Alb-violeții au învins, în mod așteptat, și în a doua partidă amicală a acestei ierni.
Scorul a fost deschis de Parks în minutul 30, după o fază individuală, iar Luchin a mărit avantajul cu o lovitură de cap, în urma unei lovituri de colț. Adversarii noștri au revenit în joc la începutul reprizei a doua, când au redus din handicap printr-un șut del a 17 metri, iar deși alb-violeții au nimerit bara "prin" Bonfim, tot brazilienii aveau să mai înscrie o dată pe final de partidă, restabilind egalitatea. Gigel Bucur a adus însă victoria Politehnicii, grație unei duble reușite în minutele 83 și 88.
Poli (până în minutul 60): Taborda - Bădoi, Luchin, Aldana, Maxim - Stancu, Sanchez, Garcia - Goga, Parks, Rusici
Poli (după minutul 60): Pantilimon - Bonfim, Sretenovici, Ratiu, Latovlevici - Abiodun, Alexa, Artiom Karamian - Gigel Bucur, Magera, Arman Karamian
20 ianuarie 2009
18 ianuarie 2009
Amical: Poli - Goztepe Izmir 2:0 (0:0)
Alb-violeții au dispus, fără mari probleme, de primii adversari ai acestei ierni, echipa de liga a treia din Turcia. Golurile au fost marcate de Parks, în urma unei centrări a lui Bucur, și Bucur, dintr-un penalty obținut de Luchin, la cele două capete ale reprizei secunde.
Poli (repriza întâi): Taborda - Bădoi, Rațiu, Sretenovici, Maxim - Abiodun, Alexa, Vrsici, Arman Karamyan - Rusici, Magera
Poli (repriza a doua): Pantilimon - Bonfim, Luchin, Aldana, Latovlevici - Stancu, Sanchez, Goga, Artiom Karamyan - Parks, Bucur
Poli (repriza întâi): Taborda - Bădoi, Rațiu, Sretenovici, Maxim - Abiodun, Alexa, Vrsici, Arman Karamyan - Rusici, Magera
Poli (repriza a doua): Pantilimon - Bonfim, Luchin, Aldana, Latovlevici - Stancu, Sanchez, Goga, Artiom Karamyan - Parks, Bucur
15 ianuarie 2009
Amicale Spania
Dacă nu avem parte de vreo srpriză neplăcută, alb-violeții vor disputa niște amicale foarte interesante în timpul cantonamentului din Spania:
4 februarie - Rubin Kazan (campionii Rusiei)
7 februarie - Rapid Viena (actualmente locul 2 Austria)
10 februarie - Dinamo Kiev (actualmente locul 1 Ucraina)
13 februarie - Spartak Moscova (locul 8 Rusia)
4 februarie - Rubin Kazan (campionii Rusiei)
7 februarie - Rapid Viena (actualmente locul 2 Austria)
10 februarie - Dinamo Kiev (actualmente locul 1 Ucraina)
13 februarie - Spartak Moscova (locul 8 Rusia)
14 ianuarie 2009
Amicale Turcia
Au fost anunțate astăzi amicalele pregătite pentru stagiul din Turcia. Astfel, alb-violeții vor întâlni următoarele echipe:
18 ianuarie - Gostepe Izmir (Liga a 3-a Turcia)
20 ianuarie - Selecționată divizionară din Brazilia
21 ianuarie - Kickers Stuttgart (ultima poziție in Liga a 3-a Germania)
24 ianuarie - Naționala de tineret a Azerbaidjanului
25 ianuarie - Vojvodina 2 Novi Sad
Toate meciurile vor începe la ora 17.00
18 ianuarie - Gostepe Izmir (Liga a 3-a Turcia)
20 ianuarie - Selecționată divizionară din Brazilia
21 ianuarie - Kickers Stuttgart (ultima poziție in Liga a 3-a Germania)
24 ianuarie - Naționala de tineret a Azerbaidjanului
25 ianuarie - Vojvodina 2 Novi Sad
Toate meciurile vor începe la ora 17.00
9 ianuarie 2009
Rezumat de tur 2008/2009
E puțin ciudat acuma că mă uit la cifre, în ceea ce privește vorba că cifrele nu spun toată povestea. Media mediilor meciurilor este aceeași cu cea pe anul trecut, anume 5,69, dar de ar fi să "ignorăm" cele două partide dezastru (Gaz Metan, Dinamo), media ar sări la un 5,80, cu mult peste tot ce s-a mai reușit în ultimii ani. De fapt, cel mai important este că toate meciurile aproape au fost de un nivel bun, iar variațiile au fost mici și mai degrabă înspre pozitiv, comparat cu anii trecuți.
Cele mai bune trei partide ale turului au fost cele împotriva Rapidului (6,21), a Brașovului (6,04) și a Craiovei (6,00), dar cu siguranță merită menționată și victoria cu CFR Cluj (5,96). De cealaltă parte, partidelor cu Gaz Metan (4,71) și Dinamo (4,88) li se alătură, la ceva distanță, cea cu FC Argeș (5,36), în ceea ce privește eșecurile turului.
Cei mai buni jucători ai acestei jumătăți a campionatului au fost Marian Cisovsky (6,33), Costel Pantilimon (6,17) și Gigel Bucur (5,93), urmați îndeaproape de Srdjan Luchin (5,91). Cei mai slabi alb-violeți (dintre cei care au și jucat mai mult de zece partide) au fost Carlos Milhazes (5,21), Stelian Stancu (5,29) și Balasz Borbely (5,45). Specimene precum Taborda, Bonfim sau Sretenovici nici nu merită menționate.
Analiza individuală în ordinea numerelor de pe tricou:
Jucător: Notă tur (meciuri)
2. Eder Bonfim: 4,63 (5)
Aș îndrăzni să spun că Bonfim este cea mai mare dezamăgire dintre noii veniți, în contextul în care Sanchez nici n-a apucat să joace. Aveam încredere că un jucător cu experiența lui va reuși să se impună ca titular, dar pentru fiecare fază reușită a ținut să compenseze cu o gafă urâtă. Poate ține și de cât de dificilă îi este adaptarea, oricum însă, s-a situat mult sub așteptări.
3. Iasmin Latovlevici: 5,50 (4)
Chiar dacă a evoluat decent în meciurile pe care le-a prins în acest final de tur, va fi greu de spus dacă se va impune în fața lui Maxim. Eu am apreciat mereu centrările sale, care sunt mult mai bune decât ale lui Milhazes (chiar dacă nu la fel de frecvente), însă problematică rămâne prestația sa în apărare și mai ales deciziile pe care le ia atunci când este sub presiune.
4. Milos Brezinsky: 5,50 (8)
Brezinsky este un caz destul de trist, nu doar din cauza accidentării suferite pe final de tur, ci și datorită inconstanței arătate pe gazon. Dacă ar reuși să elimine genul de momente dezastruoase pe care le-a avut în meciurile cu Oțelul și Dinamo, ar avea toate șansele să fie al doilea fundaș central lână Cisovsky (judecând după prestațiile "toamnei"). Dar asta am zis și acuma șapte luni.
5. Dan Alexa: 5,82 (14)
Căpitanul alb-violeților s-a descurcat bine în acest tur, fără a excela însă în mod deosebit. Problema cartonașelor e la fel ca în ceilalți ani, chiar dacă am avut vaga impresie că jocul său nu a fost la fel de dur, iar în rest n-aș știi ce să remarc.
7. Stelian Stancu: 5,29 (15)
Slăbiciunile flancului drept nu erau un secret înainte de începerea sezonului, dar în timp ce Bădoi a reușit să lege mai multe prezențe onorabile, mai ales în ultimele etape, meciurile bune ale lui Stancu se numără pe degetele de la o mână - ca să nu spun exact câte sunt. Cea mai importantă reușită a fost pasa de gol pentru Karamyan în egalul de la Galați, fostul stelist nereușind altfel să iasă din mediocritate.
8. David Sanchez Rodriguez: / (1)
Eu încă mai sper că Sanchez își va primi șansa și că va reuși să profite de ea. Dar am mai sperat eu degeaba.
9. Winston Parks: 5,81 (11)
O surpriză plăcută acest costarican, care a dat dovadă de o tehnicitate deosebită. Ca toți jucătorii tehnici, nu este însă cel mai harnic de pe lume, dar de multe ori poate da naștere unei faze periculoase atunci când tot restul echipei zace într-o dispoziție creativă paralizantă. Cele două goluri și două pase de gol spun o parte din poveste, iar în retur sper să vedem mai multe din partea lui, mai ales că va fi "la zi" din punct de vedere fizic.
10. Artavazd Karamyan: 5,83 (15)
Artiom merge ca ceasul elvețian, chiar și atunci când ai impresia că nu joacă nimic. În ciuda faptului că a avut și câteva partide slabe, constanța armeanului, care a adunat cinci goluri și șase pase de gol, este admirabilă. Poate că va părăsi echipa în această iarnă, deși nu pare foarte probabil în acest moment, dar dacă o face, va fi foarte dificil de umplut un eventual gol lăsat pe flancul stâng. Ceea ce i-ar prinde însă bine ar fi un rival pe post, de genul lui Florin Sandu, care să planteze, măcar în subconștientul lui Karamyan, ideea că există mereu un motiv să dai totul pe teren.
11. Arman Karamyan: 5,25 (12)
Dacă n-ai știi, ai spune că Arman e aproape titular, la câte prezențe a bifat pe teren. Cum însă majoritatea au fost din postura de rezervă în ultimele minute ale partidei, orice alte comentarii sunt de prisos.
12. Marius Popa
Pentru statistică.
13. Sreten Sretenovici: 5,25 (4)
O altă mare speranță care nu a produs decât amăgiri. În ciuda înălțimii sale nu e la fel de bun la jocul aerian precum Brezinsky, în plus este greoi și face destule greșeli. E greu de spus dacă va reuși să își redobândească postul, dar poate absența lui Brezinsky îi va fi de bun augur.
15. Dare Vrsici
Fără comentarii.
16. Srdjan Luchin: 5,91 (11)
E frumos să vezi când un jucător în care ai încredere confirmă. Avansarea sa spre echipa Națională nu poate decât să ne bucure, dar mai e loc ca Luchin să își îmbunătățească jocul. Cel mai important ar fi să capete mai multă clarviziune și mai mult calm, pentru că în acest moment pare ușor speriat de fiecare dată când este pus sub presiune, motiv pentru care recurge la degajări mai mult sau mai puțin întâmplătoare.
17. Balázs Borbély: 5,45 (10)
Slovacul este încă în revenire după accidentarea care l-a ținut pe margine în prima jumătate a turului, iar doar în ultimele partide a evoluat convingător. Să sperăm că va reuși să revină la forma arătată atunci când a venit la Poli, mai ales în contextul în care Alexa riscă să stea tot mai mult din cauza cartonașelor.
18. Gigel Bucur: 5,93 (15)
După un debut mai greoi de campionat, Gigelinho și-a reintrat în pâine, marcând șapte goluri și oferind șase pase de gol. Agilitatea și explozia sa sunt unice în Liga 1, motiv pentru care este atât de greu de marcat, iar în ciuda unor mici "scăpări" atunci când se află în poziții bune de a marca, nu cred să aibe un rival pe măsură printre atacanții alb-violeți. Singurul care este aproape de el e Goga, dar acesta e alt tip de jucător.
19. Dejan Rusici: 5,50 (13)
Nu sunt convins că Rusici poate față concurenței din atac în acest moment. Nu are o tehnica mai bună ca Goga, o viteză în plus față de Bucur sau o "forță de penetrare" mai mare ca a lui Parks. Cel mai bun atu al său este jocul aerian, dar atunci când ai în echipă jucători precum Magera, Cisovsky sau Luchin, e greu să prinzi un loc în primul unsprezece doar în baza acestei abilități.
21. Dorin Goga: 5,85 (16)
Încet dar sigur, și cu puțină insistență din partea lui Marian Iancu, Goga a început să prindă prima echipă. Nu mi-am pus niciodată problema că fostul atacant clujean nu ar poseda calitățile necesare pentru a evolua la Poli, însă marea problemă a lui Dusan Uhrin a fost să-i găsească un loc în angrenajul tactic al echipei. Cel mai eficient a evoluat ca vârf, dar a-i trimite pe Goga și Bucur în față e destul de atipic. Astfel problema e că cei doi se cam luptă pentru aceeași poziție, dar poate odată cu venirea lui Balint și schimbarea sistemului de joc la un 4-3-3 sau ceva asemănător, se vă găsi loc pentru ambii jucători.
23. Jose Luis Garcia: 5,00 (2)
Nu cred că argentinianul va reuși să îl convingă pe Balint, fiindcă deși are o agilitate deosebită, nu este un pasator pe măsură - din punctul meu de vedere, sub Martinez.
25. Carlos Milhazes: 5,23 (13)
E greu de spus de ce lui Milhazes i-a pierit complet pofta de joc în acest tur. Probabil ține de ceva probleme interne despre care noi nu știm, sau pur și simplu faptul că s-a transferat la Poli i-a redus apetitul de a-și etala calitățile. Până la urmă e păcat atât pentru el, cât și pentru noi, căci flancul stâng este unul foarte vulnerabil la mai toate echipele din prima ligă, iar implicit valoarea unui fundaș stânga bun este dublă.
27. Lukas Magera: 5,82 (15)
În prima jumătate a turului, nu a existat niciun dubiu pentru mine că Magera a fost cel mai bun jucător de la Poli. Cele două goluri și patru pase decisive oferite în acea perioadă nu făceau decât să-mi întărească această convingere. De ce în a doua jumătate a turului n-a reușit să-și mențină nivelul de joc nu știu a spune. Ceea ce va fi însă interesant este să vedem unde îi găsește locul Balint, precum și unde anume joace mai bine cehul, fiindcă până acuma nu am reușit să-mi dau seama de acest lucru.
28. Marian Cisovsky: 6,32 (11)
Îi spun "omul minune", căci fără el cu sigurnață nu ne aflam pe poziția a treia a clasamentului. A fost un transfer "liniștit" care a întărit apărarea cum nu se putea mai bine - și asta datorită unui joc al sorții, căci în mod normal Cisovsky este jucător de flancul drept. Evoluțiile sale perfecte până spre finalul de tur (când s-au strecurat două erori mari și mai multe erori mici) m-au încântat cum nu am mai fost încântat de multă vreme de un jucător nou venit. Să sperăm că adevărata fața a slovacului a fost cea pe care am văzut-o în primele sale meciuri și că în retur va evolua cu același aplomb ca până acuma.
29. Costel Pantilimon: 6,18 (14)
Și în cazul lui Panti este frumos de văzut că un tânăr al clubului reușeste să confirme. Meciurile constant bune din campionat (în ciuda unor erori, pe ici, pe colo) și convocarea/debutul la echipa Națională sunt două performanțe excelente pentru un portar la vârsta lui. Poli duce însă lipsa unui antrenor care să scoată mai mult din cei care apără buturile echipei și ar fi păcat ca dezvoltarea acestor jucători să fie lăsată soartei sau propriei determinări. Până când se va schimbă însă ceva în această privință, merită remarcat că dacă într-adevăr Panti va fi vândut pentru câteva milioane la o echipă din vest (sau Rusia), acești bani ar acoperi toate eșecurile financiare manufacturate de Hagi în perioada sa la club. Ciudat cum funcționează fotbalul ăsta uneori.
30. Valentin Bădoi: 5,66 (16)
Tânăr și neliniștit sau mai puțin tânăr și fără prea multe griji. În mod, poate, nesperat, Bădoi a reușit să ridice nivelul jocului său, atât din punct de vedere defensiv, cât și în ceea ce privește aportul în atac (două goluri și două pase de gol). Asta nu înseamnă că Poli nu duce lipsa unui fundaș dreapta ceva mai bun, dar comparat cu performanțele flancului stâng, și nivelul general al echipei, nu cred că ne putem plânge prea mult de prestațiile lui Bădoi, un profesionist ca de la mama acasă.
31. Abiodun Agunbiade: 5,60 (6)
Mi se pare puțin ciudat că Abiodun nu a mai primit nicio șansă pe parcursul acestui tur, chiar dacă nu am o impresie deosebit de bună despre nigerian. În contextul evoluțiilor submediocre ale lui Stancu, ar fi fost poate potrivit să se mai schimbe titularii de pe flancul drept. Rămâne de văzut dacă Abiodun va rămâne la club sau nu pentru acest retur - chiar de, într-un fel, aș dori să plece, fiindcă altfel n-am avea "niciun motiv să dublăm postul".
Și aici se termină excursul nostru. Fișierul cu medii îl puteți găsi AICI, iar cel cu golurile și pasele de gol AICI.
Cele mai bune trei partide ale turului au fost cele împotriva Rapidului (6,21), a Brașovului (6,04) și a Craiovei (6,00), dar cu siguranță merită menționată și victoria cu CFR Cluj (5,96). De cealaltă parte, partidelor cu Gaz Metan (4,71) și Dinamo (4,88) li se alătură, la ceva distanță, cea cu FC Argeș (5,36), în ceea ce privește eșecurile turului.
Cei mai buni jucători ai acestei jumătăți a campionatului au fost Marian Cisovsky (6,33), Costel Pantilimon (6,17) și Gigel Bucur (5,93), urmați îndeaproape de Srdjan Luchin (5,91). Cei mai slabi alb-violeți (dintre cei care au și jucat mai mult de zece partide) au fost Carlos Milhazes (5,21), Stelian Stancu (5,29) și Balasz Borbely (5,45). Specimene precum Taborda, Bonfim sau Sretenovici nici nu merită menționate.
Analiza individuală în ordinea numerelor de pe tricou:
Jucător: Notă tur (meciuri)
2. Eder Bonfim: 4,63 (5)
Aș îndrăzni să spun că Bonfim este cea mai mare dezamăgire dintre noii veniți, în contextul în care Sanchez nici n-a apucat să joace. Aveam încredere că un jucător cu experiența lui va reuși să se impună ca titular, dar pentru fiecare fază reușită a ținut să compenseze cu o gafă urâtă. Poate ține și de cât de dificilă îi este adaptarea, oricum însă, s-a situat mult sub așteptări.
3. Iasmin Latovlevici: 5,50 (4)
Chiar dacă a evoluat decent în meciurile pe care le-a prins în acest final de tur, va fi greu de spus dacă se va impune în fața lui Maxim. Eu am apreciat mereu centrările sale, care sunt mult mai bune decât ale lui Milhazes (chiar dacă nu la fel de frecvente), însă problematică rămâne prestația sa în apărare și mai ales deciziile pe care le ia atunci când este sub presiune.
4. Milos Brezinsky: 5,50 (8)
Brezinsky este un caz destul de trist, nu doar din cauza accidentării suferite pe final de tur, ci și datorită inconstanței arătate pe gazon. Dacă ar reuși să elimine genul de momente dezastruoase pe care le-a avut în meciurile cu Oțelul și Dinamo, ar avea toate șansele să fie al doilea fundaș central lână Cisovsky (judecând după prestațiile "toamnei"). Dar asta am zis și acuma șapte luni.
5. Dan Alexa: 5,82 (14)
Căpitanul alb-violeților s-a descurcat bine în acest tur, fără a excela însă în mod deosebit. Problema cartonașelor e la fel ca în ceilalți ani, chiar dacă am avut vaga impresie că jocul său nu a fost la fel de dur, iar în rest n-aș știi ce să remarc.
7. Stelian Stancu: 5,29 (15)
Slăbiciunile flancului drept nu erau un secret înainte de începerea sezonului, dar în timp ce Bădoi a reușit să lege mai multe prezențe onorabile, mai ales în ultimele etape, meciurile bune ale lui Stancu se numără pe degetele de la o mână - ca să nu spun exact câte sunt. Cea mai importantă reușită a fost pasa de gol pentru Karamyan în egalul de la Galați, fostul stelist nereușind altfel să iasă din mediocritate.
8. David Sanchez Rodriguez: / (1)
Eu încă mai sper că Sanchez își va primi șansa și că va reuși să profite de ea. Dar am mai sperat eu degeaba.
9. Winston Parks: 5,81 (11)
O surpriză plăcută acest costarican, care a dat dovadă de o tehnicitate deosebită. Ca toți jucătorii tehnici, nu este însă cel mai harnic de pe lume, dar de multe ori poate da naștere unei faze periculoase atunci când tot restul echipei zace într-o dispoziție creativă paralizantă. Cele două goluri și două pase de gol spun o parte din poveste, iar în retur sper să vedem mai multe din partea lui, mai ales că va fi "la zi" din punct de vedere fizic.
10. Artavazd Karamyan: 5,83 (15)
Artiom merge ca ceasul elvețian, chiar și atunci când ai impresia că nu joacă nimic. În ciuda faptului că a avut și câteva partide slabe, constanța armeanului, care a adunat cinci goluri și șase pase de gol, este admirabilă. Poate că va părăsi echipa în această iarnă, deși nu pare foarte probabil în acest moment, dar dacă o face, va fi foarte dificil de umplut un eventual gol lăsat pe flancul stâng. Ceea ce i-ar prinde însă bine ar fi un rival pe post, de genul lui Florin Sandu, care să planteze, măcar în subconștientul lui Karamyan, ideea că există mereu un motiv să dai totul pe teren.
11. Arman Karamyan: 5,25 (12)
Dacă n-ai știi, ai spune că Arman e aproape titular, la câte prezențe a bifat pe teren. Cum însă majoritatea au fost din postura de rezervă în ultimele minute ale partidei, orice alte comentarii sunt de prisos.
12. Marius Popa
Pentru statistică.
13. Sreten Sretenovici: 5,25 (4)
O altă mare speranță care nu a produs decât amăgiri. În ciuda înălțimii sale nu e la fel de bun la jocul aerian precum Brezinsky, în plus este greoi și face destule greșeli. E greu de spus dacă va reuși să își redobândească postul, dar poate absența lui Brezinsky îi va fi de bun augur.
15. Dare Vrsici
Fără comentarii.
16. Srdjan Luchin: 5,91 (11)
E frumos să vezi când un jucător în care ai încredere confirmă. Avansarea sa spre echipa Națională nu poate decât să ne bucure, dar mai e loc ca Luchin să își îmbunătățească jocul. Cel mai important ar fi să capete mai multă clarviziune și mai mult calm, pentru că în acest moment pare ușor speriat de fiecare dată când este pus sub presiune, motiv pentru care recurge la degajări mai mult sau mai puțin întâmplătoare.
17. Balázs Borbély: 5,45 (10)
Slovacul este încă în revenire după accidentarea care l-a ținut pe margine în prima jumătate a turului, iar doar în ultimele partide a evoluat convingător. Să sperăm că va reuși să revină la forma arătată atunci când a venit la Poli, mai ales în contextul în care Alexa riscă să stea tot mai mult din cauza cartonașelor.
18. Gigel Bucur: 5,93 (15)
După un debut mai greoi de campionat, Gigelinho și-a reintrat în pâine, marcând șapte goluri și oferind șase pase de gol. Agilitatea și explozia sa sunt unice în Liga 1, motiv pentru care este atât de greu de marcat, iar în ciuda unor mici "scăpări" atunci când se află în poziții bune de a marca, nu cred să aibe un rival pe măsură printre atacanții alb-violeți. Singurul care este aproape de el e Goga, dar acesta e alt tip de jucător.
19. Dejan Rusici: 5,50 (13)
Nu sunt convins că Rusici poate față concurenței din atac în acest moment. Nu are o tehnica mai bună ca Goga, o viteză în plus față de Bucur sau o "forță de penetrare" mai mare ca a lui Parks. Cel mai bun atu al său este jocul aerian, dar atunci când ai în echipă jucători precum Magera, Cisovsky sau Luchin, e greu să prinzi un loc în primul unsprezece doar în baza acestei abilități.
21. Dorin Goga: 5,85 (16)
Încet dar sigur, și cu puțină insistență din partea lui Marian Iancu, Goga a început să prindă prima echipă. Nu mi-am pus niciodată problema că fostul atacant clujean nu ar poseda calitățile necesare pentru a evolua la Poli, însă marea problemă a lui Dusan Uhrin a fost să-i găsească un loc în angrenajul tactic al echipei. Cel mai eficient a evoluat ca vârf, dar a-i trimite pe Goga și Bucur în față e destul de atipic. Astfel problema e că cei doi se cam luptă pentru aceeași poziție, dar poate odată cu venirea lui Balint și schimbarea sistemului de joc la un 4-3-3 sau ceva asemănător, se vă găsi loc pentru ambii jucători.
23. Jose Luis Garcia: 5,00 (2)
Nu cred că argentinianul va reuși să îl convingă pe Balint, fiindcă deși are o agilitate deosebită, nu este un pasator pe măsură - din punctul meu de vedere, sub Martinez.
25. Carlos Milhazes: 5,23 (13)
E greu de spus de ce lui Milhazes i-a pierit complet pofta de joc în acest tur. Probabil ține de ceva probleme interne despre care noi nu știm, sau pur și simplu faptul că s-a transferat la Poli i-a redus apetitul de a-și etala calitățile. Până la urmă e păcat atât pentru el, cât și pentru noi, căci flancul stâng este unul foarte vulnerabil la mai toate echipele din prima ligă, iar implicit valoarea unui fundaș stânga bun este dublă.
27. Lukas Magera: 5,82 (15)
În prima jumătate a turului, nu a existat niciun dubiu pentru mine că Magera a fost cel mai bun jucător de la Poli. Cele două goluri și patru pase decisive oferite în acea perioadă nu făceau decât să-mi întărească această convingere. De ce în a doua jumătate a turului n-a reușit să-și mențină nivelul de joc nu știu a spune. Ceea ce va fi însă interesant este să vedem unde îi găsește locul Balint, precum și unde anume joace mai bine cehul, fiindcă până acuma nu am reușit să-mi dau seama de acest lucru.
28. Marian Cisovsky: 6,32 (11)
Îi spun "omul minune", căci fără el cu sigurnață nu ne aflam pe poziția a treia a clasamentului. A fost un transfer "liniștit" care a întărit apărarea cum nu se putea mai bine - și asta datorită unui joc al sorții, căci în mod normal Cisovsky este jucător de flancul drept. Evoluțiile sale perfecte până spre finalul de tur (când s-au strecurat două erori mari și mai multe erori mici) m-au încântat cum nu am mai fost încântat de multă vreme de un jucător nou venit. Să sperăm că adevărata fața a slovacului a fost cea pe care am văzut-o în primele sale meciuri și că în retur va evolua cu același aplomb ca până acuma.
29. Costel Pantilimon: 6,18 (14)
Și în cazul lui Panti este frumos de văzut că un tânăr al clubului reușeste să confirme. Meciurile constant bune din campionat (în ciuda unor erori, pe ici, pe colo) și convocarea/debutul la echipa Națională sunt două performanțe excelente pentru un portar la vârsta lui. Poli duce însă lipsa unui antrenor care să scoată mai mult din cei care apără buturile echipei și ar fi păcat ca dezvoltarea acestor jucători să fie lăsată soartei sau propriei determinări. Până când se va schimbă însă ceva în această privință, merită remarcat că dacă într-adevăr Panti va fi vândut pentru câteva milioane la o echipă din vest (sau Rusia), acești bani ar acoperi toate eșecurile financiare manufacturate de Hagi în perioada sa la club. Ciudat cum funcționează fotbalul ăsta uneori.
30. Valentin Bădoi: 5,66 (16)
Tânăr și neliniștit sau mai puțin tânăr și fără prea multe griji. În mod, poate, nesperat, Bădoi a reușit să ridice nivelul jocului său, atât din punct de vedere defensiv, cât și în ceea ce privește aportul în atac (două goluri și două pase de gol). Asta nu înseamnă că Poli nu duce lipsa unui fundaș dreapta ceva mai bun, dar comparat cu performanțele flancului stâng, și nivelul general al echipei, nu cred că ne putem plânge prea mult de prestațiile lui Bădoi, un profesionist ca de la mama acasă.
31. Abiodun Agunbiade: 5,60 (6)
Mi se pare puțin ciudat că Abiodun nu a mai primit nicio șansă pe parcursul acestui tur, chiar dacă nu am o impresie deosebit de bună despre nigerian. În contextul evoluțiilor submediocre ale lui Stancu, ar fi fost poate potrivit să se mai schimbe titularii de pe flancul drept. Rămâne de văzut dacă Abiodun va rămâne la club sau nu pentru acest retur - chiar de, într-un fel, aș dori să plece, fiindcă altfel n-am avea "niciun motiv să dublăm postul".
Și aici se termină excursul nostru. Fișierul cu medii îl puteți găsi AICI, iar cel cu golurile și pasele de gol AICI.
4 ianuarie 2009
Florin Maxim
Maxim a fost confirmat drept primul transfer al iernii, acesta semnând un contract pe 3 ani.
Data naşterii: 02.03.1981
Locul naşterii: Brad
Inălţime: 178 cm
Greutate: 76 kg
Poziţie: Fundaș stânga
Sursa: http://www.gsp.ro
Data naşterii: 02.03.1981
Locul naşterii: Brad
Inălţime: 178 cm
Greutate: 76 kg
Poziţie: Fundaș stânga
Sursa: http://www.gsp.ro
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2008-09 | Farul Constanța | RO | A | 15 | 1 |
| 2007-08 | Farul Constanța | RO | A | 30 | 2 |
| 2006-07 | Farul Constanța | RO | A | 22 | 0 |
| 2005-06 | Sportul Studențesc | RO | A | 11 | 0 |
| 2004-05 | Sportul Studențesc | RO | A | 18 | 0 |
| 2003-04 | Sportul Studențesc | RO | B | 26 | 8 |
| 2002-03 | Sportul Studențesc | RO | A | 22 | 1 |
| 2001-02 | Sportul Studențesc | RO | A | 11 | 1 |
| 2001-02 | UMT | RO | A | 13 | 1 |
| 2000-01 | Apulum Alba-Iulia | RO | B | 29 | 5 |
| 1998-99 | Steaua București | RO | A | 0 | 0 |
| 1998-99 | Corvinul Hunedoara | RO | B | 8 | 0 |
| 1997-98 | Aurul Brad | RO | D | - | - |
| Total: | 205 | 19 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; Ro= România
Sursa: www.romaniansoccer.ro
La început de an
Iată-ne de cealaltă parte a baricadei, bine hrăniți pentru a înfrunta provocările noului an. În plan personal, cea mai mare dintre ele va fi să mă prefac că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a fi alături de Poli - un enunț cât se poate de necontroversat în mod normal, dar a cărui interpretare poate conferi un grad neplăcut de dificultate și incertitudine.
Numirea lui Balint este una curioasă, în sensul că acesta nu are mare experiență ca antrenor principal, cu atât mai puțin la o echipă precum Poli. De fapt nimic nu mai este curios în ziua de azi, dar nu pot să nu mă întreb ce l-a mânat pe actualul antrenor al Politehnicii să preia echipa. Pot înțelege că oportunitatea de a antrena o formație clasată pe podium la finalul turului, în lipsa unui CV convingător, este una greu de refuzat, însă înhămarea la obiectivul declarat al lui Iancu este un act aproape iresponsabil, care, în plus, îl exonerează de la bun început pe patronul Politehnicii în cazul ratării acestuia.
Faptul că antrenorul dorește deja să schimbe caracterul echipei, a cărui joc fizic ar trebui să devină unul mai combinativ, denotă cât de radicală se vrea a fi această trecere. Îmi vine însă greu a crede că această schimbare pe care și-o dorește Balint se poate desăvârși în mai puțin de un an și jumătate, iar orice schimbare din mers în returul acestui sezon ar risca și mai mult atingerea - măcar - a unui loc fruntaș în clasament. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există un factor mereu necunoscut, în persoana lui Marian Iancu, ce are abilitatea de a nimici munca de peste un an de zile a unui om în doar câteva zile.
Va fi foarte greu pentru Balint să confirme la Poli. O clasare în primele cinci echipe ale campionatului ar fi deja o mare reușită, chiar și cu punctele pierdute la masa verde dintre București si Lausanne. Lipist de experiență, fără a avea spatele administrativ asigurat, aflat fiind în imposibilitatea (financiară - ? -, practică) de a aduce jucători la echipă și înfruntând un public în mare dezolat de starea clubului, îmi vine să spun că un succes al lui Balint ar fi o minune prin care și-ar certifica abilitatea de a conduce o echipă de fotbal fără doar și poate.
În altă ordine de idei, Buftea pare a se fi mutat la Buzău, ceea ce e bine pentru jucătorii noștri și potențial rău pentru cei care se atașaseră de ligă a doua în orașul ilfovean. Oricum, e cert că altfel nu se putea pregăti schimbul de gardă mult râvnit de aceeași persoană care are tupeul de a se considera un mai bun cunoscător al fotbalului decât până și Sir Alex. Ca să vezi că limita imposibilului e mai mult o iluzie...
Numirea lui Balint este una curioasă, în sensul că acesta nu are mare experiență ca antrenor principal, cu atât mai puțin la o echipă precum Poli. De fapt nimic nu mai este curios în ziua de azi, dar nu pot să nu mă întreb ce l-a mânat pe actualul antrenor al Politehnicii să preia echipa. Pot înțelege că oportunitatea de a antrena o formație clasată pe podium la finalul turului, în lipsa unui CV convingător, este una greu de refuzat, însă înhămarea la obiectivul declarat al lui Iancu este un act aproape iresponsabil, care, în plus, îl exonerează de la bun început pe patronul Politehnicii în cazul ratării acestuia.
Faptul că antrenorul dorește deja să schimbe caracterul echipei, a cărui joc fizic ar trebui să devină unul mai combinativ, denotă cât de radicală se vrea a fi această trecere. Îmi vine însă greu a crede că această schimbare pe care și-o dorește Balint se poate desăvârși în mai puțin de un an și jumătate, iar orice schimbare din mers în returul acestui sezon ar risca și mai mult atingerea - măcar - a unui loc fruntaș în clasament. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există un factor mereu necunoscut, în persoana lui Marian Iancu, ce are abilitatea de a nimici munca de peste un an de zile a unui om în doar câteva zile.
Va fi foarte greu pentru Balint să confirme la Poli. O clasare în primele cinci echipe ale campionatului ar fi deja o mare reușită, chiar și cu punctele pierdute la masa verde dintre București si Lausanne. Lipist de experiență, fără a avea spatele administrativ asigurat, aflat fiind în imposibilitatea (financiară - ? -, practică) de a aduce jucători la echipă și înfruntând un public în mare dezolat de starea clubului, îmi vine să spun că un succes al lui Balint ar fi o minune prin care și-ar certifica abilitatea de a conduce o echipă de fotbal fără doar și poate.
În altă ordine de idei, Buftea pare a se fi mutat la Buzău, ceea ce e bine pentru jucătorii noștri și potențial rău pentru cei care se atașaseră de ligă a doua în orașul ilfovean. Oricum, e cert că altfel nu se putea pregăti schimbul de gardă mult râvnit de aceeași persoană care are tupeul de a se considera un mai bun cunoscător al fotbalului decât până și Sir Alex. Ca să vezi că limita imposibilului e mai mult o iluzie...
29 decembrie 2008
An nou fericit!
Și restul comentariilor sunt de prisos. Ne-om auzi în câteva zile, probabil cu numele noului antrenor.
P.S. Și asta cu Balint e mirifică în vederea unui an ce se profileaza a fi un mic coșmar pentru orice ține la Poli - deși tot răul s-a cam făcut deja anul acesta, iar ceea ce vom vedea sunt consecințele. Nu spun nimic despre Balint, ci doar despre situația în sine.
P.S. Și asta cu Balint e mirifică în vederea unui an ce se profileaza a fi un mic coșmar pentru orice ține la Poli - deși tot răul s-a cam făcut deja anul acesta, iar ceea ce vom vedea sunt consecințele. Nu spun nimic despre Balint, ci doar despre situația în sine.
Rezultate sondaj
Micul atacant alb-violet a fost declarat, pe bună dreptate oarecum (deși nu este preferința mea), cel mai bun jucător al turului de campionat, urmat la mare distanță de Pantilimon, Cisovsky și Karamyan. Din păcate am lăsat prea scurt timp acest sondaj, astfel că nu s-au adunat destule voturi cât să fie concludent, dar plănuiam să pun față în față aceste rezultate cu statisticile mele. Date fiind circumstanțele, nu voi reuși să fac acest lucru până după revelion, dar primele zile ale anului ar trebui să aducă obișnuitul raport al turului.
Cel mai bun jucător al turului de campionat:
Dan Alexa - 0 voturi (0%)
Gigel Bucur - 20 voturi (60%)
Marian Cisovsky - 4 voturi (12%)
Dorin Goga - 0 voturi (0%)
Lukas Magera - 0 voturi (0%)
Artiom Karamyan - 3 voturi (9%)
Srdjan Luchin - 0 voturi (0%)
Costel Pantilimon - 6 voturi (18%)
Winston Parks - 0 voturi (0%)
Altul - 0 voturi (0%)
Votes so far: 33
Poll closed
Cel mai bun jucător al turului de campionat:
Dan Alexa - 0 voturi (0%)
Gigel Bucur - 20 voturi (60%)
Marian Cisovsky - 4 voturi (12%)
Dorin Goga - 0 voturi (0%)
Lukas Magera - 0 voturi (0%)
Artiom Karamyan - 3 voturi (9%)
Srdjan Luchin - 0 voturi (0%)
Costel Pantilimon - 6 voturi (18%)
Winston Parks - 0 voturi (0%)
Altul - 0 voturi (0%)
Votes so far: 33
Poll closed
26 decembrie 2008
24 decembrie 2008
Sărbători fericite!
Dacă pe plan sportiv sărbătorile nu ne-au adus atâtea bucurii, măcar acasă să ne lumineze zilele. Crăciun fericit tuturor!
17 decembrie 2008
Programul de final de an
Nu mai am multe lucruri în plan pentru anul acesta, deci cu excepția apariției unei știri nebănuite, tot ce mai am pregătit este rezumatul de final de an - statistici și dintr-acelea. Probabil cândva spre sâmbătă, duminică.
10 decembrie 2008
Cât pe ce!
Citind afirmația domnului Orza, cum că planurile lui Iancu implică venirea unui antrenor străin până în vară, ca apoi acesta să fie înlocuit de un antrenor român (Andone, Lucescu, cine știe), aproape că am vrut să iau laptopul și să-l arunc pe fereastră.
Dar mi-am adus aminte degrabă că mă enervez în van, precum m-am enervat și când cei de la care speram la puțină atitudine nu au căutat destul de adânc pentru a o găsi. Nu știu de ce am fost atât de optimist, când e atât de greu să găsești pe cineva care să-și asume o asemenea răspundere dincolo de vorbele goale aruncate prin presă. Înțeleg că e greu, dacă nu chiar aproape imposibil, dar frustrarea e frustrare și undeva trebuie "canalizată".
Dar mi-am adus aminte degrabă că mă enervez în van, precum m-am enervat și când cei de la care speram la puțină atitudine nu au căutat destul de adânc pentru a o găsi. Nu știu de ce am fost atât de optimist, când e atât de greu să găsești pe cineva care să-și asume o asemenea răspundere dincolo de vorbele goale aruncate prin presă. Înțeleg că e greu, dacă nu chiar aproape imposibil, dar frustrarea e frustrare și undeva trebuie "canalizată".
7 decembrie 2008
Ziua de după
Spiritele s-au mai liniștit puțin, chiar și fără ca întrebările să-și găsească răspunsuri. E și greu să găsești un răspuns în tăcerea lui Uhrin sau în vorbele suspecte ale lui Iancu. Cert este că se pot identifica trei "tabere" în care s-au împărțit fanii Politehnicii:
1) Cei pentru care plecarea lui Uhrin nu a consemnat decât un nou pas în viața clubului
2) Cei care recunosc că plecarea lui Uhrin este definitorie pentru destinul clubului sub Iancu, dar care consideră că în lipsa unei alternative viabile, discuția despre plecarea lui Iancu nu este una practică
3) Cei care au simțit o ruptură puternică și se văd izolați de club prin prezența lui Marian Iancu în conducerea acestuia
Nu cred că este un secret în care din aceste grupe mă încadrez eu, dar aș vrea doar să-mi expun aici niște gânduri ce m-au făcut să adopt această poziție.
În primul rând, de mai bine de un an de zile mi-am asumat părerea că Politehnica nu va mai progresa cât timp Marian Iancu va fi la conducerea clubului. În plus, am considerat că atitudinea președintelui Politehnicii în mass-media era una care denigra spiritul pe care eu țineam să-l consider al Timișoarei. Din acel moment am decis că nu-l mai pot susține în vreun fel pe Iancu, indiferent ce fel de sacrificii ar fi implicat plecarea sa - atâta timp cât Poli există, nu poate fi mai rău. Toate evenimentele acestui an, eșecurile conducerii pe toate planurile, nu au făcut decât să mă întristeze mai mult, căci și atunci când crezi că știi ceva de prost augur, speri să te înșeli.
Nu voi înșira argumente aici, pentru că nu-și au rostul și au fost înșirate de fiecare dată când cineva se plângea de status quo-ul de la Poli. Atâta vreau să remarc: până și cel mai bun concept implementat la club, verticalizarea pe mai multe ligi pentru a asigura formarea tinerilor jucători, a fost tratat cu o superficialitate care riscă să-i compromită succesul. Ca să nu spun că din lipsă de stabilitate pe termen lung, sutele de juniori alb-violeți se prea poate să se piardă peste mări și țări.
Ceea ce țin să evidențiez însă este că, din punctul meu de vedere, problema nu este una financiară. În acest moment îi este ușor oricui să-l critice pe Iancu, pentru că n-a mai băgat bani în echipă, dar problemele se întind dincolo de bani, iar opțiunea mea a depins complet de ceea ce îmi imaginez eu că Poli trebuie să simbolizeze, adică de felul în care Marian Iancu vorbește în numele clubului, și nu de situația financiară a clubului. Restul au fost frustrări mai mici sau mai mari și, oricum, nu eram în poziția de a adopta o poziție absolut critică doar fiindcă aveam și am impresia că toate relele la club se nasc în Marian Iancu. E imposibil să creezi un front unit fiind confruntat cu o problemă care pare atât de complexă precum cea din acest moment de la Poli.
Frustrarea demiterii lui Uhrin a fost poate mai mult decât atât, căci, pentru prima oară în era BKP, am simțit că exista un element care să mă aproprie de echipă (adică nu doar de club) și, implicit, care aproprie echipa de suporteri. Pe de-o parte, victoriile obținute de Uhrin și compania ne-au redat speranța că se poate mai mult, în special în acest tur de campionat, iar atitudinea exemplară a lui Uhrin în public ne-a arătat, mie cel puțin, că se poate și altfel. Am avut inițial tendința de a generaliza că "altfel" nu prinde bine în România, dar aș fi spus un neadevăr, pentru că reacția unanimă a presei a fost de a-i lua partea antrenorului, iar chiar și suporterii altor echipe au simpatizat cu Uhrin. De fapt, încetul cu încetul, am impresia că mai toată lumea este cuprinsă de un sentiment de milă când aude ce se întâmplă la Timișoara, milă pentru suporterii care au ajuns bătaia de joc a tuturor.
Eu nu știu ce este de făcut în aceste circumstanțe. Momentan aștept să văd ce se va mai întâmpla, dar nu sper la vreo minune. Demiterea lui Uhrin nu a făcut decât să strice din nou atmosfera din lot, precum și cea din jurul lotului, iar cu cât mă gândesc la ce s-a întâmplat cu atât mă simt mai iritat și mai neputincios. Dacă aș știi că tribunele goale de pe Dan Păltinișanu l-ar îndepărta pe Iancu, aș fi dispus să îndur o separare de Poli. Dar știu că n-ar fi așa și mă tem că se poate ajunge la mai mult rău dacă suporterii părăsesc echipa în acest moment. Pe de altă parte însă, singurii care pot face ceva în ceea ce privește destinul clubului sunt CLT/CJT, iar contribuția lor dincolo de sumele care l-au menținut pe Iancu la club a fost minimă - și n-o spun cu intenția de a denigra eforturile făcute de reprezentanții acestor instituții, pentru că unii, în mod cert, au luptat pentru Poli, ci o spun pentru că nu am pe cine altcineva să critic de la care să mă aștept că va și face ceva.
1) Cei pentru care plecarea lui Uhrin nu a consemnat decât un nou pas în viața clubului
2) Cei care recunosc că plecarea lui Uhrin este definitorie pentru destinul clubului sub Iancu, dar care consideră că în lipsa unei alternative viabile, discuția despre plecarea lui Iancu nu este una practică
3) Cei care au simțit o ruptură puternică și se văd izolați de club prin prezența lui Marian Iancu în conducerea acestuia
Nu cred că este un secret în care din aceste grupe mă încadrez eu, dar aș vrea doar să-mi expun aici niște gânduri ce m-au făcut să adopt această poziție.
În primul rând, de mai bine de un an de zile mi-am asumat părerea că Politehnica nu va mai progresa cât timp Marian Iancu va fi la conducerea clubului. În plus, am considerat că atitudinea președintelui Politehnicii în mass-media era una care denigra spiritul pe care eu țineam să-l consider al Timișoarei. Din acel moment am decis că nu-l mai pot susține în vreun fel pe Iancu, indiferent ce fel de sacrificii ar fi implicat plecarea sa - atâta timp cât Poli există, nu poate fi mai rău. Toate evenimentele acestui an, eșecurile conducerii pe toate planurile, nu au făcut decât să mă întristeze mai mult, căci și atunci când crezi că știi ceva de prost augur, speri să te înșeli.
Nu voi înșira argumente aici, pentru că nu-și au rostul și au fost înșirate de fiecare dată când cineva se plângea de status quo-ul de la Poli. Atâta vreau să remarc: până și cel mai bun concept implementat la club, verticalizarea pe mai multe ligi pentru a asigura formarea tinerilor jucători, a fost tratat cu o superficialitate care riscă să-i compromită succesul. Ca să nu spun că din lipsă de stabilitate pe termen lung, sutele de juniori alb-violeți se prea poate să se piardă peste mări și țări.
Ceea ce țin să evidențiez însă este că, din punctul meu de vedere, problema nu este una financiară. În acest moment îi este ușor oricui să-l critice pe Iancu, pentru că n-a mai băgat bani în echipă, dar problemele se întind dincolo de bani, iar opțiunea mea a depins complet de ceea ce îmi imaginez eu că Poli trebuie să simbolizeze, adică de felul în care Marian Iancu vorbește în numele clubului, și nu de situația financiară a clubului. Restul au fost frustrări mai mici sau mai mari și, oricum, nu eram în poziția de a adopta o poziție absolut critică doar fiindcă aveam și am impresia că toate relele la club se nasc în Marian Iancu. E imposibil să creezi un front unit fiind confruntat cu o problemă care pare atât de complexă precum cea din acest moment de la Poli.
Frustrarea demiterii lui Uhrin a fost poate mai mult decât atât, căci, pentru prima oară în era BKP, am simțit că exista un element care să mă aproprie de echipă (adică nu doar de club) și, implicit, care aproprie echipa de suporteri. Pe de-o parte, victoriile obținute de Uhrin și compania ne-au redat speranța că se poate mai mult, în special în acest tur de campionat, iar atitudinea exemplară a lui Uhrin în public ne-a arătat, mie cel puțin, că se poate și altfel. Am avut inițial tendința de a generaliza că "altfel" nu prinde bine în România, dar aș fi spus un neadevăr, pentru că reacția unanimă a presei a fost de a-i lua partea antrenorului, iar chiar și suporterii altor echipe au simpatizat cu Uhrin. De fapt, încetul cu încetul, am impresia că mai toată lumea este cuprinsă de un sentiment de milă când aude ce se întâmplă la Timișoara, milă pentru suporterii care au ajuns bătaia de joc a tuturor.
Eu nu știu ce este de făcut în aceste circumstanțe. Momentan aștept să văd ce se va mai întâmpla, dar nu sper la vreo minune. Demiterea lui Uhrin nu a făcut decât să strice din nou atmosfera din lot, precum și cea din jurul lotului, iar cu cât mă gândesc la ce s-a întâmplat cu atât mă simt mai iritat și mai neputincios. Dacă aș știi că tribunele goale de pe Dan Păltinișanu l-ar îndepărta pe Iancu, aș fi dispus să îndur o separare de Poli. Dar știu că n-ar fi așa și mă tem că se poate ajunge la mai mult rău dacă suporterii părăsesc echipa în acest moment. Pe de altă parte însă, singurii care pot face ceva în ceea ce privește destinul clubului sunt CLT/CJT, iar contribuția lor dincolo de sumele care l-au menținut pe Iancu la club a fost minimă - și n-o spun cu intenția de a denigra eforturile făcute de reprezentanții acestor instituții, pentru că unii, în mod cert, au luptat pentru Poli, ci o spun pentru că nu am pe cine altcineva să critic de la care să mă aștept că va și face ceva.
Internaționali alb-violeți
Am uitat să menționez ieri că aceiași cinci jucători (Pantilimon, Latovlevici, Luchin, Goga, Bucur) au evoluat pentru România în amicalul câștigat, scor 4-1, împotriva Stelei. Mai mult, Bucur a reușit o triplă.
4 decembrie 2008
3 decembrie 2008
Internaționali alb-violeți
Deși îmi vine greu să dau importanță oricărei știri despre Poli în acest moment, jucătorii care au luptat pentru echipă merită menționați.
Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Bucur și Goga au evoluat pentru Naționala A în victoria (3-1) cu Naționala de Tineret, la aceștia din urmă evoluând Teușan. Dacă Pantilimon a gafat la gol, Luchin și Bucur au reușit să marcheze, iar Goga a avut un gol anulat.
Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Bucur și Goga au evoluat pentru Naționala A în victoria (3-1) cu Naționala de Tineret, la aceștia din urmă evoluând Teușan. Dacă Pantilimon a gafat la gol, Luchin și Bucur au reușit să marcheze, iar Goga a avut un gol anulat.
O nouă zi, un nou scandal
Așadar, să recapitulăm:
Uhrin merge la meci cu Ioan și Victor Becali, care dețin firma ce îl impresariază pe antrenor, și Iancu decide să îl dea afara pentru că "nu mai poate avea încredere în Uhrin". Ar trebui să-l credem că acționează înspre binele clubului. Nu țin minte să mi se mai fi cerut vreodată să cred atât de orbește.
Evident, decizia nu îi este comunicată lui Uhrin, întregul proces de demitere are loc prin presă, așa cum ne-am obișnuit, drept dovadă că nu Poli primează, ci voința lui Iancu primează.
Nici acuma nu este foarte clar ce se va întâmpla, dar din punctul meu de vedere se certifică doar mai mult că Poli nu are un viitor cu Iancu. Nu știu ce putem face noi ca suporteri, fiindcă în ziua de azi suntem copiii nimănui, iar durerea ne-o putem striga doar către cer. În cea mai bună poziție de a face ceva, de a-l apăra pe Uhrin și implicit Politehnica, se află CLT și CJT, dar pe de-o parte nu știm ce drepturi au stabilit când au decis să contribuie la bugetul echipei, iar pe de altă parte încă mai așteptăm momentul unei decizii ferme, care să nu trăiască din jumătăți. Preluarea clubului de la Iancu ar fi necesară pe termen scurt, dar nu și o soluție pe termen lung.
Cât despre argumentul forte în favoarea lui Iancu, l-am auzit în felul următor: a avut dreptate când i-a vândut pe Aliuță, Cânu, Emeghara, Pleșan, Torje (deși noi ne-am împotrivit).
De fapt, eu cred că se pune greșit problema - precum și că "dreptatea" lui Iancu în acele situații este una înșelătoare.
Nu era greu sa ai dreptate cu Aliuță, a avut și Uhrin - iar Aliuțî a ajuns în echipă doar la dorința patronului.
Cânu a fost accidentat, dar cât a evoluat, și rezultatele Vasluiului au fost bune.
Izvoranu avea anumite calități, dar nu era un jucator bun - de fapt, când a fost achiziționat era printre cei mai slab notați jucători din turul acelui campionat.
Emeghara și Pleșan au fost două cazuri distincte, deoarece noi nu aveam de unde să cunoaștem situația medicală a celor doi. La fel merită remarcat că Da Costa, expediat de la noi tot pe motive medicale, e titular la CSKA Sofia.
Iar Torje s-a stricat la Timișoara și dacă cei din conducere au transferat această responsabilitate vânzându-l e bine pentru ei, dar nu bine pentru noi.
Să ne mai aducem aminte de felul în care a fost adus Alexa și acuzele de blat din partea patornului Politehnicii de doar câteva luni mai târziu sau de cum a fost adus Ganea. Ce spune faptul că la un moment dat "infecta penicilina", iar apoi acest lucru deodata nu mai conta?
Înseamna că adevărul lui Iancu este foarte relativ și se schimba de pe o zi pe alta.
Deci pe mine nu mă convinge deloc acest argument de "știe el mai bine", fiindcă oricum m-aș uita la situație, în ciuda acestor așa zise "mișcări bune" împotriva dorințelor fanilor, ele nu ne-au făcut pe noi mai împliniți. Singurul motiv pentru care suntem împliniți în acest moment este reușita lui Uhrin de a scoate untul dintr-un lot în mare mediocru și neplătit. Am fi și mai împliniți dacă anumiți amatori din conducere n-ar ține să dea mereu vine pe altcineva când clubul ajunge să sufere - de la pierderea palmaresului, la penalizarea de șase puncte, la litigiile cu foștii jucatori, la jucători talentați (chiar dacă, din nou, au degenerat cât au fost la club, poate și fiindca nu au cum să preia alt model de la cei din conducere) plecați pe bani puțini, etc.
Iar dincolo de toate, nu știu dacă am mai văzut un om de atâta bun simț precum Dusan Uhrin Jr. Cât de mult se poate disimula un om? Și cum ne putem lega toate speranțele de posbilitatea ca Iancu, un om în mod evident lipsit de principii morale, să spună adevărul - și nu Uhrin, care în stilul său tipic nu urlă la televizoare, sau de fapt toți cei care au mai părăsit Politehnica și n-au avut cuvinte calde pentru patronul ei? Chiar e totul o mare conspirație împotriva echipei noastre în general și Marian Iancu în special?
Tot ce știu este că mă simt din ce în ce mai singur, iar de nu se va soluționa înspre binele echipei și onoarea orașului această nouă dispută în care ne-am afundat, mă tem.
Uhrin merge la meci cu Ioan și Victor Becali, care dețin firma ce îl impresariază pe antrenor, și Iancu decide să îl dea afara pentru că "nu mai poate avea încredere în Uhrin". Ar trebui să-l credem că acționează înspre binele clubului. Nu țin minte să mi se mai fi cerut vreodată să cred atât de orbește.
Evident, decizia nu îi este comunicată lui Uhrin, întregul proces de demitere are loc prin presă, așa cum ne-am obișnuit, drept dovadă că nu Poli primează, ci voința lui Iancu primează.
Nici acuma nu este foarte clar ce se va întâmpla, dar din punctul meu de vedere se certifică doar mai mult că Poli nu are un viitor cu Iancu. Nu știu ce putem face noi ca suporteri, fiindcă în ziua de azi suntem copiii nimănui, iar durerea ne-o putem striga doar către cer. În cea mai bună poziție de a face ceva, de a-l apăra pe Uhrin și implicit Politehnica, se află CLT și CJT, dar pe de-o parte nu știm ce drepturi au stabilit când au decis să contribuie la bugetul echipei, iar pe de altă parte încă mai așteptăm momentul unei decizii ferme, care să nu trăiască din jumătăți. Preluarea clubului de la Iancu ar fi necesară pe termen scurt, dar nu și o soluție pe termen lung.
Cât despre argumentul forte în favoarea lui Iancu, l-am auzit în felul următor: a avut dreptate când i-a vândut pe Aliuță, Cânu, Emeghara, Pleșan, Torje (deși noi ne-am împotrivit).
De fapt, eu cred că se pune greșit problema - precum și că "dreptatea" lui Iancu în acele situații este una înșelătoare.
Nu era greu sa ai dreptate cu Aliuță, a avut și Uhrin - iar Aliuțî a ajuns în echipă doar la dorința patronului.
Cânu a fost accidentat, dar cât a evoluat, și rezultatele Vasluiului au fost bune.
Izvoranu avea anumite calități, dar nu era un jucator bun - de fapt, când a fost achiziționat era printre cei mai slab notați jucători din turul acelui campionat.
Emeghara și Pleșan au fost două cazuri distincte, deoarece noi nu aveam de unde să cunoaștem situația medicală a celor doi. La fel merită remarcat că Da Costa, expediat de la noi tot pe motive medicale, e titular la CSKA Sofia.
Iar Torje s-a stricat la Timișoara și dacă cei din conducere au transferat această responsabilitate vânzându-l e bine pentru ei, dar nu bine pentru noi.
Să ne mai aducem aminte de felul în care a fost adus Alexa și acuzele de blat din partea patornului Politehnicii de doar câteva luni mai târziu sau de cum a fost adus Ganea. Ce spune faptul că la un moment dat "infecta penicilina", iar apoi acest lucru deodata nu mai conta?
Înseamna că adevărul lui Iancu este foarte relativ și se schimba de pe o zi pe alta.
Deci pe mine nu mă convinge deloc acest argument de "știe el mai bine", fiindcă oricum m-aș uita la situație, în ciuda acestor așa zise "mișcări bune" împotriva dorințelor fanilor, ele nu ne-au făcut pe noi mai împliniți. Singurul motiv pentru care suntem împliniți în acest moment este reușita lui Uhrin de a scoate untul dintr-un lot în mare mediocru și neplătit. Am fi și mai împliniți dacă anumiți amatori din conducere n-ar ține să dea mereu vine pe altcineva când clubul ajunge să sufere - de la pierderea palmaresului, la penalizarea de șase puncte, la litigiile cu foștii jucatori, la jucători talentați (chiar dacă, din nou, au degenerat cât au fost la club, poate și fiindca nu au cum să preia alt model de la cei din conducere) plecați pe bani puțini, etc.
Iar dincolo de toate, nu știu dacă am mai văzut un om de atâta bun simț precum Dusan Uhrin Jr. Cât de mult se poate disimula un om? Și cum ne putem lega toate speranțele de posbilitatea ca Iancu, un om în mod evident lipsit de principii morale, să spună adevărul - și nu Uhrin, care în stilul său tipic nu urlă la televizoare, sau de fapt toți cei care au mai părăsit Politehnica și n-au avut cuvinte calde pentru patronul ei? Chiar e totul o mare conspirație împotriva echipei noastre în general și Marian Iancu în special?
Tot ce știu este că mă simt din ce în ce mai singur, iar de nu se va soluționa înspre binele echipei și onoarea orașului această nouă dispută în care ne-am afundat, mă tem.
2 decembrie 2008
Sfârșit de tur...și nu chiar
Dacă toate echipele din liga 1 pot trage linie să calculeze unde i-au adus eforturile din acest tur, precum și ce drum trebuie sa aleagă în vederea anului viitor, pentru Poli turul nu va lua sfârșit înainte ca decizia penalizării să fie confirmată sau întoarsă.
Din punct de vedere sportiv, alb-violeții au reușit să termine turul pe poziția de lider, acolo unde nu ni i-am fi putut imagina înainte de debutul acestui sezon. Din păcate, performanțele lui Uhrin & co au fost trecute în plan secund de inepția conducerii clubului/malițiozitatea FRF-ului - și ele nu au voi să rămână acolo! În repetate rânduri, privind partidele Politehnicii, am avut bucuria de auzi că urmăresc "un meci peste media campionatului", iar această afirmație nu face decât să confirme că toată lumea privește performanțele echipei ca pe rodul muncii și al talentului - sau aproape toată lumea. În mod indiscutabil șansa a jucat și ea un rol important, dar nu mai mare decât la celelalte formații din Liga 1.
Echipa și-a schimbat compoziția de la începutul turului, iar unii titulari din primele trei etape (Taborda, Sretenovici, Abiodun, Garcia) nu au mai intrat în grațiile lui Uhrin pe parcursul campionatului, ceea ce indică un fapt pe care l-am mai menționat, anume că perioada de pregătire din vară nu a fost tocmai una perfectă. În mod miraculos, Dusan Uhrin a reușit să îndrepte repede "micile scăpări" ale debutului de campionat - precum cea de la Mediaș -, iar odată cu transferul lui Cisovsky, primul unsprezece a părut mai solid ca niciodată. Forma excelentă a persistat până la eșecul cu Dinamo, dar chiar și în ciuda acestei sincope, au urmat două egaluri în deplasări foarte dificile și o victorie categorică în compania unui adversar cu o apărare redutabilă.
Am trecut prin mai multe scandaluri artificiale create de Marian Iancu, de la războiul declarat împotriva FRF-ului la falsa preluare a clubului, la criticile de multe ori ridicole azvârlite în direcția echipei de către patron - și am supraviețuit cu bine. E greu de crezut că în retur vom avea de înfruntat vremuri și mai grele, căci singurul context în care s-ar întâmpla așa ceva e dacă Poli ar rămâne pe drumuri.
Până una alta urmează o iarnă ce va putea fi plină de surprize, atât negative, cât și pozitive. Deși cu toții ne dorim să le evităm pe cele dintâi, trebuie să recunoaștem că în acest moment nu avem de unde să știm ce ne așteaptă. Ar fi frumos ca Marian Iancu fie să-și reducă volumul (improbabil), fie să predea Politehnica în mâinile unei persoane mai puțin ordinare în vorbe pentru a putea răsufla mai ușurați pe termen lung. Dacă nu, măcar de ar sfida pe toată lumea și în ceea ce privește transferurile așa cum ne sfidează în restul timpului, ar fi extraordinar. Iar la fel de mirific ar fi să nu mai auzim de problemele financiare și juridice ale clubului la fiecare a doua zi.
Rămânem, așadar, cu multe speranțe, dar până ce ele vor fi îndeplinite trebuie să ne mulțumim cu realitatea, o realitate în care Poli se află pe locul trei, peste campioana CFR Cluj și vicecampioana Steaua. Chiar și în cel mai rău caz, putem lupta pentru orice în retur, dacă avem grijă de noi în această iarnă.
P.S. Ar trebui să remarc că ultima cronică, la victoria împotriva Brașovului, s-a nimerit a fi a o suta cronică publicată pe blog (chiar de unele au fost mai sumare). O cifră frumoasă.
Din punct de vedere sportiv, alb-violeții au reușit să termine turul pe poziția de lider, acolo unde nu ni i-am fi putut imagina înainte de debutul acestui sezon. Din păcate, performanțele lui Uhrin & co au fost trecute în plan secund de inepția conducerii clubului/malițiozitatea FRF-ului - și ele nu au voi să rămână acolo! În repetate rânduri, privind partidele Politehnicii, am avut bucuria de auzi că urmăresc "un meci peste media campionatului", iar această afirmație nu face decât să confirme că toată lumea privește performanțele echipei ca pe rodul muncii și al talentului - sau aproape toată lumea. În mod indiscutabil șansa a jucat și ea un rol important, dar nu mai mare decât la celelalte formații din Liga 1.
Echipa și-a schimbat compoziția de la începutul turului, iar unii titulari din primele trei etape (Taborda, Sretenovici, Abiodun, Garcia) nu au mai intrat în grațiile lui Uhrin pe parcursul campionatului, ceea ce indică un fapt pe care l-am mai menționat, anume că perioada de pregătire din vară nu a fost tocmai una perfectă. În mod miraculos, Dusan Uhrin a reușit să îndrepte repede "micile scăpări" ale debutului de campionat - precum cea de la Mediaș -, iar odată cu transferul lui Cisovsky, primul unsprezece a părut mai solid ca niciodată. Forma excelentă a persistat până la eșecul cu Dinamo, dar chiar și în ciuda acestei sincope, au urmat două egaluri în deplasări foarte dificile și o victorie categorică în compania unui adversar cu o apărare redutabilă.
Am trecut prin mai multe scandaluri artificiale create de Marian Iancu, de la războiul declarat împotriva FRF-ului la falsa preluare a clubului, la criticile de multe ori ridicole azvârlite în direcția echipei de către patron - și am supraviețuit cu bine. E greu de crezut că în retur vom avea de înfruntat vremuri și mai grele, căci singurul context în care s-ar întâmpla așa ceva e dacă Poli ar rămâne pe drumuri.
Până una alta urmează o iarnă ce va putea fi plină de surprize, atât negative, cât și pozitive. Deși cu toții ne dorim să le evităm pe cele dintâi, trebuie să recunoaștem că în acest moment nu avem de unde să știm ce ne așteaptă. Ar fi frumos ca Marian Iancu fie să-și reducă volumul (improbabil), fie să predea Politehnica în mâinile unei persoane mai puțin ordinare în vorbe pentru a putea răsufla mai ușurați pe termen lung. Dacă nu, măcar de ar sfida pe toată lumea și în ceea ce privește transferurile așa cum ne sfidează în restul timpului, ar fi extraordinar. Iar la fel de mirific ar fi să nu mai auzim de problemele financiare și juridice ale clubului la fiecare a doua zi.
Rămânem, așadar, cu multe speranțe, dar până ce ele vor fi îndeplinite trebuie să ne mulțumim cu realitatea, o realitate în care Poli se află pe locul trei, peste campioana CFR Cluj și vicecampioana Steaua. Chiar și în cel mai rău caz, putem lupta pentru orice în retur, dacă avem grijă de noi în această iarnă.
P.S. Ar trebui să remarc că ultima cronică, la victoria împotriva Brașovului, s-a nimerit a fi a o suta cronică publicată pe blog (chiar de unele au fost mai sumare). O cifră frumoasă.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)