30 martie 2011

Avancronică: Poli - Steaua

După două săptămâni de pregătiri, suntem gata să primim vizita celei mai ridicole echipe din România. Sper că, spre deosebire de sezonul trecut, nu va fi și cel mai ridicol meci al campionatului.

O atmosferă foarte încinsă înfășoară acest meci. Motivele sunt multe și de înțeles: pauza de 2 săptămâni, duelul la distanță din Chișinău, debutul frumos al Politehnicii din acest an, faptul că suntem mai aproape ca niciodată de un țel pe care orașul nu l-a atins de mai mult timp decât oricine își poate aduce aminte, și bineînțeles datorită renumelui ce atârnă de gâtul adversarului de sâmbătă. Cert e că stadionul va fi plin, și cei care n-au fost pe fază au rămas să urmărească meciul în fața televizoarelor. Așteptările sunt foarte mari, emoțiile presupun că sunt la fel.

Realitatea, însă, e că acest meci e cam la fel de important ca unul în fața Brăneștiului sau Sportului, de exemplu. Pierderea unor puncte ar putea însemna că vom rămâne din nou în urma liderului. Mai mult, o victorie s-ar putea să ne dea la fel de multă satisfacție ca cea împotriva Mediașului din prima etapă a anului, când toate celelalte echipe din top au bifat și ele victorii. Așadar, e un meci în care ar trebui să ne trecem în cont toate cele 3 puncte, ca să rămânem în frunte. Ca bonus, asta ar putea reprezenta și ultimul cui bătut în coșciugul Stelei.

O Stea care cum-necum e tot acolo sus, când zici că mai ridicol de atât nu se poate, vine al 5lea (cred) antrenor și parcă renaște și începi să crezi nebuniile debitate de patronul lor cum că ar putea bate tot și să iasă campioni - un miracol din punct de vedere statistic, să știți. Cu toate astea, pentru acest meci, steliști par cu capul pe umeri, teribil de entuziaști și optimiști, dar serioși.

Trecând la lucruri concrete, s-ar putea ca înfruntarea să fie decisă de absențe. Și nouă și lor ne lipsesc oamenii de creație. Mai ales pentru noi, Zicu e o absență foarte importantă, care nu are cum să fie acoperită, decât prin schimbarea tacticii. Propovăduitul lui Iancu, Robinho Rocha, n-a confirmat deloc în amicalul de la Chișinău, mai degrabă Curtean părând a fi potrivit pentru postul de mijlocaș stânga, numai de ar fi la forțe maxime. De cealaltă parte, surpriza braziliană a steliștilor, celebrul Maicon, pare să fie ceea ce le trebuie, și ar putea confirma așteptările chiar în meciul cu noi. Dar amicalurile sunt amicaluri, iar realitatea o vom vedea sâmbătă pe "Dan Păltinișanu".

Lângă Alexa, orice înlocuitor al lui Bourceanu va fi bun, dar o posibilă accidentare a lui Magera ar putea fi supărătoare. Și lipsa lui Sepsi ne încurcă un pic, dar Ignjatijevic a fost unul dintre jucătorii remarcați la Chișinău. De fapt, dacă ne uităm la lista "rezervelor" ce au jucat acolo, mi se pare că suntem acoperiți. Chiar am rămas uimit ce jucători ținem deoparte. Părerea mea e că au jucat bine, doar că le-a lipsit determinarea.

Acestea fiind spuse, sper ca echipa să nu fie afectată de zgomotul din afară, să-și facă datoria, și să nu se întâmple ca alte dăți când am mers la un meci cu atâta entuziasm și s-a încheiat rău. Ei trebuie să se asigure ca după cele 90 de minute de joc, totul să se fi încheiat așa cum stă scris și cum logica ne îndeamnă să anticipăm: Victorie!

Hai Poli!

Zicu și România

Nu am ignorat în mod intenționat partidele din weekend, în special Bosnia - România, dar s-a întâmplat că nu mi-a stat capul la ocupațiile mele masochiste de sâmbătă seara. Ieri însă am petrecut nouăzeci de minute frustrante în fața televizorului, la întâlnirea cu Luxemburg.

Zicu a fost integralist și, mai mult decât pentru altceva, am suferit pentru că jocul echipei nu l-a ajutat deloc pe golgheterul nostru. Nu mă apuc eu să critic ceea ce a criticat deja toată presa patriei, cu bune și cu rele, dar jocul cu mingi aruncate pe vârfuri împotriva unui adversar atât de inferior tehnic nu l-am înțeles. Și totuși, în ciuda acestui stil de joc și în ciuda faptului că nici Zicu nu a părut mereu în priză, jucătorul nostru a fost singurul care a intrat în un-doi-uri (pasa puțin în spate a lui Mutu, și pe piciorul drept, nu i-a permis să ne aducă în avantaj pe finalul primei reprize), a deschis în câteva rânduri jocul la mijloc, confruntându-se însă cu lipsa de opțiuni în față și a oferit două pase de gol, una oprită în baza unui ofsaid discutabil și alta nefinalizată cu gol de Mureșan, deși scăpat singur cu portarul. Golul a fost o situație de omul potrivit la locul potrivit, ca de atâtea ori în tricoul alb-violet, dar mai importantă mi se pare impresia de la final, că Zicu a ajuns la o înțelegere bună cu o parte din jucătorii Naționalei, chiar a celor care au adus contribuții pozitive echipei (Mutu, Mureșan, Torje).

Evidențiez asta pentru că de multe ori jocul României pare a fi unul care caută doar fețele consacrate. Și nu fără justificare, căci atunci când mulți jucători trec pe la Națională ca trenul prin gară, e greu să te bazezi pe toată lumea. Ar fi mare păcat atât pentru Zicu, cât mai ales spentru România, ca unul dintre cei mai buni fotbaliști români ai momentului (generației, etc.) să nu contribuie la ameliorarea stării reprezentativei noastre.

27 martie 2011

Zimbru Chișinău - Poli 0:1 (0:0)

Așa cum ne-au obișnuit, alb-violeții n-au jucat mai nimic în acest amical, dând dovadă de un minim de determinare și concentrare de-a lungul partidei. Exceptând o bară a lui Curtean, o lovitură de cap pe lânga a lui Burcă după un corner și un șut de la marginea careului al lui Tameș, ocaziile de poartă nu au prea existat, în timp ce adversarii noștri au dat dovadă de mult spirit, dar mai puțină abilitate. Și așa, Taborda a avut doua intervenții complicate la șuturi venite de la marginea careului nostru.

Singurul gol al partidei a fost marcat în minutul 90, când Helder a trecut în viteză de un fundaș advers și a centrat în fața porții, unde Zăgrean a pus piciorul și a înscris.

Problema cea mai mare e că nu mi-am dat seama cine ar putea să-l înlocuiască pe Zicu pentru meciul cu Steaua. Rocha, cel care părea să aibă o șansă de a o face, a avut un meci slab, în timp ce revenitul Curtean nu a fost cu adevărat prezent în joc decât o jumătate din prima repriză. Poate are Uhrin totuși o idee mai bună decât mine.

Dintre jucătorii care au evoluat azi și pe care nu i-am văzut prea mult, Ignatijevic a fost cel mai decent. Popovici a ieșit și el într-o oarecare evidență atât cât a jucat. E însă îngrijorătoare accidentarea lui Magera, care, să sperăm, nu reprezintă ceva cu adevărat critic.

Poli: Taborda - Krejci, Ghionea, Luchin, Ignjatijevic - Curtean, Tameș, Burcă, Rocha - Axente, Magera

Au mai intrat Zăgrean, Scutaru, Cisovsky, Popovici, Helder, Matei

FC Hunedoara - Poli II 2:4 (2:1)

Încă un meci pozitiv făcut de echipa secundă, cam multe deja la rând de când a fost instalat Stoicov, și de această dată cu o nouă revenire, tot de la 0:2. Jitaru și Boștină au marcat câte o dublă și au asigurat cele trei puncte echipei noastre.

Pe youtube se poate urmări un rezumat al partidei.

Din câte am văzut, apărarea noastră a fost destul de suferindă, atât pe flancuri cât și în centru. Primul gol a fost marcat după o liberă care a nimerit bara, mingea revenind la un jucător total nemarcat în mijlocul careului. Golul doi a venit după o fază pe flanc, înainte ca Jitaru să reducă din handicap la chiar ultima acțiune a reprizei, redirecționând o minge filtrantă prin apărarea hunedorenilor. Boștină a reușit să ia fața fundașilor adverși la golul egalizator, înainte ca Jitaru să-i aducă pe alb-violeți în avantaj după o fază de contraatac - adică balonul a fost trimis înalt în jumătatea adversă și atacantul nostru l-a depășit cu brio pe fundașul advers care încercă să gestioneze faza și a trimis fără probleme pe lângă portarul indecis al gazdelor. Dacă despre jucătorul din poarta noastră, Iordache, se poate spune că a avut niște stângăcii, dar a și scos câteva mingi de efect, portarul hunedorean a atins culmi nebănuite ale stângăciilor când a degajat o minge în Boștină, pentru a mări avantajul nostru și a stabili scorul final.

20 martie 2011

Ne-am liniștit

Așa se face că după o etapă cu un singur meci mai interesant, deși aceasta încă nu s-a încheiat, lucrurile s-au cam lămurit. Oțelul încă nu e într-o pasă proastă și nu se va mai împiedica la fel de ușor ca la Tg. Mureș, anunțându-ne că ei sunt încă lideri. Ne-am mai liniștit și după victoria entuziasmantă împotriva Craiovei, Poli arătându-ne că nu vom defila prin campionat, ci vor mai fi multe meciuri crunte, precum cel de la Buzău.

În schimb, adversarul cel mai apropiat nouă, Vasluiul, "a reușit" să ne lase un avans mulțumitor de 6 puncte, după ce a adormit monstrul stelist, așa ca să fim siguri că nu va mai fi un reviriment ca în 2008. Rapidul, ca deobicei și-a pus singur bețe în roate, iar Dinamo și CFR sunt de mult uitate. Nu uit să menționez nici Mediașul, dar aceștia au rezultate prea oscilante pentru a pune probleme.

Așadar, această pauză de 2 săptămâni va fi una liniștită, în care ne putem plănui următorii pași. Vor urma niște serii de meciuri importante, traseul ne e ideal, numai să ne jucăm cărțile corect. Important e că am rămas cu un singur adversar.

18 martie 2011

Victoria Brănești - Poli 0:2 (0:1)

Poate ni se urcase ușor la cap că suntem zmei înainte de acest meci, căci dacă a fost cazul, acuma singur ne-am mai liniștit. În fața unui adversar determinat, compact, cu jucători rapizi pe benzi, alb-violeții au avut mult de furcă în apărare, dar au reușit să câștige, vorba aceea, ca o echipă mare, fructificând două faze care nu anunțau nimic.

Voința gazdelor de a face un meci bun a fost evidentă încă de la început, când s-au urcat curajos peste noi și nici nu au lăsat impresia că ar vrea să se coboare prea curând. E drept, ocazii prea multe nu și-au creat, dar la prima și poate cea mai mare șansă de gol a partidei, am fi fost cu un gol în urmă dacă bara nu ne salva de șutul în diagonală a unui jucător al Victoriei. Toată faza a fost una frumoasă de fapt, cu o pasă peste apărarea noastră, dintr-o atingere, care i-a surprins pe poliști puțin avansați. În mod amuzant, șansele de gol în acest meci au venit din sfert în sfert de oră. După faza sus descrisă, în minutul 30 Zicu a fost lansat perfect de Magera, golgheterul nostru a și preluat cu finețe, dar finalizarea nu a fost chiar la înălțime și portarul gazdelor a respins. Mingea a revenit la Zicu în picior după acea paradă, însă într-o poziție incomodă și cu o viteză greu de controlat. Acuma că partida era chiar echilibrată, mare lucru nu s-a mai întâmplat până în primul și singurul minut de prelungire. Atunci Goga a fost lansat de pe stânga cu o minge înaltă, a preluat pe piept și a fost lovit de un jucător al gazdelor care și-ar fi dorit să degajeze, astfel că lovitura de la unsprezece metri e una fără dubii. Zicu la punctul cu var și 1-0 înainte de pauză, așa cum scrie la carte.

Faptul că antrenorul gazdelor a trebuit cel mai probabil să-și rupă multele notițe pregătite pentru intermezzo nu a părut să afecteze Victoria, care a început în forță repriză și la cum a început-o, așa a continuat aproape tot restul partidei. Panti a avut de parat un șut din liberă de la 35 de metri în minutul 48, iar apoi Poli a încercat să controleze jocul cu maturitate și clarviziune. Această abordare nu a ținut însă mult și tot mai multe mingi ajungeau degrabă la adversari, ceea ce le-a permis să pună multe presiune pe flancuri, unde Helder suferea serios, în timp ce Sepsi îi cam făcea pe adversari să sufere. În minutul 67, la una din puținele noastre faze de atac, Bourceanu a trimis un șut de la marginea careului, mingea a fost deviată și Stoicescu a trebuit să intervină cu un ultim reflex pentru a salva golul. Gazdele au replicat câteva minute mai târziu, când Panti a scos de sub bară o lovitură cu capul (trimisă de un jucător suspect de scund), înainte ca centralul partidei să decidă în minutul 75 că Bourceanu merită un al doilea galben și astfel să-l elimine pe mijlocașul nostru. Mi se pare destul de amuzant că ambele galbene la Bourceanu au venit după dueluri în care a atacat și câștigat mingea, iar dacă la intrarea cu talpa înainte să de de obicei galben, al doilea fault nu mi s-a părut atât de grav. În fine, se profila un final foarte tensionant de meci, mai ales luând aminte de partida de la Bistrița unde ultimele minute ne-au găsit într-o situație asemănătoare. În minutul 79, nou intratul Vasilescu s-a demarcat bine și a trimis din unghi foarte închis în Pantilimon, înainte ca Victoria să mai beneficieze de niște cornere și niște faze fixe din preajma careului nostru, care însă nu ne-au dat mult de furcă. Dar când părea că greul se va tăbărâ peste noi, Nikolic a preluat o minge în flancul drept de aproape de mijloc terenului, a trecut de un adversar, al doilea, a luat fața portarului și a trimis în lateral la Goga, care a îndeplinit o formalitate! Fantastică însă faza făcută de Nikolic, un gol care îi aparține aproape în întregime și cu care poate emite pretenții serioase la titularizare în dauna lui Axente, care astăzi nu a reușit să ajute cu mai nimic echipa. Acest gol a cam pus punct final meciului, astfel că Poli a plecat cu trei puncte acasă, muncite, oarecum norocase, dar plătite scump.

Absența lui Bourceanu, implicită eliminării, va fi acompaniată de absența lui Zicu, care a luat un galben inutil la o simulare în careu. E drept, Ianis nu a fost într-o formă deosebit de bună azi, dar ar fi greu de spus cine a fost dintre jucătorii ofensivi. Poate doar Magera, care iarăși a muncit mult și a oferit câteva pase luminoase, adică din alea cu lumină, și Goga, care a muncit la rândul lui impresionant de mult, a dat un gol și a scos un penalty. Alexa și Bourceanu nu au fost deosebit de eficienți la recuperare și acesta a fost unul din motivele pentru care gazdele au putut pune așa o presiune pe noi, dar în schimb fundașii centrali au fost, în mare, de netrecut. Ghionea, în special, mi-a lăsat o impresie pozitivă, dar e greu de spus care dintre ei a fost "mai bun". Cât despre flancuri, Helder n-a fost într-o zi prea fastă, fiind adesea depășit și greșind mai multe degajări, în timp ce Sepsi s-a prezentat considerabil mai bine pe stânga, deși pe final i s-au strecurat și lui câteva stângăcii în joc. Cât despre Panti, un meci solid în poarta, dar i s-ar putea imputa multele degajări la adversari.

Despre Nikolic nu mai adaug nimic, pe lângă ce am zis mai sus. Aș spune însă că Ignjatijević nu a arătat rău în cele zece minute în care s-a aflat pe teren, întrebarea fiind însă dacă el sau Rocha îl va înlocui pe Zicu în meciul împotriva Stelei.

Așadar, tot e bine când se termină cu bine, dar trebuie să fim foarte atenți în abordarea partidelor care urmează, fiindcă jocul etalat astăzi a suferit.

P.S. De remarcat că adversarii au avut nu mai puțin de 12 cornere!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (5), Cisovsky (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Zicu (6) - Axente (5), Magera (6,5)

Schimbări:

Nikolic (6,5) pentru Axente (min 63)
Ignjatijević pentru Zicu (min 80)
Luchin pentru Goga (min 90)

13 martie 2011

Poli - Craiova 4:0 (2:0)

Când un meci îți smulge cuvintele din gură, te simți mic și neimportant - rămas fiind fără unealta cea mai bună din arsenal. Încerc să-mi aduc aminte cum s-ar încadra pe axa fotbalului fantastic această partidă, dar mi-e greu să spun. Cert e că la o asemenea voință și o asemenea determinare, puține lucruri pot sta în calea lui Poli pe drumul către primul titlu din istorie.

Sunt mulți care etichetează imediat Craiova drept o echipă ridicolă, deși părerea mea este că nu duce lipsă de jucători buni, ci pur și simplu de răbdare. Și frații Costea au arat terenul, dar dezorganizarea asta cauzată în mod inevitabil de conducerea semi-competentă a clubului este greu de compensat. Da, Poli a avut un adversar șubred în fața sa astăzi, care mai ales la fazele fixe s-a comportat sub orice critică, dar meritul principal este al alb-violeților pentru că au dus jocul în jumătatea adversă, au presat după mai fiecare minge și au construit fazele de atac, nu le-au nimerit pur și simplu.

Aș menționa de la început că oaspeții nu au avut nicio ocazie clară de gol, doar câteva tentative adunate în cele câteva minute în careu s-au aflat în preajma careului nostru. Implicit, urmează o enumerare lungă a manierei în care Poli s-a coborât asupra echipei adverse, cu ocazii peste ocazii. Multe din aceste șanse de gol au fost consecința fazelor fixe, fapt evident în special în prima repriză. Deja în minutul 2 a avut loc o bună ocazie pentru alb-violeți, când Zicu a centrat din liberă și Ghionea a trimis cu capul peste de la colțul lung. Tot Ghionea a venit tare din spate și a trimis peste la un corner câteva minute mai târziu, iar apoi Alexa nu a prins cadrul porții la altă lovitură de colț. Magera și Goga ar fi putut face ceva mai special, în doua rânduri, când au ajuns cu mingea în careu în poziție bună, dar nu și-au ales bine mutarea finală, astfel că ambele faze au rămas fără rezultat. Descătușarea a avut loc în minutul 36, la - da, corect - o lovitură de la colțul terenului, Bourceanu centrând în centrul careului, unde din bâlbâiala generală balonul a ajuns la Zicu și acesta a înscris fără probleme. Doar câteva minute mai târziu, Axente face o un dribling de efect în marginea careului și este faultat chiar la limita penalty-ului. Lecția învățată la antrenamente a ieșit îndată la iveală: Zicu a bătut scurt, Alexa a șutat lansat, dar puțin cam slab, mingea a ajuns la Magera și acesta a împins-o în poartă! Dezolarea totală ce a cuprins îndată Craiova putea să pecetluiască al treilea gol chiar pe finalul reprizei, dar Goga, deși a trecut de Lung ieșit la aproape 30 de metri, nu a reușit să cadreze șutul.

După mult timp, nu aveam emoții intrând în mitanul secund. Se dovedește, pe bună dreptate. Era de abia minutul 46 când Magera a șutat la colțul lung din poziție de singur cu portarul, dar Lung Jr. (haha) a reușit să devieze în corner. Pericolul continuă la poarta adversă în minutele care urmează și, venit fiind minutul 56, culminează cu un nou gol: corner, mingea ajunge la Magera și acesta din centrul careului marchează fără probleme. Forța noastră ofensivă, dublată de fragilitatea oltenilor, dă naștere la trei mari ocazii pentru Axente în următorul sfert de oră. Întâi, pasă de la Zicu la o liberă bătută rapid, dar deși singur cu portarul și cu mult timp să-și pregătească execuția, Lung salvează din nou. În minutul 66 întrerupe Magera șirul ratărilor lui Axente cu o ratare proprie, mingea fiind respinsă tot de Lung și tot din poziție de singur cu portarul. Cel mai rău îmi pare de faza care a avut loc trei minute mai târziu, când Magera și Zicu i-au descuscut pe jucătorii craioveni pe flancul stâng cu vreo trei un-doi-uri, mingea a ajuns la Axente, dar din nou Lung a reușit să blocheze. Finalmente, cu două minute înainte de a fi schimbat, Axente a recepționat o minge în unghi pe dreapta, a pătruns în careu și a șutat, mingea trecând de puțin pe lângă poartă spre dezamăgirea - și, zic eu, "nemeritul" - lui Axente. Cu Ricketts pe teren, Poli a continuat să fie periculoasă, și doar o nouă intervenție eroică a lui Lung în fața canadianului a salvat Craiova pentru a nu știu câta oară. În minutul 85, Goga și-a încercat și el șutul la o fază bună, dar mingea a trecut de puțin peste. Nu avea să se mai întâmple așa în primul minut al prelungirilor, când Goga a făcut un un-doi cu Alexa și a șutat năprasnic din interiorul careului, mingea mergând ca o săgeată la vinclul colțului lung, fără șansă de această dată pentru portarul oaspeților.

Fluierul de final a pus capăt unei partide care parcă mai bine nu se mai termina. Exceptând generozitatea la finalizare, nu știu ce i s-ar mai putea imputa echipei, care a evoluat într-o manieră chiar magnifică. Poate ne-am dezobișnuit complet de acest stil de joc de mi se pare mie acuma așa de memorabil, dar oricum ar fi, semnalele arată că Poli sub Uhrin e aceeași echipă a spectacolului.

Efortul depus de toți jucătorii este demn de toate laudele posibile. Nu pot să mă gândesc la cineva care nu a fost la înălțime. Toată linia de fund a gestionat bine atacurile adverse, exceptând poate una sau doua faze fără importanță mare, și cred că acest cuplu de fundași centrali va fi destrămat doar cu forța. Remarc și faptul că fundașii laterali au jucat bine, în special Sepsi, care nu a oscilat așa de mult în aceste trei etape precum o făcea în tur.

La mijloc s-a fugit de au plecat toate căprioarele, singura excepție oarecum fiind Zicu, dar acesta a compensat prin calitatea jocului său inegalabil. Bourceanu și Goga au fost peste tot, iar Alexa a închis multe faze periculoase, chiar și fără a primi vreun cartonaș galben.

Componenta ofensivă mi-a plăcut și ea, și o spun gândindu-mă la întregimea ei. Magera, care a fost cel mai bun om de pe teren astăzi, s-a remarcat nu doar prin golurile sale, ci și prin efortul depus, iar combinațiile sale cu Zicu sunt o minune de admirat. Axente, chiar dacă a fost prea iertător în fața porții, a fost neobișnuit de prezent în joc, s-a implicat în multe combinații și a trecut în repetate rânduri de fundașii adverși. Pe termen lung, nu știu în ce măsură echipa poate funcționa cu un atacant care nu transformă ocaziile în gol, dar cu un joc ca cel de astăzi cred că Axente are șanse să rămână prima opțiune alături de Magera.

În rest, nu mai e nimic de zis. Fantastic meci, atât. Ah, și ce bine arată un stadion plin.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (6), Ghionea (6,5), Cisovsky (6,5), Sepsi (6,5) - Goga (6,5), Alexa (6,5), Bourceanu (6,5), Zicu (7) - Magera (7,5), Axente (6,5)

Schimbări:

Ricketts pentru Axente (min. 75)
Nikolic pentru Magera (min 89)
Ignjatijević pentru Zicu (min 90)

11 martie 2011

CFR Simeria - Poli II 2:3 (1:0)

Meci cu valențe pozitive la Simeria, unde alb-violeții mici (cu susținerea a mai multor jucători de la echipa mare) au reușit să revină de la 0:2 în minutul 49.

Revenirea jucătorilor noștri a venit prin dubla lui Zăgrean (minutele 55 și 85), precum și Rocha (min 66). Tot Zăgrean a mai avut un gol anulat pe motiv de ofsaid.

Poli II: Lepmets - Dăruială, Krejci, Ilie, Cuciorvă, Matei, Rocha, Jitaru, Fuchs, Boștină, Zăgrean

Informații obținute grație a BanatSport.

5 martie 2011

CFR Cluj - Poli 1:2 (1:1)

Victoriile sunt victorii și nu trebuie judecate altfel, dar să moara capra veciunului ce arbitraj a fost menit Marius Avram să etaleze și ce ratări ne-am trecut noi în cont pe final de meci. Și așa însă, nu a fost un meci rău, cu ambele echipe periculoase, chiar dacă Poli a suferit de multe ori la recuperare și la poziționare defensivă.

Să începem cu începutul și acel prim șut al lui Bastos în încă primul minut, de la marginea careului, reținut cu bine de Pantilimon. Nici nu a trecut mult de la acest moment că Poli a plecat pe o contră furtunoasă cu Helder pe stânga, iar brazilianul a făcut ce știe mai bine, anume a fugit de a ars iarba, și în careu a fost agățat de Panin pentru un penalty relativ clar, chiar dacă ușor căutat de jucătorul nostru. Zicu a marcat în dreapta portarului, dar ca orice polist experimentat, știam că golurile rapide nu aduc prea multă siguranță echipei noastre. Nu a fost însă vina jucătorilor când în minutul 7, Avram a dictat un unsprezece metri pentru gazde la o faza în care Bourceanu a intervenit exemplar și a reușit să respingă mingea în corner. A marcat Cadu și eram înapoi la început, mai devreme decât și mintea mea experimentată ar fi presupus că am putea fi. Alb-violeții puteau relua conducerea când Ghionea a trimis cu capul la un corner, dar un jucător advers a scos de linia porții. Apoi CFR-ul a ieșit în evidență, și grație unei erori a lui Pantilimon, care a respins în fața un șut ce trebuia prins, Ghionea a împins mingea spre Bud în confuzia generală ce domnea în careul nostru, dar tot el a fost la post și a respins șutul clujeanului. Meciul s-a liniștit puțin înainte ca Panti să fie nevoit să intervină la șutul lui Cadu din minutul 31. Duleurile relativ aprige s-au soldat cu câteva cartonașe galbene în minutele ce au urmat, înainte ca Poli să-și treacă în cont ultima șansă a reprizei, când Axente a trecut pe sub o centrare din liberă a lui Zicu.

Cu extraordinarul Bastos la rampă, CFR a început tare mitanul secund și Nicoară l-a obligat pe Panti să mai salveze o dată. Parcă gazdele țineau mai bine de minge, plasându-se sus în terenul nostru, iar o serie de jumătăți de ocazie a culminat cu șutul lui Hora de la marginea careului, respins de portarul nostru cu un reflex bun. Apoi, în minutul 65, chiar după ce Sepsi a cam scăpat de al doilea galben, tot fundașul nostru stânga are un intervenție discutabilă asupra lui Bastos - atinge mingea, dar îl impiedică și pe atacant să treacă ulterior. Da, Bastos căuta și el ceva acolo, dar galbenul primit pentru simulare de brazilian a fost acordat cu maximă generozitate. Alb-violeților le-a luat ceva timp să-și dea seama cum trebuie jucat cu om în plus, irosind baloane ușoare și oferindu-le clujenilor șansa să ne surprindă. Dacă în minutul 70 Magera nu intervenea excelent la o liberă plouată în careul nostru, era vai și amar de Panti, rămas singur cu trei adversari în față. Chiar apoi același impresionant Avram a anulat un gol magnific lui Zicu pentru un fault în atac pe care eu unul nu am reușit să-l văd pe reluări. Intrând în ultimul sfert de oră și după introducerea lui Ricketts, Poli a început să fie mai periculoasă, iar în minutul 79 a reușit mult dorita desprindere: Zicu l-a deschis fantastic pe Axente (deși putea să-i paseze și lui Ricketts), acesta a lobat portarul și, din fericire, Ricketts a urmărit balonul, împingându-l în poarta pe care altfel ar fi ocolit-o. Nici n-am respirat ușurat, că în timp ce se arăta reluarea golului, Hora a țintit bara porții lui Pantilimon, astfel că am avut șansă să nu ne vedem iarăși egalați. Același Hora l-a mai testat o dată pe portarul nostru, înainte ca și alb-violeții să acumuleze paru ocazii mari spre imense. Mai întâi, Goga a șutat din interiorul careului și Nuno Claro a intervenit acrobatic. Apoi Axente a centrat pentru Ricketts, acesta a trimis cu capul în portar din câțiva metri, mingea a ajuns imediat la Zicu, dar același Claro a respins. Același RIcketts a trimis pe lângă la o fază ceva mai dificilă în care a reușit să depășească un adversar, iar în minutul 90+1, Axente a trimis în bară și la mingea care se întorcea frumos spre Ricketts/Goga, cei doi nu au comunicat și canadianul a sfârșit prin a șuta pe lângă, incomodat de coechipierul său. Între aceste faze incredibile, Panti a ieșit complet eronat la un corner, dar din fericire nu au existat consecințe grave, astfel că la final ne-am putut bucura de o victorie deosebit de importantă, care prelungește seria noastră de invincibilitate și ne ține relativ aproape de Oțelul.

Aș începe analiza jucătorilor prin a spune că s-a simțit absența lui Alexa la mijloc, chiar dacă Bourceanu a reușit să facă un meci bun. Burcă, în schimb, s-a chinuit mai mult și nu a reușit să aglomereze zona centrală din fața apărării, unde Hora a intrat în numeroase rânduri din lateral, exersându-și șutul. Panti, în ciuda intervențiilor numeroase, a făcut două, chiar trei erori care puteau fi decisive și care numai încredere nu au inspirat apărării. Dacă cele deja menționate pot fi oarecum înțelese, e greu de spus ce i-a trecut prin cap portarului nostru când a aruncat mingea direct unui adversar la treizeci de metri de poartă, în tentativa unui atac rapid. În fine, restul fundașilor au fost pe fază, în special Helder care a făcut un meci foarte bun.

La miljoc, pe lângă mențiunile pe care le-am făcut, aș spune că putea fi mai bine. Chiar și cu doi închizători în spatele a trei mijlocași ofensivi, fazele de gol nu au venit ca urmare a unei construcții elaborate. Culmea, chiar înainte de eliminarea lui Bastos, Goga a pierdut absolut aiurea o minge și i-a pus pe contră pe gazde, dar eroarea mijlocașului nostru, destul de șters în rest, nu ne-a costat - din contră. Nu vreau să abuzez de cuvinte mari, dar Zicu și-a cam eclipsat coechipierii în plan ofensiv, unde a creat numeroase faze foarte periculoase și a fost inima atacului nostru. Magera a fost parcă peste tot și în ciuda unor pase deficiente, a ținut bine de minge și a dat drumul la minge foarte bine în câteva rânduri. Aportul său defensiv a fost cel puțin la fel de apreciat.

Singurul nostru etern atacant, Axente, m-a dezamăgit vreo aproape optzeci de minute. De abia a reușit să scoată un corner până la pasa de gol oferită lui Ricketts. Nu știu dacă asta s-a dorit, dar asta a ieșit și a fost bine așa, iar apoi tot Axente i-a oferit un gol ca pe tavă la o centrare perfectă de pe stânga, înainte de a trimite în bară pe final, într-o nouă tentativă pozitivă. De bine, de rău, astăzi am avut parte o contribuție bună a "gălățeanului" nostru.

În rest, nu știu ce ar mai fi de completat. Dusan a pregătit bine partida, cu jucătorii pe care îi avea la dispoziție, a schimbat inspirat și a restabilit destul de rapid disciplina tactică ce s-a cam pierdut după eliminarea lui Bastos. Să sperăm doar că accidentarea lui Ghionea nu este deosebit de gravă. Suntem pe drumul cel bun, un drum care începe să promită.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (6,5), Luchin (6), Ghionea (6), Sepsi (5,5) - Burcă (5,5), Bourceanu (6) - Goga (5,5), Magera (6), Zicu (7) - Axente (6)

Schimbări:

Ricketts (6) pentru Burcă (min 71)
Rocha pentru Goga (min 90)

Avancronică: CFR Cluj - Poli

Un meci tare și foarte important pentru noi în acest debut de retur. CFR-ul este singura echipă din primele 8 care nu au reușit să câștige etapa trecută (cu excepția Mediașului pe care i-am bătut noi), așa că vor fi tare dornici de o victorie acasă, mai ales pentru a-și răscumpăra fanii, care în lipsa rezultatelor i-au cam lăsat baltă.

Marea noastră problemă este absența multor jucători, mai ales în compartimentul defensiv. Soluții există, dar nu putem spune cât de solide vor fi în timpul meciului. Cred că ar trebui să abordăm jocul ofensiv, pentru a pune presiune pe adversari și a nu le permite să ne pună probleme în terenul nostru. Ar trebui să avem parte de un joc deschis, pe care voința, dăruirea și sclipirile de moment îl vor decide. În afară de asta, orice rezultat în afara unei înfrângeri ar trebui să fie mulțumitor.

Hai Poli!

4 martie 2011

Poli II - Autocatania Caransebeș 2:0 (1:0)

Alb-violeții mici au început cu dreptul acest retur, grație golurilor marcate de Fuchs și Zăgrean. Echipa a fost ajutată și de alți jucători de la prima echipă, anume Krejci, Popovici și Nikolic.

Sunt curios să îi urmăresc la joc când voi avea ocazie.

Poli II: Iordache - Dăruială, Iovan, Ilie, Cuciorvă - Popovici, Fuchs, Jitaru, Szalkai - Nikolic, Zăgrean.

Au mai intrat Boştină, Rosenblum, Aldea, Velici.

P.S. Aparent, Krejci a rămas cu prima echipă.

26 februarie 2011

Poli - Gaz Metan 3:1 (0:0)

Nu e ușor, dar e frumos. Nu e bine, dar e potrivit. Nu e fantastic, dar e cum trebuie să fie. Un debut, până la urmă, perfect pentru Dusan la revenirea pe banca Politehnicii, cu aceleași ingrediente ca și fotbalul jucat în turul campionatului: animare după gol încasat, mobilizare a întregii echipe și Zicu.

Prima repriză a semănat teribil de mult cu prestațiile din partidele amicale de la Timișoara a alb-violeților, fără imaginație, fără vlagă și fără ocazii. Cu Ciso la mijloc, Poli a atacat greoi, chiar dacă slovacul a avut mai multe urcări interesante în atac. Flancurile nu au avut viteză, pasele luminoase au lipsit și echipa, per ansamblu, nu a arătat determinarea necesară obținerii unei victorii. Ocaziile au lipsit de ambele părți, cei de la Mediaș fiind dispuși doar să iasă timid pe contre, iar la o fază de această speță era să se întâmple ceva, dar Panti a blocat bine. Poli a trimis doar de două ori mai serios la poartă, o dată prin Goga peste din poziție centrală de la 30 de metri și o dată prin Axente, tot peste, din unghi. Cam puțin, dar precum am mai indicat, această echipă nu este completă și mai are nevoie de timp.

Lucrurile s-au așezat mai bine după ce Scutaru a făcut cadou un gol oaspeților la nici cinci minute de la reluare: o centrare de pe dreapta a fost întâmpinată de un semi-luft din partea fundașului nostru și Dudiță a trebuit doar să împingă balonul în poartă. Dar, ca în tur, alb-violeții și-au adus aminte care-i scopul prezenței lor pe teren odată cu stabilirea acestui handicap și în minutul 54 se aflau din nou la egalitate: Goga a intrat central cu o minge primită pe flanc și a tras perfect spre vinclu, o execuție de excepție a jucătorului nostru atât de suferind în ultima vreme. Puteam trece imediat în avantaj, dar Alexa a trimis pe lângă la un corner din doar câțiva metri. Apoi Axente a scăpat spre poartă, cu doar un fundaș alături, dar în final a decis să tragă din afara careului, pe lângă. Finalmente, în minutul 62 golul: Sepsi bate un aut către Magera, mingea ajunge în marginea careului la Alexa am impresia, de acolo înapoi la Magera care trimite peste fundași în centru către Zicu, aflat din câte văd pe reluări într-o poziție suspectă de ofsaid, dar golgheterul nostru nu a iertat și a trimis pe sub portar pentru primul său gol al serii! Presiunea noastră a crescut și după câteva tentative bune de contra-atac nereușite, același Zicu a condus la perfecțiune o asemenea fază, până la finalizare: minge preluată din jumătatea proprie, un-doi cu Magera, apoi avansare până în marginea careului, din nou un un doi, de această dată cu Axente, și șut plasat pe lângă Pleșca. Ideal. Din păcate, golul patru nu a mai venit, deși au fost două-trei șanse bune de superioritate numerică, dar atacanții noștri s-au cam pierdut cu firea și nu au construit fazele suficient de bine pentru a profita de conjunctura favorabilă. Poate chiar libera din minutul nouăzeci ar fi fost o șansă bună, dar din motive pe care nu le înțeleg, deși există cel puțin trei executanți certamente buni, cel care a tras a fost Axente.

Așadar, fluier final și început cu bine. E greu de zis care este fața adevărată a echipei și trebuie luat în considerare faptul că adversarul nostru de azi a fost lipsit de aportul mai multor titulari. Dacă jocul ofensiv a fost cam static în prima repriză, odată cu retragerea lui Magera la mijloc în locul lui Cisovsky, totul a părut să meargă mai bine. În plus, defensiv nu cred că se pot imputa multe lucruri, exceptând gafa personală a lui Scutaru. Acolo, Sepsi a fost impecabil, iar Ghionea a dat maxim de siguranță, colaborând bine cu Luchin. Pe lângă jocul inteligent și decisiv al lui Zicu, remarc nu doar execuția lui Goga la gol, ci și prestația sa generală în repriza secundă, când a muncit bine. Tot nu sunt convins că locul lui este acolo, iar dacă Magera va fi repoziționat în centru unde pare să fie mai util echipei, atunci poate golgheterul nostru de anul trecut ar trebui retrecut în atac. Un atac care tot mai suferă, Axente fiind util doar în faza golului trei, chiar de azi a colaborat ceva mai bine cu coechiperii. În rest, jocul său a fost definit de imprecizie, fie că vorbim de finalizare sau de preluare. În ceea ce îl privește pe Ricketts, singura rezervă care a evoluat mai mult, nu a reușit să fie destul de periculos, deși adversarii au părut să-i știe de frică. E greu de zis acuma ce rol ar putea avea în echipa noastră.

Momentan, e bine și frumos. Dar nu cred că trebuie uitată prima repriză, ea fiind simptomatică pentru atitudinea cu care abordează alb-violeții majoritatea partidelor. Meciul cu CFR va fi deja un test cu adevărat serios și, să sperăm, un joc care va elimina dubiile de acuma cu privire la potențialul formației noastre.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Scutaru (4), Luchin (6); Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (6), Cisovsky (5), Zicu (7,5) - Axente (5,5), Magera (6,5)

Schimbări:

Ricketts (5,5) pentru Cisovsky (min 71)
Rocha pentru Zicu (min 89)
Matei pentru Axente (min 90)

24 februarie 2011

La poalele muntelui

S-a vorbit și se vorbește mult despre ambițiile impuse acestui sezon decisiv. Decisiv în special din punct de vedere financiar, căci în lipsa unei prezențe în grupele Ligii Campionilor și, mai ales, a banilor proveniți de acolo, Poli va trebui cel mai probabil să spună adio mai multor jucători pentru a balansa deficitul creat in bugetul clubului. E, poate, un scenariu ușor sumbru, dar atâta timp cât situația fianciară este una sănătoasă, restul vine de la sine. Asta este lecția pe care o învață fotbalul mondial în acești ani turbulenți. Iar Poli dispune de o bază vastă de recrutare printre tinerii fotbaleadori ai zonei, o bază mai bună decât majoritatea echipelor din Liga 1, deci are un fundament, chiar dacă nivelul calitativ al execuției sale nu a ieșit încă la iveală.

Pentru oricine a urmărit raportările mele din ultima vreme, nu cred că trebuie să evidențiez din nou că sunt reținut în privința potențialului nostru în acest retur. E greu de spus dacă primul unsprezece a fost întărit, deși doi jucători par să se fi impus acolo: Ghionea și Rocha.

Titularizarea lui Ghionea pare să-l fi împins pe Cisovsky în linia mediană, în locul lui Tameș, care în general nu a reușit să ofere plusul ofensiv la care speram. Mi-e greu însă să spun dacă această va întări echipa, fiindcă îl impune pe Cisovsky într-o poziție mai puțin jucată și profilul său este de jucător defensiv, chiar dacă are capacitatea de a urca în atac și un puternic șut de la distanță. Spun doar că nu îmi displace.

Rocha pare un jucător bine-venit pe flancul stâng, dar și aici titularizarea sa impune repoziționarea unui jucător care a dat randament pe acel post. De fapt, "dat randament" nici nu începe să descrie aportul pe care l-a avut Zicu pentru echipă. Succesul acestui implant depinde mult de cum se va aclimatiza golgheterul nostru într-o altă poziție, cel mai probabil cea de al doilea vârf. E important să își mențină implicarea în joc pe care o avea jucând în linia mediană, fiindcă venind din spate îi era mai ușor să destabilizeze apărările adverse.

Din păcate, restul transferurilor par a fi menite în primă fază să sporească numărul jucătorilor disponibili în lot, astfel că rămâne nerezolvată cel puțin problema mijlocașului de bandă dreaptă, dacă nu și cea a atacantului golgheter, în funcție de adaptarea lui Zicu. Revenirea lui Mansi ar putea ajuta ofensiva, dar până când senegalezul va ajunge să joace la un ritm sănătos, campionatul are toate șansele să fie jucat deja.

Dincolo de aceste semne de întrebare, nu e deloc clar cât de bine funcționează echipa ca o unitate. În amicale, nu a părut să o facă prea bine, dar atâta timp cât rezultatele vor veni la început, există toate șansele să-și intre în ritm când contează. E clar însă cât de important este să începem cu o victorie la Mediaș, mai ales după ce au fost acordate Oțelului cele trei puncte din partida anulată cu Pandurii, și măcar un egal la Cluj. Un asemenea start ar fi unul încurajator și dătător de vise. Ne-auzim după pe această temă.

Hai Poli!

19 februarie 2011

Amical: Poli - Vojvodina Novi Sad (0:1)

În ciuda unei maladii severe, am îndurat o repriză de vreme jalnică și fotbal pe măsură pentru a urmări această ultimă partidă de pregătire.

Nici nu începuse bine meciul, că Sepsi a oferit o pasă cadou unui adversar în marginea careului, acesta a trimis mai departe la un coechipier care nu a avut probleme în a marca. Apoi Poli a dominat teritorial, dar fără prea multă fantezie ofensivă. Exceptând două goluri anulate pe motiv de ofsaid, alb-violeții au construit greu și au avut puține faze periculoase de poartă. Pe final de repriză, oaspeții au intrat mai mult în joc și puteau să-și mărească avantajul când Luchin a respins din alunecare într-un adversar și mingea a sărit puțin pe lângă. În rest, nimic notabil până la pauză.

Mitanul secund, din ce scrie presa, nu a fost prea diferit. O ocazie bună pentru noi prin Zicu, una pentru sârbi, pe final una prin Ricketts, dar scorul a rămas neschimbat.

Nu știu dacă aceste partide amicale puteau fi mult mai neconvingătoare, însă în orice caz nu promit să prefațeze un retur fenomenal. Dar lucrurile evoluează, jocul cu miză nu e niciodată la fel cu cel fără, deci trebuie să rămânem deschiși.

Poli: Pantilimon - Scutaru, Ghionea, Luchin, Sepsi - Goga, Alexa, Cisovsky, Rocha - Magera, Zicu

Schimbări:

Ignjatievic pentru Sepsi (min 45)
Axente pentru Goga (min 60)
Tameș pentru Scutaru (min 67)
Ricketts pentru Rocha (min 67)
Zăgrean pentru Magera (min 80)

15 februarie 2011

Amical: ACU Arad - Poli 0:1 (0:1)

Deloc generoși cu golurile alb-violeții, iar de ar fi să ne luăm după comentariile de la locul faptei, nu a fost un meci lipsit de emoții. Se remarcă faptul că Dusan a exersat mai multe poziționări ale jucătorilor, precum Luchin și Rocha pe flancul drept. Nu îmi pot imagina ce succes ar avea acestea, dar din moment ce conducerea nu a reușit să aducă acel mijlocaș dreapta, experimentele sunt necesare.

Poli: Pantilimon - Luchin (60', Burcă), Cisovsky (46', Scutaru), Ghionea (76', Helder), Ignatijevic (76', Matei) - Rocha (60', Popovici), Alexa, Tameş (46', Goga), Zicu - Magera (46', Nikolic), Axente (46', Ricketts).

12 februarie 2011

Amical: Poli - Bocs 2:0 (2:0)

E greu să judeci fotbalul pe o vreme așa de învânturată, cu atât mai mult când adversarul nu se prezintă decât drept o prezență pasivă în teren. Pe de altă parte, mecanismul de joc și calitatea individuală a fotbaliștilor ar trebui să iasă la iveală și în aceste condiții.

Meciul a fost dominat copios de Poli, în așa o manieră că oaspeții de abia au trecut de mijlocul terenului - iar ocazii n-au avut niciuna. Alb-violeții au deschis scorul prin Rocha, cel mai bun jucător de astăzi, iar apoi și-au dublat avantajul după ce Magera a împins în poartă o centrare venită de la același brazilian. Cisovksy putea marca și el în prima repriză, dar mai întâi un adversar și apoi bara i-au stat în cale, în aceeași fază.
Repriza a doua a menținut oarecum ritmul, dar nu chiar la același nivel odată ce s-au efectuat schimbările. Zăgrean a avut cea mai mare ocazie pe final de meci, când a lovit bara, și în rest tot el, cât și Matei, au avut șanse bune de a marca.

Din păcate, nu cred că jocul este acolo unde ar trebui să fie. Mai important, partea dreaptă pare fără de speranțe, iar Tameș nu prea oferă pasa decisivă. Despre apărare nu ar fi prea multe de spus, mai ales că nu a fost testată, doar că cei doi nou-veniți Ignjatijevic și Ghionea s-au mișcat cu siguranță în teren. De fapt, sârbul a fost la baza primului gol, când un un-doi cu Rocha i-a permis acestuia să scape spre poartă. La mijloc, Ciso s-a prezentat la închidere, cu câteva reușite, dar și cu mai multe scăpări. Cred însă că ar putea fi o opțiune la nevoie. Dacă pe stânga a fost chiar bine, pe dreapta Goga și Helder au activat mereu în izolare unul de celălalt, iar reușitele amândurora au fost puține. Chiar și în repriza a doua, cu Matei acolo, situația a rămas neschimbată, probabil și datorită faptului că Helder nu intră în combinații cum o face Rocha. Tameș, precum ziceam, nu a oferit pasele care să lumineze jocul, vorba vine, dar a fost activ la recuperare. Iar în atac, în mare, status quo, cu Axente complet neschimbat. Doar prezența lui Magera mai oferă un aer proaspăt ofensivei alb-violete. Zăgrean și Ricketts, introduși pe final, nu au arătat prea multe, dar am dubii că vor putea schimba complet fața atacului nostru. Aș mai remarca doar jocul lui Popovici, care a evoluat pe stânga, dar mă întreb dacă nu ar fi mult mai indicat să se afle în dreapta, acolo unde suferința-i mare.

Să vedem unde se va situa Zicu în această formație și, mai ales, dacă vom mai întări flancul drept. Nu vreau să trag concluzii de pe acuma, dar mă așteptam la ceva mai mult din partea echipei în acest moment.

Poli: Taborda - Helder, Luchin, Ghioane, Ignjatijevic - Goga, Tameș, Cisovsky, Rocha - Axente, Magera

Au mai intrat:

Popovici pentru Ignjatijevic
Ricketts pentru Magera
Matei pentru Goga
Zăgrean pentru Axente

10 februarie 2011

Raport Internațional

Zicu a jucat 85 de minute în România - Cipru (1-1) și a făcut-o bine astăzi, oferind câteva pase foarte utile și reușind mai multe preluări de efect. Ar fi putut și marca în prima repriză, dar finalizarea sa fost apărată de portarul cipriot.

Pătraș a debutat pentru Naționala Moldovei și a fost scos la pauză, în meciul câștigat de echipa sa cu 2-1 contra Andorrei.

Și Ricketts a debutat pentru Naționala Canadei, pe final de meci, în înfrângerea acestora împotriva Greciei, scor 0-1.

9 februarie 2011

Sorin Ghionea

De cum am citit că Ghionea este pe liber, mi-a trecut prin cap că ar fi un jucător pe care mi l-aș imagina la Poli, conform politicii de transferuri a clubului. Astfel, confirmarea venirii sale nu mă miră în mod deosebit. Nu e vreo soluție miracol pentru problemele noastre, nici măcar nu știu dacă vine să joace pe un post deficitar (poate juca fundaș stânga, zică-se), dar nu e un fotbalist rău: peste 200 meciuri în Liga 1 și 55 de meciuri în Europa League și Liga Campionilor.

Vorba vine, aducem un gălățean să învingem Galațiul.

Data naşterii: 11.05.1979
Locul naşterii: Galați
Inălţime: 187 cm
Greutate: 82 kg
Pozitie: Fundaș central
Prezente la Naţională: 13 (1 gol)




SezonClubŢarăLigăMJGM
2010FC RostovRUA180
2009-10Steaua BucureștiROA120
2008-09Steaua BucureștiROA280
2007-08Steaua BucureștiROA131
2006-07Steaua BucureștiROA181
2005-06Steaua BucureștiROA270
2004-05Steaua BucureștiROA260
2003-04Oțelul GalațiROA260
2002-03Steaua BucureștiROA60
2001-02Oțelul GalațiROA261
2000-01Oțelul GalațiROA150
1999-00Oțelul GalațiROB51
1998-99Oțelul GalațiROA160
1997-98Dunărea GalațiROB150
Total:2515

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= Romania; RU= Rusia
Sursa: http://www.romaniansoccer.ro/

8 februarie 2011

Raport internațional

Trei alb-violeți au jucat astăzi pentru Naționala României (vs. Ucraina, 2-2, 6-4 d.p.), anume Pantilimon și Alexa titulari, iar Zicu introdus în repriza secundă. Cred că experiențele celor trei au diferit destul de mult.

Panti a avut o ezitare la golul unu al ucrainienilor, când mingea s-a strecurat prin zid și l-a prins pe picior greșit. În rest, au fost două intervenții bune la șuturi de la marginea careului și un penalty parat frumos la loviturile de departajare.

Alexa a marcat, în mod incredibil, o dublă! Ambele goluri au venit după lovituri de colț, iar căpitanul nostru a fost omul potrivit la locul potrivit cu execuțiile potrivite. Ambele goluri au fost marcat în ciuda unei importante aglomerări în fața porții, chiar dacă distanța a fost una mică.

Zicu, din păcate, nu a intrat deloc în joc. A fost și folosit în postura de atacant, iar mingile lungi nu l-au avantajat. Mai mult, la penalty-uri a bătut slab și pe centru, astfel că Shovkovskiy a reușit să apere fără mări probleme.

Oricum, este un lucru de bun augur că am avut trei jucători importanți la Națională și rămâne ca pe viitor să sperăm și la mai mulți, cu Luchin și Bourceanu (pe lângă deja convocatul Sepsi) care sunt capabili să joace la nivelul impus acuma la acest nivel.

Amical: Banat Zrenjanin - Poli 1:0 (1:0)

Oricum ai încerca s-o învârți, când te bate o echipă din liga secundă din Serbia știi că ceva nu merge cum ar trebui să meargă. Chiar și fără aportul internaționalilor săi, alb-violeții ar fi trebui să se impună în fața adversarului de azi, care pe lângă gol a mai lovit și bara în două rânduri.

Poli a avut o serie de ocazii, dar le-a ratat pe toate. Matei, Rocha și Goga au testat poarta adversă în prima repriză, în timp ce în mitanul secund Axente, Nikolic și Zăgrean și-au trecut numele pe lista neputinței ofensive. Cele trei ratări din sub zece metri dau în special de gândit.

Căderea transferului lui Lavecchia nu e de bun augur, flancul drept fiind în continuare suferind. Popovici este o opțiune acolo, pe lângă Matei și Helder, dar nicunul dintre ei nu este o certitudine. În plus, mai este și atacul, pe care l-am adus în discuție de mai multe ori.

Aștept cu curiozitate să vedem echipa sâmbătă, la următoarea întâlnire amicală, dar încep să fiu ușor îngrijorat.


Poli: Taborda - Helder, Burca, Cisovsky, Krejci - Matei, Poparadu, Tameș, Rocha - Goga, Magera

Schimbări:

Mera, Popovici si Axente, pentru Cisovsky, Matei si Magera (min 45)
Goga pentru Nikolic (min 62)
Zăgrean pentru Rocha (min 71)
Google+