21 mai 2011

Poli - Dinamo 4:1 (2:1)

Iată-ne la acest final de drum, dulce-acrișor, dar nu lipsit de momentele lui deosebite. Alb-violeții au încheiat sezonul pe poziția secundă, de bine și de rău, însă trebuie apreciat că au stat ferm pe picioare astăzi, în ciuda eșecului de la Galați, și au reușit să învingă cu un scor umilitor una din echipele mult "îndrăgite" la Timișoara. Poate că pentru unii este prea puțin, prea târziu, dar ar fi păcat să nu savurăm ce putem din acest meci.

E drept că dinamoviștii, deși cu cel mai bun unsprezece în teren, nu au fost împinși de necesitate sau orgoliu să lupte vitejește, ceea ce a permis Politehnicii să impună maniera în care s-a desfășurat partida. Dominarea din debut a fost concretizată în minutul 15, când cornerul bătut de Bourceanu a fost trimis în plasa porții adverse de către un excelent Luchin! Presiunea alb-violeților nu a scăzut și au urmat două șuturi de la distanță care au trecut de puțin pe lângă, primul un exterior frumos al lui Goga și al doilea o lovitură puternică marca Tameș. Cea mai mare ocazie pentru desprindere i-a aparținut însă celui care avea să devină omul meciului, Nikolic, care a fost lansat perfect singur cu portarul, și-a creat un unghi bun de șut, dar mingea a trecut de puțin pe lângă bara din stânga a porții. Această fază a precedat golul egalizator al dinamoviștilor, care au profitat de niște bâlbâieli pe flancul nostru drept, mingea centrată în careu l-a găsit pe Țucudean pierdut din marcaj și acesta a marcat plasat cu capul - era minutul 27. Pericolul unei căderi cred că era în mintea multora, dar Poli s-a ținut bine și a controlat mai departe jocul, Naumovski salvând în extremis un șut de la marginea careului a lui Goga doar două minute mai târziu. Golul doi a venit totuși înainte de pauză, în minutul 37, când Luchin a recuperat la mijloc și a urcat bine cu mingea, a centrat către Nikolic, acesta a preluat, a fost aproape să fie deposedat, dar a reușit să rămână în posesia mingii, a intrat în careu pe stânga și a șutat la colțul lung, învingându-l pe portarul advers! Replica oaspeților a fost palidă, nu doar în minutele rămase din repriză, ci și pe parcursul întregii reprize secunde, pericolul venind doar prin șuturi de la distanță, prinse fără probleme de Pantilimon.

Dinamo a încercat câte ceva la debutul reprize secunde, mai ales prin Torje, dar apărarea noastră s-a descurcat bine, Sepsi în special fiind la înălțime. Poli s-a dovedit pragmatică și a retezat elanul adversarilor în minutul 60, când Bourceanu a trimis o minge peste apărare, agățată de Nikolic, care a finalizat puternic din interiorul careului! În timp ce Hațegan oferea galbene jucătorilor noștri ca să se simtă prezent pe teren, alb-violeții controlau cu calm jocul. Golul patru a fost anunțat de marea ocazie a lui Ignjatijevic din minutul 74, care lansat excelent singur cu portarul, a șutat puternic, dar mingea a fost parată acrobatic. Nimeni n-a mai putut face nimic însă cinci minute mai târziu, când Nikolic a fost lansat pe dreapta (de către Luchin, după o super-combinație Zicu-Tameș-Zicu), a centrat lung către același Ignjatijevic, un fundaș advers a sărit pe sub minge și sârbul a șutat din prima, marcând pentru a doua oară în acest sezon! Până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil, alb-violeții trecându-și în cont o victorie de palmares, care e menită să atenueze cel puțin nemulțumirea vizavi de ratarea titlului.

Dintre cei trei jucători de origini sârbești, care au făcut un meci deosebit de bun, îl remarc în special pe Nikolic, care a arătat din nou, ca în alte momente din acest sezon, calități de atacant de calitate. Va fi decisiv pentru el dacă anul viitor, presupunând că rămâne la Poli, va reuși să transforme aceste momente în ceva mai constant, să fie vârful de gabarit de care echipa are atâta nevoie. Excelent a fost astăzi și Bourceanu, care a luptat cu multă dăruire, ceea ce se poate spune și despre Cisovsky, chiar dacă slovacul nu a avut același număr de reușite. E greu de criticat prestația unui jucător în mod special, deși țin să remarc poziționarea slabă de la golul egalizator al oaspeților, unde Ghionea și-a părăsit poziția și nu a fost suplinit corespunzător de Sepsi și Cisovsky.

Planează multe semne de întrebare în ceea ce privește viitorul echipei, dar până una alta trebuie să apreciem ceea ce am reușit în acest sezon. E clar că circumstanțele ne-ar fi permis să obținem mai mult, dar trebuie ținut minte cu ce pretenții am plecat la drum. Eșecul nu trebuie uitat sau minimalizat, dar trebuie pus într-un context care să evidențieze meritele unor jucător care au reușit destul de mult cu destul de puțin. Așa cum ne doare pe noi, sunt convins că suferă și ei pentru inabiliatea de a face acel ultim pas, ce ne-ar fi garantat un trofeu mult râvnit.

Până la urma aș spune că venirea lui Dusan nu a fost o mișcare rea, echipa reușind să obțină la fel de multe puncte în retur ca și în tur (în ciuda unui egal "cauzat" de Contra), deși a avut de gestionat numeroasele absențe care au blestemat seria decisivă de partide jucate între meciul cu Steaua și cel cu Târgu-Mureș. Nu a reușit Dusan să aducă acel plus care ar fi făcut diferența pe care o doream de la el, ceea ce va pune în mod cert sub semnul viitorul său la Poli, dar eu sunt pentru continuitate. Contemplăm însă evenimentele acestui sezon cu o proximă ocazie.

Mulțumim Poli pentru acest meci deosebit și felicitări golgheterului de anul acest din Liga 1, Ianis Zicu!

Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (7), Burcă (5,5), Ghionea (6), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Tameș (6), Cisovsky (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (6), Nikolic (7,5)

Schimbări:

Zicu pentru Goga (min 76)
Axente pentru Nikolic (min 82)
Magera pentru Tameș (min 85)

19 mai 2011

Vinovații cu oareșce vină

Remarcam și eu sondajul celor de la ProSport, vizavi de vinovatul principal pentru inabilitatea noastră de a câștiga campionatul. Aș lansa un sondaj, deși nu știu cât de reprezentativ va fi, pentru a prefața contemplațiunea ce va avea loc după ultima etapă.

Aceleași întrebări, să vedem ce răspunsuri. Votați pe dreapta.

17 mai 2011

Avancronică: Poli - Dinamo

Poli nu are obiceiul să termine campionatul într-o notă pozitivă, dar acum ultima etapă are o miză destul de importantă. Nu știu care sunt șansele ca Vasluiul să nu câștige la Tg. Jiu, asta depinde de cât efort vor depune Pandurii. Teoretic, ar trebui să fie un meci greu pentru moldoveni. Dacă aceștia nu câștigă, noi putem chiar și pierde, dar învingerea rivalului de moarte și un "rămas bun" cu capul sus în fața suporterilor ar încununa foarte frumos un sezon cu bune, cu rele, dar în orice caz peste așteptări, iar asta ar trebui să fie motivație destulă pentru jucători.

Meciul trebuie, deci, început cu gândul la victorie. Nu va fi ușor, pentru că și Dinamo, deși au un loc european asigurat, speră la o poziție mai bună, care să însemne mai puține tururi preliminare. Nu mă aștept la prudență, probabil că mulți din jucătorii ambelor tabere sunt deja cu gândul la vacanță, indiferent de miza pusă în joc. Poate că în partea noastră ar trebui introduși jucători care au jucat mai puțin sau care sunt mai noi în componența lotului și au o dorință de afirmare, iar titularii de drept să fie odihniți după efortul depus de-a lungul întregului sezon.

Cum și Dinamo se gândește probabil mai mult la finala Cupei și își vor menaja unii jucători, sunt condiții pentru un joc deschis, spectaculos și cu multe goluri, având în vedere că se întâlnesc cele mai prolifice atacuri din campionat. Cu aceste gânduri, vă invit călduros, dacă cumva mai stăteați pe gânduri, la acest ultim "hei-rup" al favoriților noștri, într-un meci ce reprezintă un amestec de tradiție, rivalitate, spectacol, dar și miza locului 2.

Hai Poli!

15 mai 2011

Oțelul Galați - Poli 2:1 (1:0)

N-a fost să fie nimic mai mult în această seară la Galați, cu o echipă gazdă care a profitat la maxim de cadourile oferite de către apărarea noastră. De cealaltă parte, alb-violeții nu au făcut un meci deosebit de bun, oarecum în nota acestui sezon, care nu a lăsat decât sporadic impresia că am avea forța de a termina pe primul loc. Dusan, optând pentru o formulă intermediară între cea de deplasare și cea de acasă, s-a dovedit că nu a fost inspirat, dar sunt convins că doar golul lăsat de ce-ar fi fost dacă ne poate face să credem că o formulă mai ofensivă ar fi schimbat fața jocului.

Ceea ce avea să fie cea mai mare problemă a Politehnicii astăzi s-a făcut evident în una din primele faze ale partidei, când Taborda a fost ciocnit puternic de Sepsi, care nu a fost pe fază. Implicit, portarul nostru s-a accidentat, dar a încercat să rămână pe teren. Contextul a fost însă unul nefericit, căci alb-violeții păreau foarte confuzi și subordonați gazdelor în debut, astfel că golul venit în minutul 15 nu a fost o surpriză majoră: corner bătut de Viglianti, Taborda a ieșit indecis, Ignjatijevic l-a pierdut din marcaj pe Antal, iar nici Ghionea nu s-a prezentat mai bine, astfel că jucătorul gazdelor a trimis destul de lejer cu capul în poartă. La scurt timp după gol, Panti a intrat în locul accidentatului Taborda, pentru a întări prostul gust lăsat de acest debut de partidă. Încet, încet Poli a început totuși să-și revină și a amenințat poarta adversă cu două șuturi bune de la distanță, unul venit din piciorul lui Alexa și unul din piciorul lui Goga. O bună șansă a avut și Ricketts, când n-a mai ajuns să împingă în poartă o minge ce îl putea viza și pe Goga, aflat însă în ofsaid.

După pauză, Poli a început sus și a fost degrabă răsplătită. Mai întâi în minutul 50, un corner al lui Bourceanu a creat panică în careul advers, mingea a fost inițial trimisă de Ricketts spre poartă cu capul, Grahovac a apucat să respingă însă doar în Luchin, de unde mingea a sărit iar în Grahovac și apoi a poposit pe bară. La cornerul următoar a venit egalarea, mult mai simplu acum, cu centrarea lui Boruceanu deviată de Ghionea/un fundaș iritat de prezența lui Ghionea a ajuns la Zicu, nemarcat, care a avut de îndeplinit o formalitate. Părea că Poli va fi echipa ce va controla minutele rămase, dar după un prim sfert de oră destul de bun, gazdele au început iarăși să urce în atac. E drept, pericolul a venit tot la faze fixe, cu Antal trecând pe lângă o mare șansă de gol. O minge pierdută după un corner bătut scurt de Bourceanu avea să ofere gălățenilor oportunitatea pe care o căutau pentru a reveni în avantaj, căci Sepsi (am impresia) a trimis imprudent înapoi către Bourceanu, gazdele au pornit pe contră, Buș a centrat de pe dreapta și Pena i-a luat fața neatentului Sepsi, marcând cu capul. Echipa a încercat vag să revină în joc, dar fără vlagă, și același renegat Buș (care la Timișoara nu a arătat nimic) l-a întins pe Panti pe final de partidă. Nimic nu s-a întâmplat până la final, gazdele nici nu au tras de timp în vreun fel neonorabil, iar fluierul de final a pecetluit (probabil) soarta titlului, care a ajuns la echipa ce s-a dovedit mai ageră în meciul decisiv. Restul va fi dat uitării.

Aș reveni întâi la formula aleasă de Dusan pentru acest meci, cu Zicu și Ricketts în atac. Precum am și scris în ultima cronică, eu nu aveam nimic împotriva unei abordări mai precaute, pentru că Poli nu e în mod deosebit o echipă a atacurilor poziționale. Evident, abordarea aleasă a fost rapid anihilată de golul reușit de gazde, iar după egalare echipa a părut că ar fi avut nevoie de un impuls nou. Neșansa a făcut că atunci când schimbarea era pregătită a venit golul doi, care a stricat din nou planurile. Poate că o echipă ofensivă ar fi trimis alt mesaj de la bun început, dar problema s-a dovedit a fi din nou, în primul rând, apărarea.

E clar că nu a ajutat nici jocul slab făcut de Ricketts sau emotivitatea generală a jucătorilor noștri. Eu încerc să țin în minte faptul că trebuia să fim în altă poziție în acest moment, că totuși a fost un joc în deplasare împotriva unei echipe susținută cu destulă pasiune de un stadion plin, și că din moment ce eu unul nu îmi aduc clar aminte când am fost cu adevărat superiori unui adversar din aceeași categorie valorică, speranțele la victorie erau îndreptățite, dar nu erau bazate pe un plus de calitate, ci speranța unui elan vijelios.

Dacă echipa și-a dorit destul să câștige acest joc? Eu sunt convins că da, dar nu poți cere unui papagal să-ți cânte sau unei vrăbii să-ți vorbească.

Mai avem de disputat un meci important pentru locul doi, care nu aduce și el anumite beneficii, dar mă tem că va avea loc o implozie în următoarele ore/zile și că nu vom fi cu capul unde trebuie.

Poli: Taborda (4,5) - Luchin (5,5), Ghionea (5), Burcă (5), Sepsi (4) - Goga (5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Ignjatijevic (5) - Zicu (5,5), Ricketts (4,5)

Schimbări:

Pantilimon (5,5) pentru Taborda
Magera (5) pentru Ignjatijevic
Zăgrean pentru Ricketts

14 mai 2011

Avancronică: Oțelul - Poli

Istoria se repetă și pentru a doua oară în 3 sezoane suntem la doar doi pași de cucerirea titlului ce a lipsit clubului în toți cei aproape 90 de ani de existență. Radu Paraschivescu observa foarte bine simetria aproape perfectă cu finalul de campionat de acum 2 ani. Atunci, Poli, care a condus (virtual) majoritatea campionatului, primea vizita revelației campionatului - Unirea Urziceni. La pauză eram campioni, ca apoi să se năruie tot.

Acum situația stă invers. Poli este pe locul doi și va juca în deplasare la liderul campionatului. Câștigă Galați și sunt campioni. Alftel, se va decide în ultima etapă. Oricum, Dusan Uhrin va închide cercul pe care l-a început în 2008. După cum spuneam etapa trecută, la un moment dat tot va trebui să riscăm, iar momentul acela este clar acum. Egalul nu mai este o soluție, decât dacă vrem să susținem Astra, așa cum am ținut cu Brănești sau CFR în etapele trecute. După un campionat întreg în care în mai multe meciuri ne-am mulțumit cu egalul sau am smuls victorii in extremis, acesta este primul meci în care victoria este obligatorie și ea trebuie atacată de la începutul meciului.

Desigur, asta nu înseamnă să atacăm nebunește din primul minut. Mai importante sunt prudența, concentrarea. Să fim calculați și să lovim atunci când avem ocazia, mai ales că atuurile Oțelului sunt organizarea, forța în defensivă și contraatacul. Poli a arătat în ultimele meciuri că are puterea și maturitatea necesară de a trata lucrurile așa cum îi convine: am ținut de minge, am atacat când a trebuit și am înscris, ne-am stăpânit de la cartonașe și accidentări, toate cu o aparentă lejeritate, lucruri pe care nu le-am prea văzut la alb-violeți. Avem un avânt moral față de Galați după această serie de succese, pe când ei au trebuit să se chinuie la fiecare. Avem avantajul clar al lotului. Numai faptul că Uhrin va duce 20 de jucători la Galați spune totul despre valoarea și forma acestora. Rămâne de văzut dacă vom ajunge la apogeul performanței acum, sau problemele din trecut ne vor sâcâi din nou.

La urma urmei, acesta este singurul meci care contează. Egalurile, punctele câștigate in extremis sau într-un mod nemeritat sunt irelevante. E o luptă directă în care jucătorii și antrenorii vor decide singuri care sunt mai buni.

Hai Poli!

9 mai 2011

Poli - Urziceni 3:1 (2:1)

N-a fost chiar meciul la care te-ai aștepta să prefațeze o "finală" de campionat în aceeași măsură în care poate, totuși, a fost. Căci Poli a început tare, a marcat de două ori repede, și apoi echipa a părut decuplată de la meci, ceea ce a și permis adversarilor să revină în joc. Mai mult, imprecizia la finalizare susține această teză, dar până la urmă cele două obiective au fost atinse cu brio: trei puncte și niciunul din jucătorii expuși unei suspendări nu au primit galben.

Alb-violeții au stăpânit complet partida în debutul ei, iar după o primă fază amenințătoare cu Zicu scăpat spre poartă dar oprit în extremis, a venit în minutul 11 o incursiune excelentă a lui Luchin, care a fost faultat din spate în careu. Magera și-a asumat răspunderea executări penalty-ului și a finalizat fără greș. Cinci minute mai târziu era deja doi la zero, căci Cisovsky a marcat cu o lovitură de cap din plonjon, la cornerul lui Tameș, dar odată cu această reușită a avut loc și retragerea prematură a echipei. Unirea a început să urce, iar în minutul 24 au fost extrem de periculoși la o bâlbâială în careul nostru, dar Taborda l-a blocat excelent pe Rusescu din poziție de singur cu portarul. Acesta n-a mai putut interveni însă un minut mai târziu, când Cisovsky a împins în proprie poartă o minge din fața unui adversar. E drept că oaspeții nu au avut multe ocazii în ceea ce a urmat, iar Poli putea să se desprindă în mai multe rânduri, cu Nikolic în rolul principal. Întâi muntenegreanul a trimis un șut parat de Cernea, apoi a șutat peste, ca în minutul 42 să gândească foarte bine o cursă pe stânga, centrând la Tameș a cărui șut cu poarta goală a fost blocat in extremis de Epaminonda. De departe cea mai mare ocazie a venit însă în minutul 45, când Luchin i-a pus în frunte mingea lui Nikolic, dar atacantul nostru a trimis pe lângă din poziție ideală.

Nu avea însă să fie singurul alb-violet cu poftă de mari ratări, precum s-a dovedit în repriza secundă. La cinci minute după reluare, Zicu a fost lăsat complet liber în careu, a așteptat ca mingea să coboare din înaltul cerului și a încercat un voleu din prima, dar a trimis mult peste. Oaspeții au mai dat semne de viață în minutul 57, când Taborda a parat un liberă de la mare distanță executată de Rusescu, dar faza decisivă a finalului de meci a avut loc două minute mai târziu, când același Rusescu a scăpat singur spre poartă după o intervenție proastă a lui Ignjatijevic, dar Ghionea a intervenit excepțional din spate și l-a deposedat. Între minutele 65 și 75 Poli a pregătit, într-un anume sens, un nou gol, prin două șuturi peste ale lui Tameș din poziție bună, și o nouă ratare incredibilă a lui Zicu, care a trimis direct în portar, din interiorul careului, pasa primită de la Magera. Finalmente, în minutul menționat, Zăgrean a reușit să marcheze al treilea gol al alb-violeților, după o fază confuză în careul advers, în care a reușit să-și păstreze calmul. N-a mai reușit acest lucru câteva minute mai târziu, când a scăpat singur spre poartă după o lansare a lui Ignjatijevic, dar s-a împiedicat în minge și nu a reușit să finalizeze. Helder a mai încercat câte ceva pe final, scorul fiind însă acesta după ultimul fluier al centralului.

Nu știu dacă echipa trebuie supusă unei riguroase analize după acest meci, căci șansa noastră la titlu ține în mare parte de deplasarea de la Oțelul din etapa viitoare. Remarc astăzi jocul lui Luchin, al lui Ghionea, chiar și Magera sau Cisovsky, deși mai ales cel din urmă a avut câteva slăbiciuni. Ingjatijevic, deși n-a jucat rău, a dovedit din nou că e mult mai potrivit postului de mijlocaș stânga, decât cel de fundaș, în timp ce Tameș a avut un meci mai decent decât în ultimele partide. E păcat că nu pare a avea capacitatea certă de a face diferența, fiindcă se mișcă bine la mijloc, are o agilitate aparte, dar pasa decisivă vine - și nu vine. Helder a fost neconvingător ca mijlocaș dreapta, în timp ce Nikolic, deși a fugit mult, a avut totuși destule nereușite. Destul de dezamăgitoare și prestația lui Zicu, chiar dacă de la el a plecat golul trei (să fi fost puțin ofsaid?), numai că problema este că pur și simplu pare lipsit de vlagă.

Din acest motiv m-aș aștepta să nu fie titularizat în partida următoare. E drept că Poli trebuie să câștige, dar o repriză putem miza pe consistența aprărării și un gol dintr-o fază fixă sau o contră, chiar de Oțelul are tot interesul să se apere. În mod normal Burcă ar trebui să revină în apărare, căci Ciso este puțin prea oscilant, în ciuda determinării arătate azi, și Bourceanu și Goga în linia de mijloc. Același Ricketts în atac ar părea indicat.

Nu trebuie să ne lăsăm distrași de avantajele de care a beneficiat Oțelul în ultimele partide. Cert e un singur lucru: dacă îi învingem, avem prima șansă la campioant, și dacă pierdem gălățenii vor fi campioni și nimeni nu va mai ține minte cum a decurs acest an de glorie 2011. Destinul e în mâinile și picioarele celor care vor evolua duminică la Galați, avem capacitatea să învingem, dar trebuie să ne-o dorim foarte mult. Gazdele cu siguranță și-o vor dori. Asta înseamnă, în primul rând, nu intrat în meci cu alte gânduri și gol primit în primele zece minute sau tăvălit de atacuri insistente. Se poate.

Hai Poli!

Poli: Taborda (6) - Luchin (6,5), Cisovsky (6), Ghionea (6,5), Ignjatijevic (5,5) - Helder (5), Alexa (6), Tameș (5,5), Zicu (5) - Nikolic (5,5), Magera (6)

Schimbări:

Zăgrean (6) pentru Nikolic (min 60)
Curtean pentru Zicu (min 83)
Ricketts pentru Alexa (min 90)

7 mai 2011

Compilatie sezon 2010-2011

Am pus laolaltă cu ocazia acestui final de sezon care parcă ducea lipsă de dramatism (ha!) o compilație din majoritatea golurilor marcate de Poli in 2010-2011.

De fapt e mai mult un pretext să abuzez și eu ca tot omul de Lux Aeterna. Și o ocazie pentru cei care au nevoie de puțină energie înainte de acest final, să se încarce.

Avancronică: Poli - Urziceni

Fotbal zi de zi săptămână aceasta - un program care m-a făcut să nu mai știu care meci din ce etapă face parte. Noi jucăm abia luni, iar despre meciul nostru nu am ce să zic. Victoria este obligatorie și ar trebui să fie facilă. Orice alt rezultat ar însemna că nu merităm de nici un fel titlul. Obiectivele noastre ar trebui să fie să nu suferim accidentări, să nu facem risipă de efort și mai ales să nu luăm cartonașe. Declarația tradițională că următorul meci e cel mai important nu își mai are locul acum, când urmează o înfruntare directă crucială pentru titlu, iar noi avem o echipă întreagă pasibilă de suspendare:

Pantilimon - Helder, Cisovsky, Scutaru, Sepsi - Goga, Alexa, Bourceanu, Zicu - Axente, Magera

Jucătorii cheie ar trebui ținuți pe bancă. Avem nevoie de toate forțele, iar orice lipsă ar putea fi fatală.

E drept că egalul cu Vasluiul îi elimină în mare măsură, dar asta înseamnă și că finalul pentru noi va fi pe muchie de cuțit, indiferent de rezultate. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei din club că la un moment dat tot va trebui să riscăm, altfel nu avem cum să luăm titlul.

În rest, Vasluiul își poate lua adio definitiv la Ploiești, în timp ce noi sperăm la o dovadă de mare ambiție a Brăneștiului, ca să uităm maniera dezolantă în care Oțelul a câștigat ultimele meciuri.

Mai presus de toate, hai Poli!

6 mai 2011

Poli II - Unirea Sânnicolau Mare 3:1 (1:0)

După multe tergiversări și zile noroase, am ajuns și eu să mai dau cu privirea la ce joacă echipa secundă. Alb-violeții mici au fost într-o formă bună azi, dominând partida și reușind să câștige grație triplei înscrise de Boștină.

Nu mi-am făcut notițe cu privire la desfășurarea partidei, dar exceptând golurile nu am remarcat decât niște șuturi dezamăgitoare (trei marca Jitaru). Primul gol s-a desăvârșit în minutul 35, când Boștină a agățat un balon înalt în preajma careului advers, a înaintat spre poartă cu mingea la picior și a marcat la colțul lung. A doua reușită a fost consecința unei faze bune pe stânga în minutul 71, la finalul căreia Rocha i-a pasat în careu aceluiaș Boștină, care a pus latul redirecționând balonul în poarta goală. Oaspeții au redus din handicap cinci minute mai târziu, după o indecizie a lui Lepmets, aș spune. Deși au încercat să pună presiune pe jucătorii noștri, nu au reușit să-și mai creeze șanse de gol, iar în minutul 90 s-a stabilit scorul final, după ce Dudaș a trimis o minge printre picioarele unui adversar, a șutat din unghi, portarul a respins la Boștină care a avut timp să preia, să se întoarcă și să șuteze pentru a-și trece în cont a treia reușită a zilei.

În ciuda acestei victorii, e greu de zis că echipa secundă sălășluiește talente care vor schimba în viitorul iminent fața Politehnicii. Remarc însă progresul făcut de Boștină, a cărui reușite din retur au propulsat echipa pe un loc mai decent în clasament. Altfel, Rocha s-a prezentat bine azi după ce a fost introdus, în timp ce restul echipei a evoluat binișor, fără a ieși prea mult în evidență. A jucat și Postolache, integralist, dar din păcate nu a adus o contribuție pozitivă.

O formație aproximativă: Lepmets - Rosenblum , Voiculescu, Krejci, Cuciorvă - Dobriceanu, Jitaru, Matei, Postolache - Popovici, Boștină

5 mai 2011

FC Vaslui - Poli 1:1 (0:0)

Egal căutat, egal scontat? Da, așa este după satisfacția afișată la final de banca noastră tehnică și e bine așa. Cu un joc defensiv destul de bun și un avânt maxim atunci când a fost nevoie, alb-violeții și-au îndeplinit obiectivul și au de ce să privească cu optimism la meciurile rămase, chiar dacă drumul până la titlu nu a devenit mai scurt astăzi.

Așa cum s-a întâmplat de câteva ori, Poli a intrat ceva mai greu în joc, iar astăzi a fost cât pe ce să ne coste scump: gazdele au dezvoltat o acțiune pe dreapta, mingea a ajuns în careu la Costin care a reluat din prima, doar reflexul lui Taborda salvându-ne. Vasluienii au continuat să preseze și s-au aflat neplăcut de mult în jumătatea noastră în minutele care au urmat, dar Poli a fost echip cu următoarea șansă de gol. În minutul 9, Sepsi a centrat ideal către Goga, acesta a trimis cu capul peste portar, dar Cânu a apărut la timp să salveze de pe linia porții un gol ca și făcut! Partida a continuat însă în ritmul inițial, singurul eveniment notabil din următorul sfert de oră fiind accidentarea lui Ricketts, care a trebuit schimbat cu Axente. În minutul 28, Taborda a avut ceva emoții la un șut trimis de la marginea careului care a trecut de puțin peste, minge care dacă ar fi prins cadrul porții, s-ar fi lăsat cu probleme pentru Poli. Cu cât ne-am apropiat mai mult de pauză, meciul s-a mai echilibrat, fără ocazii de gol pentru niciuna din părți. La alb-violeți în special părea ca și cum perspectiva golului era una foarte îndepărtată.

FC Vaslui a forțat ofensiva încă din debutul mitanului secund, introducând un vârf în locul unui mijlocaș. Nu s-a schimbat însă nimic în raportul de forțe, ba mai mult, după ce Milislavjevic l-a înlocuit pe Campano, deci încă o mutare de profil ofensiv, gazdele au început să aibă probleme la mijlocul terenului. Din păcate obiectivul alb-violeților nu era să fie agresivi, astfel că nu am reușit să profităm de plusul de calitate de la mijloc. A venit însă minutul 65, când s-a înfiripat de pericol la poarta noastră după o pasă pe stânga, la limita ofsaidului, a urmat o centrare deviată până pe celălalt flanc, iar de acolo Ghencev a trimis tare înspre centrul careului unde Alexa, prost plasat, a deviat mingea în proprie poartă. Vizibil iritați de acest gol căzut din nimic, în ciuda unui joc defensiv aproape fără cusur, alb-violeții au pornit la atac cu toate armele disponibile. Și roadele au apărut imediat: minutul 70, Luchin a fost găsit ideal din liberă de Bourceanu, a șutat la colțul scurt, dar Kuciak a parat; minutul 72 și o fază excelentă a lui Zicu, acesta a trecut de un adversar, a intrat în careu și a șutat tot la colțul scurt, de unde același Kuciack a intervenit salvator; dar nimeni n-a mai putut schimba direcția balonului un minut mai târziu, la o fază - și nu abuzez de acest cuvânt - magnifică de contra-atac, plecată de la deposedoarea lui Sânmărtean în careu de către Luchin, pasă la Goga care a deschis jocul pe dreapta la Zicu, acesta a pasat din trei atingeri către Bourceanu care i-a plasat mingea pe culoar liber lui Goga (de la care plecase faza cu doar câteva secunde înainte!), a urmat o preluare perfectă, avansarea în fugă către poartă și finalizarea fără cusur cu stângul de la 20 metri! Tăcerea s-a așternut peste stadion precum o plapumă groasă, dar, din păcate, alb-violeții nu au căutat să speculeze acest moment prielnic. Astfel, gazdele au revenit în ofensivă și în minutul 76 Milislavjevic a trimis un șut de la distanță peste poartă, oarecum periculos. Presiunea vasluienilor a fost una semnificativă, dar ca pe tot parcursul partidei, aceștia rămâneau fără idei în preajma careului nostru. O ultimă fază cu oareșce potențial a avut loc în minutul 89, când Bello s-a întins la o centrare a lui Adailton, dar nu a reușit să devieze balonul spre poartă. Fluierul final a sosit după patru minute de prelungire și astfel Poli a bifat cu succes această partidă extrem de dificilă.

Chiar nu există multe motive pentru care ar putea fi criticat jocul defensiv al echipei noastre, care a închis mai mereu culoarele gazdelor și a rezistat cu brio la presiunea acestora. Aș spune chiar că reușita celor de la Vaslui a fost oarecum întâmplătoare, fiind însă răsplata pentru echipa care atacă și aduce mingi în preajma careului, chiar dacă fără prea multă clarviziune. Cu Ignjatijevic mai mult al doilea fundaș stânga decât mijlocaș, mai ales în repriza secundă, flancul acela a fost de nepenetrat. De cealaltă parte Luchin a avut mai mult de furcă cu Sânmărtean, a pierdut câteva duleri, dar la fel a avut și intervenții bune.

Din păcate, după pierderea lui Ricketts și introducerea lui Axente, jocul nostru foarte defensiv ne-a limitat opțiunile de atac. Fără viteza canadianului, multe mingi au sfârșit câteva secunde la Axente înainte ca acesta să fie deposedat. De asemenea, susținerea din linia de mijloc nu a fost una deosebit de utilă, astfel că nici Zicu nu a intrat în posesia multor mingi. Pe de altă parte, Bourceanu și Alexa au închis mereu spațiile centrale, au dublat când a fost nevoie (în special Bourceanu pe dreapta), iar la faza golului au fost piese centrale. Aceste minusurui le iei însă ca atare când îți stabilești ca obiectiv să obții un egal, deci ele ar fi de incriminat doar în ideea că am fi putut forța o victorie. Probabil am fi putut, dar riscul nu cred că ar fi fost unul care să merite, căci cu o ofensivă atât de versată ca cea a Vasluiului nu e de jucat, iar concurenții la titlu au dovedit că au capacitatea de a se împiedica oricând. Și dacă e să fie, avem meci direct cu echipa care ne-ar putea depăși în clasament.

Eu sunt satisfăcut de rezultat, dar mi-e foarte clar că nu e nimic câștigat în acest moment. Putem însă privi înainte știind că suntem, în continuare, stăpânii propriului destin.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (6,5) - Luchin (5,5), Burcă (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (5,5) - Ricketts, Zicu (5,5)

Schimbări:

Axente (5) pentru Ricketts (min 20)
Cisovsky pentru Zicu (min 90)
Magera pentru Axente (min 90 + 2)

Întreaga fază la golul lui Goga:

3 mai 2011

Bihorul Beiuș - Poli II 1:1 (1:1)

Am ratat etapa trecută, când mi-am și dorit să merg la meci dar n-am mai apucat, dar poate a fost mai bine așa, decât să particip la prima înfrângere din acest an a echipei secunde (1-3 cu Recaș, gol Boștină).

Astăzi Poli II a făcut egal la Beiuș, grație reușitei lui Popovici din prima repriză.

În rest, trăim cu tensiunea zilelor. Mă întreb cum mă țin nervii joi.

Despre jucători

O mică paranteză mai non-fotbalistică, pentru că așa ne cere cotidianul. O zi furtunoasă în presă astăzi. Mai întâi comunicatul de presă al jucătorilor, iar acum văd niște declarații total ilogice, cretine și copilărești ale incompetenților din conducerea clubului, cum că nu vom face deplasarea sau nu vom intra în teren dacă arbitrează un anume oarecare.

Dar să ne axăm pe prima știe, căci acela este subiectul acestui articol. Mai întâi, o scurtă istorie a clubului după revoluție: echipa ce făcea un egal cu Real Madrid în 1991, ajunge în câțiva ani să se piardă prin ligile inferioare. În lipsa unui investitor interesat, clubul ajunge pe mâna unui mafiot italian, care, mânat de propriile interese dorește să-l mute la București, cu tot cu palmares și istorie. E nevoie de o fuzionare cu un club bucureștean pentru a-l readuce în prima ligă, iar apoi de un investitor bucureștean pentru a se menține și a ajunge să lupte pentru primele poziții. Cu alte cuvinte, un club de a cărui interese le-a păsat numai unor suporteri iubitori, dar neputincioși.

Astăzi pot spune că în sfârșit am găsit la Poli ceva care într-adevăr se identifică cu spiritul clubului și al Timișoarei: jucătorii. Datorită lor Poli a reușit marile performanțe din ultimii 3 ani. Iar acum, când conducerea parcă mai mult pune bețe în roate decât să asigure condiții propice pentru a câștiga titlul, tot jucătorii sunt cei care încearcă să îndrepte corabia. De aceea spun că în toată acestă istorie în care fiecare a tras pentru interesul propriu, jucătorii sunt cei care reprezintă cel mai bine interesele clubului.

Nu pot decât să simt empatie pentru ei. Au obținut 26 de meciuri fără înfrângere, cu multe puncte smulse in extremis, dând dovadă de dăruire și voință până la final. Câți dintre noi am face la fel dacă n-am fi plătiți de 3 luni și în schimb am primi numai critici și jigniri? Și mi se pare mult mai admirabil ca în loc să renunțe și să-și, vorba ceea, bage picioarele în el de titlu și de club, să tragă niște semnale de alarmă, să aducă totul la normal, pentru a se putea pregăti în liniște pentru titlul pe care ni-l dorim și noi, și ei.

Momentul ales mi se pare perfect. Pentru că acum presiunea e la fel de mare și pe conducere, care sper că va îndrepta lucrurile și se va tempera în declarații. În plus, acest demers colectiv are darul și de a-i uni pe jucători, ceea ce sper că se va reflecta și pe teren.

Și oare această atitudine de răzvrătire împotriva tiraniei, nebuniei și a jignirii nu e aceeași cu a celor ce au ieșit în străzi la Revoluție? Trebuie să spun că rareori clubul actual a mai dat dovadă de spiritul reprezentativ al Timișoarei. Mai mult suporterii sunt cei care l-au păstrat viu, ca pe o amintire și l-au infuzat celor veniți din afară în acest club. Dar lucrurile trebuie să stea invers. Sentimentul trebuie să vină de la club spre suporteri, pentru că totul în fotbal pornește de la cei ce intră pe teren. Iar eu cred că astăzi acest lucru s-a întâmplat.

Personal, nici nu mă mai interesează dacă vom lua titlul sau nu. Tot ce-mi doresc e ca acești jucători să fie răsplătiți așa cum trebuie și să mă bucur de realizările lor. Am mai spus-o mai demult, și trebuie să-mi reamintesc, că parcă prea mult ne deziluzionează acest mitologic trofeu. Am ajuns să-l dorim de parcă noi l-am câștiga, de parcă nouă ni se cuvine, iar ei trebuie să ni-l ofere. Nimic altceva nu mai contează. Am văzut opinii cum că jucătorii nu trebuiau să facă demersul acesta, pentru că ei trebuie să se gândească numai la titlu acum. Cu alte cuvinte, să nu aibă dreptul de-ași cere drepturile. Eu sunt prea tânăr, dar poate că unii dintre cititori ne pot povesti cam în ce vremuri un om nu avea voie să-și ceară drepturile. Spiritul Timișoarei? Pfff. Suntem la fel de tirani ca și patronul. La ultimul meci am auzit într-una numai înjurături și jigniri la adresa jucătorilor. Ale lui Iancu sunt chiar finuțe în comparație. Or fi ei uneori mai delăsători, i-am criticat și noi cam des, dar pentru mine, de azi, un lucru e cert.

Poli sunt ei!

Avancronică: Vaslui - Poli

După ce am trecut furtunos prin acest retur de campionat, abia acum începe lupta finală, cea directă. În cele două luni premergătoare, cele trei echipe din frunte și-au pregătit terenul, și-au întărit pozițiile cum au putut. Pentru noi, esențială a fost seria de victorii de la începutul returului, care ne-a adus la nivelul liderului. Au urmat apoi niște meciuri de umplutură în care cele trei candidate s-au întrecut în mediocritate, ca în aceste ultime etape să obținem un mic avans, și să ne avântăm la luptă dintr-o postură puțin mai bună ca adversarii. Acum e momentul să ne amăgim pentru cele 8 puncte pierdute acasă în ultima lună.

Pierzătoarea returului pare să fi fost Oțelul care și-a pierdut avansul de 5 puncte. Totuși, pasa proastă prin care au trecut ar putea fi suspendată odată cu victoria din Gruia. Dar rămâne sentimentul că au pierdut din formă în fața Vasluiului și a noastră.

Dinamo, care au încercat să ne sperie cu o evadare din pluton, au fost repede și previzibil mâncați așa că îi putem scoate din ecuație până la ultima etapă.

Mai rămân adversarii noștri de joi, care, pe drept cuvânt, sunt văzuți favoriți în acest moment. Argumentul cel mai clar este faptul că vor juca acasă, iar cu o victorie vor trece în frunte, programul relativ ușor în continuare putându-le facilita rămânerea acolo.

Totuși, din ce ne-a arătat campionatul acesta, la o a doua privire, finalul nu pare așa ușor pentru Vaslui, urmând deplasări la Astra și Pandurii, echipe care nouă personal ne amintesc de chin și jale. Aș spune că e foarte plauzibil ca Vasluiul să piardă cel puțin 4 puncte în ultimele etape. Ceea ce înseamnă că noi ne-am putea permite 6 puncte pierdute, adică 2 înfrângeri.

Dar să nu privim așa lucrurile. Cu o victorie am deveni clar favoriți, iar Vasluiul ar fi ca și eliminată din lupta pentru titlu. Și un egal e foarte bun, grație faptului că suntem în fața lor. Cum și la adevăr suntem superiori, două egaluri în deplasare la contra-candidate ar fi esențiale. Cu condiția să nu pierdem puncte acasă, bineînțeles.

Asta e situația, dar miza o știe toată lumea, inclusiv jucătorii. Nu mai există discuții, trebuie să dea totul pe teren. Pentru victorie! Cred că Uhrin n-ar trebui să schimbe prea mult echipa din ultimele două partide. Mai mult ca sigur Zicu va reveni, dar apărarea și mijlocul au părut foarte robuste, așa improvizate cum au fost. Mai ales că a mers bine așa, să schimbi formația în 3 zile mi se pare periculos.

Hai Poli!

30 aprilie 2011

Poli - FC Brașov 2:0 (1:0)

În sfrârșit, o victorie cum se cuvine acasă! Alb-violeții au făcut un meci destul de bun astăzi, în aceeași formulă care a adus cele trei puncte de la Cluj, și asta în ciuda faptului că adversarul a fost unul redutabil, care și-a dorit mult să lase o impresie pozitivă - și, probabil, să ia niște puncte. E un campionat destul de ciudat acesta, în care mijlocul clasamentului se întinde valoric de la primul loc neretrogradabil la poziția a patra.

Meciul a început greoi, fără mari ocazii până la reușita lui Bourceanu din minutul 35. În acest răstimp, echipele s-au duelat la mijloc și exceptând un șut mai sănătos al lui Ricketts (min 18) și unul mai puțin sănătos al lui Goga (min 30), nu au fost alte faze de semnalat. A durat puțin până ce Bourceanu și-a găsit poziția în flancul drept, unde mai mereu era liber, și până la faza golului acesta a devenit gradual tot mai percutant în flanc. În plus, se vedea o mare dorință de joc la el, încercând să stimuleze și publicul să susțină echipa. A venit, așadar, minutul 35: Ricketts a primit o pasă interesantă de pe flancul stâng (Sepsi, după reluări), a suflat acrobatic mingea fundașilor adverși, aceasta ajungând la Bourceanu care a marcat cu un șut pe jos! Brașovenii nu au avut convingerea că trebuie să atace în minutele rămase din prima repriză, deci nu s-au mai semnalat ocazii până la pauză.

În mitanul secund Poli a ales să joace defensiv, uneori chiar prea defensiv pentru sănătatea rezultatului. Oaspeții au fost foarte motivați încă din debutul reprizei, au introdus doi jucători proaspeți pe teren și au amenințat prima oară poarta lui Taborda în minutul 50, când un șut a trecut de puțin pe lângă. Un minut mai târziu a fost nevoie de o paradă fantastică a portarului portughez, după ce o lacună defensivă pe flancul stâng al apărării noastre a permis brașovenilor să pătrundă mult în careu, mingea a ajuns în poziție centrală de la cam 17 metri de unde Chipciu a șutat în forță, dar Taborda a parat. Ricketts putea și trebuia să dubleze avantajul nostru de pe tabelă în minutul 52, când a scăpat singur singurel cu portarul după pasă a lui Tameș, dar a finalizat foarte slab, șutând în portar, doar ca mingea să ajungă la Goga care deși a avut timp să pregătească o execuție decisivă, a finalizat slab până la urmă, cu un șut pe lângă. Oaspeții au fost din nou periculoși în minutul 58 la un fault în marginea careului al lui Luchin, dar tot Taborda a fost pe fază și a respins șutul lui Ilyes. Dusan a făcut apoi o mișcare inspirată, introducându-l pe Zicu în locul lui Ignjatijevic, și la nici cinci minute de la intrare, Zicu a trimis o pasă luminoasă către Goga, acesta a protejat bine balonul, a pătruns în careu și a marcat! Brașovenii au revenit rapid la forcing-ul lor, iar Poli, deși golgheterul nostru avea o excelentă poftă de joc, nu a reușit să obțină maximul din șansele de contră, fiindcă atacanții se tot trezeau ajunși în ofsaid când venea momentul pasei. Tot Taborda a fost cel care a strălucit în minutul 84, când a parat un șut trimis la firul ierbii din apropiere, chiar genul de șut la care Panti are de obicei mari probleme. Imediat după această fază, Magera putea să-și treacă și el numele pe lista marcatorilor, a încercat un lob de la treizeci de metri, portarul fiind mult ieșit, dar nu a reușit decât să trimită mingea în brațele acestuia. Nu au mai fost evenimente deosebite până la final, astfel că Poli a obținut o victorie foarte importantă, care ne pregătește pentru acest sfârșit tensionat de campionat și, în special, partida foarte importantă cu FC Vaslui de etapa viitoare.

S-a remarcat și astăzi jocul defensiv solid al echipei (deși Ghionea a avut câteva scăpări), precum și determinarea unor jucători din linia mediană/atac, precum Bourceanu și Ricketts. Dincolo de toate, față de celelalte partide, e evident că acuma avem ocazii, că nu facem la fel de multe cadouri și că vrem să câștigăm. Nu am gestionat însă ideal finalul de meci, cu multele mingi oferite adversarilor prin degajări lungi și am oferit prea mult timp și spațiu jucătorilor brașoveni când se aflau în preajma careului nostru cu mingea la picior. Din fericire, Taborda a făcut o partidă excelentă, dar alături de el îl remarc în special pe Burcă, a cărui intervenții au fost și ele decisive în mai multe rânduri. La mijloc jocul lui Tameș nu a fost mereu convingător, deși a dat câteva pase bune, pierzând însă și numeroase baloane relativ ușoare. De fapt, nici Goga nu a strălucit, dar a lucrat foarte bine la faza golului doi, care ne-a oferit liniștea de care aveam nevoie.

Mă aștept ca Zicu să intre totuși în primul unsprezece cu Vaslui, aceasta fiind și singura modificare pe care mi-o imaginez, căci astăzi a evoluat foarte promițător. Sunt convins că mai ales dacă avem oportunitatea unui joc pe contre, poate face lucruri furmoase împreună cu Ricketts. Va fi o adevărată probă de caracter acest final de sezon, iar dacă alb-violeții reușesc să se ridice la înălțimea partidelor care urmează, vor fi cu adevărat fantastici.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (7) - Luchin (6), Burcă (6,5), Ghionea (5,5), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Alexa (6), Tameș (5), Ignjatjievic (5,5) - Goga (6), Ricketts (6)

Schimbări:

Zicu (6) pentru Ignjatjievic (min 58)
Magera pentru Goga (min 80)
Nikolic pentru Ricketts (min 87)

27 aprilie 2011

U Cluj - Poli 1:2 (0:2)

Vreau să încep această cronică prin a-l felicita pe Dusan Uhrin, nu doar pentru că a făcut magia pe care am cerut-o de la el ci și pentru că a dovedit că citește Cronica Violetă și mai și urmărește ce am de zis pe forum. Mai serios acuma, Poli și-a schimbat primul unsprezece, atitudinea față de joc și, ca să vezi, a făcut prima partidă bună după multe vreme. Cu o echipă defensivă, Ricketts în avanposturi, o linie de mijloc fără Zicu și Magera, cu Ignjatijevic poziționat mijlocaș stânga (a cărui nume am învățat să-l scriu), alb-violeții au evoluat cu multă maturitate și precizie.

Clujenii veneau cu mare elan în această partidă, fiind într-o formă bună și cu un joc nu fără părțile lui plăcute ochiului. N-au fost însă pregătiți să înfrunte o echipă atât de diferită față de cea pe care o cunoșteau, deși ar fi putut fi induși în eroare de începutul pe care au părut să-l controleze. Era însă ceva steril în dominarea lor, astfel că nu a mirat faptul că prima ocazie ne-a aparținut nouă: în minutul 16, Ricketts a luat fața fundașilor adverși și a șutat din voleu, puțin peste poarta lui Popa. Gazdele au devenit imediat mai temătoare și alb-violeții au început să beneficieze de faze fixe din zone interesante. Popa a prins întâi la lovitura de cap a lui Ghionea, dar nimeni n-a mai putut interveni în minutul 22, când Ricketts a deviat cornerul lui Bourceanu către Alexa și acesta a marcat, fiind scăpat complet din marcaj. Jocul a revenit la tiparul primului sfert de oră, cu dominarea clujenilor, dar tot Poli a avut următoarea ocazie de gol în minutul 40, când Sepsi a pătruns în careu pe stânga, dar a șutat și el puțin peste. Pericolul la poarta noastră părea să vină la fazele fixe, căci după indecizia lui Taborda la un corner, a urmat o liberă de pe dreapta la finalul căreia mingea a lovit bara, Niculescu fiind lăsat liber în partea stângă de atac a gazdelor. Ca la carte însă, Poli a lovit iarăși pe contră, Tameș lansându-l ideal pe Ignjatijevic, care l-a driblat pe Popa și a înscris cu poarta goală! U Cluj ar fi putut reduce din handicap încă înainte de pauză, iar la o fază fixă, dar lovitura de cap a unui jucător advers a trecut nesperat pe lângă.

Alb-violeții și-au văzut de treabă după pauză și păreau să aibă o soartă ușoară în fața unui adversar neputincios, până în minutul 59. Atunci, Cojocnean a trimis o pasă foarte inteligentă la întâlnire, Niculescu a avut prim planul și a finalizat pe lângă Taborda, ieșit în întâmpinare. Aș spune însă că portughezul nu a închis bine unghiul și acest gol i se poate atribui într-o mare măsură. Din fericire nu s-a schimbat nimic în joc, iar odată cu intrarea lui Magera și apoi Zicu, Poli a părut foarte stăpână pe sine. S-a remarcat jocul bun la pressing făcut în această parte a jocului, ceea ce a dus la câteva recuperări interesante, dar nefructificate. Goga a fost aproape de a tranșa partida în minutul 83, când a reușit o trecere bună în fața unui fundaș advers (după o lansare a lui Zicu), dar acesta a revenit din spate, cu prețul unei accidentări. Astfel, gazdele au rămas în zece și ne-au permis să controlăm destul de liniștiți finalul de meci. De fapt, exceptând un șut pe lângă a lui Menassel în minutul 69, clujenii nici nu au mai avut alte șanse semnificative de gol.

Recunosc că nu speram la această victorie, dar ea a fost rodul schimbărilor care s-au impus pentru a sparge letargia ce domina jocul echipei noastre. Mișcările făcute de Uhrin au avut efect maxim, Ricketts jucând un rol central la primul gol, în timp ce Tameș a fost pasatorul la golului marcat de Ignjatijevic - deci trei titulari nebănuiți care au decis meciul. În mod previzibil, jocul pe flancuri a fost unul destul de compact cu jucător predispuși la eforturi defensive și astfel nu a oferit multe șanse gazdelor, chiar dacă Cojocnean, de la care nu mă așteptam să ajungă să joace atât de bine, ne-a dat câteva bătăi de cap. E greu să critci prestația unui jucător, când e clar că acest rezultat a fost rodul unei veritable munci în echipă, dar i-aș evidenția pe Ghionea, Ignjatijevic și Ricketts, pe cel din urmă în special pentru că a intrat titular cu mare responsabilitate, deși fusese puțin folosit, și s-a dovedit un bun muncitor și un atacant cu potențial de pericol. Nu vreau să-i ignori pe cei doi închizători, Alexa și Bourceanu, care au conlucrat bine în tentativa de a evita un tăvălug advers asupra apărării noastre, atât prin recuperări, cât mai ales printr-o organizare bună a jocului.

Există, în sfârșit, un motiv sănătos pentru care putem spera mai departe, dar va fi nevoie de prestații cel puțin la fel de bune în meciurile rămase pentru a duce lupta până la capăt. Cea mai mare satisfacție este însă faptul că Dusan a găsit astăzi o parte din soluția la problemele echipei și, să sperăm, acest lucru va permite tuturor jucătorilor să abordeze cu mai multă încredere partidele rămase.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (5) - Luchin (6), Burcă (6), Ghionea (6,5), Sepsi (6) - Tameș (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (5), Ricketts (6,5)

Schimbări:

Magera (5,5) pentru Tameș (min 66)
Zicu pentru Ricketts (min 69)
Nikolic pentru Goga (min 90+3)

23 aprilie 2011

Poli - FCM Târgu Mureș 0:0

Nimic nou în jocul Politehnicii, chiar și în fața unui adversar care n-a avut mai nicio ambiție ofensivă și s-a apărat cu majoritatea echipei pe parcursul întregului meci. E puțin frustrant, fiindcă circumstanțele ne-au fost din nou prielnice, iar la cum joacă toate formațiile implicate în lupta pentru titlu, nu poți știi ce puncte o să-ți fie suficiente.

Mă cam doare capul, motiv pentru care nu voi intra în detaliile partidei. Spun doar că alb-violeții au avut o șansă foarte bună pe finalul primei reprize, când la o fază fixă Zăgrean a trimis cu capul exact în portar, deși o minge măcar puțin plasată ar fi fost suficientă pentru deschiderea scorului. În rest, multă indecizie în preajma careului și ocazii minime.

După pauză nu s-a schimbat mare lucru. Magera a avut trei oportunități, dar de două ori a șutat foarte slab și o dată a intervenit portarul advers. Acesta a fost decisiv și în minutul 90, când a parat un penalty executat de Zicu, după un henț în careu. Și așa, Goga putea să marcheze în minutele de prelungire, dar șutul său năprasnic a mers pe lângă.

Cu această lovitură de pedeapsă ratată drept coliva de pe tortul dezarmării care este jocul lui Poli, eu mă declar resemnat. Nu doar fiindcă e mai simplu să o fac și toți indicatorii arată că nu există motive de sperat (nu că speranța ar trebui să fie neapărat susținut de motive), ci fiindcă nu mai am energia să rezist cu brio acestor deziluzii. Sper să creadă cei care trebuie să creadă, dar am impresia că nici ei nu o fac, la cum se prezintă pe teren.

Aș mai remarca doar că mai mulți jucători au părut sleiți, dacă nu de la bun început (Zicu), atunci cu siguranță în repriza secundă (Curtean, Magera, Goga). Și urmează o nouă etapă miercuri...

Suferința la fotbal e deci mare, perspectivele sunt sumbre, dar e bine că uneori viața nu se rezumă la asta, chiar dacă amăgirea e greu de ignorat.

Să aveți un Paște fericit!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (5,5), Burcă (5,5), Ghionea (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5), Alexa (5), Magera (5), Goga (5) - Zicu (4,5), Zăgrean (5)

Schimbări:

Tameș (5,5) pentru Curtean
Taborda pentru Pantilimon
Nikolic pentru Zăgrean

22 aprilie 2011

Postolache la Poli

Declarat recent liber de contract, Marius Postolache a fost înregimentat la Poli pentru trei ani de zile, conform Prosport. De origine din Timișoara, mijlocașul care a evoluat cel mai recent la Sportul Studențesc a împlinit 27 de ani în februarie. Anul acesta a jucat 21 partide pentru studenți, fiind integralist doar de trei ori.

Nu mi-e încă foarte clar dacă poate evolua din acest moment, dar ar fi ciudat să fi fost luat în perspectiva unui viitor plin cu semne de întrebare. E un jucător cu oarecare experiență și din oraș, dar nu prea îmi dau seama ce rol ar putea juca în acest final de sezon.

CSM Școlar Reșița - Poli II 0:1 (0:0)

Poli II se ține foarte tare și mai leagă o victorie de acest șir impresionant. De această dată reușita decisivă a venit pe final de meci, în minutul 88, prin efortul lui Boștină.

Se cuvin felicitări!

21 aprilie 2011

Între pase

Deși s-a vorbit destul despre ultimele meciuri ale alb-violeților, despre cauze nu s-a vorbit deloc. În schimb au continuat dialogurile și acuzele la adresa altor cluburi și personaje din fotbal, în stilul brevetat. Culmea, ce m-a iritat cel mai mult a fost declarația lui Chivo, cum că poimâine învingem și revenim pe primul loc.

Nu e prima oară când vorbele ne-o iau înainte și au un temei îndoielnic. Îmi vine greu să înțeleg de ce ne implicăm într-un asemenea duel al declarațiilor, de parcă ar avea vreo valoare aceste enunțuri. Nu am nimic împotriva politicii de susținere publică a echipei, dublată și de declarațiile recente ale lui Marian Iancu, dar mă deranjează că nimeni nu vorbește de probleme și soluții la probleme. Chiar și dacă sunt probleme interne, impresia lăsată în general este că echipa are nevoie doar de susținere și încredere, ca și cum tribunele pline vor transforma suferința și haosul ultimelor etape într-un joc entuziasmant și convingător - sau măcar suficient.

E un cerc vicios: dacă echipa nu joacă bine, nu are parte de susținerea reală a celor care populează tribunele. Adică, un stadion plin cu o echipă care nu câștigă poate fi mai dăunător decât un stadion umplut cu moderație în aceleași condiții. Răbdarea multora e pe sfârșite și mai ales cei care nu stau alături de Poli indiferent de circumstanțe sunt mai puțin flexibili și mai ușor iritați. Dacă adaugi puțin gaz pe foc cu o declarație de genul celei a lui Chivo, riști să te expui unui mediu ostil chiar la tine acasă atunci când iți este mai greu. Galeria, care aproape mereu a susținut echipa cu un devotament admirabil, nu poate acoperi vorbele grele și oftatul de nemulțumire a douăzeci de mii de spectatori, iar de la oftat la huiduieli mă tem că pasul e unul mic.

Pe de-o parte, nu e greu să uiți ce eforturi a făcut echipa pentru a se afla aici, dar pe de altă parte bântuiala sfârșiturilor slabe de sezon și a repetatelor înecări la mal devine mereu apăsător de pregnantă în această perioadă. Presiunea e deja destul de mare din toate părțile, deci nu cred că e cazul să o ajutăm să escaladeze limitele beneficului mai mult decât au făcut-o până acuma.

Cât despre cum se poate câștiga, a arătat-o Real aseară: e mai bine să fii agresiv, dar merge și când te aperi bine reușind să convertești șansele care ți se ivesc. Poli nu pare capabilă să fie agresivă, deci cred că o defensivă bine organiztă și complet funcțională reprezintă principala speranță. Mai important însă este că reușim să înscriem și fără să încercăm în mod obsesiv, un element cheie pentru succes. Din scaunul meu de la Bocșa spun că aceasta este calea pe care am putea s-o încercăm, pentru că avem jucători defensivi de bună calitate, care au arătat că știu cum să se apere în meciul cu Steaua. Dar trebuie mai multă atenție și mai mult dublaj, în special pe flancuri, dacă e să acceptăm această cale.

Eu m-aș hazarda și la niște schimbări în echipă care să o plieze mai mult pe un asemenea joc, dar, din nou, eu stau pe scaun și mă joc FM. Acolo nici măcar nu e accidentat Mansour.

17 aprilie 2011

Rapid - Poli 3:2 (2:1)

Din păcate, nu s-a schimbat nimic de la ultimele partide nici în calitatea jocului lui Poli, nici în atitudinea alb-violeților. Implicit, după un meci dominat copios de gazde, a venit și, s-o zicem, bine-meritata înfrângere, împotriva unui adversar montat, cu dorința de a câștiga, dar în media ultimilor adversari care ne-au pus la colț chiar și pe teren propriu. Cu această ocazie a luat sfârșit o serie incredibilă de 26 de meciuri fără înfrângere, care chiar dacă nu a fost frumoasă, în adevăratul sens al cuvântului, reprezintă o reușită absolut incredibilă pentru un fotbal în care constanța e un element atât de firav și timid.

Partida a început cu elanul impunător al rapidiștilor și o serie misterioasă de erori în apărarea noastră. Principalul protagonist a fost Sepsi, care a părut stângaci în primul sfert de oră, dar asta și datorită faptului că Roman, adversarul său direct, era în mare formă. Prin urmare, nu a fost o surpriză imensă când Rapid a deschis scorul în minutul 12, la o fază de contraatac: mingea a ajuns pe dreapta la Bozovic care l-a fentat pe Helder, brazilianul aruncându-se să-l blocheze, dar în schimb i-a oferit un culoare ideal de șut și jucătorul de bandă al gazdelor nu a iertat. Golul i-a mobilizat puțin pe alb-violeți și aceștia au început să urce, tiptil tiptil, în ofensivă. Și, ca să vezi, simpla prezență în atac a dus la golul egalizator în minutul 19, căci Axente a trimis o centrare înaltă de pe dreapta și Glauber a intervenit prost, trimițând mingea către Zicu, golgheterul nostru marcând cu un voleu frumos. Deși meciul a devenit mai echilibrat în continuare, tot Rapidul a avut inițiativa. Ocaziile de gol nu s-au înghesuit să apară, dar era destul de clar că nu putem să ne bazăm în mod deosebit pe jocul defensiv de astăzi, dat fiind că practic toți jucătorii din apărare au comis greșeli de un fel sau altul. S-a remarcat în mod special lipsa determinării la alb-violeți, a plăcerii de a fi pe gazon și a lupta pentru victorie, ceea ce a cauzat o delăsare greu de înțeles. La o fază care a exemplificat întocmai acest lucru, Rapid a trecut din nou în avantaj: Spadacio a ajuns cu mingea în fața careului și a ținut-o secunde bune neatacat, în timp ce Roman aștepta în spatele lui Sepsi, iar atunci când în sfârșit brazilianul a trimis o pasă lobată pentru mijlocașul dreapta al rapidiștilor, numai apărătorii noștri să fi fost surprinși, căci atât a așteptat Roman, care a înscris cu sete la colțul lung. Reacția alb-violeților nu a fost la fel de bună ca după primul gol și tot rapidiștii puteau marca la o acțiune incredibilă a lui Bozovic, care a trecut spectaculos de Cisovsky și a șutat, Panti reușind să pareze. În ciuda lipsei de perspective a jocului nostru, Poli a avut o șansă de a egala chiar înainte de pauză, când după o fază fixă mingea a ajuns la Tameș la marginea careului și acesta a pasat inteligent, peste apărare, lui Goga, dar șutul a mers doar în plasa laterală.

Nimic nou nu s-a întâmplat după pauză, jocul fiind reluat în cam aceeași parametri. Presiunea gazdelor, în special pe flancul drept în a doua parte a jocului unde Helder urca mai mult și uita să coboare, a culminat cu o nouă reușită în minutul 60. De această dată Cisovsky a fost principalul inculpat, fiind depășit în viteză de Pancu la o lansare în adâncime, și atacantul rapidiștilor a finalizat la colțul lung, profitând și de o poziționare slabă a lui Pantilimon. Putea fi 4-1 în minutul 67, când o altă fază pe dreapta a fost încheiată cu o centrare în fața porții, de unde Spadacio a trimis către gol, doar intervenția foarte bună a lui Panti salvându-ne de o umilință. Deși gazdele s-au retras, alb-violeții pur și simplu nu au reușit să lege trei pase în jumătatea adversă, iar în minutul 77 Pancu a fost din nou aproape de gol, dar același Panti a intervenit. Culmea, partida s-a reaprins în minutul 85, când Poli a marcat la o eroare de marcaj/gândire ca urmare a unui corner executat de Curtean, mingea fiind trimisă cu capul de Zăgrean, Bornescu a parat, dar doar în piciorul lui Alexa care astfel a înscris. Rapidiștii au trecut degrabă la o tactică de tragere de timp, ajutați fiind și de intervențiile irascibile ale jucătorilor noștri. Chiar și așa, Zăgrean a fost oarecum aproape de a egala în minutele de prelungire, când a primit o minge deviată cu capul, dar șutul său nu a avut nici forță și nici plasament. Fluierul de final a pus punct acestei noi partide de maximă suferință, care nu mă lasă decât întrebându-mă cea mai firească întrebare: care e problema cu Poli?

E drept că primul unsprezece, chiar dacă destul de complet, conținea câțiva jucători proaspăt recuperați, dar și așa nu îmi dau seama ce cauzează lipsa de ambiție și de vână din jocul nostru. Dacă cumva nu era clară absența acestor elemente din prestația noastră, atunci cu siguranță faptul că am luat un singur cartonaș galben evidențiază că ceva nu a fost chiar în ordine, asta de la o echipă care a luat în medie trei galbene pe meci în acest sezon.

Oportunismul nostru maxim este singurul lucru de bun augur cu care rămânem ca urmare a înfrângerii de astăzi, dar în rest absolut nimic n-a mers. Apărarea, precum am mai spus, dezorganizată, lentă, nesigură, depășită în nenumărate rânduri. Mijlocul a avut un randament foarte scăzut al paselor bune date în față și s-a remarcat prin destule mingi pierdute ușor, în special prin Bourceanu. Dacă Tameș măcar a mai coborât în ajutorul construcției, chiar dacă cu eficiență redusă, Zicu și Goga aproape că nu au fost de văzut în jumătatea proprie, ceea ce explică și de ce au fost așa de periculoși rapidiștii pe flancuri, cu jucători rapizi în dueluri 1v1, fără dublaj. Zicu a încercat să ducă mingea înainte în câteva rânduri, a încercat niște combinații, dar nu a părut să aibă cu cine. Și Goga a încercat câte ceva când a ajuns mingea pe la el, dar problema e atitudinea asta de așteptare perpetuă. Bietul Axente de abia dacă a avut mingea la picior, dar atunci când a avut-o nu s-a descurcat rău, oferind și centrarea bună la primul gol. Schimbările nu au modificat mare lucru, ceea ce era de aștepta, fiindcă echipa suferă de o problemă cronică, nu de vreo carență punctuală ce poate fi corectată ușor. Jucătorii introduși s-au integrat rapid în letargia generală a echipei, deci nu au putut produce o schimbare.

Dacă tragi linia, nu e un dezastru în clasament, dar n-a fost un dezastru nici după ultimele semi-eșecuri. Dezastrul stă după colț, căci dacă Poli nu se trezește și nu începe să joace fotbalul pe care l-a arătat la acest început de retur, ce măcar prezenta o apărare solidă și de încredere, atunci riscul de a ieși de pe primele cinci locuri este unul real. Țin să scot în evidență faptul că, în mod normal, nu aș căuta să-mi imaginez potențialul dramatic al unui asemenea moment, dar această înfrângere nu este o întâmplare, este consecința jocului fără sare și piper și carne și cartofi pe care îl etalăm de câteva etape încoace. Nu-mi dau seama care este problema principală a echipei, dacă e vorba de faptul că starea fizică subminează capacitatea psihică de a lupta pentru victorie sau dacă este o complicație de altă natură/cu alte ramificații.

Precum am zis și ultima oară, e momentul în care un antrenor își poate arăta valoarea.

Poli: Pantilimon (6) - Helder (4,5), Cisovsky (4), Ghionea (5), Sepsi (4,5) - Bourceanu (5), Alexa (5,5) - Goga (5), Tameș (5), Zicu (6) - Axente (5,5)

Schimbări:

Curtean (5) pentru Tameș (min 59)
Zăgrean (5,5) pentru Axente (min 62)
Nikolic pentru Bourceanu (min 80)

15 aprilie 2011

Poli II - Luceafărul Oradea 2:0 (0:0)

Echipa secundă se ține tare și a mai obținut o victorie, învingând chiar liderul campionatului.

Cu ceva întăriri de la prima echipă, alb-violeții au reușit să spargă gheața în minutul 59, când Popovici a finalizat o fază făcută de Matei. Jitaru a mărit avantajul de pe tabelă șase minute mai târziu, când a scăpat singur cu portarul și a marcat cu o scăriță.

Mai mult, Lepmets a reușit să pareze un penalty în minutul 77.

Poli II: Lepmets - Dăruială, Krejci, Ilie, Cuciorvă, Matei, Poparadu, Popovici, Jitaru, Rocha, Boştină

13 aprilie 2011

Poli - Pandurii 2:2 (1:1)

Ultima oară am fost puțin criticat pentru sintagma "suferit în ultimul hal", pe care am folosit-o pentru a caracteriza jocul nostru din partida cu Sportul. Din păcate meciul de astăzi mi-a oferit ocazia să văd o repriză atât de slabă și de haotică din partea alb-violeților, încât nici nu știu cu ce să o compar sau cum să îi spun. Am scăpat din nou cu un gol în minutul 90, întâmplător, dar trebuie schimbat ceva în maniera noastră de joc, căci altfel prima înfrângere va avea loc în mod inevitabil într-un viitor nu prea îndepărtat.

Ocaziile nu au fost multe în această partidă, de ambele părți - de fapt, dacă stau și mă gândesc, a cam fost o situație de ocazia și golul. Repriza întâi a fost destul de echilbrată, astfel că până la golul nostru doar un șut de la marginea careului al oaspeților și o lovitură de cap pe lângă a lui Zăgrean au mai animat jocul. În minutul 26, Goga a făcut o fază bună la colțul terenul și a reușit să trimită o centrare ideală pentru lovitura de cap a lui Magera, care nu a ratat, prefațând ceea ce putea să fie o victorie destul de facilă. Pandurii nu au arătat cine știe ce forță ofensivă, iar în minutul 35 Zicu era cât pe ce să ciupească o minge peste portar, dar a trimis-o, în același timp, pe lângă poartă. Uhrin a fost forțat să îl înlocuiască pe Scutaru cu Ignjatijevic cu câteva minute înainte, iar apărarea noastră a părut rapid dereglată, astfel că golul egalizator care a picat în minutul 38 a fost o urmare a unei serii de indecizii: o centrare a plecat de pe stânga apărării noastre, Luchin, în principal, și-a pierdut omul din marcaj, așteptându-se însă ca Helder să-l susțină în spate, dar cum acesta nu a fost acolo, Vranjes s-a trezit complet liber și a înscris cu un voleu frumos de la marginea careului.

Nimic nu s-a mai întâmplat până la pauză, când oaspeții au trecut de la echipamentul negru la unul alb, pentru a-i putea distinge mai civilizat pe teren. Din păcate ei s-au remarcat mai bine între ei și în minutul 47 o pasă lungă care părea să meargă spre un jucător aflat în ofsaid a fost tratată cu lejeritate de Ghionea și Luchin, numai că din spate a venit un alt jucător gorjean, anume Lemnaru, care a rămas singur cu portarul și a înscris pe sub Pantilimon. E drept, și dacă nu i-ar fi indus în eroare jucătorul poziționat acolo la derută, Lemnaru a plecat de la limita ofsaidului și ar fi fost greu de prins din urmă. Ceea ce a urmat după această reușită a fost un fotbal de foarte joasă calitate din partea jucătorilor noștri. Practic formația s-a împărțit în doua - cei care stăteau în atac și cei care stăteau în apărare - iar între ei era un mare petec de teren în care se aflau doar oaspeții la recuperare. Nervii și frustrarea au devenit tot mai evidente pe parcurs ce partida înainte, la fel ca și lipsa de soluții și idei a echipei. Așa un joc fără orizont și fără cumpătare nu am mai văzut de multă vreme din partea Politehnicii și din acest motiv nu aveam nicio speranță reală la egalare. Șanșa a fost însă din nou de partea noastră, căci în minutul 90, după un corner și puțin ping-pong, mingea a ajuns la Zicu în interiorul careului și golgheterul nostru, care până atunci fusese la fel de puțin prezent în joc ca și în meciul cu Sportul, a marcat plasat cu piciorul drept. Fluierul final a venit după alte trei minute de prelungire, în care nu a mai fost timp de nicio fază periculoasă de atac.

Stau și mă gândesc cât de importante sunt cele două absențe din apărarea noastră, Sepsi și Cisovsky. Fără ei am primit șase goluri în trei partide, după ce primisem doar două în primele cinci meciuri ale anului. Ignjatijevic, al cărui nume trebuie în continuare să-l verific de fiecare dată pentru a mă asigură că îl scriu corect, a fost în ingrata poziție de a fi schimbat după ce fusese introdus pe parcursul meciului, iar Luchin pur și simplu nu pare să se regăsească. Totodată, Helder îmi lasă impresia că e obosit, astfel că durerea e mare în spate. Aș mai evidenția și faptul că Zicu, a cărui prestații au fost modeste în ultimele partide, lucra foarte bine cu Sepsi și avea cu cine intra în combinații, ceea ce nu se poate spune despre Scutaru sau Ignjatijevic. Adevărul e că nici Zicu nu pare foarte proaspăt, iar Magera, după ce a fugit ca nebunul o repriză, de abia se mai mișca în a doua. În plus, amândoi au ușoare accidentări. Deci nu ne e ușor din acest punct de vedere. Numai Goga ce mi-a plăcut ceva mai mult astăzi.

Dar avem și reale probleme de concepție ale atacului și nu știm să fim deosebit de eficienți în joc. Cu două vârfuri înalte, ar trebui să existe ceva susținere de la mijloc pentru a putea face ceva cu mingile lungi trimise către alde Magera și Zăgrean. Același lucru e valabil când ei presează nefiind însă susținuți de la mijloc. Pare să ne lipsească și o minte limpede, deși avem destui jucători experimentați, căci altfel nu îmi explic maniera disperată în care a jucat echipa aproape o repriză întreagă. Trebuie cumva rectificate măcar în parte aceste chestiuni.

Stăteam și mă întrebam în ce măsură putem spera la o schimbare la față a echipei, de care avem atâta nevoie și cât mai curând. Principala mea bază pentru orice optimism este revenirea jucătorilor din apărare, ceea ce ne-ar putea permite să înscriem mai puțin, dar să obținem mai multe puncte. Mai am nădejdea că Zicu va reuși să reintre în joc odată cu apariția lui Sepsi pe flancul stâng al apărării. E clar însă că avem nevoie de puțină calitate în joc ca de aer, căci în ultimele partide ne-am prezentat mai mult ca o echipă de mijlocul clasamentului (ca să fiu diplomat), decât de una din fruntea lui. La clasamentul propriu-zis nici nu mă uit, de înșelător ce e.

Poate ar fi momentul în care și Dusan să facă puțină magie.

Poli: Pantilimon (5) - Helder (5), Luchin (5), Ghionea (5), Scutaru (5,5) - Goga (6), Burcă (5), Bourceanu (5,5), Zicu (5,5) - Magera (6), Zăgrean (5)

Schimbări:

Ignjatijevic (5) pentru Scutaru (min 30)
Rocha (5) pentru Burcă (min 59)
Ricketts pentru Ignjatijevic (min 78)

10 aprilie 2011

Sportul - Poli 2:3 (1:2)

După un meci din care nu era prea clar ce echipă este la polul neplăcut al clasamentului, alb-violeții au scăpat cu o victorie mai mult decât nesperată, grație reușitei din ultimul minut al lui Goga. Celelalte două goluri au fost marcate de Zăgrean.

Am scris o cronică lungă și frustrată, iar probabil drept pedeapsă am pierdut legătura la internet când am vrut să public articolul și s-a dus. Deci voi fi mult mai concis de această dată.

Sportul a marcat repede, în minutul 4, la o eroare a lui Ignjatievic și a fundașilor noștri centrali, Ferfelea demarcându-se ușor și finalizând fără probleme. Putea fi 2-0 înainte de absolvirea primului sfert de oră, dar Panti a intervenit bine la un șut al lui Maxim. Apoi alb-violeții au controlat partida teritorial, dar de abia în minutul 30 și-au creat prima ocazie, când au și înscris: Tameș l-a lansat pe Zăgrean și acesta a marcat la colțul lung cu un șut frumos. Din păcate atitudinea a fost deficitară în continuare și gazdele au preluat inițiativă. Am avut însă șansa unui gol în minutul 45+1, când același Zăgrean a deviat în poartă o liberă bătută de Bourceanu, profitând și de eroarea portarului advers.

După pauză Zăgrean putea să ne ofere un minim de confort, însă în minutul 50 nu a reușit să marcheze din poziție de unu la unu cu Viciu. Încet, încet Sportul a început să domine tot mai autoritar, ceea ce a durut destul de mult în contemplarea partidei. Cu siguranță gândul că un asemenea joc nu ne poate ajuta să câștigăm titlul a trecut prin capetele multora în acel moment și cu siguranță prin capetele mai multora după ce Bălan a egalat în minutul 78, surpinzându-l pe Panti cu un șut lobat pe spate, care a prins vinclul porții. Panti a intervenit însă salvator la faza imediat următoare, în fața lui Ferfelea, scăpat singur cu portarul nostru. Apoi Teo Crăciunescu a arătat un al doilea galben unui jucător al gazdelor, dar a uitat să-l elimine, și imediat aceștia au avut o mare ocazie de tranșa partida, dar nu au reușit s-o facă. Realizându-și eroarea, arbitrul l-a eliminat pe jucătorul Sportului, ceea ce nu i-a făcut însă pe aceștia să se retragă din ofensivă. Tocmai în ultimul minut al prelungirilor, când speranța era la un minim absolut, Goga s-a trezit cu minge venind ca urmare a unui corner advers, a preluat bine și a pornit vijelios spre poarta apărată de Viciu, pe care l-a învins cu o finalizare de bună calitate.

Am respirat extaziat câteva clipe, înainte să mă gândesc cât de important este să învățăm ceva din această reușită nesperată, care ne ține acolo sus. A fost greu mai ales fiindcă rezervele nu au arătat mare lucru, Ignatijevic, Scutaru și Luchin fiind vinovați într-un fel sau altul la cele două goluri primite. Nici Zicu nu a reușit să iasă în evidență astăzi, dar probabil și poziția mai ofensivă l-a dezavantajat. Bravo lui Panti, Zăgrean, Bourceanu și Goga, care au reușit să mențină/creeze un mic momentum pentru alb-violeți astăzi.

Dincolo de toate, contează că rămânem sus la capătul acestei perioade infernale de meciuri, ceea ce ne va permite să fim pe fază în acest final de campionat. Nimeni nu poate prezice cu precizie ce se va întâmpla, ce ritm vor menține celelalte echipe și cum va fi revitalizată echipa noastră odată cu revenirea câtorva dintre absenții de astăzi. Dar trebuie să avem o atitudine mai pozitivă în joc și să legăm totuși niște pase, spre deosebire de astăzi.

P.S. Am făcut două ajustări la note, la Bourceanu și Magera, autori a câte o pasă de gol.


Poli: Pantilimon (6) - Helder (5), Luchin (4,5), Ghionea (5,5), Ignjatijević (4,5) - Tameș (5,5), Burcă (5,5), Bourceanu (6) - Zăgrean (6,5), Magera (6), Zicu (5)

Schimbări:

Scutaru (5) pentru Tameș (min 65)
Nikolic pentru Zăgrean (min 71)
Goga (6,5) pentru Bourceanu (min 87)

7 aprilie 2011

Interpretări și atitudini

Așa cum se întâmplă adesea în vâltoarea sezonului, momentele critice lasă loc de interpretări. După cele patru puncte pierdute acasă, patru puncte care ne-ar fi situat în fruntea clasamentului cu trei puncte avans de echipa secundă și opt de echipa de pe locul trei, s-au ivit o serie de intrepretări și s-au format un număr de atitudini, niciunele noi.

Aș vrea întâi să revin la ceea ce spuneam înainte de începutul returului:

1. La poalele muntelui

2. Ne-am linistit

Am căzut puțin în plasa debutului entuziasmant de retur și a meciului aparent grozav făcut cu Craiova, o formație care, se dovedește, este complet la pământ. Jocul echipei noastre nu mergea atunci și nu merge nici acuma perfect, ceea ce e normal dacă ne gândim cât de puțin timp a avut la dispoziție Dusan să o reorganizeze. A avut succes într-o oarecare măsură, mai ales defensiv, unde am încasat mai puțin și în două rânduri după penalty-uri discutabile. Jocul ofensiv însă stă în continuare în Zicu. Mai mult, chiar când părea că și-a reintrat în formă, Goga a suferit o accidentare și a forțat introducerea în primul unsprezece a unui Curtean de abia refăcut și care oricum mai avea destule de arătat până să se afirme drept un titular incontestabil.

În plus, suspendările și accidentările ultimelor etape nu le-am luat în considerare când am contemplat traiectoria acestui retur, dar am evidențiat că resursele de pe banca de rezerve sunt limitate - nu neapărat valoric, cât ca și integrare în echipă. Rocha și Ignjatijevic par a fi jucători utili, dar au puține meciuri în picioare, aceeași afirmație fiind valabilă și pentru Zăgrean. Dar și așa atacul e cam același, fără om de gol, ceea ce cauzează destule din suferințele noastre actuale.

Revenind la intrepretări și atitudini, prima interpretare este că Poli continuă să clacheze de fiecare dată când are ocazia să preia torța și s-o rupă la fugă în fața plutonului. S-a întâmplat în repetate rânduri de-a lungul ultimelor sezoane și pare să se întâmple și acuma. Dacă ar fi de luat în considerare factorii sus menționați, nu știu dacă putem vorbi exclusiv de o slăbiciune psihologică a echipei, ci de o problemă de lot. Atitudinea implicită este că alb-violeții nu pot face pasul înainte, poate niciodată.

A doua interpretare este că se ivesc destule obstacole din partea unor elemente terțe, precum ar fi arbitrii sau jocul de-a influența din partea altor echipe. În ultimele trei meciuri am primit patru cartonașe galbene ușor/aiurea (Zicu, Bourceanu, Zicu, Cisovsky), adversarul a fost păsuit (Steaua) de același tratament și nu s-au acordat două penalty-uri pentru noi, în timp ce unul s-a dat ușor împotriva noastră. Poate că acuma, cu tot cu jocul nostru suferind, eram bine plasați pe primul loc dacă arbitrajul ar fi fost unul corect, deci atitudinea implicită este nu-i nimic, trebuie să luptăm până la capăt, suntem încă într-o poziție foarte bună.

Cea din urmă interpretare, pe care o reprezint și eu precum reiese din cele scrise mai sus, e că trebuie în primul rând să acceptăm că avem un număr restrâns de jucători care dau randament maxim în formula noastră actuală de joc și că numai prin determinare maximă, mai mult oportunism și capacitatea mentală de a fi elastici și a reveni după debusolări ca cele prin care trecem avem șansa de a deveni campioni. Suntem încă pe doi, la un punct de lider și patru de urmăritoare, dar asta nu înseamnă nimic dacă nu reușim să obținem punctele de care avem nevoie. Acest lucru va fi foarte greu de făcut, cu numeroasele absențe din lot, atât pe motive disciplinare, cât și pe motive de sănătate.

Din acest motiv nu cred că suntem favoriți la titlu.

Dar fiindcă am văzut la Magera, la Sepsi, la Helder, la Bourceanu cu ce pasiune evoluează meci de meci și știu ce calitate deosebită aduce Zicu jocului nostru, am încredere în experiența lui Ciso și a lui Ghionea, devotamentul lui Luchin, în calitățile de lider ale lui Alexa, în dorința lui Goga de a se reafirma drept unul dintre cei mai talentați jucători ai generației sale, a lui Panti de a rămâne prima opțiune în poarta Naționalei, în tinerețea explozivă a lui Nikolic și cea latentă dar nu fără calități a lui Axente, sper să putem să luptăm până la capăt.

Succesul acestei campanii va depinde însă de jucătorii de pe banca de rezerve care meci de meci vor trebui să înlocuiască unul, doi sau mai mulți dintre jucătorii care au dus greul până acuma în acest sezon: jucători care au văzut ceva fotbal la viața lor, ca Burcă, Tameș, Taborda și Ignjatijevic, cei care caută să convingă Liga 1 că acolo le este locul, ca Zăgrean, Matei, Scutaru, Poparadu, Ricketts și Krejci, tinerilor care vor să se afirme, ca Rocha și Popovici, precum și cei care revin după accidentări care le-au pus în pericol cariera, ca Mansour și Curtean.

Acesta este scenariul care trebuie scris și ei sunt cei care îl vor scrie. Începând de duminică, într-un meci foarte greu cu oscilanta echipă a Sportului Studențesc.

Hai Poli!

6 aprilie 2011

Poli - Astra 2:2 (0:1)

Obiectivul propus de mine, de a obține 9 puncte din următoarele 3 meciuri, e ratat din start, Poli nereușind decât un egal împotriva unui adversar tare periculos. Din păcate, cronicarul șef a fost indisponibil la ora meciului. O oră impertinentă de altfel, care nu mi-a permis să prind decât vreo 40 de minute din repriza a doua pe viu și prima repriză la radio. Așa că fiți îngăduitori cu relatarea mea încropită mai puțin din văzute, și mai mult din auzite, reluări și alte relatări.

Oaspeții noștri au început mai tare, presând foarte inteligent pe flancul nostru stâng, unde am fost cel mai vulnerabili. Lipsa lui Sepsi a fost decisivă, prestația lui Ignjiatjevic fiind lamentabilă. Poli a echilibrat situația la ocazii, mai ales prin bara lui Zicu, după un dribling scurt și un șut de la 20 de metri. (minutul 10) De ce i-a fost frică lui Uhrin nu am scăpat. Ploieștenii au înaintat nestingheriți, iar Strătilă l-a depășit în fugă pe sus-numitul sârb pentru a recepționa pasa, a centrat în fața porții, unde Miranda se afla la locul potrivit pentru a deschide scorul în minutul 16. Poli a încercat să remedieze situația, dar pe alocuri s-a simțit presată de Astra, iar Axente a fost din nou campionul ratărilor, nereușind să-l imite pe Miranda, ceea ce îl costă, fiind înlocuit la pauză de Zăgrean.

Probabil că o egalare rapidă ar fi fost excelentă, de n-am fi avut un arbitru care nu numai că e corigent la școala arbitrilor, dar probabil a fost corigent și la școala generală. Zicu se strecoară în careu printre doi fundași, este secerat, se rostogolește, se pune imediat pe picioare, dar n-are nici măcar timp să comenteze pentru că este avertizat pentru simulare.

Începutul reprizei secunde este cam anost, dar publicul susține echipa necondiționat. Nu reușim să creem pericol, deși presăm constant adversarul. Deși pătrundem în careu cu mingea la picior, ne lovim de un zid de fundași. Astra s-a retras, aglomerând careul, și bubuie orice minge în aut. Curtean, și el destul de slab, este înlocuit de Tameș, care reușește să vitalizeze atacurile noastre, și să ne păstrăm în jumătatea Astrei, chiar și în apropierea careului lor. Înainte de asta, însă, la un contraatac, Tigoianu este lansat printre Luchin și Cisovsky, iar slovacul intră prin alunecare, cam hazardat zic eu. Faultul este undeva pe linia careului, arbitrul acordă penalty, pe care N'Doye îl transformă. 0-2 în minutul 65.

Peste 7 minute, reușim și noi să aducem o minge dincolo de fundași: Tameș respinge cu capul de pe la 40 de metri, Magera prelungește tot cu capul, iar Zicu este doborât. Și cum a treia oară e cu noroc, de data aceasta chiar primește penalty, pe care tot el îl transformă. După mai multe încercări nereușite de a duce mingea în poziție de gol, același Zicu, din colțul careului, are inspirația să salte mingea peste toți fundașii. Deși inițial mingea pare pierdută, Zăgrean urmărește și înscrie ca un mare atacant.

Părea că putem și câștiga, dar nu mai reușim nimic notabil. N'Doye ne putea supăra după un voleu din interiorul careului, dar Panti are reflexe foarte bune și ne scapă. Alexa, însă, nu scapă de un roșu direct după ce s-a cățărat (inteționat sau neintenționat) cu crampoanele pe un adversar.

Pe lângă remarcații pozitiv și negativ meționați deja, Helder și Magera au luptat din greu, în special cehul, care era dat ca absent înainte de meci. În rest, nu am nimic de adăugat, și nu găsesc cuvinte acuzatoare. Adversarul a jucat pe măsură, iar când ai și omul în negru împotriva ta e destul de greu. Sigur că ar fi trebuit acontate cele 3 puncte indiferent, dar să ne vedem lungul nasului. Puteam trece pe primul loc, egalul sperat la Galați realizându-se. Așa însă, putem considera o etapă nulă, situația rămânând neschimbată. Rămânem în continuare neînvinși cu 12 victorii și 12 egaluri. Deocamdată e bine, dar pentru a deveni campioni trebuie să forțăm un pic mai mult.

Poli: Pantilimon (5,5) - Helder (5,5), Luchin (5,5) , Cisovsky (5), Ignjatijevic (5) - Curtean (5), Alexa (5), Bourceanu (5,5), Zicu (6,5) - Magera (5,5), Axente (5)

Schimbări:

Zăgrean (6) pentru Axente (min. 46)
Tameș (6) pentru Curtean (min. 55)
Nikolic pentru Bourceanu (min. 85)

5 aprilie 2011

Nu-i nimic

Înainte de meciul cu Steaua spuneam că o victorie va conta la fel de mult ca cea împotriva Brăneștiului sau a Mediașului, dar am uitat să menționez că în cazul în care Oțelul pierde, atunci câteva puncte pierdute de noi nu sunt o mare tragedie. Într-adevăr, ne-am apropiat de lider la un singur punct, dar Vasluiul s-a apropiat la un meci direct distanță de noi. Restul echipelor au rămas destul de în urmă și se vor bate doar la Europa League. Regretul, mai mare probabil, rămâne acela că nu am reușit să ne ridicăm la așteptările publicului și mai ales că nu am reușit să reducem la tăcere o dată pentru totdeauna campioana mediocrității și a falselor valori.

Mai importante sunt următoarele trei meciuri, în care obținerea a 3 victorii va cântări mult în balanța luptei pentru titlu. Putem profita de programul ușor ce urmează (Astra și Pandurii acasă, Sportul în deplasare) pentru a trece pe primul loc și preferabil să construim și un mic avantaj, dar asta depinde de adversari. Mâine, un egal între contracandidatele la titlu ar fi perfect.

De asemenea, până la ultimele 4 etape, obiectivul e să strângem cât mai multe puncte, pentru a ne ușura cât mai mult finalul furtunos de campionat. Punctele decisive ar putea fi cele din deplasări, pentru că acasă ar trebui să câștigăm toate meciurile rămase. Singurii oaspeți mai dificili sunt brașovenii.

Așadar, hai Poli, 9 din 9!

2 aprilie 2011

Poli - Steaua 0:0

Marele meci a decurs după deviza: norocul nostru - norocul lor. O partidă destul de ternă, în care parcă Steaua a jucat mai bine și Poli a suferit groaznic în atac, dar care putea și așa să se termine cu victoria uneia dintre cele două combatante. Norocul nostru pentru că Panti a avut două intervenții excepționale, Sepsi și Helder au fost extraordinar de buni și că până la urmă, cu atâtea elemente noi în echipă, am fost la nivelul adversarilor. Norocul lor pentru că au abordat mai bine partida și au fost mai legați în atac, dar au beneficiat și de mila lui Balaj, care nu a acordat un penalty destul de clar pentru Poli.

Așa cum se întâmplă adesea când miza e mare, echipele au evoluat precaut iar prima repriză a fost practic lipsită complet de ocazii de gol. Duleul s-a dat mult la mijloc, avantajul teritorial a trecut des de la o echipă la alta, iar doar câteva durități au ieșit în evidență. Chiar nu știu ce altceva s-ar putea zice despre aceste prime patruzeci și cinci de minute.

Steaua a ieșit mai determinată după pauză și a pus o presiune îngrijorătoare pe careul nostru. Ca și consecință au avut parte de destule cornere, dar nu le-a ieșit mare lucru din ele. După un șut de la distanță al oaspeților, prins fără emoții de Pantilimon, a venit finalmente și prima noastră ocazie, când Rocha a reușit o trecere de efect pe stânga, a intrat în careu, dar deși aflat într-o poziție bună a șutat mult pe lângă - era minutul 55. În timp ce Steaua presa pe flancuri, unde Helder și Sepsi luptau de-a dreptul vitejește, alb-violeții tot încercau să-i angajeze pe Magera și Nikolic cu mingi lungi, o tactică ce nu prea a dat roade. Apoi, în minutul 64, Poli a avut o mare mare ocazie de a deschide scorul, Nikolic trecând de Iliev pe dreapta, intrat în careu aproape de linia de fund i-a pasat lui Alexa liber relativ central, dar căpitanul nostru a ratat complet șutul. Cinci minute mai târziu, la capătul unei faze întortocheate, Curtean a fost luat pe sus în careu de Brandan, dar Balaj a considerat că fundașul a luat mingea, ceea ce nu s-a întâmplat înainte ca mijlocașul nostru să fie doborât.
Poate că nu reiese din maniera mea de a relata partida, dar presiunea era destul de mare în jumătatea noastră, mai ales fiindcă mingile se pierdeau așa de ușor cu lansările lungi pe care le tot încercam. Finalul a aparținut Stelei, care a avut o primă mare ocazie în minutul 76, când Surdu a primit în stânga, în interiorul careului, liber ca pasărea careului, dar Panti a ieșit perfect și a blocat șutul la o fază clară de gol. A mai avut loc o acțiune în care mingea a trecut agale la câțiva metri de linia porții noastre, fără a fi împinsă de cineva în poartă sau respinsă de altcineva oriunde numai nu în preajma careului nostru, înainte ca Panti să reușească o paradă deosebită, la o lovitură de cap a lui Nicoliță din centrul careului! În final am respirat ușurat că nu s-a întâmplat ceva mai neplăcut, judecând că punctul obținut astăzi nu e chiar rău. Dar suferința ofensivă cauzată de lipsa lui Zicu ;i chiar Goga a fost dureroasă.

Despre apărarea noastră nu pot spune decât lucruri frumoase, căci mai toți jucătorii au avut și un oarecare aport ofensiv, pe lângă prestația în general bună defensiv. Cursele lui Sepsi și Helder pe flancuri au fost de admirat, precum și cele câteva urcări ale lui Ciso, dar din păcate nu s-au dovedit decisive. La mijloc Alexa a fost insistent și a încercat să preia rolul celui care construia fazele de atac, dar rezultatele au fost așa-ș-așa. În schimb Burcă a luptat mult defensiv, dar a și făcut câteva erori care ne puteau costa. Rocha și Curtean, deși au reușit câteva momente bune, au cam dezamăgit, în special proaspăt revenitul mijlocaș dreapta. Iar în atac, deși Magera a muncit enorm și Nikolic a încercat multe devieri, câștigând destule dueluri la cap, cei doi n-au conlucrat prea bine, fiind destul de lenți și, mai ales, fără explozie. Nici introducerea lui Axente nu a schimbat prea mult situația, astfel că era greu de sperat la vreo minune cu gol pe final, când toată echipa părea sleită de puteri.

Nu știu dacă Uhrin putea să alcătuiască un unsprezece mai bun, mă îndoiesc, în special considerând că rezervele disponibile (opțiunile ofensive mai ales) erau limitate. Nu e o însă o dramă și echipa trebuie să rămână concentrată, să obțină maximul din următoarele partide care, teoretic, sunt accesibile, chiar dacă e greu de zis că un meci e mult mai ușor ca celălalt când valorile sunt atât de echilibrate în Liga 1. E păcat că stadionul arhiplin nu a putut savura o victorie, care cu siguranță ar fi sporit pasiunea și optimismul pentru acest final de sezon, dar oricum nu se câștiga titlul astăzi. Capul jos și mai departe.

Poli: Pantilimon (7) - Helder (6), Cisovsky (6), Ghionea (6), Sepsi (6,5) - Curtean (5), Alexa (6), Burcă (5,5), Rocha (5,5) - Magera (5,5), Nikolic (5)

Schimbări:

Axente pentru Rocha (min 73)
Zăgrean pentru Nikolic (min 91)

30 martie 2011

Avancronică: Poli - Steaua

După două săptămâni de pregătiri, suntem gata să primim vizita celei mai ridicole echipe din România. Sper că, spre deosebire de sezonul trecut, nu va fi și cel mai ridicol meci al campionatului.

O atmosferă foarte încinsă înfășoară acest meci. Motivele sunt multe și de înțeles: pauza de 2 săptămâni, duelul la distanță din Chișinău, debutul frumos al Politehnicii din acest an, faptul că suntem mai aproape ca niciodată de un țel pe care orașul nu l-a atins de mai mult timp decât oricine își poate aduce aminte, și bineînțeles datorită renumelui ce atârnă de gâtul adversarului de sâmbătă. Cert e că stadionul va fi plin, și cei care n-au fost pe fază au rămas să urmărească meciul în fața televizoarelor. Așteptările sunt foarte mari, emoțiile presupun că sunt la fel.

Realitatea, însă, e că acest meci e cam la fel de important ca unul în fața Brăneștiului sau Sportului, de exemplu. Pierderea unor puncte ar putea însemna că vom rămâne din nou în urma liderului. Mai mult, o victorie s-ar putea să ne dea la fel de multă satisfacție ca cea împotriva Mediașului din prima etapă a anului, când toate celelalte echipe din top au bifat și ele victorii. Așadar, e un meci în care ar trebui să ne trecem în cont toate cele 3 puncte, ca să rămânem în frunte. Ca bonus, asta ar putea reprezenta și ultimul cui bătut în coșciugul Stelei.

O Stea care cum-necum e tot acolo sus, când zici că mai ridicol de atât nu se poate, vine al 5lea (cred) antrenor și parcă renaște și începi să crezi nebuniile debitate de patronul lor cum că ar putea bate tot și să iasă campioni - un miracol din punct de vedere statistic, să știți. Cu toate astea, pentru acest meci, steliști par cu capul pe umeri, teribil de entuziaști și optimiști, dar serioși.

Trecând la lucruri concrete, s-ar putea ca înfruntarea să fie decisă de absențe. Și nouă și lor ne lipsesc oamenii de creație. Mai ales pentru noi, Zicu e o absență foarte importantă, care nu are cum să fie acoperită, decât prin schimbarea tacticii. Propovăduitul lui Iancu, Robinho Rocha, n-a confirmat deloc în amicalul de la Chișinău, mai degrabă Curtean părând a fi potrivit pentru postul de mijlocaș stânga, numai de ar fi la forțe maxime. De cealaltă parte, surpriza braziliană a steliștilor, celebrul Maicon, pare să fie ceea ce le trebuie, și ar putea confirma așteptările chiar în meciul cu noi. Dar amicalurile sunt amicaluri, iar realitatea o vom vedea sâmbătă pe "Dan Păltinișanu".

Lângă Alexa, orice înlocuitor al lui Bourceanu va fi bun, dar o posibilă accidentare a lui Magera ar putea fi supărătoare. Și lipsa lui Sepsi ne încurcă un pic, dar Ignjatijevic a fost unul dintre jucătorii remarcați la Chișinău. De fapt, dacă ne uităm la lista "rezervelor" ce au jucat acolo, mi se pare că suntem acoperiți. Chiar am rămas uimit ce jucători ținem deoparte. Părerea mea e că au jucat bine, doar că le-a lipsit determinarea.

Acestea fiind spuse, sper ca echipa să nu fie afectată de zgomotul din afară, să-și facă datoria, și să nu se întâmple ca alte dăți când am mers la un meci cu atâta entuziasm și s-a încheiat rău. Ei trebuie să se asigure ca după cele 90 de minute de joc, totul să se fi încheiat așa cum stă scris și cum logica ne îndeamnă să anticipăm: Victorie!

Hai Poli!

Zicu și România

Nu am ignorat în mod intenționat partidele din weekend, în special Bosnia - România, dar s-a întâmplat că nu mi-a stat capul la ocupațiile mele masochiste de sâmbătă seara. Ieri însă am petrecut nouăzeci de minute frustrante în fața televizorului, la întâlnirea cu Luxemburg.

Zicu a fost integralist și, mai mult decât pentru altceva, am suferit pentru că jocul echipei nu l-a ajutat deloc pe golgheterul nostru. Nu mă apuc eu să critic ceea ce a criticat deja toată presa patriei, cu bune și cu rele, dar jocul cu mingi aruncate pe vârfuri împotriva unui adversar atât de inferior tehnic nu l-am înțeles. Și totuși, în ciuda acestui stil de joc și în ciuda faptului că nici Zicu nu a părut mereu în priză, jucătorul nostru a fost singurul care a intrat în un-doi-uri (pasa puțin în spate a lui Mutu, și pe piciorul drept, nu i-a permis să ne aducă în avantaj pe finalul primei reprize), a deschis în câteva rânduri jocul la mijloc, confruntându-se însă cu lipsa de opțiuni în față și a oferit două pase de gol, una oprită în baza unui ofsaid discutabil și alta nefinalizată cu gol de Mureșan, deși scăpat singur cu portarul. Golul a fost o situație de omul potrivit la locul potrivit, ca de atâtea ori în tricoul alb-violet, dar mai importantă mi se pare impresia de la final, că Zicu a ajuns la o înțelegere bună cu o parte din jucătorii Naționalei, chiar a celor care au adus contribuții pozitive echipei (Mutu, Mureșan, Torje).

Evidențiez asta pentru că de multe ori jocul României pare a fi unul care caută doar fețele consacrate. Și nu fără justificare, căci atunci când mulți jucători trec pe la Națională ca trenul prin gară, e greu să te bazezi pe toată lumea. Ar fi mare păcat atât pentru Zicu, cât mai ales spentru România, ca unul dintre cei mai buni fotbaliști români ai momentului (generației, etc.) să nu contribuie la ameliorarea stării reprezentativei noastre.

27 martie 2011

Zimbru Chișinău - Poli 0:1 (0:0)

Așa cum ne-au obișnuit, alb-violeții n-au jucat mai nimic în acest amical, dând dovadă de un minim de determinare și concentrare de-a lungul partidei. Exceptând o bară a lui Curtean, o lovitură de cap pe lânga a lui Burcă după un corner și un șut de la marginea careului al lui Tameș, ocaziile de poartă nu au prea existat, în timp ce adversarii noștri au dat dovadă de mult spirit, dar mai puțină abilitate. Și așa, Taborda a avut doua intervenții complicate la șuturi venite de la marginea careului nostru.

Singurul gol al partidei a fost marcat în minutul 90, când Helder a trecut în viteză de un fundaș advers și a centrat în fața porții, unde Zăgrean a pus piciorul și a înscris.

Problema cea mai mare e că nu mi-am dat seama cine ar putea să-l înlocuiască pe Zicu pentru meciul cu Steaua. Rocha, cel care părea să aibă o șansă de a o face, a avut un meci slab, în timp ce revenitul Curtean nu a fost cu adevărat prezent în joc decât o jumătate din prima repriză. Poate are Uhrin totuși o idee mai bună decât mine.

Dintre jucătorii care au evoluat azi și pe care nu i-am văzut prea mult, Ignatijevic a fost cel mai decent. Popovici a ieșit și el într-o oarecare evidență atât cât a jucat. E însă îngrijorătoare accidentarea lui Magera, care, să sperăm, nu reprezintă ceva cu adevărat critic.

Poli: Taborda - Krejci, Ghionea, Luchin, Ignjatijevic - Curtean, Tameș, Burcă, Rocha - Axente, Magera

Au mai intrat Zăgrean, Scutaru, Cisovsky, Popovici, Helder, Matei

FC Hunedoara - Poli II 2:4 (2:1)

Încă un meci pozitiv făcut de echipa secundă, cam multe deja la rând de când a fost instalat Stoicov, și de această dată cu o nouă revenire, tot de la 0:2. Jitaru și Boștină au marcat câte o dublă și au asigurat cele trei puncte echipei noastre.

Pe youtube se poate urmări un rezumat al partidei.

Din câte am văzut, apărarea noastră a fost destul de suferindă, atât pe flancuri cât și în centru. Primul gol a fost marcat după o liberă care a nimerit bara, mingea revenind la un jucător total nemarcat în mijlocul careului. Golul doi a venit după o fază pe flanc, înainte ca Jitaru să reducă din handicap la chiar ultima acțiune a reprizei, redirecționând o minge filtrantă prin apărarea hunedorenilor. Boștină a reușit să ia fața fundașilor adverși la golul egalizator, înainte ca Jitaru să-i aducă pe alb-violeți în avantaj după o fază de contraatac - adică balonul a fost trimis înalt în jumătatea adversă și atacantul nostru l-a depășit cu brio pe fundașul advers care încercă să gestioneze faza și a trimis fără probleme pe lângă portarul indecis al gazdelor. Dacă despre jucătorul din poarta noastră, Iordache, se poate spune că a avut niște stângăcii, dar a și scos câteva mingi de efect, portarul hunedorean a atins culmi nebănuite ale stângăciilor când a degajat o minge în Boștină, pentru a mări avantajul nostru și a stabili scorul final.

20 martie 2011

Ne-am liniștit

Așa se face că după o etapă cu un singur meci mai interesant, deși aceasta încă nu s-a încheiat, lucrurile s-au cam lămurit. Oțelul încă nu e într-o pasă proastă și nu se va mai împiedica la fel de ușor ca la Tg. Mureș, anunțându-ne că ei sunt încă lideri. Ne-am mai liniștit și după victoria entuziasmantă împotriva Craiovei, Poli arătându-ne că nu vom defila prin campionat, ci vor mai fi multe meciuri crunte, precum cel de la Buzău.

În schimb, adversarul cel mai apropiat nouă, Vasluiul, "a reușit" să ne lase un avans mulțumitor de 6 puncte, după ce a adormit monstrul stelist, așa ca să fim siguri că nu va mai fi un reviriment ca în 2008. Rapidul, ca deobicei și-a pus singur bețe în roate, iar Dinamo și CFR sunt de mult uitate. Nu uit să menționez nici Mediașul, dar aceștia au rezultate prea oscilante pentru a pune probleme.

Așadar, această pauză de 2 săptămâni va fi una liniștită, în care ne putem plănui următorii pași. Vor urma niște serii de meciuri importante, traseul ne e ideal, numai să ne jucăm cărțile corect. Important e că am rămas cu un singur adversar.

18 martie 2011

Victoria Brănești - Poli 0:2 (0:1)

Poate ni se urcase ușor la cap că suntem zmei înainte de acest meci, căci dacă a fost cazul, acuma singur ne-am mai liniștit. În fața unui adversar determinat, compact, cu jucători rapizi pe benzi, alb-violeții au avut mult de furcă în apărare, dar au reușit să câștige, vorba aceea, ca o echipă mare, fructificând două faze care nu anunțau nimic.

Voința gazdelor de a face un meci bun a fost evidentă încă de la început, când s-au urcat curajos peste noi și nici nu au lăsat impresia că ar vrea să se coboare prea curând. E drept, ocazii prea multe nu și-au creat, dar la prima și poate cea mai mare șansă de gol a partidei, am fi fost cu un gol în urmă dacă bara nu ne salva de șutul în diagonală a unui jucător al Victoriei. Toată faza a fost una frumoasă de fapt, cu o pasă peste apărarea noastră, dintr-o atingere, care i-a surprins pe poliști puțin avansați. În mod amuzant, șansele de gol în acest meci au venit din sfert în sfert de oră. După faza sus descrisă, în minutul 30 Zicu a fost lansat perfect de Magera, golgheterul nostru a și preluat cu finețe, dar finalizarea nu a fost chiar la înălțime și portarul gazdelor a respins. Mingea a revenit la Zicu în picior după acea paradă, însă într-o poziție incomodă și cu o viteză greu de controlat. Acuma că partida era chiar echilibrată, mare lucru nu s-a mai întâmplat până în primul și singurul minut de prelungire. Atunci Goga a fost lansat de pe stânga cu o minge înaltă, a preluat pe piept și a fost lovit de un jucător al gazdelor care și-ar fi dorit să degajeze, astfel că lovitura de la unsprezece metri e una fără dubii. Zicu la punctul cu var și 1-0 înainte de pauză, așa cum scrie la carte.

Faptul că antrenorul gazdelor a trebuit cel mai probabil să-și rupă multele notițe pregătite pentru intermezzo nu a părut să afecteze Victoria, care a început în forță repriză și la cum a început-o, așa a continuat aproape tot restul partidei. Panti a avut de parat un șut din liberă de la 35 de metri în minutul 48, iar apoi Poli a încercat să controleze jocul cu maturitate și clarviziune. Această abordare nu a ținut însă mult și tot mai multe mingi ajungeau degrabă la adversari, ceea ce le-a permis să pună multe presiune pe flancuri, unde Helder suferea serios, în timp ce Sepsi îi cam făcea pe adversari să sufere. În minutul 67, la una din puținele noastre faze de atac, Bourceanu a trimis un șut de la marginea careului, mingea a fost deviată și Stoicescu a trebuit să intervină cu un ultim reflex pentru a salva golul. Gazdele au replicat câteva minute mai târziu, când Panti a scos de sub bară o lovitură cu capul (trimisă de un jucător suspect de scund), înainte ca centralul partidei să decidă în minutul 75 că Bourceanu merită un al doilea galben și astfel să-l elimine pe mijlocașul nostru. Mi se pare destul de amuzant că ambele galbene la Bourceanu au venit după dueluri în care a atacat și câștigat mingea, iar dacă la intrarea cu talpa înainte să de de obicei galben, al doilea fault nu mi s-a părut atât de grav. În fine, se profila un final foarte tensionant de meci, mai ales luând aminte de partida de la Bistrița unde ultimele minute ne-au găsit într-o situație asemănătoare. În minutul 79, nou intratul Vasilescu s-a demarcat bine și a trimis din unghi foarte închis în Pantilimon, înainte ca Victoria să mai beneficieze de niște cornere și niște faze fixe din preajma careului nostru, care însă nu ne-au dat mult de furcă. Dar când părea că greul se va tăbărâ peste noi, Nikolic a preluat o minge în flancul drept de aproape de mijloc terenului, a trecut de un adversar, al doilea, a luat fața portarului și a trimis în lateral la Goga, care a îndeplinit o formalitate! Fantastică însă faza făcută de Nikolic, un gol care îi aparține aproape în întregime și cu care poate emite pretenții serioase la titularizare în dauna lui Axente, care astăzi nu a reușit să ajute cu mai nimic echipa. Acest gol a cam pus punct final meciului, astfel că Poli a plecat cu trei puncte acasă, muncite, oarecum norocase, dar plătite scump.

Absența lui Bourceanu, implicită eliminării, va fi acompaniată de absența lui Zicu, care a luat un galben inutil la o simulare în careu. E drept, Ianis nu a fost într-o formă deosebit de bună azi, dar ar fi greu de spus cine a fost dintre jucătorii ofensivi. Poate doar Magera, care iarăși a muncit mult și a oferit câteva pase luminoase, adică din alea cu lumină, și Goga, care a muncit la rândul lui impresionant de mult, a dat un gol și a scos un penalty. Alexa și Bourceanu nu au fost deosebit de eficienți la recuperare și acesta a fost unul din motivele pentru care gazdele au putut pune așa o presiune pe noi, dar în schimb fundașii centrali au fost, în mare, de netrecut. Ghionea, în special, mi-a lăsat o impresie pozitivă, dar e greu de spus care dintre ei a fost "mai bun". Cât despre flancuri, Helder n-a fost într-o zi prea fastă, fiind adesea depășit și greșind mai multe degajări, în timp ce Sepsi s-a prezentat considerabil mai bine pe stânga, deși pe final i s-au strecurat și lui câteva stângăcii în joc. Cât despre Panti, un meci solid în poarta, dar i s-ar putea imputa multele degajări la adversari.

Despre Nikolic nu mai adaug nimic, pe lângă ce am zis mai sus. Aș spune însă că Ignjatijević nu a arătat rău în cele zece minute în care s-a aflat pe teren, întrebarea fiind însă dacă el sau Rocha îl va înlocui pe Zicu în meciul împotriva Stelei.

Așadar, tot e bine când se termină cu bine, dar trebuie să fim foarte atenți în abordarea partidelor care urmează, fiindcă jocul etalat astăzi a suferit.

P.S. De remarcat că adversarii au avut nu mai puțin de 12 cornere!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (5), Cisovsky (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Zicu (6) - Axente (5), Magera (6,5)

Schimbări:

Nikolic (6,5) pentru Axente (min 63)
Ignjatijević pentru Zicu (min 80)
Luchin pentru Goga (min 90)

Google+