2 decembrie 2010

Complex

Dacă despre meciul cu Dinamo vorbeam că e unul complex, acum vorbim despre un alt înțeles al acestui cuvânt: complexul față de Steaua și Dinamo. Să ne uităm întâi ce am făcut cu echipele din vârful clasamentului. Avem victorii cu Oțelul, cu Vasluiul, Cu Rapidul - cele mai tari echipe din acest tur. Cu Gaz Metanul am scos doar un egal pentru că i-am desconsiderat. (să vă spună Alexa!) Dacă vreți, puneți și victoria împotriva echipei de pe locul 8 - CFR Cluj. Singurele echipe pe care nu le-am bătut sunt Steaua și Dinamo - echipe de locurile 6 și 7!

De ce nu le-am bătut? Au jucat entuziasmant, cum au jucat Gaz Metanul? Am făcut vreo gafă mare? Au avut vreo apărare ermetică ce ne-a dat bătăi de cap? Nu! Ne-a fost frică. Am fost complexați.

Cu Steaua am început cu 5 fundași. De ce? Ce logică avea? Nu le-am pus nici o problemă decât atunci când au intrat Contra și Zicu și au schimbat fața jocului nostru.

Cu Dinamo a fost invers. Când începusem să avem mari ocazii de până și Goga trecea prin apărarea lor ca prin brânză, Contra a închis meciul prin 3 schimbări defensive. Chiar de schimbările au fost forțate și nu existau alte soluții, retragerea și resemnarea s-a văzut în atitudinea de joc. La ultima fază am ținut de minge, nici măcar nu am încercat să dăm o lovitură de final.

De unde e frica asta irațională? Ce motiv aveam să jucăm ultra-defensiv cu Steaua? De ce am ezitat să le dăm o lovitură zdravănă câinilor când erau la pământ? La cum am jucat în apărare, riscul să luăm vreun gol era mult mai mic, comparat cu posibilitatea unei victorii prețioase în deplasare în fața unei rivale (să nu uităm) de moarte. Ba mai mult, având în vedere rezultatul Rapidului - cunoscut deja la ora meciului, chiar și în cazul unei înfrângeri nu aveam de pierdut prea mult, față de cât am fi avut de câștigat. Concluzia e că am fost lipsiți de curaj, ne-a fost teamă fără un motiv rațional. Am fost complexați cu alte cuvinte.

Ne enervează că la televizor se vorbește de Steaua și de Dinamo, indiferent ce loc ocupă ele, chiar și când există subiecte care merită mai multă atenție. Dar atunci noi de ce le dăm atâta atenție? De ce arătăm atâta respect când jucăm împotriva lor? De ce nu le-am arătat respectul cuvenit de exemplu Brașovului, Clujului, Mediașului(!)? Ipocrizia asta ne-a costat. Am ignorat realitatea fotbalistică a momentului, și ne-am complăcut în a le da prea mare importanță acestor două cluburi mediocre.

Timpul lor a trecut, iar tot ce avem acum e un zgomot disperat al lor de a rămâne în atenție. Iar cel mai bun mod de a te bate cu un zgomot e să-l ignori. Astfel, eforturile noastre pot fi canalizate în alte părți unde e mai mare nevoie.

2 comentarii :

FcPoliFan spunea...

Acuma ca pui cele doua partide cap la cap, nu cred ca atitudinea avuta in meciul cu Steaua poate fi echivalata cu cea din meciul cu Dinamo.

Steaua ne-a fost net inferioara, era intr-un moment de degringolada totala si cu mai mult curaj puteam dicta noi termenii partidei. Dar si asa, cu abordarea lui Petrovici de atunci, puteam castiga, fiindca am fortat pe final, cand gazdele erau obosite. E si asta o tactica, chiar daca nu cea mai suava dintre ele.

Cu Dinamo nu as spune neaparat ca schimbarile facute au fost ultra-defensive sau ceva de genul. Axente in locul lui Nikolic post pe post, in conditiile in care Nikolic fugise mult, iar Bourceanu e capabil sa aduca un aport ofensiv aproape la fel de mare ca si Tames, chiar daca nu o face prin pase decisive, ci prin recuperari avansate. Doar Patras in locul lui Goga a fost o schimbare fara perspective, dar si asa, nu cred ca am "respectat" prea mult pe Dinamo.

Adica eu diferentiez intre "respect" si "concentrare", fiindca folosesti termenul intr-un sens usor negativ. In mod normal, respectul include concentrarea si atentia, la fel cum include o oarecare moderatie. Dar din ce spui tu reiese ca de fapt nu e o problema ca am jucat respectuos cu Dinamo si Steaua, ci ca nu am jucat astfel cu alte echipe.

Poli avea nevoie sa nu piarda cu Dinamo si a reusit acest lucru. Mai mult, am avut faza lui Nikolic in care s-a dictat ofsaid ce putea echivala cu un gol. Daca sunt de acord ca am jucat cu mare teama impotriva Stelei, cred ca in meciul cu Dinamo am fost mult mai echilibrati, nu ne-am avantat in atac, asa cum nu ne-am inghesuit in aparare.

Si sa nu uitam, echipele impotriva carora am castigat, le-am batut acasa (CFR, Otelul, Rapid, Vaslui), in timp ce aceste egaluri (Steaua, Dinamo, Medias) le-am facut in deplasare.

Andrei Vajna II spunea...

Am spus doar ca au fost defensive. I-a schimbat pe cei trei care au creat cele mai mari sanse de gol. Tames a dat cel putin doua pase excelente. Mie mi-e clar ca l-a bagat pe Bourceanu pentru ca e mai bun recuperator si ca are o forta in plus fata de creativitatea lui Tames. Oricum, mai important e ca atitudinea jucatorilor a fost de retragere. Chiar in acele momente am avut cele mai bune ocazii ale noastre. Aveam dovada ca se poate. Dupa ce ai gasit niste gauri in zid, dai lovitura finala, nu te retragi.

Am apreciat ca am jucat cu concentrare si ca echipa a fost foarte bine organizata. Cu atat mai mult aveam premisele pentru a forta. Adica noi ne-am pregatit frumos, am stat cuminti, am oprit tot, am tras si cateva focuri si dupaia pauza. Echilibrul de care spui tu ce scop a avut? Ca si cum am fi pregatit terenul pentru un sah-mat, nu ca sa il avem pregatit, nu ca sa si dam sah-mat.

Respectul aici intervine. Cand eram pe val, ne-am retras. Ca totusi e Dinamo, nu? Am reusit noi cumva sa ii punem pe foc, da parca ne-am luat nasul la purtare, nu? Problema mea e atat ca am jucat respectuos cand nu se cuvinea, si ca am trat neserios cand respectul se impunea.

Inainte de meci eram si eu multumit cu egalul. Dar la momentul acela, dupa cum decurgea jocul, si dupa cum era clasamentul, singura logica era sa fortam victoria. Dupa cum spuneam, punctul acesta este multe prea putin important pentru noi.
Nu ne-am apropiat de Otelul si nici nu ne-am departat de Rapid. Pe cand cele 3 puncte ar fi fost uriase. Ingropam Dinamo si eram langa Otelul. Riscul sa pierdem era extrem de mic la cum decurgea jocul. Ba chiar, prin retragerea noastra ramanea doar riscul sa luam un gol aiurea, adica nu cred ca am obtinut egalul pentru ca ne-am retras. Puteam sa scoatem un punct si daca atacam si nu reuseam sa marcam.

Am observat si eu ca am facut egal numai in deplasare, dar te intreb dupa care criteriu n-ar trebui sa jucam la egal in deplasare? Pe ce loc si in ce hal trebuie sa joace o echipa ca sa jucam la victorie in deplasare?

Google+