty-ul decisiv ratat împotriva ASA-ului pare să facă parte din seria ghinioanelor care s-au abătat pe mai toți debutanții tineri din lotul nostru. Și așa însă, dacă Sarmov a primit atâtea șanse, și Artean ar fi meritat mai multe, dar n-a avut statutul bulgarului - politic, salarial, sportiv, care o fi fost. Pentru el ar fi important să joace, dar nu ar fi constructiv să stagneze la nivelul ligii secunde, deci o posibilă triere a lotului, ar putea să-i ofere mai multe oportunități, cât să stabilim în ce măsură ne putem baza pe el în viitor.

Pap (21 ani și 6 luni) a și plecat de la club, ceea ce îmi pare cumva trist. Arătase pe alocuri talent, pe linia porții și în viteza de reacție, dar faptul că atunci când i s-a acordat încredere a greșit grav, și nu o dată, ci de două ori, i-a compromis sezonul. Erorile care au urmat la echipa secundă au făcut ca oportunitățile sale la prima echipă să lipsească și după câteva erori repetate ale lui Kirschstein. Și toate astea, după ce anul trecut a pierdut la un moment dat echipa din cauza atitudinii arătate în afara terenului. Normal că niciuna din aceste întâmplări nu înseamnă că Pap nu poate deveni totuși un portar bun pe viitor, dar dintre tinerii jucători aflați în lot în ultimii ani, el a și primit șansa să arate ce poate - și a arătat că nu este pregătit de responsabilitatea Ligii 1.

În final, Bocșan (20 ani și 11 luni), cu cele trei prezențe din acest sezon (inclusiv cupa), a avut neșansa unui autogol, așa cum s-a întâmplat și în unul din puținele meciuri jucate anul trecut, cel cu Mioveni. E neșansă și nu e neșansă, iar un fundaș care nu joacă, are prea puține oportunități să-și dezvolte instinctul pentru situații complicate. E destul de clar că fundașul central ar beneficia să adune experiență, chiar și la o echipă de Liga a 2-a, și probabil ar fi trebuit împrumutat încă din această vară. În cazul în care Cânu va părăsi cumva echipa, ar mai rămâne loc pentru o rezervă, dar tot cred că pentru Bocșan ar fi mai important să joace. Zece meciuri de campionat la 21 ani (cât împlinește în ianuarie) nu este destulă pregătire pentru cineva, indiferent de talent.

Așadar, a fost o perioadă grea pentru tinerii de la Poli, așa cum e de cele mai multe ori pentru tineri într-o echipă ușor confuză, care suferă. Ceea ce trebuie stabilit mai clar este ce rol au acești jucători care vin din cadrul centrului de juniori ai clubului, cum adună experiență și ce oportunități li se oferă la club. Revenim la cum s-a construit scheletul acestui lot de anul trecut, când Pap a jucat (doar) jumătate din meciuri, dar a avut mai puțin de apărat ca în cele trei disputate în acest an, când Bocșan de abia a prins echipa și când Balaure, un jucător pe un post relativ descoperit, nu a jucat nici pe atât, dar acum e piesă de bază la o echipă mediocră în L2.

Ceva trebuie însă specificat, referitor la posibilitatea de a folosi juniori în locul transferurilor excesive: la cum a decurs rotația din acest an, cu toate accidentările, nu cred că am fi dispus de jucători de 17-18 ani care să poată duce cu succes zece-cincisprezece jocuri. Acesta este un motiv în plus să controlăm mai bine calitatea fizică a antrenamentelor și a jucătorilor. Bărbuț, Scutaru, Sarmov, Zicu, Goga, Curtean, Popovici, Croitoru, Cânu - toți cu absențe destul de lungi sau recidivări. Cu o echipă în liga a II-a sau a III-a, jucători de 19-20 ani, ar fi altă discuție. Dar realitatea e că în Liga 1 au evoluat în acest an zece jucători de 18 ani sau mai tineri, care au adunat în total puțin peste 3000 minute, împărțite aproximativ egal între doar trei jucători: Ianis Hagi, Dragoș Nedelcu (ambii Viitorul) și Andrei Ivan (CSU Craiova).

Sorescu (18 ani și 4 luni), Mailat (19 ani) și Sîntean (16 ani și 7 luni) au fost în lotul echipei mari pentru reunire, și dacă plecarea lui Curtean se confirma, atunci măcar primii doi ar putea avea oportunități în a doua parte a campionatului. Din lotul echipei secunde, ei o merită și cel mai mult, au deja peste 18 ani, Mailat chiar ar trebui încercat în locul lui Bărbuț, dar atâta timp cât nu se face o decizie explicită cu privire la introducerea lor activă în lot, e greu să ne așteptăm la schimbări majore.

7 ianuarie 2016

Rezumat semi-sezon: prestația lotului

Dacă am discutat deja prestația "prospăturilor" din lot, urmează să ne uităm cum se raportează aceștia la fotbaliștii care au rămas la Poli în urma promovării de anul trecut. La momentul respectiv, aveam încrederea că acel lot, cu câteva completări, ar fi putut face față la Liga 1, cea mai mare problemă fiind înlocuirea lui Henrique - fără de care, și în L2, echipa avea tendința să pară banală.

Belu, Elek, Melinte, O. Popescu, Bărbuț, Scutaru și Cânu au fost principalii purtători ai torței vechii echipe. Deloc impresionant, considerând că doar Belu și eventual Scutaru pot fi considerați titulari obișnuiți din lotul actual. Întorși pe dos într-un cadru nou, (re)adaptarea lor la L1 nu a fost nici ea ușoară, numai Melinte și Elek arătând, relativ constant, o formă pozitivă.

Dar să vorbim pe niște cifre și să ne uităm la media notelor acordate. După un mini-tur acceptabil, dar slăbuț (5,55), suntem momentan pe traiectoria de a stabili un nou anti-record (5,47). Adică, cu toate mutările făcute, momentan ne încadrăm sub echipa care a retrogradat acuma doi ani - probabil și datorită așteptărilor mai ridicate din acest sezon, fiindcă fotbalul nu a fost foarte rău, dar rezultatele...
Despre cele mai bune partide nu prea are sens să discutăm, dat fiind că am avut doar patru victorii - din care cele cu cluburile de armată, Steaua (5,88) și ASA (6,00), tronează. Despre cele mai slabe, aici avem mai multe opțiuni: Viitorul (5,00), Steaua (5,13), Pandurii (5,17), CFR Cluj (5,17), Dinamo (5,32) - ultimele două doar, partide acasă. Frustrarea e că în multe cazuri, dacă lucrurile mergeau puțin altfel, rezultatul ar fi fost mai bun, chiar și în înfrângerile mai dure, cu Steaua sau Viitorul.

Să aruncăm o privire la jucători. La ultima prezență în L1, am avut câțiva titulari care de cele mai multe ori au ridicat echipa, fiecare în felul lui: determinatul Șeroni, spectaculosul N. Claro, ordonatorul (și dizgrațiatul) O. Petre. Ca echipă mică, am beneficiat de unitatea grupului venit de la Recaș și de entuziasmul debutului multora în prima divizie, dar pe parcurs s-au văzut limitele acestei abordări. Vârfurile de acuma au fost mai joase și mai puțin constante, e greu să diferențiezi între o serie de jucători care au fost și nu au fost piese de bază, asta și din cauza accidentărilor. Ne rămâne speranța că odată cu a doua parte a campionatului, stabilizarea primului unsprezece și eliminarea incertitudinii financiare, rezultatele să fie pozitive.

REMARCAȚII

1. Javi Hernandez (19 meciuri) - 5,74 

Golgheterul echipei, pasatorul echipei, fără dar și poate numărul unu din lotul nostru în această ultimă parte a anului, spaniolul de liga a III-a ne-a pus la punct cu scepticismul nostru românesc. Am învățat o lecție despre nevoia de adaptare și despre răbdare - motiv pentru care ar fi important, atunci când iei jucători noi, să știi de ce îi iei și să le acorzi încredere ca atare. Precum scriam și în articolul anterior, a avut șansa accidentării lui Goga, căci altfel îmi imaginez că sfârșea mai des pe bancă, decât în primul unsprezece, dar așa am avut plăcerea să vedem un jucător cu o tehnică de care ne-am cam dezobișnuit în ultimii ani, care poate dinamiza atacul, atât ca servant, cât și ca finalizator.

2. Dorin Goga (12 meciuri) - 5,70

Goga era în curs să devină tocmai energia ofensivă care a fost ulterior acaparată de Javi, când a suferit accidentarea în meciul cu CFR Cluj. Astfel, a prins doar zece meciuri notate, ceea ce poate îl favorizează, însă la fel de bine ar putea fi că ne defavorizează pe noi, că nu l-am avut mai mult în echipă. Nota mică din sondajul pentru evaluarea transferurilor mi se pare relevantă, fiindcă utilitatea sa în lot a fost într-adevăr limitată, dar asta nu înseamnă că ceea ce a arătat de cele mai multe ori în joc, nu îl recomandă drept unul dintre cei mai buni fotbaliști din lot. În principiu știm foarte bine de ce este capabil, și ne rămâne să sperăm că a doua parte a campionatului îl va găsi sănătos și în formă.

3. Daniel Popescu (22 meciuri) - 5,66

Nu știu cum ar fi arătat flancul nostru stâng fără Popescu. Neagu nu a fost rău anul trecut, nici în meciul jucat cu Dinamo nu a fost de aruncat, dar aportul său ofensiv era limitat. Dacă l-am criticat pe Popescu din acest punct de vedere în analiza anterioară, am făcut-o doar prin comparație cu Belu, care are o forță de pătrundere mai mare - dar asta și fiindcă Belu s-a născut mijlocaș (o fi văzut Șunda ceva). La capăt de mini-tur, Popescu era primul în această listă. Ce l-a făcut să piardă teren, au fost câțiva adversari direcți foarte capabili, care l-au depășit în dueluri unu la unu, în momente care s-au dovedit decisive. Precum menționam, e posibil și ca prezența lui Curtean la mijloc să îl expună mai mult defensiv pe Popescu, dar față de ce alternative avem pe acea parte, nu cred că altcineva ar contribui mai mult la apărare. Un plus de stabilitate în linia de fund ar trebui să îi permită și lui Popescu să gestioneze mai bine aceste momente de joc.

*4. Cristian Melinte (19 meciuri) - 5,64

Post-publicare, îl includem și pe Melinte aici, ca să compenseze pentru prezențele limitate ale lui Goga. Fără meciul slab de la Viitorul, polivalentul fundaș central/dreapta/închizător era la mustață de Javi. Acest fapt vine să confirme nivelul mediu al prestațiilor, faptul că între aportul celor mai mulți jucători, pe ansamblul acestor 23 de partide, este greu să faci deosebiri majore, să spui că ne-am putut pune baza în cineva. Melinte a funcționat bine ca soluție de avarie, dar pentru echipă ar fi mai important să aibă un loc stabil, să consolideze compartimentul defensive prin integrarea într-un colectiv puternic. Varianta de fundaș dreapta a arătat bine o etapă, ca în următoarea să fie eliminat - însă inițiativa pe care a arătat-o în flanc se pierde atunci când joacă central, iar sarcinile defensive sunt foarte stricte. Nu poate fi ușor pentru Fl. Marin să optimizeze rolul lui Melinte în primul unsprezece, chiar dacă jocul său îl recomandă acolo.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

1. Gabriel Cânu (9 meciuri) - 5,09

Cânu nu a fost așa de slab precum o arată această statistică, dar debutul în acest sezon, cu trei meciuri catastrofale, nu avea cum să fie compensat în alte șase partide. A evoluat bine în special în victoriile cu Steaua și Chiajna, iar în celelalte partide care au urmat, a fost în media echipei. La vârsta lui însă, altele ar fi așteptările - și la toată încrederea pe care i-a acordat-o, Alexa a plătit scump pentru prietenia sa cu un jucător ieșit atunci din formă. Date fiind și accidentările frecvente, e greu de crezut că va rămâne mult timp în lotul nostru.

2. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,25

Folosit de cele mai multe ori ca rezervă, de la fel de multe ori prezența sa pe teren a fost în cel mai bun caz neglijabilă. În cel mai rău, preluările și pasele ajungeau direct la adversari. Dacă hențul incredibil din meciul de Cupa Ligii cu Steaua l-a marcat drept non-grata, cel mai mare păcat al său în rest a fost mediocritatea. De la un fost internațional, jucător la 30 ani, plătit pe măsura experienței, așteptările erau total altele. Chiar dacă scriam mai sus despre virtutea răbdării, problema la Sarmov mi se pare fundamentală și de nedepășit în timp util, timp pe care îl răpește unor jucători precum O. Popescu și Artean, care ar mai putea face ceva cu carierele lor.

3. Cristi Bărbuț (16 meciuri) - 5,36

N-o să spun că-mi vine să plâng că scriu aceste rânduri, dar mă lovește o tristețe rară. Precum vom reitera și în discuția despre tinerii care au evoluat în acest sezon, Bărbuț reprezintă simbolul acestei echipe: așa cum era simbolul speranței, în acest moment este cel al dezamăgirii. Cu toții ne-am simțit legați de el în acești ultimi ani, este ceea ce ne doream - un jucător 3T, tânăr, talentat, timișorean - dar acest an îl găsește mai pierdut ca niciodată. Accidentarea cu care a încheiat sezonul trecut, pierderea echipei în L1, reorganizarea tactică, toate s-au aliniat cât se poate de rău. Cu siguranță că și lui i-a lipsit Henrique, un vârf alături de care, dintr-o postură mai avansată, a putut să își etaleze calitățile la nivelul ligii secunde. Dar mai grav decât toate aceste neajunsuri conjuncturale este lipsa de motivație pe care am remarcat-o mai ales pe la mijlocul campionatului regulat, o posibilă exteriorizare a frustrării acumulate în perioada anterioară. Ar fi absurd să ne pierdem încrederea în Bărbuț, care n-a împlinit încă 21 ani, și care ne-a oferit deja destule momente de satisfacție, dar atât el, cât și cei din jurul lui, trebuie să lupte împreună. Se prea poate că soluția să includă o ieșire din ciclul presiunii unei confirmări rapide, și multă, multă muncă, în special pe centrări și finalizări.


Pentru celelalte note, vă invităm să explorați fișierul nostru de AICI.

5 ianuarie 2016

Rezumat semi-sezon: transferuri

Bine v-am regăsit de cealalăt parte a anului nou!

Precum am promis, începem prin a ne uita puțin asupra prestațiilor celor care au îmbrăcat tricoul Politehnicii în acest sezon. Dat fiind formatul nou al Ligii 1, acest punct de trecere e bizar, nefiind nici sfârșitul sezonului regulat, nici jumătatea lui - dar defilăm cu ce avem, mai ales că unii jucători au mari șanse să plece și, astfel, să scape de judecățile noastre gratuite. Vom aborda trei subiecte, în trei articole diferite, pe parcursul acestei săptămâni:
  1. Transferurile
  2. Prestația lotului
  3. Tinerii jucători
Și ca să începem cu începutul, mai jos aveți rezultatele la sondajul de la finalul anului trecut, în care ați răspuns la întrebarea:
Cum s-au prezentat jucătorii aduși în această vară?
Variantele erau cinci, de la foarte slab (1) la foarte bine (5). Puteți da click pe poza de mai jos pentru o imagine mai mare.

În primul rând, mulțumim tuturor celor 71 de poliști care au completat sondajul! Evaluarea este foarte asemănătoare cu impresia pe care ne-am format-o și noi, chiar dacă cifrele se așează puțin diferit odată ce le comparăm cu notele acordate pe parcursul sezonului.

E interesant că toți cei transferați, au jucat în cel puțin jumătate din meciuri (chiar dacă nu jumătate din minute). Se vede însă o distincție între cei care au fost jucători de bază, precum Popescu, Javi, Llorente, Luchin și Kirschstein, și ceilalți. Poate cel mai rău în acest sondaj cade Artean, care e totuși un jucător tânăr, a prins doar șapte jocuri, cu siguranță nu poartă aceeași încărcătură financiară pentru club - dar, într-adevăr, nu a reușit să se impună într-o zonă aglomerată a terenului.

Și asta ne aduce la discuția despre necesitatea tuturor transferuilor. Pe de-o parte, e ușor de zis că toți jucătorii care au confirmat, au fost necesari. Pe de altă parte, existau (există) alternative tinere în cadrul clubului care puteau completa lotul. Și pe de încă o parte, au venit și niște jucători pe posturi deficitare, care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.

Să privim puțin la cei mai apreciați jucători Din punctul nostru de vedere, Javi a reușit să se ridice cel mai sus din acest grup, având și avantajul de a fi un jucător ofensiv, care dă mai bine ochiului. Nu i-a fost ușor în primele etape, ba chiar eram gata să-l trecem pe lista de transferuri eșuate, până când a arătat brusc mai bine pe o poziție ajustată.

D. Popescu a început foarte solid campionatul, dar a avut o parte secundă cu niște nereușite (Pandurii, CFR Cluj, Chiajna) - interesant sau nu, asta după ce Curtean s-a cimentat titular în flancul stâng. Este un jucător de care aveam nevoie, dar îi lipsește un aport ofensiv mai consistent - în special, niște centrări mai utile - pentru a fi, s-o zicem, un candidat pentru o echipă de top. Chiar și așa, golul din meciul cu Steaua s-a simțit ca o recompensă bine-meritată pentru un jucător de care ne-am atașat cu toții.

Llorente, de care eram sceptici, ca și în cazul lui Javi, a avut prestații constante, după câteva suișuri și coborâșuri în debutul sezonului. Un jucător mai combativ ne-ar oferi un plus mai mare la mijloc, dar la fel de mult ne-am bucura să-l vedem pe Llorente mai des în poziții de șut din preajma careului advers. Am înscris mult prea rar în acest sezon din afara careului, deși avem câțiva jucători capabili de șuturi puternice.

Urmează cel mai complex grup, al jucătorilor în care vrem să credem. În ceea ce îl privește pe Luchin, așteptările în cazul său erau foarte mari, iar prestațiile au fluctuat mult. Prea puține au fost jocurile fără greșeală din partea sa, dar are parte de conjunctura unei accidentări prelungi, precum și de instabilitatea cuplului defensiv, care i-au îngreunat integrarea. În plus, cele trei goluri marcate ne dau senzația că în sfârșit am regăsit un fundaș care poate face ceva la fazele fixe, iar posibilitatea revenirii în lotul Naționalei pentru Euro, sunt convins că îl va împinge să fie și mai bun în retur.

Cu felul său de-a fi, Kirschstein ne-a plimbat între agonie și extaz cu o regularitate dramatică. Aș zice că este o întruchipare inferioară a ultimului titular pe care l-am avut în poartă în Liga 1, Nuno Claro, asta deși nu cred că am avut vreodată pe cineva cu degajări de calitatea germanului. Date fiind slăbiciunile arătate de Pap, atât în L1, cât și la echipa secundă, necesitatea transferului devine evidentă, doar că nu știu dacă Kirschstein este soluția de care aveam nevoie. Cu un portar constant bun, puteam să fim în continuare în lupta pentru play-off - deși, e drept, și un atacant bun ar fi avut același efect.

Vorbind de atac, Goga a arătat bine odată ce a revenit în formă de joc, însă accidentarea sa din meciul cu CFR Cluj i-a compromis restul anului - oferindu-i totodată șansa lui Javi să iasă în evidență așa cum nu o făcuse până atunci. Va fi interesant de văzut dacă/cum vor putea conlucra cei doi, fiindcă riscul de a se călca pe picioare există - poate un Goga mai ofensiv ar reprezenta soluția.

Iar vedeta pe hârtie a echipei, Zicu, a suferit atât pe seama așteptărilor și a accidentărilor, precum și din cauza greutății pentru care este criticat de ani de zile. Aș aprecia că e cel mai greu pentru un jucător în postura lui să intre eficient în angrenajul echipei, fiindcă mijlocașul de imaginație trebuie să se coordoneze perfect cu coechipierii din compartimentul ofensiv - fapt greu de dus la capăt, cu atâtea accidentări. Prezența sa inițială în lot a adus un mare plus de entuziasm față de Poli, justificat emoțional, pe care și noi l-am împărtășit, dar rezervele de ordin fizic și motivațional le-am împărtășit încă de la prima zi a confirmării transferului său aici.

În final, cei care au dezamăgit, într-un fel sau altul, sunt cei care lasă cel mai amar gust, ocupând locurile unor tineri din cadrul clubului, care și-ar fi putut primi șansa jocului, în absența lor. Curtean, deși a arătat pe alocuri un fotbal bun, a fost departe de jucătorilor pe care ni l-am fi dorit să întregească abilitatea noastră ofensivă. Faptul că revenea la club după ce nici la prima sa vizită aici nu se ridicase la nivelul așteptărilor face ca acest transfer să fie dublu dezamăgitor - asta se revede și în sondaj, unde voturile se polarizează cel mai mult, adică un număr egal de persoane l-a evaluat drept foarte slab, respectiv bun. La fel de adevărat este că nu avem alternative solide pe postul său, doar un Goga sau un Javi improvizați, dar asta nu este o scuză.

Croitoru a jucat puțin, mult prea puțin pentru felul în care a fost adus, chiar dacă nouă ni s-a părut că poate aduce ceva echipei. Am rămas doar cu un prim meci excelent și un fotbalist de 34 de ani obișnuit să fie cel cu care se începe primul unsprezece. Senzația unui transfer făcut în disperare, care a fost compromis de o accidentare, și apoi de ceea ce pare a fi o relație proastă cu antrenorul principal, e greu de ignorat. Adică ori l-ai adus să-ți țină echipa, să-i dea imboldul și spiritul de luptă pe care îl inspira la Botoșani, ori l-ai adus degeaba.

Rufino n-a reușit nici el să se adapteze prea bine la Liga 1, deși a avut parte de susținerea a doi conaționali. Au fost câteva meciuri bune, dar mult prea puțin, iar lipsa sa de viteză l-a făcut să piardă majoritatea duelurilor cu fundașii adverși. Dacă pe Elek l-am mai văzut ratând ocazii, fiindcă ajunge în poziții de finalizare, vârful spaniol a făcut-o rar. Trebuie acceptat că a fost un transfer din necesitate, făcut pe ultima sută de metri, la fel ca multe din transferurile efectuate în această vară. Problema e că în cazul a prea puține dintre ele ne-am putut asigura flexibilitatea rezilierii contractelor. Din fericire (sau nu), cea mai mare și mai scumpă dezamăgire a campaniei de vară pare dispusă să plece.

Am putea discuta dacă trebuia contractat Sarmov, în condițiile în care Artean fusese deja readus. Cred că am scris-o și la începutul sezonului însă, bulgarul venea cu o carieră foarte interesantă în spate, adică părea chiar un transfer rezonant, Că s-a dovedit o mare dezamăgire, fie din cauza neadaptării sau a accidentării de care a suferit, este altceva.

Iar cu Artean am putea să mai avem răbdare - am văzut la O. Popescu cât de dificilă poate fi adaptarea la Liga 1, asta în condițiile în care Popescu era deja o piesă importantă a echipei. Faptul că este crescut de Poli și nu are o încărcătură financiară ca Sarmov este un avantaj.

E de ajuns că au confirmat o treime din transferuri, adică patru din doisprezece? În condițiile în care au fost făcute în mare grabă, fără bani, pe un fond financiar precar, cu o conducere schimbată la față? Cât a fost ghinion în faptul că atâția dintre jucătorii aduși au suferit accidentări, cât a fost lipsă de atenție, cât a fost risc asumat? Precum scriam cu puțin timp în urmă, suntem acolo unde ne e locul ca putere financiară (chiar bine, dacă luăm în considerare incertitudinea care planează), dar ambițiile declarate de a prinde play-off-ul par să fi făcut mai mult rău, decât bine, atât între jucători, cât și în ceea ce privește depopularea stadionului. Credem că se putea face mai bine, mai mult, și că cea mai mare frustrare stă în faptul că ne lipsește o viziune care să unească clubul de suporteri, o viziune care să plece din construcția lotului.

Ne va fi greu să ne reașezăm în această iarnă, să facem mici completări (un portar, un fundaș dreapta, un mijlocaș dreapta/stânga, un atacant), câteva rezilieri (deși se vorbește de 8-9), să evaluăm în ce măsură ne putem baza pe cei care revin, în special Henrique, Doman și Lazăr, în așa fel încât să fim o echipă mai solidă când ne revedem în februarie. Pe cât de dificil va fi, va fi deosebit de important să facem cât mai puține compromisuri, făcând cât mai puține modificări abrupte, și să sperăm că clubul se va pune pe picioare financiar până la reluarea campionatului.

24 decembrie 2015

Sărbători fericite!

Chiar dacă tradiția polistă de Crăciun pare să aibă ceva de-a face cu agitația și nesiguranța, sper să găsim timpul să ne simțim bine alături de cei dragi!

22 decembrie 2015

O reflecție retrospectivă

Ca de obicei, după o perioadă stearpă și plină de incertitudini, situația din jurul clubului degenerează într-un discurs al dezgustului și al repudierii generalizate. Afară cu mercenarii, reziliați contracte, conducerea e incompetentă, să vină bănățenii, nu avem nimic. Și dacă n-aveți chef de o discuție despre așa ceva acuma, puteți sări direct la capătul articolului să votați într-un sondaj referitor la transferurile făcute în această vară.

Altfel, e ușor să spui că nu avem nimic. Dar aș aprecia că putem vorbi despre cinci probleme a căror implicații se suprapun adeseori:

1. Strategia din această vară 
2. Situația financiară neclară 
3. Accidentările frecvente
4. Lipsurile de calitate
5. Comunicarea cu suporterii

În primul rand, nu avem bani și unde n-ai bani, e greu să legi lucrurile. Cu atât mai mult cu cât în jurul echipei s-a făcut mereu atmosferă pe această temă. Din limitări de buget, ai adus jucători cantitativ în speranța să nimerești ceva bun și astfel s-a diluat lotul. Dacă i-ai adus, trebuie să-i folosești, deci ai mai compromis o dată calitatea, precum ai compromis și șansele tinerilor să prindă echipa. Accidentările au subminat adițional puterea lotului - cauza e fie la faza de selecție, în care caz revenim la discuția financiară, fie curentă, iar atunci problema e tehnic-profesională.

Dar comunicarea, în general, precum și în particular cu suporterii, e poate cel mai mare neajuns de care am dat (din nou) dovadă. Fiindcă o comunicare mai deschisă, cu o singură voce, un front unit însemna totodată o gestionare mai bună a disensiunilor cauzate de problemele financiare. În plus ar fi putut oferi mai multă încredere suporterilor, aparent dispuși să fie persuadați, dacă ne uităm la prezența pe Dan Păltinișanu în partidele de debut. 

Dincolo de problemele din club, trebuie admis că nici suporterii din oraș - sau, la o adică, din țară - nu prea sunt suporteri care să iubească fotbalul. Cauzele pentru care s-a ajuns aici sunt multe, dar ne-am detașat de fotbal mai ales după pârjolul iancu-becalian care a dominat aproape un deceniu mass-media românească. Și, în altă ordine de idei, avem impresia că totul ni se cuvine, că jucătorii nu se ridică niciodată la înălțimile așteptărilor noastre, că își bat joc de noi, etc. Asta nici nu cred că ține de era iancu-becaliană, e ceva mai vechi în cultura noastră sportivă. Răbdarea, în acest sezon, ne-a ținut un tur de mini-campionat, cât am avut medie de 6500 spectatori/meci - chiar și fără meciul cu Steaua, 4500. În celelalte patru partide, media este de 800. Dacă doar rezultatele ar fi dictat prezența la stadion, atunci nu explica de ce după victoria cu Steaua au fost doar 500 spectatori împotriva Iașiului. Ca o explicație alternativă, am analizat corelarea între temperatură și prezență la stadion: iese un "umil" 42% - adicătelea, temperatura explică aproape jumătate din variața de spectatori. Diferența ar rămâne la calibrul adversarului, ziua meciului, forma echipei noastre. E un exercițiu amuzant, nu o analiză serioasă, dar nu pot spune că nu pare să fie o reflecție a realității: suntem dominați de confort. O mică imagine descriptivă:



Problema noastră, și aici includem și măieștrii cronicari, este că nu suntem realiști. Mereu ne așteptăm ca noi să fim mai deștepți decât ceilalți pe o bază mai mică. Nu e imposibil, nu suntem absurzi, dar e statistic improbabil. Clasamentul la final de campionat e aproape mereu strâns legat de bugetul de la începutul campionatului. Dând crezare spuselor celor de la club și unei analize apărute la început de sezon în presă, doar Voluntari și Viitorul aveau bugete mai mici sau aproximativ egale cu al nostru. Dacă Viitorul (la fel ca și ASA, la o adică, cu un buget mai redus) are o bază pe care să construiască, noi am rezugrăvit echipa complet și ne-am trezit pe parcurs că nici pe banii inițiali nu ne mai puteam baza. Faptul că suntem pe locul patru de la coadă și nu pe locul doi de la coadă nici nu e așa de rău - e rău că am fost politici cu obiectivul declarat la început de sezon, că a lipsit o voce unică să vorbească pentru Poli. Stanciu spunea una, Robu alta, despre Bojin ce să mai zicem?

Pe de o parte avem un club care nu oferă mai nimic atractiv spectatorilor: incertitudine financiară, lipsa unui joc spectaculos, lipsa rezultatelor, lipsa unei povești, lipsa unui stadion modern. Dar pe de altă parte, avem senzația că nici suporterii n-ar umple măcar pe jumătate stadionul dacă s-ar suplini o parte din lipsuri. Lucru care s-ar putea întâmpla la primăvară. Prioritară va fi rezolvarea situației financiare, pentru a putea vorbi de orice altceva. Va reveni și Henrique și dacă va fi în forma așteptată ar putea fi acel plus ofensiv care ne-a lipsit pentru a schimba unele ratări la limită în victorii. Se va face și mai cald, așa că vor putea fi condițiile pentru o audiență sporită.

Clubul mai are multe de făcut pentru a putea spune că e profesionist și pentru a-i mulțumi cât de cât pe poliști, dar chiar și așa, în condițiile date, dacă e să fim realiști, situația actuală e conform așteptărilor inițiale. Așadar și noi trebuie sa arătăm mai multă toleranță. Să mergem la fotbal din plăcere, nu pentru gratificare.

P.S. Un exercițiu de exorcizare al nervilor, votați în sondajul de la acest link cum apreciați transferurile făcute la începutul sezonului: click aici

(sondajul nu merge grozav pe Internet Explorer)

Steaua - Poli 3:1 (1:0)

Ultimul meci al anului n-a produs nici o surpriză plăcută pentru noi și s-a încheiat în cele din urmă cu o înfrângere seacă.

Prima repriză am jucat decent și am rezistat destul de bine atacurilor și pressing-ului agresiv al gazdelor. Steliștii și-au arătat intențiile încă din minutul 3, cu un șut din întoarcere al lui Hamroun, chiar pe centrul porții, prins cu încredere de Kirschstein. În acest început noi am părut anemici, la fel ca șutul prins de Belu în minutul 9, la o minge respinsă de apărarea adversă, în urma unei faze fixe. Activ a părut tânărul Bocșan, titular pentru a doua oară în acest sezon. După o apariție în atac, a avut și o intervenție bună în apărare, respingând în corner o minge foarte periculoasă în zona colțului scurt al porții. Dar în minutul 19 s-a văzut lipsa de experiență când l-a pierdut pe Tade la o pasă la întâlnire. Din fericire, francezul a tras puternic, dar în afara spațiului porții. Steliștii s-au prins de slăbiciune, și doar trei minute mai târziu, la o schemă asemănătoare, Bocșan și Melinte nu s-au sincronizat deloc cu atacantul stelist. Dar acesta din urmă se afla în ofsaid, astfel că golul pe care l-a marcat nu a fost valid.

Prima noastră mare ocazie a apărut în minutul 27, dar în urma unei alte faze periculoase în careul nostru. Contraatacul a fost tăios, jucătorii violeți reușind să ducă mingea cu celeritate în atac, Hernandez fiind cu deschiderea bună a lui Goga pe axul central. Elek a pătruns demarcat pe flancul drept, dar eventuala pasă a lui Goga mi s-a părut cam tardivă și cam incomodă. Elek face tot ce poate el și trimite un șut bunicel, dar nu destul cât să-i pună probleme lui Niță.

Și, tipic, când începusem să jucăm bine, trebuia să luăm un gol stupid. Mingea rămâne cu destul noroc la Adi Popa pe partea dreaptă, iar acesta trimite o centrare slabă, care îl lovește pe Sarmov, iar reflexul lui Bocșan este unul ghinionist, mingea fiind deviată exact lângă bară, fără mari șanse pentru Kirschstein.

Evident, nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la pauză, ba mai mult, rămânem și fără singurul atacant veritabil - Elek, accidentat - căruia îi ia locul Bărbuț. Cu un atac slăbit, nu aveam prea mari speranțe, dar și acestea sunt năruite repede, la doar trei minute după reluarea meciului, când Stanciu marchează în urma unei faze spectaculoase, pornită de la Tahar căruia Llorente nu i-a putut ține piept. Apoi Stanciu face un un-doi cu Tade, trece pe lângă spaniol, și după un alt un-doi cu Tade, pătrunde pe lângă Melinte și marchează cu un lob peste Kirschstein, ieșit la disperare. Dar dacă reluăm firul acțiunii, vom observa mai multe greșeli individuale. Mai întâi Curtean, deși coborâse bine la întâmpinarea lui Stanciu, pur și simplu se oprește în spatele acestuia, permițându-i să primească pasa. Apoi, Melinte strânge mult prea aproape de Bocșan și lasă astfel culoarul liber pentru pătrunderea atacantului stelist.

Nu că ar mai fi contat prea mult, dar și Goga se vede obligat să părăsească terenul mai devreme, acuzând o accidentare. Restul reprizei s-a desfășurat cam numai la poarta noastră, dar Kirschstein a reușit să mențină scorul o vreme. Întâi a parat șutul puternic al lui Râpă din lateral. Apoi, Hamroun a tras pe lângă după ce l-a deposedat pe un Llorente neatent. O mare ocazie a fost în minutul 69, când la o centrare a lui Râpă, mingea este retrimisă în fața porții, de unde Tade șutează direct în blocajul lui Kirschstein.

Golul a venit însă în minutul 80, când Hamroun primește o pasă lungă din propria jumătate, preia, iar Belu nu pare să-i opună prea mare rezistență, astfel că acesta șutează și înscrie. Dezmorțirea noastră se petrece doar două minute mai târziu, dar oricum prea târziu, chiar de Dan Popescu înscrie un gol de generic, un șut de la vreo 30 de metri direct la vinclu. Meciul se încheie cu o demonstrație de neputință a lui Bărbuț, a cărui sperată redresare se pare că o putem face uitată. Mai întâi a driblat mingea la marginea careului, căutând o posibilitate de șut sau centrare, cu toate că Belu era liber și aștepta șansa unei centrări. În cele din urmă, Bărbuț a ales o pătrundere în unghi închis și un șut-centrare fără speranță. Apoi, după ce primește cadou o minge de la adversar, avansează singur spre poarta adversă, culcă un adversar, dar șutează moale, direct în brațele portarului.

Și aici punem punct unei jumătăți de an caracterizată prin neputință, lipsă de viziune și de inspirație, pe toate palierele clubului, de la echipă la conducere, și care ne lasă în așteptarea unui verdict financiaro-medical: mai poate acest club supraviețui până la capătul sezonului?

Indiferent de problema banilor, echipa trebuia să arate altfel și să producă altfel de rezultate, dar de-a lungul sezonului nu s-a văzut nici un progres, doar câteva răbufniri ocazionale în anumite meciuri. Nu putem da vina mereu pe ghinion și arbitraj, când indiferent de cuplul de fundași și mijlocași, se repetă aceleași greșeli de poziționare. În acest moment pare că valoarea echipei nu doar că nu e peste suma valorilor individuale, ci că e chiar sub.

Poli: Kirschstein (6) - Belu (5), Bocșan (4,5), Melinte (5), D. Popescu (6,5) - Curtean (5), Llorente (4,5), Sarmov (5), Hernandez (5,5) - Goga (5), Elek (5,5)

Schimbări:
Bărbuț (4.5) pentru Elek (min 43)
Popovici (5) pentru Goga (min 54)
Ov. Popescu pentru Sarmov (min 69)

18 decembrie 2015

Interviu: Andrei Sîntean

Andrei Sîntean, fost Mezin, este un jucător despre care s-a vorbit mult în ultimul an. Fiind internațional de U17, multă lume a recunoscut talentul său, talent pe care l-a etalat și anul trecut, când în nouă meciuri pentru Murani (liga a IV-a) a marcat de zece ori. Are o atitudine aparte pe gazon, o combinație între spiritul său de luptător și dragostea sa de minge, hrănind speranțele celor din jur pentru o ascensiune cât mai rapidă. Primul pas, debutul la Poli, a avut deja loc pe finalul meciului de Cupă cu Râmnicu Vâlcea, din toamna acestui an.


Dacă succesul său personal a fost piperat de niște eșecuri la nivel de echipă, în special necalificarea cu U17 la Turul de Elită, asta nu a oprit alte cluburi în a-și exprima interesul pentru el. După o perioadă zbuciumată în această vară, în care s-a zvonit că Liverpool ar fi fost interesați de Sîntean, acesta a ales în final să rămână la Poli, aproape de casă. Ce vede în sine și în fotbalul din jurul său, ne-a povestit după cum urmează.

CV: Locuiești în Teremia Mare? Cum faci să ajungi la antrenamente?

AS: Locuiesc în Timișoara acuma. Când m-am apucat de fotbal, am făcut trei-patru luni naveta de la Teremia și era foarte greu: dura dus-întors vreo două ore. Făceam școală de la opt dimineața până la ora două și aveam antrenament la patru. Imediat cum terminam școala, venea cineva și mă lua, iar după antrenament mergeam înapoi la Teremia Mare, unde mă așteptau temele pe ziua următoare.

CV: Erai Mezin sezonul trecut, acuma ești Sîntean. Care e contextul?

AS: Părinții mei s-au despărțit când am fost mic și mama mea s-a recăsătorit. Am avut de ales între numele tătului vitreg și numele tatălui meu. Era o problemă în special când mai trebuia să fie făcută o procură, să ies din țară, fiindcă eu aveam un nume, mama avea un nume și tatăl meu alt nume.

CV: Acuma în Timișoara stă cineva cu tine?

AS: Da, foarte mult stă tata cu mine. M-am obișnuit aici, sunt deja de cinci-șase ani de zile la Poli. La început a fost însă puțin ciudat – ca prima oară când mergi la un club nou.

CV: Cum a fost să ajungi la Poli?

AS: Jucam la Jimbolia și făceam meciuri bune acolo. De obicei jucam fundaș dreapta, dar a venit o partidă împotriva lui Poli și atunci tata a vorbit cu antrenorul, căruia i-a sugerat să mă încerce mijlocaș central. Am jucat chiar împotriva unui actual coechipier de la echipa secundă și am avut sarcină să nu facă nimic – eu doar ce mă apucasem de fotbal, aveam 13 ani, el deja avea barbă. Dar am făcut un meci bun, fiindcă a reușit doar un gol din penalty, pe care nu el îl obținuse. Și acuma îl tachinez despre asta.

CV: Și cum ai ajuns din mijlocaș central, vârf?

AS: La Poli am venit mijlocaș central. După un antrenament cu domnul Foale, acesta a spus că vrea să rămân la Poli și că vrea "să mă înfieze". Aveam multe defecte atunci și domnul profesor m-a ajutat foarte mult. Îi mulțumesc mereu și de fiecare dată când mă întâlnesc cu el vorbim despre ce mai fac. El a fost cel are a decis că vede în mine un atacant foarte bun.

CV: Ai și început fotbalul puțin târziu, nu?

AS: Aproape de 12 ani. Dar părerea mea e că târziu nu e niciodată, în limite realiste. Sunt multe cazuri în care cineva a început mai târziu și a avut succes. De exemplu, atacantul de la Leicester [n.ed. Jamie Vardy], juca acum trei ani de zile în liga a V-a [n.ed. la Fleetwood Town] și lucra în construcții să poată trăi.

CV: Există destule oportunități în Anglia, chiar dacă nu reușești din prima, să reușești din a doua.

AS: Da, dar din șansele astea, vorbim de una la o mie care confirmă, se întâmplă foarte rar. Nu înseamnă că dacă eu zic acuma că mă pun pe treabă de abia la 18 ani, ajung ca ei.

CV: Care crezi că este șansa ta să ajungi fotbalist de Liga 1?

AS: Ținând cont de nivelul foarte slab de acuma din Liga 1, cu talentul pe care cred eu că mi l-a dăruit Dumnezeu și prin muncă, ajungi foarte ușor în Liga 1 [sic]. Nu trebuie să ai niște calități tehnice deosebite, ci poți să ajungi foarte departe prin muncă.

CV: Dar toată lumea care se apucă de fotbal crede același lucru, că au ceva talentat și că pot să confirme prin muncă, că o să lucreze mai mult ca celălalt.

AS: Sunt șanse foarte mari ca un jucător talentat să ajungă mai puțin fotbalist ca un jucător cu mai puțin talent, dar care lucrează de cinci ori mai mult. Pentru că fotbalul de astăzi se bazează mult pe muncă, pe forță și pe viteză. De exemplu, am văzut vreo două-trei meciuri pe internet ale lui Dănuț Lupu, și am auzit pe cineva spunând că “toți îl vedeau pe Ronaldinho la vremea aceea, dar era unul în Liga 1 care putea să facă lucruri asemănătoare”. Era un jucător foarte bun, când avea mingea la picior – ceau! Dar probabil din neseriozitate...

CV: Domnul Săvoiu a tot repetat cuvântul mentalitate, în discuția pe care am avut-o. Simțea că n-ați reușit să vă mențineți intensitatea pe parcursul unor meciuri.

AS: La juniori este foarte greu să fii constant, asta ține doar de capul tău, de mentalitate. Uneori, cum echipa a doua jucăm la seniori în liga a IV-a, se întâmplă să conduci 2-0 și atunci poate să intervină o relaxare. Suntem născuți în ‘98, ‘99 – copii! În liga a IV-a sunt jucători care au jucat liga a III-a, liga a II-a, au ceva experiență și pot profita de asemenea relaxări. Ghiroda, Dumbrăvița...tot de mentalitate ține, se putea mult mai mult în acele meciuri.

CV: Cum o simți pe teren asta? Că poți mai mult, dar de fapt nu poți mai mult.

AS: Nu e de ajuns să vrea doar unul, trebuie să vrea toată echipa. Dacă poți să joci doar 20 de minute, joci 20 de minute, ai făcut tot ce-ai putut și zici că nu mai poți. Dar dacă ai terminat un meci și simți că mai poți juca încă unul, înseamnă că n-ai dat tot ce-ai putut pe teren.

CV: Aveți o înțelegere între voi, vă simțiți când unul cade sub nivelul la care ar trebui să fie, reușiți să vă impulsionați reciproc?

AS: Da, ne ajutăm foarte mult și în teren, și în vestiar. Ne încurajăm, dacă vedem că un coleg e mai ieșit din mână, încercăm să-i dăm sfaturi, să dea mai simplu până își revine. Probleme de grup nu avem, ne înțelegem foarte bine.

CV: Cu antrenorul puteți vorbi pe tema asta?

AS: Da, domnul profesor ne ajută și el foarte, foarte mult. El este primul care ne încurajează și înainte de fiecare meci ne spune că, fără dar și poate, suntem cea mai bună echipă din serie, dar că trebuie s-o și demonstrăm.

CV: Tu ai avut un program mai aglomerat în acest tur, între juniori, echipa secundă, echipa mare, națională. Simți că ai jucat cât ai vrut la Poli II?

AS: Nu cred că am jucat prea puțin. Cât timp a fost campionatul la echipa a doua, în afara etapei cu Jimbolia, când am fost suspendat, n-am jucat la juniori, doar că am fost plecat, am avut selecții la lotul național, cu Turul de Elită.

CV: La Murani, anul trecut, ai avut o jumătate de sezon excelentă. De ce a mers mai bine acolo, decât la Poli II?

AS: Nu știu. Acolo era tata, care îmi dădea foarte multă încredere, și are 97% din merit pentru unde sunt eu acum. De multe ori nu avea cine să-mi spună că am făcut o greșeală sau alta, tata era singurul care venea, mă corecta. De fapt, nu doar că mă corecta, dar în următoarea zi mergeam pe teren, luam mingea, și îmi explica practic. În următorul meci încercam să elimin acele greșeli, iar el îmi spunea: meciul trecut ai făcut de patru ori asta greșit, acuma ai făcut-o doar o dată.

CV: Poți să abordezi fotbalul gândindu-te constant la a-ți reduce greșelile? N-ar trebui să vină mai degrabă de la sine, făcând alte lucruri bine, de exemplu să te poziționezi în teren altfel.

AS: Orice jucător greșește. Important este ce faci după ce greșești, apropo de mentalitate. Nu e ok să dai din mână și să nu mai alergi. Sau atunci când colegul tău greșește, nu poți să-ți spui că nu mai alergi pentru el. Când tu greșești, trebuie să te ajute colegii și vice-versa.

CV: Crezi că aveți asta acuma la Poli? Nu s-a văzut în meciurile importante.

AS: Eu zic că o avem, dar uneori intervine frica, intervin emoțiile. Asta și din cauza seniorilor – de exemplu la Mașloc, unde jocul a fost foarte dur, e clar că a intervenit un fel de frică. Probabil de asta nu se vede uneori. Dar zic că în returul de campionat o să arătăm mult diferit și eu zic că o să promovăm. Sunt sigur.

CV: În plan personal, zici că-ți place de Torje, Marica de la Națională, respectiv de Cristiano Ronaldo. Ai și un model?

AS: Pentru mine model e Lewandowski. Îmi place foarte mult să caut mingea și poate că uneori fac și greșeala să ies în lateral, ceea ce nu e indicat pentru un atacant. Tot timpul îmi place să fie mingea la mine [râde].

CV: Ai avut câteva eșecuri la limită, la Naționala U17, la juniori B. Ce crezi că lipsește echipelor românești, în general?

AS: Sincer, echipa României U17 era cam cinci clase peste celelalte echipe din grupa de calificare. Doar că ne-am concentrat foarte mult pe meciul cu Ungaria, ne-am pus toată dorința în acel meci, și din lipsa de experiență, precum și din superficialitatea cu care am tratat meciul cu Georgia am eșuat. De ce să mă ascund acuma, toți jucătorii l-am considerat un meci mai ușor. Chiar dacă domnul profesor ne-a avertizat, ne-a arătat imagini, noi ne-am gândit că – Georgia! Și n-a fost așa, au avut o echipă foarte bună. Apoi, în meciul cu Slovacia am reușit să ne remontăm, am condus 1-0. Când s-au arătat prelungirile, crezându-ne deja calificați, a urmat un sentiment de ușurare, și a venit acel gol în ultima fază. Pe deasupra, și Gerogia a egalat tot la ultima fază, în partida paralelă.

CV: Cum treci peste lucrurile astea?

AS: La vârsta noastră e foarte greu. După ce că am trecut prin finală cu Dinamo [n. ed. la juniori C, în 2014], pierdută în ultima fază, a urmat și episodul de la națională. După finala cu Dinamo a durat cam o săptămână jumătate, două săptămâni să-mi treacă – găseam clipuri pe internet, stăteam în fața computerului și începeam să plâng. Și acum mă mai gândesc la eșecul de la lotul național. E ceva de neimaginat să ajungi la Turul de Elită și sunt ferm convins că dacă ajungeam acolo, ne calificam și la Campionatul European, fiindcă avem caractere puternice în echipe.

CV: În aceste condiții, crezi că jucătorii tineri au șanse în Liga 1?

AS: Da, foarte mulți dintre ei. Eu sunt de părere că într-o echipă este nevoie de doi-trei-patru experimentați, și în rest copii care să alerge. Un junior poate să compenseze lipsurile pe care le are prin dorință.

CV: Ce crezi că nu-ți oferă clubul în acest moment, de care ai avea nevoie?

AS: Ar trebui să mi se acorde mai multă încredere, zic eu. Adică mai multe minute. Când antrenorul va decide că sunt pregătit, o să dau tot ce pot, să nu dezamăgesc.

CV: Despre posibila ta plecare de la club...

AS: Prefer să nu vorbesc despre asta.

CV: Să întreb altfel: ești mulțumit că ești aici?

AS: Cât timp sunt la Poli Timișoara, sunt mulțumit. Când va veni o ofertă avantajoasă și pentru mine, și pentru club, probabil n-o să mai rămân.

CV: Eu m-am bucurat când ai rămas. Ca suporter, te simți neplăcut când îți pleacă un tânăr promițător, precum Dragomir. Ai fi vrut mult să-l vezi jucând la Poli.

AS: Da, dar gândește-te că acuma vreau să-l văd și mai mult jucând pentru Arsenal. Una e să joci în Liga 1, alta în Anglia. Îl știu bine, este un prieten apropiat, și dacă se va ține de treabă, va ajunge foarte departe.

CV: Tu ce-ți dorești de la următorii trei ani de zile? La o adică, o să ai 19 ani, tot la începutul carierei o să fii.

AS: Aș vrea să fac cât mai repede pasul să joc la o echipă de seniori.

CV: Chiar împrumut la liga a II-a?

AS: Da, n-aș spune nu. Și, cum am spus, dacă ar fi o ofertă avantajoasă pentru mine și pentru club, să prind un transfer afară. Ăsta e obiectivul numărul unu.

Se întrevede mult curaj și multă încredere în cuvintele lui Sîntean, precum și o lipsă de reverență imanentă tinerilor de vârsta lui. Genul de lipsă la care se strâmbă ușor din nas, dar care îți permite să trăiești fotbalul ca și cum ți-ar aparține.

De asemenea, putem remarca cu ușurință că trăiește și judecă totul la superlativ, de la aprecierea lumii fotbalului până la emoțiile trăite în urma unui eșec. Poate că tocmai succesul carierei lui va consta în găsirea unui echilibru, de a găsi calea de mijloc dintre vis și realitate.

15 decembrie 2015

CR: Poli - ASA Târgu Mureș 6:7 d.p. (1:1, 1:0)

Astăzi s-a încununat toată seria de partide pe care le-am scăpat din mână, cu aproape 3 ore cum nu se poate mai agonizante. 3 ore după care am ratat și ultima șansă de a face ceva notabil în acest sezon. 3 ore de efort pentru nimic. 3 ore ce ne-au arătat încă o dată că batem pasul pe loc, nu doar ca jocul echipei, ci și ca mentalitate și strategie pe termen lung.

Meciul începuse atât de bine, cu ocazii încă din primele minute și cu un gol venit devreme, în minutul 24, după o construcție frumoasă, încheiată cu cea mai bună fază personală a lui Elek, care s-a strecurat printre fundași și a înscris cu sânge rece pe lângă Stănciou. A venit și penalty-ul din minutul 37, care, deși devreme, la cum decurgeau lucrurile pe teren, putea să ne asigure calificarea în semi-finale. Dar cum sezonul acesta n-am știut să ne prindem de aproape niciuna din oportunitățile ivite, Hernandez a tras plasat dar slab, permițându-i lui Stănciou să respingă.

Mijlocul a mers bine, a recuperat multe mingi, a păstrat posesia și a construit util. Repriza a doua însă ne-a arătat suferinzi chiar de la început, mureșenii preluând de pe atunci inițiativa și având mai multe ocazii periculoase. Dan Popescu, în special, a avut mari probleme și a fost adesea depășit. Din această cauză am și oferit prea multe lovituri libere, finalizate cu centrări periculoase. Am reacționat prin contraatacuri în viteză, dar dacă la început urcau mai mulți jucători în sprijin, pe măsură ce timpul trecea, atacanții rămâneau tot mai izolați. Aș spune că din cauza oboselii, dar jucătorii au avut puterea să atace și în prelungiri. Mai degrabă din cauza tacticii precaute instalată după pauză când meciul se echilibrase, dar avantajul rămânea fragil. Totuși, n-au lipsit momentele când am făcut pressing destul de înaintat. A lipsit în schimb clarviziunea în a găsi soluții izbăvitoare, ca să nu mai spun de centrările penibile cu care s-au irosit multiplele fazele fixe obținute. Dar nici nu ne putem plânge că n-am avut ocazii bune. Ne putem plânge în schimb de poziționarea lamentabilă la faza golului egalizator din minutul 80, când erau vreo patru jucători adverși în mijlocul fundașilor și nimeni nu știa pe cine să țină. E drept, nu era o fază fixă, ci un atac prelungit și e dificil pentru o apărare să se sincronizeze să facă marcaj la o masă de oameni în mișcare.

Putem spune că am avut din nou ghinion, căci în prelungiri puteam în 3 rânduri să dăm lovitura, dar Stăncioiu a fost îngerul păzitor al mureșenilor. Dar am avut și noroc când Gonzalez a prins in extremis o minge în careu și mingea ne-a ocolit poarta. Sau când balonul intra în poartă după ce l-a lovit pe Stăncioiu în spate la penalty-ul lui Elek, trimis inițial în transversală. Kirschstein n-a fost nici pe aproape să scoată vreun penalty, dar n-aș zice că din vina lui. Îmi pare rău că Artean a fost ghinionistul penalty-ului ratat, căci tânărul are șut bun și n-a tras rău (mai bine ca Hernandez, oricum) dar eroul Stăncioiu ghicise colțul.

Ce concluzie mai putem trage după acest meci, pe care să nu o fi spus cu altă ocazie? Pe cine să dăm vina? Nu știu, am să-l las pe Florin Marin să judece, dar tare mi-e că va spune ceva legat de șansă. Până la urmă cercul e complet. Când conducerea joacă la noroc, la fel face și echipa. Ceva trebuie schimbat, dar nu niște nume cu alte nume. Trebuie schimbată povestea* pentru că de cea de azi și din numeroasele meciuri precedente ne-a cam ajuns...

Poli: Kirschstein - Belu, Luchin, Scutaru, D. Popescu - Bărbuț, Sarmov, Hernandez, Llorente, Curtean - Elek

Schimbări:
Melinte pentru Luchin (min 64)
Artean pentru Hernandez (min 74)
Ov. Popescu pentru Bărbuț (min 86)

* Nu vorbesc neapărat de Florin Marin, ci de un anumit paragraf din acel articol

11 decembrie 2015

Concordia Chiajna - Poli 2:2 (0:1)

Greu să mai găsești cuvinte pentru a descrie prostia de care dăm dovadă în a gestionat avantajul pe tabelă în câte și mai câte meciuri în acest sezon. Astăzi, egalați de o Concordie care a avut nu mai mult de trei ocazii, în ambele cazuri după acțiuni pornite în flancul nostru drept, suficient pentru a anula golurile marcate de Elek și de Luchin. Problema, dacă ar fi s-o punctăm, este o combinație între labilitatea dovedită pe aceste ultime sferturi de oră în cele mai recente deplasări, și o lipsă de rezerve fizice. Așa rămânem în continuare fără victorie obținută departe de casă în Liga 1 din, precum ni se tot aduce aminte, aprilie 2014.

Prima repriză a fost neobișnuită, prin prisma faptului că trei jucători au părăsit terenul accidentați pe parcurs. Dar până acolo, meciul a început cu gazdele în control, mai ales în primul sfert de oră. Cea mai mare ocazie ne-a aparținut însă nouă: în minutul 12, Llorente îl deschide pe Elek destul de central, acesta înaintează singur spre poartă, șutul său fiind respins cu piciorul de portarul gazdelor, Matache. Replica Concordia vine zece minute mai târziu, la capătul unei acțiuni în flancul nostru drept, Dina sare peste balonul centrat în direcția lui, iar Cristescu reia din prim din centrul careului, fix pe Kirschstein, la post. Cu Zicu aparent incapabil să continue, Croitoru se pregătea să îl înlocuiască, în minutul 28. Schimbarea nu s-a efecutat însă înainte ca Zicu să mai participe la faza care a dus la deschiderea scorului: mingea a ajuns la el, în zona centrală, a fost trimisă mai departe către Javi, care a a dat o pasă filtrantă, de toată frumusețea, pentru Elek, și de această dată vârful nostru a trecut în viteză de portar și a marcat în poarta goală! Gazdelor nu le-a priit de fel această deschidere de scor, jocul lor suferind vizibil. În minutul 34 puteam să ne dublăm avantajul, Belu trimițând cu capul la un corner executat de Curtean, dar Matache a respins providențial. La fel și în minutul 39, imediat după ce Scutaru l-a înlocuit pe Cânu, accidentat, Curtean a trimis o liberă în careu, mingea a fost respinsă de un fundaș advers până la Elek, iar acesta din interiorul careului a tras pe colțul lung, dar și pe lângă. Finalul de repriză a continuat să fie nefast pentru gazde, căci în minutul 45, la o centrare către Sarmov în careul Concordiei, bulgarul a sărit la cap, însă și-a lovit adversarul cu brațul. Mamele, jucătorul afectat de lovitură, a rămas pe gazon cinci minute, până să fie preluat de ambulanță. Ultima fază, la capătul celor opt minute de prelungire, a iscat o văpaie de controversă, Scutaru fiind lovit în braț de o minge trimisă în careul nostru, dar nu poate fi vorba de intenție a fundașului polist.

A doua parte a jocului a fost una fragmentată și, în ciuda fotbalului mai rudimentar arătat, mai piperată cu goluri. Deși nimic n-o arăta, Chiajna ne-a egalat în minutul 55, când Belu a rămas expus în fața a doi adversari în flancul drept, unul dintre aceștia a intrat în careu și a centrat pe colțul lung, unde D. Popescu a ajuns al doilea într-un duel cu tânărul Răducanu, care a împins mingea în poartă. Replica noastră a venit instantaneu, în minutul 58, când finalmente am convertit o fază fixă: centrare solidă a a lui Javi, Luchin scapă de fundașii adverși și înțeapă balonul în plasă. Gazdele n-au arătat ca și cum ar avea energia să mai facă ceva special, singurele ocazii mai cât de cât venind în minutele 63 și 83, iar de ambele ori a intervenit Kirschstein. Din păcate, nici noi n-am mai arătat nicicum în plan ofensiv, cele două schimbări timpurii evidențiind limitele rezervelor fizice de care suferim. Poate că introducerea unui al treilea jucător avea un impact asupra finalului, dar așa, Melinte a intrat imediat după egalarea din minutul 90+1. Atunci, Concordia a pornit-o la un atac pe dreapta și un jucător al gazdelor a înaintat nestingherit treizeci de metri, a trimis o centrare bună pe care Pena a lovit-o cu capul de lângă Luchin, mingea a lovit bara și, așa cum ne e norocul, primul la minge a fost un adversar, care a îndeplinit o formalitate. Ce să mai spui?

Nu-mi mai vine să zic mare lucru. Luchin și Scutaru, care jucaseră bine tot meciul, s-au apărat imprecis la golul egalizator; Elek, pe lângă reușita sa, trebuia să mai marcheze de două ori; Curtean, bun și el vreo șaizeci de minute, s-a pierdut pe final; Javi, esențial la cele două goluri, n-a avut energia să acopere flancul drept la ambele reușite ale adversarilor; în rest, suferință pe flancuri, mingi pierdute în special de Sarmov la mijloc, și mult efort depus de Croitoru, mai puțin la acea ultimă fază când ar fi trebuit să strângă la adversar.

Nu e ca și cum nu vrem, s-a alergat foarte mult, dar n-am scos ce trebuia să scoatem din efortul depus. Și când ar fi contat, nu mai aveam cu ce sau cu cine.

 Poli: Kirschstein (5,5) - Belu (5), Luchin (6), Cânu (5,5), D. Popescu (5) - Llorente (5,5), Sarmov (5) - Curtean (5,5), Zicu, Javi (6,5) - Elek (6)

Schimbări:

Croitoru (5,5) pentru Zicu (min 29)
Scutaru (5,5) pentru Cânu (min 39)
Melinte pentru Javi (min 90+2)

5 decembrie 2015

Poli - Viitorul 1:2 (1:1)

Poli a făcut un nou meci bun împotriva unei echipe din fruntea clasamentului, dar eficacitatea oaspeților le-a adus victoria. Chiar de am primit un gol nedrept în prima repriză, înfrângerea ne-o putem imputa, căci ne-am văzut conduși rapid în repriza secundă și nu am fost în stare să mai creem vreo ocazie periculoasă până la fluierul final.

Totuși, Poli și-a făcut jocul în mare parte din meci, în special în prima repriză când a și avut cele mai mari ocazii. Mijlocul a ținut destul de bine de minge și a avut mai multe recuperări care ne-au dus adesea în faze periculoase de atac. Pasele rapide și deschiderile în lateral au creat principalele ocazii. M-a surprins că în repetate rânduri cei care au pătruns din lateral și-au încercat șutul din colțul careului. Să fi fost vreo indicație de dinainte de meci? Primul care a făcut-o a fost Dan Popescu în minutul 5 (după o frumoasă construcție pe partea stângă), deși ar fi avut mai multe opțiuni de pasă în fața porții. Șutul a fost destul de mult pe lângă poartă, dar a fost o primă ocazie. O fază asemănătoare a avut apoi și Hernandez.

Minutul 20 avea să schimbe fața primei reprize, la una din primele faze de atac ale Viitorului, care până atunci și-a asumat rolul de oaspete și a stat în expectativă. Belu intrase prin alunecare la o centrare și a deviat mingea în brațele lui Kirschstein, dar Hațegan a considerat că a făcut-o cu mâna, în ciuda insistențelor fundașului nostru că mingea l-ar fi lovit în față. Admitem că mai din toate unghiurile (inclusiv cel al arbitrului care era foarte aproape de fază) iluzia optică ar fi indicat un henț și chiar și reluările nu au surprins un stop-cadru elocvent al momentului, dar desfășurarea filmului arată indubitabil că mingea îl lovește în față și nu în mână. Deși nu putem spera în viitorul apropiat la arbitru video, ar fi mai bine dacă în astfel de faze incerte, arbitrii să se abțină de la a da verdicte care pot schimba cursul jocului. Dar, în fine... Cernat execută imparabil, lângă bară.

Ne ia ceva să ne dezmeticim (iar mingile pierdute de Hernandez la mijloc nu ne ajută), astfel că Viitorul mai are câteva incursiuni periculoase prin Tănase. Și pe lângă golul primit nedrept, nici șansa nu ține cu noi în această seară, când Elek încearcă și el șutul din colțul careului, dar deși Buzbuchi era bătut, bara se opune. Era minutul 32 și începeam din nou să stăm mai mult în terenul advers. Insistența ne este răsplătită în cele din urmă cu trei minute înainte de pauză, când lui Curtean îi este așezată o minge în colțul drept al careului advers, dar trimite cel mai slab șut din cele menționate până acum. Norocul face ca Zicu să se afle pe traiectorie, la limita ofsaidului și deviază mingea cu capul în poartă.

Intram la vestiare cu egalitatea și dreptatea restabilite, și ne așteptam la o repriză secundă la fel de bună, mai ales pe seama moralului ascendent grație finalului de repriză. N-a fost să fie, căci oaspeții au intrat mai hotărâți pe teren și au și înscris la doar trei minute după reluare. Nicoliță dădea o pasă foarte bună între Cânu și Luchin, unde Cernat i-a luat fața ultimului și a înscris cu un calm desăvârșit.

Meciul a continuat cam în aceleași coordonate ca în prima repriză. Am rezistat cu brio contraatacurilor Viitorului (precum șutul lui Tănase prins de Kirschstein din minutul 55), dar deși am controlat deplasarea balonului, nu am mai reușit să ne creem ocazii la fel de periculoase. Elek a dispărut complet din joc, iar Zicu începea să dea semne tot mai multe de oboseală. Curtean s-a zbătut, dar astăzi a părut la fel de rudimentar tehnic ca Belu. Mai întâi a tras un șut la colțul scurt pe lângă poartă, deși era clar că avea slabe șanse de reușită având un adversar în față. Apoi, în minutul 60 a tras ceva mai bine din afara careului, tot pe colțul scurt, dar moale. Totuși, execuția cu pământul l-a surprins pe Buzbuchi, acesta fiind nevoit să respingă în corner.

Au început să se facă schimbările, iar jocul nostru pierdea tot mai mult din limpezime pe măsură ce timpul înainta. Astfel, pe final am renunțat complet la construcție în favoarea mingilor lungi, ceea ce nu avea cum să ducă la ocazii în fața unei apărări foarte bine organizate. Nici centrările nu și-au atins ținta, nu din cauză că erau defectuoase, ci din cauză că jucătorii Viitorului erau mai mereu primii la minge. Iar introducerea lui Sarmov în locul lui Ov. Popescu, care jucase bine până atunci, a pus capac la toate. De-abia în minutul 90+2 mai putem nota o fază periculoasă, când Rufino protejează bine mingea la linia careului, cu spatele la poartă, dar șutul din întoarcere este slab, pe lângă.

Poate că egalul era echitabil, dar a fost genul de meci în care a contat mult precizia și profitarea de momentele cheie. Cel puțin, ne putem bucura că din nou am jucat de la egal la egal cu una din echipele fruntașe. Rezultatul nu contează așa mult pentru noi și ar trebui să ne concentrăm pe lucrurile bune din acest meci și să le aplicăm și în confruntările cu vecinii de clasament. Am trecut de visele cu play-off, astfel că obiectivul nostru ar trebui să fie un loc cât mai bun în play-out (primul ar fi o țintă bună) și consolidarea jocului pentru sezonul viitor. Idei am văzut că avem și mi se pare că suntem pe drumul cel bun pentru a lega o concepție de joc, așa că trebuie să ne concentrăm pe asta în continuare.

Poli: Kirschstein (5,5) - Belu (5,5), Luchin (5,5), Cânu (5,5), D. Popescu (5,5) - Llorente (5,5), Ov. Popescu (5,5) - Hernandez (5), Zicu (6), Curtean (5,5) - Elek (5,5)

Schimbări:

Bărbuț (5) pentru Hernandez (min 62)
Rufino pentru Zicu (min 72)
Sarmov pentru Ov. Popescu (min 78)

Google+