1 mai 2010

Poli - Oţelul 2:1 (2:0)

Deci, cine suntem: echipa matură, decisă şi autoritară care a dominat excelent prima repriză sau animalul suferind care a fugit în mare parte a reprizei secunde cu coada-ntre picioare? Dacă ar fi să-mi dau cu părerea, judecând după ce-am văzut pe parcursul sezonului, mi se pare evident că o jumătate nu trăieşte fără cealaltă. Dar de-ar putea trăi cea dintâi liberă în aceste ultime etape...

Înfieraţi, cu siguranţă, de eşecul CFR-ului şi cel al Stelei, alb-violeţii au început excepţional partidă. Primul gol a venit în minutul cinci, la o lansare a lui Cociş pentru Bonfim, brazilianul a fugit pe flanc, a centrat ideal, iar Magera a venit parcă de nicăieri şi a împins mingea în poartă printr-un efort considerabil. După un şut respins al lui Alexa, Poli a făcut 2:0, şi era doar minutul 12: pasă lungă a căpitanului nostru, Cociş preia şi îl lobează pe portarul advers din afara careului. Avansul rapid de două goluri a oferit o mare lejeritate în joc echipei noastre, astfel că în ciuda lipsei unor mari ocazii în restul reprizei, fotbalul etalat de Poli a fost unul foarte satisfăcător şi plăcut ochiului. Era, de-a dreptul, barcelonesque ca stil, cu pase repetate şi o construcţie foarte elaborată, chiar de a lipsit un mic Messi-Iniesta-Xavi.

Repriza secundă a început bine, cu Cociş nereuşind să-l învingă pe Grahovac din poziţie ideală, dar golul oaspeţilor a căzut în minutul 54, iar de atunci totul s-a schimbat. Acelaşi Axente, ca în tur, a trimis cu boltă peste un Taborda uşor ieşit, dar vina la gol îi aparţine în primul rând lui Nibombe, care nu a degajat o minge, deşi era sub presiune. E drept, Nibombe a făcut un meci foarte bun în rest, dar o greşeală care duce la gol atârnă mereu destul de greu. Din fericire, pasul înapoi făcut de noi nu a fost suficient pentru a crea mare pericol la poarta lui Taborda, căci gălăţenii erau cam lipsiţi de iniţiativă. Mai mult, Magera şi Alexa au trimis şuturi de la distanţă ce au trecut foarte puţin pe lângă bara din stânga a porţii adverse, iar în minutul 90, Magera şi Kozak au ratat la o fază învălmăşită în careul Oţelului. Şi aşa însă, rămâne senzaţia neplăcută a apărării cu toţi oamenii, acasă, într-un meci în care chiar nu era nevoie să avem emoţii. Dar victoria e victorie, punctele sunt la fel de multe, şi ce n-aş da acuma pentru alte câteva meciuri câştigate cu un joc defensiv mai determinat!

Dintre jucători e greu să am remarcaţi, căci toată echipa s-a mişcat bine, a luptat mult, iar greşelile au fost destul de puţine. Frumoase ambele goluri, impresionant travaliul mijlocaşilor, de la Alexa la Curtean, şi destul de convingători fundaşii, exceptând scăparea de la gol. Taborda a avut câteva ieşiri mai slabe, dar la fel a fost foarte inspirat la câteva mingi lungi, fiind, per total, la nivelul arătat până acuma.

Dacă va fi destul acest efort cu Dinamo e greu de spus, dar ca şi în ultima noastră deplasare, orice se poate întâmpla. Iar o victorie, fie ea şi întâmplătoare, poate da încredere pentru un final de sezon ce ar putea fi istoric. Sau nu, evident.

Poli: Taborda (5,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (5,5), Sepsi (6) - Curtean (5,5), Contra (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6) - Magera (6,5), Cociş (6,5)

Schimbări:

Dede pentru Contra (min 74)
Kozak pentru Cociş (min 74)
Maxim pentru Curtean (min 87)

3 comentarii :

Andrei Vajna II spunea...

Suntem Poli Timișoara, o echipă modestă, umilă, care acum trăiește o perioadă cu cele mai bune rezultate din istoria ei.

Bine ar fi daca cele doua fete s-ar ajuta una pe alta, cam cum s-a intamplat si azi. Daca prima repriza am jucat ca Barcelona, in a doua am jucat ca Inter. (ceea ce, stupefiat am observat azi, nu e deloc pe placul tribunei) O combinatia ideala, zic eu.

Ce are jocul defensiv? Daca e eficient, poate fi chiar frumos. N-am inteles frustrarea unora. Am auzit pe cineva ingamfat de faptul ca am ajuns sa ne aparam cu "astia". Ma intreb iarasi - ne-am transformat peste noapte si suntem superiorii tuturor, cand nu exista nimic care sa ne dea acest drept. E normal sa aperi rezultatul obtinut frumos de o echipa care a jucat cu un singur atacant veritabil (si acela nefiind unul de careu) si inca o jumatate de atacant pe banca.

Cred ca important e sa ne vedem lungul nasului, si, cu inca 4 pasi cumpatati ca si azi vom avea parte de un final fericit.

FcPoliFan spunea...

Da, am remarcat si eu asta, remarca si un prieten cu care am fost...dupa ce in prima repriza se aplauda fiecare faza, pase prelungite, in a doua parca s-a schimbat publicul.

Cornel spunea...

Nu stiu ce se asteptau, sa risti pe atac pe final era stupid. Dar multi probabil au venit la meci fara sa stie ca si Otelul e undeva pe locul 8 si mai spera la Europa.

Google+