9 ianuarie 2016

Rezumat semi-sezon: tinerii de la Poli

Chiar dacă pe finalul lui 2014/2015 am avut parte de un număr de tineri care au debutat în tricoul Politehnicii, crescuți chiar pe baza Dan Păltinișanu, speranțele pentru promovări notabile către prima echipă în acest sezon erau mici. Cheia în fraza de mai sus sunt cuvintele "pe finalul", adică odată cu dispariția mizei și a incertitudinii.

Astfel, pe lângă minutele jucate de Deian Sorescu și Andrei Sîntean în meciul de Cupă cu Râmnicu Vâlcea, am revăzut fețele tinerilor cu care eram obișnuiți. Problema e că niciunul nu a părut să fie într-un evident progres față de anii trecuți, chiar din contră. Dar să ne uităm puțin la cei șase tineri poliști despre care vorbim.

Belu (22 ani și 2 luni) a fost unul dintre oamenii de bază ai echipei, evoluând 88% din totalul minutelor acestui sezon. A făcut câteva meciuri bune, în special atunci când aportul său ofensiv se dovedea decisiv, și a jucat mai constant decât în anii precedenți. Neajunsurile defensive, în special cele de poziționare, fac diferența între un jucător util și un jucător necesar echipei. Multe dintre greșelile colective din apărare l-au cuprins pe Belu, probabil și datorită instabilității cuplului de fundași centrali și a comunicării/coordonării deficitare în linia de fund. Faptul că atrage atenția altor cluburi nu e de lepădat, dar orice succes pe viitor este condiționat de un progres în disciplina defensivă. Căci, pe cât este de tânăr, îi mai lipsesc unsprezece partide până să atingă pragul celor o sută de prezențe în Liga 1 - un indicator adeseori mai important decât vârsta propriu-zisă a jucătorului pentru capacitatea sa de progres.

Dacă Belu a arătat mici semne de progres, Bărbuț (20 ani și 8 luni) pare să fie într-o stare greu de revitalizat, precum am scris deja în analiza de acuma câteva zile. După un sezon atât de frumos ca cel de anul trecut, accidentarea din a doua parte a acelui sezon, cuplată cu pierderea locului de titular în Liga 1, au apăsat greu pe umerii săi. Foarte rare au fost momentele explozive cu care ne obișnuise, care și ele au devenit mai previzibile, iar cele cinci-șase ocazii de gol destul de mari ratate pe parcursul anului de L1, cu cea împotriva Stelei tronând peste celelalte, au consolidat imaginea insuccesului.

O. Popescu (21 ani și 10 luni) a fost probabil cel mai neîndreptățit de transferurile făcute în această vară. S-au adus o serie de jucători pe postul său, în loc să i se acorde încredere, apoi a urmat o accidentare la scurt timp după debutul dificil de Liga 1, ca pe final, când a început să-și intre în mână în a doua parte, să se trezească trecut rezervă pentru a i se oferi șanse lui Sarmov. Toate astea în condițiile în care este singurul polist la naționala de tineret, cu posibilitatea să fie selecționat și pentru Euro. În mod normal, în retur ar trebui să își consolideze poziția de titular în primul unsprezece, să crească în continuare prin experiență de joc.

Artean (22 ani și 5 luni) a suferit, asemeni lui Popescu, de congestia de la mijloc. Faptul că a fost pariul lui Alexa, plecat timpuriu de la echipă, nu poate să-l fi ajutat, iar prestațiile sale neconcludente (în special cea cu CFR Cluj) l-au scos din schema lui Florin Marin. Penalty-ul decisiv ratat împotriva ASA-ului pare să facă parte din seria ghinioanelor care s-au abătat pe mai toți debutanții tineri din lotul nostru. Și așa însă, dacă Sarmov a primit atâtea șanse, și Artean ar fi meritat mai multe, dar n-a avut statutul bulgarului - politic, salarial, sportiv, care o fi fost. Pentru el ar fi important să joace, dar nu ar fi constructiv să stagneze la nivelul ligii secunde, deci o posibilă triere a lotului, ar putea să-i ofere mai multe oportunități, cât să stabilim în ce măsură ne putem baza pe el în viitor.

Pap (21 ani și 6 luni) a și plecat de la club, ceea ce îmi pare cumva trist. Arătase pe alocuri talent, pe linia porții și în viteza de reacție, dar faptul că atunci când i s-a acordat încredere a greșit grav, și nu o dată, ci de două ori, i-a compromis sezonul. Erorile care au urmat la echipa secundă au făcut ca oportunitățile sale la prima echipă să lipsească și după câteva erori repetate ale lui Kirschstein. Și toate astea, după ce anul trecut a pierdut la un moment dat echipa din cauza atitudinii arătate în afara terenului. Normal că niciuna din aceste întâmplări nu înseamnă că Pap nu poate deveni totuși un portar bun pe viitor, dar dintre tinerii jucători aflați în lot în ultimii ani, el a și primit șansa să arate ce poate - și a arătat că nu este pregătit de responsabilitatea Ligii 1.

În final, Bocșan (20 ani și 11 luni), cu cele trei prezențe din acest sezon (inclusiv cupa), a avut neșansa unui autogol, așa cum s-a întâmplat și în unul din puținele meciuri jucate anul trecut, cel cu Mioveni. E neșansă și nu e neșansă, iar un fundaș care nu joacă, are prea puține oportunități să-și dezvolte instinctul pentru situații complicate. E destul de clar că fundașul central ar beneficia să adune experiență, chiar și la o echipă de Liga a 2-a, și probabil ar fi trebuit împrumutat încă din această vară. În cazul în care Cânu va părăsi cumva echipa, ar mai rămâne loc pentru o rezervă, dar tot cred că pentru Bocșan ar fi mai important să joace. Zece meciuri de campionat la 21 ani (cât împlinește în ianuarie) nu este destulă pregătire pentru cineva, indiferent de talent.

Așadar, a fost o perioadă grea pentru tinerii de la Poli, așa cum e de cele mai multe ori pentru tineri într-o echipă ușor confuză, care suferă. Ceea ce trebuie stabilit mai clar este ce rol au acești jucători care vin din cadrul centrului de juniori ai clubului, cum adună experiență și ce oportunități li se oferă la club. Revenim la cum s-a construit scheletul acestui lot de anul trecut, când Pap a jucat (doar) jumătate din meciuri, dar a avut mai puțin de apărat ca în cele trei disputate în acest an, când Bocșan de abia a prins echipa și când Balaure, un jucător pe un post relativ descoperit, nu a jucat nici pe atât, dar acum e piesă de bază la o echipă mediocră în L2.

Ceva trebuie însă specificat, referitor la posibilitatea de a folosi juniori în locul transferurilor excesive: la cum a decurs rotația din acest an, cu toate accidentările, nu cred că am fi dispus de jucători de 17-18 ani care să poată duce cu succes zece-cincisprezece jocuri. Acesta este un motiv în plus să controlăm mai bine calitatea fizică a antrenamentelor și a jucătorilor. Bărbuț, Scutaru, Sarmov, Zicu, Goga, Curtean, Popovici, Croitoru, Cânu - toți cu absențe destul de lungi sau recidivări. Cu o echipă în liga a II-a sau a III-a, jucători de 19-20 ani, ar fi altă discuție. Dar realitatea e că în Liga 1 au evoluat în acest an zece jucători de 18 ani sau mai tineri, care au adunat în total puțin peste 3000 minute, împărțite aproximativ egal între doar trei jucători: Ianis Hagi, Dragoș Nedelcu (ambii Viitorul) și Andrei Ivan (CSU Craiova).

Sorescu (18 ani și 4 luni), Mailat (19 ani) și Sîntean (16 ani și 7 luni) au fost în lotul echipei mari pentru reunire, și dacă plecarea lui Curtean se confirma, atunci măcar primii doi ar putea avea oportunități în a doua parte a campionatului. Din lotul echipei secunde, ei o merită și cel mai mult, au deja peste 18 ani, Mailat chiar ar trebui încercat în locul lui Bărbuț, dar atâta timp cât nu se face o decizie explicită cu privire la introducerea lor activă în lot, e greu să ne așteptăm la schimbări majore.

Niciun comentariu :

Google+