23 iulie 2007

Poli - Fiorentina 1:1 (0:1)

Spectatori putini, spectacol putin, fotbal putin. Dar sa le luam pe rand.

Spectatorii: cei aproape 10,000 de fani adunati au facut stadionul sa para dezolant de gol, ceea ce se trage probabil din combinatia nefericita de caldura excesiva si marketing prost. In consecinta, atmosfera a fost de moleseala totala. Preturile, considerate de multi cam mari, nu au fost neaparat astfel, insa pentru a justifica asa niste preturi, trebuie sa oferi ceva consistent. Astfel ca trecem la urmatoarele doua "elemente";

Spectacolul: nu vin eu la meciuri pentru spectacol extra-fotbalistic, dar dat fiind faptul ca a noastra conducere a promis un "show" nemaivazut (concerte, artificii, alea-alea), am sperat si eu ca voi trai ceva incitant. Repet, e greu sa energizezi pe cineva la 40 de grade, cand si sucul pe care il poti cumpara are vreo 30, dar macar sa incerci! Biletele s-au pus in vanzare tarziu, intrarea - desi era vorba sa aiba loc la 5:30 - s-a facut cu douazeci de minute intarziere, in care (naiv fiind, am crezut ca va fi nebunie) a trebuit sa ma adapostesc la umbrele copacilor din zona. Am primit niste tricouri la intrare, care desi nu sunt jegmaneala totala, ar fi putut arata ceva mai deosebit, si nu tatuate cu doua vorbe cel putin nefanteziste. In fine, concert n-a fost, prezentarea echipei a avut loc in fata a doar cateva mii de spectatori, iar primirea jucatorilor a fost pe masura. Artificiile de la final nu au mai avut "nimic de spus", dovada ca mai toata lumea parasise deja stadionul cand ele au debutat. Nu cred ca acest amical putea fi mai anti-climatic decat a fost, in ceea ce priveste experienta pe care a prilejuit-o.

Fotbalul: e normal sa nu poti schimba totul peste noapte, iar intr-un meci cu un adversar de talia Fiorentinei este chiar greu sa te impui autoritar. Dar carentele din lot nu mi le poate camufla nimeni: incapabilul Dancia, lentul faulteur Canu, amorezatul Aliuta (de minge, se-ntelege), plictisitul Karamyan; sa zicem ca la mijloc avem solutii si ca Aliuta sau Karamyan sunt totusi jucatori de valoare, dar apararea ne va manca foarte multe puncte daca nu au loc schimbari. McKain si Stancu sunt singurii care par fotbalisti de pe acolo! Am mai spus-o: nu cred ca lotul actual este suficient pentru ambitiile pe care le avem.

Meciul in sine a fost unul destul de italienesc, pe masura moleselii din tribune. Golul lui Gobbi - venit dupa erori ale lui Dancia si Canu - a fost cam singurul eveniment notabil al primei reprize, in care Poli parca a dominat teritorial - dar atat. Mitanul secund a debutat cu o parada excelenta a lui Popa la sutul lui Mutu, ca apoi sa reintre in ritmul primelor patruzeci si cinci de minute. Noroc ca pentru vazul lumii am scos un egal, dupa ce lovitura libera executata bine de Vrsic l-a gasit pe Plesan intr-o pozitie din care cu greu se putea rata.

Nu imi imaginam ca voi vedea ceva uluitor, mai ales dupa ce vizualizasem celelalte partide de pregatire jucate de alb-violeti, dar speram la ceva determinare, ceva inspiratie. Singurii remarcati ar fi Torje, McKain, Ganea si eventual Popa, pentru interventia avuta, dar in rest nimeni nu a aratat cu adevarat ca isi doreste sa termine in fruntea clasamentului. Sper - sper! - ca vom mai face macar doua transferuri (sau sa rezolvam problema "tinerilor"), caci altfel vom avea parte de un nou sezon crancen.

Tin sa mai zic ca plec si eu la munte pentru doua saptamani, astfel ca nu cred sa scriu vreo cronica/stire pe aceasta perioada. Sa dea Domnul sa invingem pe Poli Iasi si sa nu ne facem de rusine la Cluj. Mai incolo, om vedea.

Niciun comentariu :

Google+