Se afișează postările cu eticheta Statistici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Statistici. Afișați toate postările

27 mai 2014

Cele trei feţe ale aceleiaşi monezi

În vreme ce oamenii din scaunele politice împrăştie speranţe deşarte şi, poate, chiar nesolicitate cu privire la o posibilă rămânere în prima liga, ei mai fac şi afirmaţii despre situaţia sportivă de la club. Toată lumea pare să aibă o părere despre ce s-a întâmplat la ACS Poli, cea mai ironică fiind cea exprimată de Daniel Funeriu, care după ce şi-a avut echipa de campanie împărţind seminţe înaintea meciului cu Concordia, a avut grijă să desfiinţeze proiectul ACS în cursul zilei următoare.

În acest context mă amuză amar declaraţia lui Robu cum că timişorenii nu vor investitor privat la Poli. Evident, nu pot vorbi pentru nimeni în afara persoanei mele, dar trebuie să existe o cale de mijloc între a avea o echipă complet politizată şi expusă criticilor de cele mai multe ori juste din acest motiv şi o echipă expusă manipulării externe.

Închei aici paranteza aceasta de început şi tranziţionez la tema zilei, tot una care naşte păreri diferite în numeroasele capete ale dragonului, anume cum se prezintă cei trei antrenori care au condus Politehnica în acest an. Comparaţie între ei este una dificilă, căci diferenţele nu sunt vizibile în cifre - fapt confirmat şi prin acumularea aceluiaşi număr de puncte în tur, precum în retur. Cel mai ironic este că dacă ne uităm izolat pe cele două clasamente (tur-retur), în ambele suntem peste linie!

Alături de Andrei am segmentat puţin rezultatele şi le-am structurat grafic. Astfel, ne-am uitat la punctele obţinute cu echipele clasate de la locul şapte în sus în clasamentul final, respectiv la cele obţinute cu restul echipelor de către fiecare antrenor. Limitarea la această abordare stă în faptul că anumite cluburi au avut feţe complet diferite între tur şi retur, cum ar fi cazul celor de la Pandurii, Gaz Metan, U Cluj sau Oţelul. Dar o acceptăm ca atare şi ne uităm la cifre.


Nu trebuie să ne reamintim cât de bine a început acest sezon. Dar a început bine şi Velcea a avut un merit important în acel debut, reuşind să monteze echipa pentru Liga 1 cu un spirit de disciplină. Esenţială a fost redescoperirea lui Szekely, care a devenit cel mai important om în acele prime etape ale sezonului,  dar din păcate nu a mai ţinut pasul după plecarea lui Velcea.
Totul a luat o turnură negativă în urma eşecului de acasă cu Botoşaniul, când am primit gol la unicul şut pe poartă. A urmat înfrângerea injustă de la Braşov, cu golul marcat din ofsaid în prelungurile partidei, meciul echilibrat, dar pierdut de la Vaslui şi paşii greşiţi acasă cu Viitorul şi Corona, între care am pierdut în deplasare cu Steaua - şi gata a fost pentru Velcea.
Uitându-ne acuma la rezultate, pare de neînţeles cum de cineva a decis demiterea lui Velcea, care avea toate meritele de a aduce echipa în Liga 1 şi a consolida un unsprezece decent pentru acel nivel. Dar era o realitate că Poli arăta rău deja, se adunaseră şase rezultate negative la rând cu un singur gol marcat şi obiectivul declarat era clasarea în primele zece locuri. În plus, Velcea a părut destul de inflexibil, cramponându-se într-un joc defensiv care în mai multe rânduri nu i-a ieşit, consecinţa fiind înlocuirile efectuate încă din prima repriză pentru a corecta respectiva inflexibilitate tactică.


Şunda a avut parte de un mandat curios. Practic fiecare meci putea fi câştigat sau pierdut în aceeaşi măsură - victoriile cu U Cluj, Oţelul şi Gaz Metan au fost la limită nu doar pe tabelă, ci şi ca joc. Înfrângerile cu Pandurii, Astra, Ceahlăul, Concordia, Botoşani şi FC Braşov puteau liniştit să nu aibă loc. Rămân victoria frumoasă cu CFR Cluj, înfrângerea spinoasă cu Dinamo şi unul din primele meciuri care a evidenţiat cât de teamă ar trebui să ne fie de finalul de sezon - egalul de acasă cu Săgeata Năvodari, în ciuda unei superiorităţi numerice prelungite.
Marea povară-vină pe care o poartă Şunda este a pregătirii deficitare de iarnă, respectiv a aducerii unor jucători care n-au contribuit cu mai nimic la jocul echipei. E drept că majoritatea deciziilor au fost luate de conducere, dar mă gândesc la fotbalişti precum Staicu, pentru care Şunda a insistat şi care a prins un singur meci la Poli. Faţa pe care o avea echipa la demiterea sa era una a descumpănirii, mai ales în urma unei noi înfrângeri pe final în faţa Braşovului, într-un meci în care am avut ocazii şi am fi putut să-l tranşăm în favoarea noastră.


Precum te-ai aştepta la un antrenor lipsit de experienţă aflat sub presiunea rezultatelor, Alexa a venit cu un spirit conservator şi cu nebănuit de multă teamă. Învins la debut acasă în unul din ultimele meciuri pe bune jucate de FC Vaslui, a avut şansa redresării morale a echipei după victoria de la Voluntari şi excelentul egal obţinut acasă în faţa Stelei. Dar a mers cu teamă la Corona şi n-a luat decât un punct, când aveam nevoie de trei, iar apoi a fost dejucat de arbitraj şi de condiţia fizică precară a jucătorilor în faţa lui U Cluj. Victoria nesperată şi deosebit de simplă de la Târgu Jiu poate că a relaxat echipa în vederea meciului cu Petrolul, pierdut lamentabil în urma unor greşeli personale grave. Cel mai greu de digerat a fost lipsa de atitudine din meciurile decisive cu Oţelul, în deplasare, şi cu Ceahlăul acasă, când am avut chiar şi doi oameni în plus, dar n-am putut crea ocazii. Căderea de la Giurgiu a înnegrit perspectivele noastre, înainte ca victoria cu Concordia să lase totuşi o impresie de dăruire şi suferinţă în privinţa destinului nostru din acest an.

Care sunt concluziile?

Prima ar fi că nu e înţelept să schimbi antrenorul în mijlocul turului, mai ales dacă zestrea de puncte este una rezonabilă şi nu ai o alternativă absolut deosebită la-ndemână. A doua e că ai nevoie de un antrenor care să aibă un staff mulţumitor în preajma lui şi care să poată spune NU atunci când conducerea îi trimite jucători necorespunzători la echipă. A treia ar fi că nu e înţelept să ceri unui antrenor debutant, oricât fler ar avea el, să schimbe la faţă o echipă în două luni de zile.

În acest context şi părerea noastră: Alexa şi Timofte să continue în liga secundă. Primul, pentru că nu a fost aproape nicio diferenţă în rezultate între el şi ceilalţi antrenori, deşi a avut cea mai ingrată poziţie şi cel mai prost context. Al doilea, pentru că nici n-a apucat să-şi arate abilitatea pentru care a fost adus, anume să controleze fluxul de jucători care ajunge pe la club şi să reorganizeze structura administrativă.

Ne ascultă cineva?

31 decembrie 2013

Rezumat tur 2013/2014: partea a II-a

Un număr considerabil dintre echipierii lui ACS Poli au făcut o tranziție rapidă din Liga a III-a în Liga I. Lor li s-au alăturat mai recent sau mai puțin recent câțiva fotbaliști cu ceva mai multă experiență, însă miezul echipei îi conține în continuare pe Șeroni, Szekely, Trandu, Boldea sau Nanu. Trei dintre ei au fost și printre cei mai utili jucători ai echipei, ceea ce spune câte ceva despre Liga 1, însă spune mult mai multe despre ce poți obține cu determinare, forță de luptă și încredere de sine. 

Vor fi niște jucători cu multe meciuri care au scăpat de cele doua liste (Nanu, Scutaru, Bărbuț, Trandu, Boldea, Nohai). Dacă turul se termina ceva mai repede, Scutaru era printre cei remarcați pozitiv, în vreme ce Boldea se găsea la coada topului. Dacă Nanu a fost relativ constant, Bărbuț și Trandu au arătat ceva agreabil în special în debutul sezonului și au cam rămas restanți ulterior. Cât despre Nohai, a scăpat la mustață de lista celor "obraznici".

Să ne uităm, așadar, la cele două înșiruiri cu jucătorii care au avut aporturile cele mai semnificative pentru echipă.

Și în acest caz voi include cele două etape din retur la statistică, ca la finalul anului să avem diferențierea propriu-zisă între jumătățile sezonului a celor care mai rămân până atunci.

REMARCAȚII 

1. Alin Șeroni (17 meciuri) - 6.12 

Ar fi crezut cineva că Șeroni va izbuti un tur de o asemenea calitate? Fundașul central a arătat momente bune și anul trecut, nu e de negat, însă constanța din acest sezon este absolut remarcabilă. Probabil că singurul său regret ar putea fi că n-a reușit să marcheze de mai multe ori, dar cred că o va mai face, menținând acest nivel. Faptul că CFR Cluj s-au arătat interesați de el confirmă ceea ce am văzut și noi, anume că avem în ogradă un fundaș central de bună calitate, care de regulă se și completează cu colegul său de linie Scutaru. Nu pot să nu insist asupra progreesului făcut de Șeroni, de care îmi aduc aminte încă de la primul amical disputat de Poli anul trecut, pe urma căruia am trăit mereu cu senzația că nu știi la ce să te aștepți de la el, cu tacklingurile sale tip gung-ho de prin orice zonă a terenului. S-a disciplinat enorm de atunci și faptul că are capacitatea de a urca cu mingea, respectiv de a oferi lansări lungi de calitate, îl face un jucător nesperat de complet. Ne rămâne să sperăm că nu-l vom pierde prea curând!

2. Nuno Claro (15 meciuri) - 6.00

Eram sceptic cu privire la portarul portughez, datorită lipsei sale de activitate din ultima vreme. La nivel de joc a reușit în multe rânduri să salveze tot ceea ce a putut salva, și chiar și în meciurile în care a greșit, a și salvat goluri. S-a dovedit însă că am plătit un alt tip de tribut lipsei jocurilor, căci Nuno Claro s-a accidentat de mai multe ori, iar înlocuitorul său desemnat ne-a cam pierdut două meciuri - la fel cum ultimul său înlocuitor ne-a câștigat unul. Cred că în ansamblu nu avem motive semnificative pentru a fi nemulțumiți de portarul nostru, care a reușit unele dintre cele mai spectaculoase parade ale turului. Micile sale fluctuații erau cunoscute de dinainte, însă e greu să fii mereu perfect când poarta îți este asediată mai des decât ți-ar cădea bine. Situația se va schimba doar când jocul nostru va fi altul și micile fluctuații vor conta mai mult.

3. Nicolas Gorobsov (13 meciuri) - 5.95

Nu e un secret că am fost mereu un admirator al talentului și al tatuajelor lui Gorobsov. Argentinianul a fost unul din puținele plusuri evidente în perioada mai neagră a acestui tur, a suferit pe seama accidentărilor, însă și fără lipsa aceasta de constanță s-a dovedit unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Bun la recuperare și la fazele fixe, și mai bun la dictarea tempo-ului și organizarea jocului, cea mai mare carența actuală a lui Gorobsov este că nu pare să aibă condiția fizică necesară pentru a menține nivelul său maxim de joc timp de nouăzeci de minute. 

4. Ovidiu Petre (15 meciuri) - 5.77

Poate că Petre este o alegere mai contorversară în acest top, în special datorită faptului că are mulți detractori. A lipsit la patru meciuri, respectiv a jucat doar o repriză în disputa cu FC Botoșani, partide din care Poli a scos un singur punct. Dacă ne place sau nu, Ov. Petre, cu toată povara istoricului său, dă o singuranță și o maturitate echipei de care este adesea lipsită. Când joacă bine, este în continuare unul dintre cei mai eficienți recuperatori din Liga 1, iar prezența sa le permite colegilor din linia de mijloc mai multă libertate. Ce pierde din mobilitate, compensează prin plasament și intuiție, și în ciuda vârstei sale oarecum înaintate, este cu un cap peste una din alternativele folosite în loc său, Poparadu. Mi-aș dori ca Belu să învețe câte ceva de la Ov. Petre, fiindcă dacă o face, are toate șansele să devină un închizător foarte abil. 

5. Szabolcs Szekely (18 meciuri) - 5.64

După un debut de-a dreptul magic, cu șase goluri în patru etape, Liga 1 a părut să se obișnuiască cu Szekely. Mai mereu izolat, vârful nostru a scos în repetate rânduri tot ce se putea scoate din jocul nostru ofensiv. Am văzut însă la el momente de descumpănire, jocuri în care au părut să-i lipsească încrederea și voința, pe care sper că va reuși să le depășească într-un viitor apropiat. Are un rol de travaliu, foarte fizic, și de multe ori fără susținere. La fel de adevărat este însă că nu intră prea bine în combinații cu coechipierii și în vreme ce la finalizare s-a dovedit inspirat, găsind spațiile atunci când era nevoie, îi este uneori greu să protejeze mingea cum s-ar cuveni. Orișicum, nu pot decât să-mi declar admirația pentru ascensiunea lui Szkeley, care a purtat o responsabilitate enormă pe umeri în persoana unicului vârf competent al echipei și grație golurilor sale avem o iarnă mai liniștită.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

 1. Alex Popovici (15 meciuri) - 5.19

Cumva mă miră prezența lui Popovici pe primul loc în acest top, ba chiar la ceva distanță de ceilalți jucători care au evoluat un număr așa de mare de meciuri. Asemeni lui Bărbuț, nu pot să îmi alung senzația că în formula actuală nu își folosește pe deplin calitățile. Exceptând cursele sale solitare prin flanc, care mai mereu se încheie cu o minge pierdute în preajma careului, aportul său în joc îmi pare insuficient. Evident, ar fi de ajuns ca acele curse să aibă ceva mai multă finalitate și deodată valoarea sa în angrenajul echipei ar crește considerabil - puțină clarviziune, puțin control de sine, puțină înțelepciune are face toată diferența. Din păcate nici înlocuitorul său Bărbuț, care a avut măcar câteva partide bune la începutul turului și și-a trecut în cont două reușite, nu pare suficient de copt pentru a face ceea ce ne dormi de la un om în poziția lui. Țin să mai atrag atenția asupra unui fapt: în primul an de liga a II-a, Popovici a fost printre cei mai slabi jucători din tur și a devenit cel mai bun în retur. Probabil că îi ia ceva mai mult să se încadreze într-un angrenaj nou și, precum scriam mai sus, succesul său depinde mult de rolul în care este folosit.

2. Furtado (8 meciuri) - 5.20

O bară și un vis de vară, ar fi titlul aventurii lui Furtado în acest tur la Timișoara. Lent, greoi, neinspirat la finalizare, e greu de zis care anume a fost problema integrării portughezului. E drept că nici n-a prins foarte multe minute de joc, însă în orice caz mai multe ca alții, și în ciuda acestui fapt nu am văzut niciun fel de progres de-a lungul etapelor. Momentan se pare că semnele indică spre un Gluscevici  al erei noi - jucător cu reușite în campionate mici, dar neadaptat cerințelor unor campionate mai puternice. Așa puternice cum este Liga 1, măcar.

3. Souleymane Keita (10 meciuri) - 5.33

Cu apariții sporadice, însă prelungi, de-a lungul turului, Keita n-a reușit să impresioneze după un debut destul de promițător. Nici măcar acuma nu mi-a foarte clar ce rol ar trebui să joace, acel vârf retras/mijlocaș împins cu care nici Boldea nu s-a descurcat de fel. Nu prea știu ce să zic, mi-a lăsat o impresie destul de haotică, însă cel mai memorabil moment trebuie să fie acțiunea de la Chiajna, care s-a soldat cu un mare nimic. Ca nou venit, poate mai are nevoie de o perioadă de acomodare. El la echipă sau echipa la el.

4. Adrian Poparadu (13 meciuri) - 5.33

După ce a intrat de câteva ori în a doua parte a jocului și i-a venit foarte greu să facă un impact pozitiv, respectiv o absență considerabilă prin miezul turului, ne-am trezit cu el revenit pe flancul stâng, unde n-a fost groaznic, dar nici nu mi s-a părut o opțiune mai bună față de altă apariție surprinzătoare din acel flanc, anume Bălace. Mi-e greu să spun unde ar fi cel mai mult rost de Poparadu, probabil că la mijloc totuși, problema fiind că mijlocul este destul de ocupat de Petre-Gorobsov-Trandu. Doar locul celui din urmă dacă ar putea să-l ia, însă nu are capacitatea de servire a acestuia, deci e greu de spus. Oricum, sunt convins că pentru el e și mai greu să-și găsească nivelul evoluând așa de rar și în felurite zone ale terenului.

5. Eduard Nicola (9 meciuri) - 5.39

Chiar dacă "i-a luat fața" lui Nohai, nu cred că există o diferență semnificativă între ceea ce au oferit în acest tur cei doi fundași laterali. Măcar Nohai a avut avantajul unui număr mare de meciuri și a unei concurențe mai reduse pe post, în vreme ce Nicola a fost scos din schema și înlocuit ba cu Marovic, ba cu Poparadu, ba cu Bălace. Nu m-am putut edifica prea clar asupra calităților sale, deși probabil e mai util la mijloc decât în apărare, singura problema fiind că din ce am văzut nici nu se apropie de nivelul lui Nanu. Din păcate concluzia e una singura, anume că flancurile apărării noastre suferă de o hemoragie îngrijorătoare, pe care nu are cine s-o oprească.

30 decembrie 2013

Rezumat tur 2013/2014: partea I

Respirăm aer de Liga 1 şi părem să o facem cu oareşce succes, mai ales dacă e să ne gândim cât de dificil a părut returul sezonului trecut şi cât de puţine completări s-au făcut la lot. Puţine în sensul de puţine bune, că la număr au venit jucători, a căror confirmare se lasă şi acuma aşteptată. Dar pentru fiecare duo de Ruiz-Furtado, Dragu - Moldovan, există un Nuno Claro, un Gorobsov - chiar şi un Scutaru.

La final de an, după două etape din retur, suntem pe locul 11, cu 22 de puncte, la doar patru peste primul loc retrogradabil - deci soarta noastră stă în continuare în balanţa transferurilor ce au să vie. Debutul strălucitor din iulie parcă e din altă poveste, însă datorită lui ne aflăm în această poziţie decentă. A urmat declinul, schimbarea lui Velcea impusă de lipsa vreunei atitudini în joc a echipei (cât şi a rezultatelor, se înţelege), venirea lui Şunda care a coincis cu îmbunătăţirea aspectului jocului nostru, dar care a lăsat de dorit în privinţa pragmatismului. Erorile personale ne-au costat când ne-a fost lumea mai dragă şi am pierdut uşor puncte cu Pandurii, Astra, Ceahlăul şi Concordia. Astfel, primele zece etape de anul viitor, în care vom întâlni mai mulţi adversari direcţi, vor avea o importanţă deosebită şi nu ne permitem să facem prea mulţi paşi greşiţi. Va fi un aşa-zis test de bărbăţie (nu că ar fi mai prejos un test de feminitate) pentru toţi cei implicaţi la Poli.

Nici nu are rost să facem o listă la golgheteri, căci pe lângă Szekely care a marcat de nouă ori, Bărbuţ, Boldea şi Gorobsov care au marcat de două ori, doar Nanu şi Şeroni şi-au mai trecut numele pe lista marcatorilor. Destul de puţin, acesta fiind şi un motiv pentru care rezultatele noastre suferă - pericolul vine, aşa rar cum vine, de la prea puţini jucători. Nu facem golul pe meci şi doar două formaţii au înscris mai puţin decât noi - dar toată lumea ştie asta, să vedem reacţiile celor împuterniciţi.

E ciudat că cel mai reuşit meci al acestui tur a fost tocmai cel din prima etapă, cu Dinamo. Rămâne de văzut dacă cel mai slab meic, cel din retur cu Dinamo, va fi devansat până la final. Sper că nu. Aşadar, momentele bune în materie de meciuri:
  1. Poli - Dinamo (6,12)
  2. Năvodari - Poli (6,00)
  3. Poli - CFR Cluj (5,92)
  4. CFR Cluj - Poli (5,88)
  5. Poli - Gaz Metan (5,88)
Nu ştiu acuma dacă aş spune că meciul de la Năvodari a fost vreo reuşită memorabilă în materie de fotbal, dar îmi aduc aminte că eram la munte şi vremea era frumoasă când m-am uitat la el, deci poate asta mi-a afectat percepţia. Totodată, victoria cu CFR a fost bineînţeles în retur, însă e mai reprezentativ să grupăm meciurile în perioadă în care au fost disputate, ca apoi statistic să fie împărţite cum se cuvine la final de an.

Iată şi ghiulele:
  1. Dinamo - Poli (5,04)
  2. Steaua - Poli (5,15)
  3. Concordia - Poli (5,33)
  4. Poli - Botoşani (5,36)
  5. Poli - Astra (5,42)
Doare să vedem ce lamentabile au fost prestaţiile noastre din Bucureşti. A durut şi înfrângerea acasă cu Botoşani, care a fost o combinaţie crudă de neşansă şi impotenţă. La Concordia media este trasă grav în jos de gafele lui Scutaru, căci altfel partida se înscria în mediocritatea înfrângerilor ca note, undeva între 5.40-5.60 - nouă partide se regăsesc în această zonă!

Media totală a turului este de 5,61, ceea ce înseamnă că nu e chiar cea mai slabă medie din ultimii zece ani, însă este mai degrabă în coada clasamentului. Această statistică nu ne comunică însă ceva nebănuit, ci doar confirmă faptul că e loc de mai bine. Mai trebuie aduşi doi-trei jucători de primul unsprezece, se mai pot promova nişte juniori în preajma echipei mari, însă dincolo de toate trebuie să avem o viziune asupra lucrurilor şi trebuie să conferim o identitate socială clubului.

Cine este ACS Poli pentru Timişoara? Obiectivul răs-răstit şi rostit este că ACS Poli trebuie să ţină talentul din zonă în zonă şi să construiască din resurse proprii pentru viitor. Parţial sunt semne că s-ar întâmpla asta, însă trebuie să te întrebi ce fel de lupte s-au dat pentru jucători precum Rotariu, Buia sau Filip, toţi ajunşi la Dinamo, când locul lor de drept ar fi fost la Timişoara. Există mereu o pleiadă de cauze pentru care un junior nu se potriveşte unei echipe, când voinţele celor implicaţi nu coincid, însă dacă e să vorbim concret despre Rotariu, mi se pare greu acceptabil faptul că a putut face un asemenea impact în doar câteva luni şi are şanse ca în curând să plece la un club respectabil din Europa, totul pentru beneficiul unui club bucureştean.

Cine e responsabil pentru asemeneea scăpări? Cine plăteşte? Cine aduce oamenii înapoi la stadion?

Răspunsul cel mai simplu e "fotbalul". Dar atunci când fotbalul oscilează, o face speranţa pentru mai bine. Momentan acest lucru lipseşte la club, conducerea pare arhaică în gândire şi constituţie, astfel că după un an şi jumătate ACS Poli nu arată nicidecum aşa cum ar trebui să arate echipa fanion a oraşului. Anumite lucruri funcţionează, există oameni din zonă la club care au şi alte merite decât simplul fapt că sunt din zonă, a ajuns şi Şunda să mai antreneze pe Poli, avem o platforma onlineprezentabilă, însă comunicarea nu înseamnă automat implicare. Nu este suficient să exişti, este necesar să fie evident că îţi doreşti să faci acest lucru, să supravieţuieşti, să creşti, să te transformi, să fii mai bun, să degaji pasiune.

Pasiune.


21 iunie 2013

Rezumat sezon 2012/2013: partea a II-a

Scria Andrei acuma o săptămână care sunt remarcații instinctuali ai echipei pe sezonul trecut și, la o adică, eram în acord total cu observațiile lui. Dar să vedem ce zice statistica, a cărei tendințe pot fi uneori mai bizare dacă nu sunt ținute sub control de un bici atent.

Golgheterul nostru pe sezonul 2012-2013 a fost Nicu Boldea, cu opt reușite, urmat de Trandu și de Szekely cu câte șase.

Mai jos situația jucătorilor în parte, în ordinea mediilor pe sezon. Probabil că destule note ar fi fost mai mici în retur, dacă se includeau partidele lipsă din statistică (FC Argeș și Baia Mare), dar mostra ar trebui să ne fie reprezentativă. Am stabilit că pentru a fi incluși în acest top, jucătorii trebuie să fie avut un minim de 40% din totalul posibil de prezențe în acest sezon, adică rotunjit în jos la nouă partide. Și da, pentru Bărbuț am rotunjit în jos.

REMARCAȚII

1. Cristian Bărbuț (9 meciuri) - 6.50 sezon (FN tur / 6.50 retur)

Poate că numărul redus de jocuri disputate nu îl recomandă în aceasta listă, dar impactul avut asupra echipei și asupra sezonului o fac. E improbabil că alb-negrii ar fi reușit promovare fără aportul juniorului titularizat de către Velcea în acest retur. În rest, a zis Andrei ce era de zis, este un fotbalist cu mare potențial (tehnică, viteză, altruism, determinare) și cu un plus de forță și de maturitate va putea face față și în Liga 1 încă din primul sezon. Așteptările sunt mari, să sperăm că nu va dezamăgi nici el, nici clubul în gestionarea lui.

2. Nicu Boldea (21 meciuri) - 5.87 sezon (5.91 tur / 5.81 retur)

O altă revelație, în felul lui, pentru sezonul proaspăt încheiat, Boldea s-a consacrat grație golurilor sale din tur, dar a rămas o prezență destul de constantă datorită dispoziției la efort și a tehnicității sale, în ciuda unui retur mai puțin impresionant. Va fi o reală încercare să se afirme și în Liga 1, dar dacă e să o privim așa, același lucru se putea spune pentru Liga secundă, iar jocul său cu mingea la picior ar putea să-i ofere fundamentul în jurul căruia să se afirme.

3. Ovidiu Petre (9 meciuri) - 5.86 sezon (FN tur / 5.86 retur)

Prezența lui Ov. Petre pe podium este discutabilă, dat fiind că apariția sa în echipă nu a produs impactul visat, iar debutul său a fost un dezastru. Aș aprecia însă că maturitatea sa în citirea jocului, precum și aportul său la recuperare și deschiderea terenului, au compensat ocazionalele carențe pe care le-a avut. Așteptările de la el sunt mai mare de atât, e drept, astfel că sper să îl vedem la un alt nivel în Liga 1.

4. Adrian Poparadu (22 meciuri) - 5.82 sezon (5.95 tur / 5.67 retur)

Nu-mi dau seama exact ce a făcut așa o diferență mare în aprecierile lui Poparadu - poate că echipa în ansamblul eu a suferit, poate că nu a mai fost un titular incontestabil. Oricum, a dus tot greul liniei de mijloc în tur și doar grație calității sale am putut să ne situăm la un avans considerabil față de urmăritori - avans ce s-a dovedit decisiv. E unul dintre jucătorii care pot face față în Liga 1, chiar dacă încă nu a arătat o valoare de echipă de vârf, ceea ce se compensează oarecum cu un nivel constant de joc.

5. Răzvan Trandu (19 meciuri) - 5.81 sezon (5.67 tur / 5.93 retur)

N-am critictat pe nimeni așa cum l-am criticat pe Trandu în tur pentru evoluțiile avute, precum și pe Velcea pentru încăpățânarea de a-l introduce în echipă. Probabil că jocul slab din tur a fost și o consecință a indeciziei cu privire la rolul său tactic, căci odată ce s-a stabilizat în linia de mijloc, a evoluat la un cu totul alt nivel. Ne-a adus puncte de unul singur în mai multe rânduri, a marcat goluri cu stil, și a pus adesea în pericol poarta adversă la fazele fixe - chiar dacă la cornere mai are de lucrat, nu doar el, cât întreaga formație. E tânăr, a arătat talentul și îndârjirea pentru a lupta cu Poparadu pentru titularizarea în linia de mijloc, și ca opțiune ofensivă îi este de preferat.


Alți remarcați ar fi Petrovic (18 meciuri, 5.78), Kirev (18 meciuri, 5.70) și Șeroni (19 meciuri,5.69). Nu sunt note spectaculoase, dar decente, problema fiind că toți acești jucători au avut și evoluții exemplare, precum și evoluții foarte slabe. Din păcate această inconstanță nu îi recomandă pentru Liga 1, depinde însă de ce alternative vom dispune.


CEILALȚI REMARCAȚI

1. Florin Nohai (17 meciuri) - 5.44 sezon (5.61 tur / 5.22 retur)

Aș începe prin a remarca faptul că notele cele mai slabe din acest sezon sunt peste cele de sezonul trecut - ultima poziție atunci? Proaspăt transferatul Claudiu Belu.
Făcând abstracție de Dina, care a adunat doar patru prezențe, Nohai s-a remarcat printr-un retur slab. Orișicum, aportul său ofensiv a fost generalmente dezamăgitor, dar în tur a fost destul de solid în plan defensiv. Probabil a suferit și el ca urmare a rezultatelor obținute de echipă, fiindcă nu cred că diferența dintre tur și retur a fost așa de mare în prestațiile sale, dar ca de obicei, fundașii laterali au muncă grea și e dificil să acoperi un asemenea post. Mai ales cu un fotbalist care nu e deloc rapid.

2. Andrei Artean (18 meciuri) - 5.50 sezon (5.50 tur / FN retur)

Titularul surpriză la debutul sezonului și-a pierdut treptat locul în echipă - în ciuda numărului mare de prezențe, nu are decât patru meciuri cu notă! E drept că în retur s-a aglomerat serios de tot concurența la mijloc și fără niciun atu evident care să-l recomande, tinerețea sa i-a fost pusă în spate și l-a ținut pe bancă. Nu cred că îl vom vedea prea mult nici în sezonul următor, dar până una-alta ar fi important să adune mai multă experiență în Liga a II-a.

3. Florin Nanu (13 meciuri) - 5.50 sezon (5.38 tur / 5.57 retur)

Deși e un jucător tehnic și destul de rapid, Nanu nu a reușit să se impună. în ciuda insistențelor lui Velcea de a-l înlocui pe Bălace cu el. Rămâne memorabil golul marcat din liberă cu Luceafărul, când eram în inferioritate numerică, dar vorba vine, cu o floare nu faci primăvară. Nu a arătat că are calitatea necesară pentru a evolua în Liga 1.

4. Petre Goge (14 meciuri) - 5.54 sezon (5.70 tur / 5.00 retur)

Cred că Goge a profitat de pe seama faptului că îmi plac jucătorii tineri și a sfârșit cu o medie excelentă în turul campionatului, deși nu-mi aduc aminte de prea multe reușite din partea sa. Bărbuț l-a eclipsat de-a dreptul, deși este mai tânăr decât el, iar per ansamblu decizia de a-l elimina din lot e acceptabilă, dacă stăm să cumulăm jocul său cu problemele de atitudine. Nu e vorba, putea fi ținut dat fiind că e tânăr, dar ar trebui să ne bucurăm într-un anume fel, căci dacă nu pleca, titularizarea lui Bărbuț n-ar fi avut loc chiar cu aceeași convingere.

Urmează Sakir și Marovic (5.56) după care se alinează Dobricean și Szekely (5.58). Poate doar cel din urmă are argumente pentru a fi mai sus în top - deși, la o adică, doar Bălace stă între el și Șeroni, care a fost inclus printre cei "buni"Orișicum, suferința pe flancuri e evidentă, dat fiind că nici Marovic nu a fost cu mult peste Nohai, deci suntem obligați să găsim niște soluții mai bune acolo. Să vedem, să vedem.


Pentru fișierul cu note detaliat, intrați AICI.

18 iunie 2013

Rezumat sezon 2012/2013: partea I

Ca să nu ne-o ia prea pe dinainte Liga 1, m-am organizat finalmente să rezumăm cele întâmplate pe parcursul sezonului de curând încheiat. A fost, dacă e să tragem linie, un sezon peste așteptări, căci puțini au fost cei care au avut convingerea că Poli se va putea lupta pentru promovare. Și totuși, nu doar că ne-am luptat, dar am și promovat, chiar dacă prestațiile nu au fost mereu convingătoare și, în general, returul de campionat a fost inferior turului.

Alb-negrii au terminat sezonul pe locul al II-lea, cu 45 de puncte, 39 de goluri marcate (al doilea atac) și 19 goluri primite (a doua apărare), însă cel mai bun golaveraj, iar linia de clasament s-a constituit din 12 victorii, 9 egaluri, 3 înfrângeri. Dacă e să ne aducem aminte de sezonul anterior, atunci, cu mai multe echipe în campionat, Poli a obținut cu șapte victorii în plus și un egal mai puțin,

Dacă este să ne gândim că scheletul echipei a fost clădit dintr-un lot proaspăt promovat din liga a III-a și că doar Poparadu a rămas dintre titularii de anul trecut, avem o vedere de ansamblu mult mai acurată cu privire la de ce așteptările au fost unele rezervate. La fel se explică și dezamăgirea returului, când cu întăriri (Ov. Petre, Dina, Pap), rezultatele nu mai impresionat. Dar cum se reflectă în statistici senzația că returul a fost unul slab?

În primul rând, ajunge să ne uităm că în tur Poli a terminat pe doi, cu +8 la adevăr, iar în retur a terminat pe patru/cinci cu +1 la adevăr și că în tur s-au adunat în medie 2 puncte/meci, iar în retur doar 1.73 puncte/meci. Este mai greu să ne uităm la cum arată media obținută de jucători în meciurile disputate în cele două jumătați ale sezonului, căci din tur n-am putut nota o partidă (victorie în deplasare cu Rm. Vâlcea), în timp ce în retur n-am notat două meciuri (înfrângere în deplasare la FC Argeș și egal în deplasare la Baia Mare). În mod brut, turul ajunge la media de 5.71, iar returul la 5.68, deci o diferență aproape neglijabilă - anul trecut returul a fost la 5.62! Aș efectua însă niște ajustări, notând estimativ partidele lipsă, astfel că mediile reale arată mai degrabă: 5.73 în tur/5.59 în retur. Adică doar returul din 2009/2010 să fi fost evaluat mai negativ.

Problema este că s-au jucat și puține partide în acest an, deci fiecare meci are o pondere mai mare. Care au fost însă cele mai bune/proaste?
  1. Poli - Alba Iulia (6.21)
  2. Poli - Rm. Vâlcea (6.17)
  3. Poli - Damila (6.08)
  4. Poli - FC Olt (5.95)
  5. Poli - Tg. Mureș (5.95)
Iar la polul opus:
  1. Poli - Corona Brașov (5.19)
  2. UTA - Poli (5.29)
  3. FC Olt - Poli (5.38)
  4. Mioveni - Poli (5.38)
  5. Poli - FC Argeș (5.50)
Lipsesc din tabel două partide, cea foarte bună de la Vâlcea din tur și cea foarte slabă de la Argeș din retur, dar și așa se remarcă inconstanța din a doua jumătate a campionatului, care ne-a dat atâtea bătăi de cap. Per ansamblu, media ajustată a sezonului ar fi 5.66, deci aproape la același nivel ca anul trecut când a fost 5.67 și am câștigat liga - aș spune că acest fapt reflectă și diferența în calitate/așteptări dintre cele două loturi avute la dispoziție.

Așadar, chiar dacă rezultatul final e unul admirabil și mult dorit, chiar nu cred că este cazul să lăsăm această reușită să ni se urce la cap, fiindcă Poli a jucat mai puțin fotbal ca anul trecut, dar a avut mai multă îndârjire. Avem nevoie însă de niște imbolduri considerabile pentru Liga 1 iar momentan, din toată zvonistica transferurilor, nu se prea arată. 

28 iunie 2012

Rezumat sezon 2011/2012: partea a II-a

Cu întârzierea de rigoare, am ajuns să arunc o privire și asupra performanțelor individuale ale jucătorilor, accentul fiind plasat pe ceea ce s-a întâmplat în retur. Rover Cârstea, golgheterul în acte al Politehnicii și al ligii secunde, nu și-a trecut decât două reușite în cont pentru alb-violeți, astfel că cei mai buni marcatori pentru Poli au fost Mircea Axente și Alex Popovici, deși amândoi au evoluat relativ sporadic în acest an - cam ca majoritatea fotbaliștilor din lotul nostru. Dacă nu am numărat greșit, în retur au evoluat 26 de jucători pentru alb-violeți, deci o cifră destul de generoasă, cu mulți debutanți în tricoul alb-violet. Precum am mai scris deja, e greu de crezut că mulți dintre jucătorii actuali au început să reprezinte Politehnica doar în ultimul an de zile, dat fiind că vremurile acestea dificile ne-au apropiat la un nivel spiritual nebănuit.

REMARCAȚII

Să începem cu cei mai buni jucători ai returului, dintre cei care au evoluat în minim jumătate din meciuri (șapte). Menționez de pe acuma că nu voi cădea într-o nostalgie amară la fiecare jucător, dat fiind că mai toți fotbaliștii sunt plecați sau pe picior de plecare de la Poli în acest moment. Sper doar ca aceștia să revină cât de curând la Timișoara pentru a împlini această promisiune lansată în univers, a unei echipe a Politehnicii compusă în cât mai mare parte din jucători crescuți la Timișoara, care să câștige pentru Timișoara.

1. Alex Popovici (12 meciuri) - 6.05 retur (5.66 sezon)

Deși a absentat în destule rânduri din cauza unei accidentări, Popovici a reușit, în sfârșit, să se impună drept unul dintre cei mai valoroși componenți ai primului unsprezece. A avut nevoie de un tur mai chinuit pentru a face acest lucru, și chiar dacă a dat randament bun atât în atac, cât și în flanc, eu unul am preferat să-l văd în fața porții. Încrederea căpătată în această perioadă l-a ajutat pe Popovici să fie mult mai incisiv în careul advers, astfel că a fost golgheterul echipei în acest retur.

2. Ioan Mera (11 meciuri) - 5.91 retur (5.90 sezon)

Al doilea jucător ca medie în retur și al patrulea pe sezon dintre fotbaliștii aflați în lot da capo al fine, Mera, în ciuda stângăciilor sale ocazionale, și-a consolidat imaginea de sufletist. Calitativ a adus de regulă un plus echipei atât în flânc, cât mai ales în centru, reușind o a doua jumătate a returului foarte solidă. Faptul că a marcat un număr generos de goluri, fiind esențial mai ales în victoria cu Chindia, nu cred că miră prea mult, deoarece ne-am obișnuit cu pericolul adițional pe care îl aduce atunci când ajunge în fața porții. Aș spune că cheia succesului său în acest sezon a fost constanța.

3. Rafael Rocha (8 meciuri) - 5.86 retur (5.73 sezon)

Renăscut din propria-i cenușă (asta în condițiile în care se consideră că exista ceva ce ar fi putut renaște), Rocha și-a trecut în cont o serie de meciuri bune spre foarte bune. Când l-a dezgropat Velcea de acolo de unde îl ținuse îngropat până atunci, adică în etapa a VI-a, la Severin, s-a făcut imediat simțit cu un gol excelent, după o lansare pe contră, iar chiar de nu și-a intrat într-un ritm bun imediat (cu UTA și Luceafărul a fost neinspirat), a reușit s-o facă pe final de sezon. Se remarcă faptul că brazilianul a fost cel mai eficient când a intrat de pe bancă, destabilizând apărările epuizate în mitanul secund prin viteză și tehnică. 


4. Cristian Scutaru (10 meciuri) - 5.85 retur (5.96 sezon)

Probabil cel mai bun jucător per ansamblul acestui sezon, chiar dacă Sepsi și Gorobsov îl depășesc ca note, Scutaru a avut de suferit în retur, ca urmare a numeroaselor cartonașe galbene încasate, ce l-au ținut cam des în tribune. Lipsa de continuitate s-a simțit, fiind probabil principalul motiv pentru nivelul de joc ușor mai scăzut în 2012, dar trebuie apreciat faptul că a reușit să preia pe deplin responsabilitățile avute anterior de Luchin. Îmi aduc și acuma aminte ce temător eram că odată cu plecarea acestuia, apărarea noastră va fi în pioneze, dar Scutaru a avut grijă să nu fie așa. Bineînțeles, rămâne senzația amară lăsată de plecarea sa, alături de Axente și predecesorul său Luchin, la Dinamo.

5. Sergei Lepmets (7 meciuri) - 5.79 retur (5.89 sezon)

Impresia inițială, că Poli are un portar foarte decent în persoana lui Lepmets, s-a confirmat și de-a lungul returului. Când a fost expediat în afara lotului/pe bancă, în urma divergențelor cu conducerea clubului, s-a simțit un mic gol lăsat între buturi, chiar dacă Kirev a avut la rândul lui câteva prestații decente. Dar siguranța, dobândită și dovedită de Lepmets de când a ajuns la Poli, nu poate fi înlocuită ușor. Exceptând anumite indecizii la faze fixe, cred că estonianul poate oricând să evolueze și la nivelul Ligii 1, chiar dacă mai nou postul de portar pare a fi unul tot mai bine saturat și nu fără de calitate.

6. Florin Sandu (13 meciuri) - 5.73 retur (5.79 sezon)

Unul dintre cei mai folosiți jucători în acest retur, chiar și în ciuda unor probleme medicale, Sandu a făcut mereu pereche bună spre foarte bună pe flancul stâng, în special cu Rocha, dar și cu Pătraș. Astfel, majoritatea fazelor ofensive ale Politehnicii au fost dezvoltate pe acel flanc, grație aportului ofensiv al lui Sandu, care mai mereu a creat superioritate în acea zonă. Poziționarea destul de bună în defensivă îl face un jucător destul de complet, dar îi lipsește puțină cumpătare și puțină înțelepciune pentru a face pasul decisiv către Liga 1. Printre performanțe ar fi de menționat că a reușit două goluri aducătoare de câte trei puncte, unul cu Chindia în tur și unul cu FC Argeș în retur.

Au mai evoluat binișor Dobricean (5.75, doar 6 meciuri) și Poparadu (5.68), amândoi definiți de travaliul depus la mijloc. Îl remarc pe Dobricean în special, pentru că eram sceptic în privința potențialului său pentru liga secundă, dar a dovedit printr-un joc extrem de determinat că poate să evolueze la acest nivel.


CEILALȚI REMARCAȚI

În ceea ce privește dezamăgirile (car nu necesită decât un minim de cinci meciuri pentru a intra în discuție), în fruntea acestei liste este conform unui consensus general, Rover Cârstea. Cel puțin dintre jucătorii care au și avut ocazia să evolueze constant (căci altfel, și Goga ar putea intra în discuție), golgheterul ligii secunde a lăsat destul de mult de dorit. Dar să vedem:

1. Claudiu Belu (6 meciuri) - 5.33 retur (5.33 sezon)

Chiar dacă nu poate fi considerat o mare dezamăgire, mă tem că Belu nu a reușit să se ridice considerabil peste nivelul arătat de Dăruială în turul campionatului. Dar aș spune că față de același Dăruială, a arătat mai mult curaj și mai mult elan tineresc, făcându-se simțit în câteva raiduri pe care aproape că le-aș numi tipice pentru Belu (chiar dacă încă n-au avut timp să devină cu adevărat astfel). Rămâne să-și dezvolte intuiția defensivă, cu accent pe plasament, iar după ce va mai câștiga niște experiență și mai multă maturitate, are toate șansele să-și găsească un loc în Liga 1.

2. Rover Cârstea (14 meciuri) - 5.34 retur (5.34 sezon)

O fi scăpat Rover de ultima poziție, dar considerând așteptările pe care le-a avut toată lumea de la el, este dezamăgitorul de drept al returului. Nu ar fi just să zicem că nu și-a dorit mai mult, dar prestația sa în fața porții adverse (și nu numai) a lăsat mult de dorit. În mod curios nu e nici un jucător de viteză, nici un jucător de forță, de fapt chair în tipicul lui Axente, care are însă mai multă vână în el și un simț al porții superior. Mi-e greu să zic ce-l așteaptă în viitor, e greu și să judeci un om pentru cum prestează în situații așa de adverse cum au fost cele de la Poli în 2012, dar rămân cu convingerea că dacă era un jucător de calitate, Rover ar fi trebuit să arate mai mult în cele 14 meciuri jucate.

3. Arthur Pătraș (13 meciuri) - 5.38 retur (5.53 sezon)

Am fost printre cei care au susținut adesea că Pătraș își merită șansele, în special după meciurile destul de bune din turul sezonului, dar până la urmă n-a fost să fie mai mult de atât. Lentoarea sa în plan ofensiv, lipsa de aport defensiv, imprecizia la centrare - toate aceste aspecte au făcut ca anul 2012 să fie unul nereușit pentru mijlocașul de bandă. A rămas, ca și în alte rânduri, cu fazele fixe, executate de regulă cu precizie și ascuțime. Dar nu e destul.

4. Marian Fuchs (9 meciuri) - 5.43 retur (5.50 sezon)

Dintre jucătorii tineri care promit deja de ceva vreme, Fuchs era printre primii pe listă - mai ales dintre cei de generație nouă. Jocul etalat a fost însă mai mereu dezamăgitor, fără travaliu, fără fantezie, în general în nota echipei. Adevărul e că până la 20 de ani ar fi bine să fi arătat puțină calitate pentru a avea perspective reale de viitor, iar momentan Fuchs a rămas la stadiul de promisiune, de când a debutat în martie 2010 în Liga 1. Pe când Bonfim, Nibombe și Contra mai jucau la Poli.


Toate notele, în detaliu, le găsiți AICI.

Mai mult ca sigur s-au strecurat diverse greșeli, dar trăiesc cu speranța că nu sunt semnificative.

19 iunie 2012

Rezumat sezon 2011/2012: partea I

M-am gândit să structurez în trei părți aceste scrieri prelungi despre cele petrecute de-a lungul ultimelor luni de zile, pentru a le face puțin mai digerabile. Astfel, în această primă parte ne vom concentra asupra celor mai reușite/nereușite meciuri, în a doua vom trece în revistă prestațiile jucătorilor și în a treia vom friza nițel politica anului, cele din spatele gazonului. Sau de sub el.

Precum știe prea bine toată lumea pe acuma, Poli a câștigat competiția sportivă din Liga a II-a, seria a II-a, reușind să încheie pe primul loc, cu 19 victorii, 8 egaluri, 3 înfrângeri, precum și cel mai bun golaveraj. Chiar dacă ocupanta locului doi, Gloria Bistrița, a terminat la egalitatea de puncte, rezultatele directe (2-2 deplasare/1-1 acasă) ne-au avantajat - dar în rest bistrițenii au obținut ceea ce nouă ne-a fost privat de conducerea clubului nostru, promovarea.

Sezonul a fost unul atipic, din destule puncte de vedere. Pregătirea de vară a fost făcută cu un lot de jucători și condusă de Dusan Uhrin Jr., ca apoi frâiele echipei să fie preluate de Vali Velcea, în timp ce un număr considerabil de jucători au părăsit pe Poli. Chiar și în ciuda retrogradării în liga secundă, așa-zise nume grele au rămas în lot, și mă gândesc mai ales la Dorin Goga, Laszlo Sepsi și Alexandru Curtean. Alături de Gorobsov, sosit împrumut de la FC Torino, precum și destui alți jucători rămași la club, care nu erau recunoscuți drept titulari de drept, alb-violeții au început oscilant sezonul - dacă nu ca rezultate, atunci măcar ca prestații. După prima înfrângere, sosită în ultimul minut împotriva celor de la Luceafărul Oradea, finalul turului a fost unul solid, care ne-a ținut în plasa liderului, Gloria.

Dacă în tur se putea discuta despre un grad destul de ridicat de continuitate între Poli care evoluase în Liga 1 și cea care evolua în divizia a doua, iarna a mai scuturat puțin pomul alb-violet. Astfel, Sepsi și Curtean, doi titulari, au plecat încă dinainte de începerea retrului, iar Goga a fost relativ repede retrogradat pe motive disciplinare la echipa secundă, alături de care doar s-a antrenat. Chiar și așa, a părut că formația încropită de Velcea se poate menține la standardul impus, dar după ce s-a confirmat că Poli nu va putea promova indiferent de rezultatele obținute, formația a părut afectată și a trecut printr-o fază de debusolare maximă. Cu doar o victorie în șase partide, între etapele 19 și 24, alb-violeții s-au distanțat mult de liderul Gloria și s-a pus chiar problema ca Poli să fie depășită în clasament de oricare din echipele care se aflau în urmărire. Cel mai dureros episod a fost cu siguranță înfrângerea pe Dan Păltinișanu în fața rivalilor de la UTA, dar impresia momentului era că problemele clubului reprezentau o înfrângere mult mai greu de digerat. Sper surprinderea multora, alb-violeții s-au regăsit în meciurile rămase și au legat o serie de cinci victorii consecutive, care ne-a propulsat în mod nesperat în fruntea clasamentului. Egalul obținut în ultimul minut al ultimului meci al sezonului ne-a fost suficient pentru a termina pe poziția întâi și ne-a permis să celebrăm spiritul unei echipe pe care reaua voință și incompetența unora au vrut să o distrugă înainte să-i vină vremea.

Așadar, care au fost cele mai bune meciuri ale sezonului? Două dintre ele provin de pe lista celor jucate în retur, și anume:
  1. Mureșul Deva - Poli (6,36)
  2. Poli - FC Argeș (6,25)
  3. Poli - Juventus București (6,12)
  4. FC Maramureș - Poli (6,04)
  5. Poli - FC Bihor (5,96)
  6. Poli - Arieșul Turda (5,92)
Cât despre polul opus, mai multe partide apar în acea listă, dată fiind și perioada mai amară din luna aprilie.
  1. Poli - Luceafărul (4,75)
  2. Poli - UTA (5,04)
  3. Luceafărul - Poli (5,08)
  4. Poli - Alba Iulia (5,31)
  5. Juventus - Poli (5,33)
Media returului de 5,62 a fost inferioară cea turului, 5,71, astfel că ne situăm la o medie totală de 5,67. Faptul că e în limitele ultimelor patru sezoane este de înțeles, căci în ciuda performanței finale, am avut parte de destule hopuri, chiar și la acest nivel mai scăzut de calitate fotbalistică.

Orișicum, cred că toată lumea este de acord că Poli a avut un an sportiv bun, în special în contextul dat, și că în ciuda eforturilor susțiunte ale unui individ de a distruge orice strop de satisfacție în rândul suporterilor Politehnicii, sezonul acesta a devenit pe parcurs unul de-a dreptul romantic.

14 decembrie 2011

Rezumat tur 2011/2012

Iată-ne la finalul turului de sezon din liga secundă, un tur foarte diversificat ca trăiri și emoții, în urma căruia, din păcate, nu știm cu mult mai multe decât știam înainte de începerea lui. Totuși, deși au (am) fost mulți sceptici în ceea ce privește potențialul nostru odată cu plecarea atâtor jucători, s-a dovedit că cei rămași, precum și cei promovați, au destulă calitate cât să își domină toți adversarii, indiferent dacă jucăm acasă sau în deplasare. Micile nereușite și ineficiența în fața porții au făcut ca Poli să se afle încă la egalitate de puncte în fruntea clasamentului, dar la zece puncte de urmăritoare, ceea ce ne dă, din punct de vedere sportiv, o liniște sufletească bine meritată.

Așadar, să începem cu marcatorii noștri:
  1. Dorin Goga - 6 goluri 
  2. Mircea Axente - 4 goluri
  3. Iulian Tameș - 3 goluri
  4. Tosaint Ricketts - 3 goluri
  5. Alex Curtean -   2 goluri 
  6. Andrei Zăgrean - 2 goluri
În general, cifre cam dezamăgitoare, cu nicunul dintre jucători nereușind să atingă măcar borna de 0,5 goluri/meci. Dar totul se poate rezuma la jocul fluctuant al vârfurilor noastre, care l-au avut ca exponent desăvârșit pe Dorin Goga. Acesta a dat dovadă de considerabilă inconstanță, trecându-și în cont atât meciuri foarte bune, precum și partide în care parcă n-a fost pe teren.

Deoarece n-am ținut evidența paselor de gol, mă tem că nu ne putem delecta cu această statistică, dar propun să sărim direct la analiza mediilor jucătorilor, cu cele mai reușite și cele mai puțin reușite meciuri ale turului.

Astfel, pe lângă partida delicioasă cu Steaua, care poate candida liniștit la poziția de cea mai bună partidă a anului, am rămâne cu următoarele meciuri peste medie:
  1. Mureșul Deva - Poli (6,36)
  2. Poli - FC Argeș (6,25)
  3. Poli - FC Bihor (5,96)
  4. Poli - Arieșul Turda (5,92)
Deci doar două jocuri cu adevărat remarcabile, în condițiile în care pe unul nu am avut șansa de-al vedea.

De cealaltă parte a baricadei se află un singur meci sub orice critică, anume cel de la Luceafărul Oradea - singura înfrângere a turului. Ironia sorții face ca nici acest meci să nu fi fost la-ndemâna vizionării.
  1. Luceafărul - Poli (5,08)
  2. Juventus - Poli (5,33)
  3. UTA - Poli (5,55)
Media tuturor partidelor este de 5,71, adică la nivelul anilor trecuți. De remarcat că pentru partidele nevăzute, anume cu Deva și Luceafărul, am folosit notele din Fotbal Vest, care sunt comparabile.

Adevărul este că nu cred să fie prea controversat ce meciuri au fost de amintit și care au fost de uitat. Mai interesant e să aruncăm o privire asupra mediei jucătorilor, mai ales că s-a rulat un număr mare și sezonul a avut în sine suișuri și coborâșuri.
  1. Nicolas Gorobsov (6,29)
  2. Laszlo Sepsi (6,09)
  3. Cristian Scutaru (6,04)
  4. Sergei Lepmets (5,93)
  5. Artur Pătraș (5,90)*
  6. Ioan Mera și Alex Curtean (5,89)
Și la celălalt capăt:
  1. Alex Popovici (5,22)
  2. Andrei Zăgrean (5,30)*
  3. Cătălin Chiș (5,33)*
  4. Mircea Axente (5,38)
  5. Andrei Dăruială (5,39)
  6. Florin Ilie (5,40)
* prezențe în sub 50% din partide, dar minim cinci.

Pe lângă acești jucători situați în extreme, îi mai regăsim pe Goga (5,59), Tameș (5,68), Poparadu (5,70) și Ricketts (5,87) în listă, dintre jucătorii care au fost adesea în primul unsprezece. Au mai avut câteva prezențe  Sandu, Dăruială, Rocha, Sava, Zaluschi, Popa și fiul risiptor Luchin.

Aș remarca, în primul rând, că media scăzută a lui Zăgrean e ca urmare a partidei de la Luceafărul, în care câțiva jucători au luat note mai extreme, iar la cei cu puține prezențe se simte. Altfel, pe partea tristă a lucrurilor, au dezamăgit Popovici, în care mi-am pus adesea speranțe, și duo-ul Chiș-Axente, dintre cei cu experiență. Urmează cei doi juniori care au fost cel mai des pe teren, care sunt dezavantajați de faptul că evoluează în poziții dificile, unde greșelile sunt costisitoare, dar cred că în esență toți acești jucători au reprezentat, cu precădere, punctele slabe ale echipei.

Dintre zmei, ne-a surprins pe toți, sunt convins, Nicolas Gorobsov, care după un debut nefericit cu pasă de gol la adversari, s-a consacrat drept o piesă de bază a Politehnicii. Calitatea pe care a adus-o în jocul echipei a fost una deosebită, dar restanțele sale de ordin fizic au făcut ca prezențele în primul unsprezece să fie, totuși, limitate. Rămâne de văzut dacă va reuși să mențină standardul ridicat și în retur, în care caz am rămâne cu speranța că vom avea posibilitate de a-l transfera definitiv.

Mă văd ușor mirat de prezența lui Sepsi pe treapta secundă, unde m-aș fi așteptat să-l găsesc pe Scutaru, dar cert e că ambii jucători au fost constanți și poate că așteptările mai mici pe care le aveam de la Scutaru înainte de acest sezon au făcut ca impresia lăsată de el să fie una cu atât mai marcantă. Deși n-a terminat anul cu un meci grozav, împotriva Mediașului, progresul făcut de noul nostru căpitan e demn de toate laudele pe care le-a primit. Cât despre Sepsi, nici nu puteam avea alte pretenții de la un fundaș care ar putea oricând să joace pe merit în echipa Națională.

Felicitări se cuvin și portarului nostru, care a fost constant și a făcut puține greșeli. Mai mult, aș spune că a impresionat prin niște intervenții importante, trecându-și în cont doar câteva indecizii, în special la faze fixe.

Prezența lui Pătraș pe poziția a cincea este ca urmare a debutului său bun de sezon, ca apoi, în mod injust, să fie ignorat în a doua parte a turului. Atât el, cât și Sandu au dat dovadă că pot ajuta echipa, dar au fost ținuți în afara ei de către reînviatul și mult mai titratul Curtean. Spun reînviat, fiindcă în acest tur a dat dovadă de determinare și, în câteva momente, de reală calitate, dar țin să scot în evidență și statutul său, fiindcă în final acesta a jucat un rol important în titularizea sa pe flancul stâng.

Îmi face plăcere să-l văd și pe Mera în top, deși mi-am exprimat de-a lungul timpului anumite rezerve vizavi de jocul său, dar reprofilat pe flancul drept, a dovedit că poate face față la acest nivel cu brio. Mai mult, a avut evoluții solide în meciurile de Cupă, chiar și cu Gaz Metan, astfel că poate îl vom vedea tot mai des în această poziție de flanc.

Până la urmă aș spune că am avut parte de un tur bunicel, în care încet, încet am integrat în echipă diferite componente noi. Este un prim pas înspre o restructurare treptată, care mai mult ca sigur va fi impusă de potențialul financiar redus al clubului din perioada viitoare, dar rămâne de văzut ce oameni vor desăvârși această tranziție. Atât în birouri, cât și pe teren și pe marginea lui.

14 iunie 2010

Rezumat retur şi sezon 2009/2010

Iată că am ajuns şi eu aici, cu nişte cifre şi statistici, în general nesimpatice. În mod, aş spune, surprinzător, numărul meciurilor bune făcute de echipă nu trece de patru: Dinamo, Oţelul, Urziceni şi, bineînţeles, Alba Iulia. Implicit, media notelor s-a împotmolit la 5,56, a doua cea mai mică medie pe care am înregistrat-o de când am început să ţin aceste statistici (retur 2005-2006).

Ca sezon, media de 5,63 este mai slabă ca cele din ultimele două sezoane - normal, considerând poziţia finală şi pretenţiile actuale. Destul de trist, dar cred că am depăşit deja această fază a regretului.

Cele mai multe meciuri a jucat Goga (30), urmat de Bourceanu şi Alexa (29) şi de Bonfim (28). Dacă prezenţele lui Alexa sunt de înţeles, în condiţiile în care a fost practic cel mai bun jucător al echipei în acest sezon, Goga şi Bourceanu au fost mult mai puţin constanţi, trecându-şi în cont un retur neaşteptat de slab.

Golgheterii echipei au fost următorii:
  1. Dorin Goga - 12 goluri
  2. Lukas Magera - 9 goluri
  3. Gigel Bucur - 8 goluri
  4. Hristu Chiacu - 4 goluri
  5. Răzvan Cociş, Cosmin Contra - 3 goluri
  6. Arm. Karamyan, Ioan Mera, Gueye Mansour - 2 goluri
  7. Jan Kozak, Alexandru Bourceanu, Srgian Luchin, Winston Parks, Dan Alexa, Claudiu Ionescu - 1 gol
Pase de gol:
  1. Eder Bonfim - 7 pase de gol
  2. Lukas Magera - 5 pase de gol
  3. Art. Karamyan, Dorin Goga - 4 pase de gol
  4. Laszlo Sepsi, Winston Parks - 3 pase de gol
  5. Stelian Stancu, Claudiu Ionescu, Jan Kozak, Cosmin Contra, Dan Alexa - 2 pase de gol
  6. Marian Chiţu, Dare Vrsic, Dare Nibombe, Gigel Bucur, Răzvan Cociş, Hristu Chiacu, Gueye Mansour, Alexandru Bourceanu - 1 pasă de gol

Aceste statistici iau în considerare doar partidele din campionat.

Cu privire la retur, acestea au fost cele mai bune, respectiv cele mai proaste partide:
  1. Poli - Alba Iulia (6,33)
  2. Dinamo - Poli (6,00)
  3. Poli - Urziceni (5,96)
  4. Poli - Oţelul (5,95)
Cele mai proaste:
  1. Poli - Gaz Metan (4,42)
  2. Poli - FC Braşov (5,08)
  3. Ceahlăul - Poli (5,18)
  4. Poli - Internaţional Curtea de Argeş (5,19)

Iar în ceea ce priveşte întreg sezonul, lucrurile arată după cum urmează.

Cele mai bune partide:
  1. 1. Gaz Metan - Poli (6,42)
  2. Poli - Alba Iulia (6,33)
  3. Poli - Dinamo (6,32)
  4. Poli - Ceahlăul (6,07)
  5. Poli - Rapid (6,00)
  6. Dinamo - Poli (6,00)
Cele mai slabe partide:
  1. Poli - Gaz Metan (4,42)
  2. Poli - FC Braşov (5,08)
  3. Oţelul - Poli (5,14)
  4. Ceahlăul - Poli (5,18)
  5. Poli - Internaţional Curtea de Argeş (5,19)
  6. Poli - Steaua (5,21)
Aş spune că se remarcă problemele avute cu echipe "mediocre", ceea ce ne-a şi ţinut în spate în multe momente când am fi putut urca sus în clasament. Oricum, frumoase victoriile cu Dinamo, precum şi meciurile câştigate la scor cu Gaz Metan, Alba Iulia şi Ceahlăul.

Cât despre jucători, prea puţini s-au remarcat pozitiv în acest retur.
  1. Pedro Taborda (6,05)
  2. Cosmin Contra (6,00)
  3. Dan Alexa (5,93)
  4. Laszlo Sepsi (5,85)
Surprinde prezenţa pe prima poziţie a lui Taborda? Poate. Dar Taborda are beneficiul notelor de portar, care de regulă sunt mai mari atâta timp cât nu ia gol, astfel că la un top ajustat, Contra ar fi, de drept, cel mai bun jucător al returului. Mi se pare corect, din moment ce prezenţa lui pe teren a fost mereu de beneficiu, fie prin acţiuni de joc, fie prin atitudine.

Faptul că trei din cei patru jucători din top sunt jucători nou instalaţi în primul unsprezece e oarecum interesant şi, în mod normal, ar fi fost de bun augur, dacă jucătorii importanţi ai turului nu ar fi fost transferaţi sau nu ar fi fost într-o formă slabă. Magera, Nibombe, Bourceanu, Bonfim au căzut toţi sub 5,70, în timp ce Bucur a părăsit echipa. Ca să nu mai spun că Bourceanu şi Bonfim se numără printre cei mai slabi jucători ai returului.

  1. Alex Curtean (5,10)
  2. Jan Kozak (5,31)
  3. Eder Bonfim (5,38)
  4. Ioan Mera (5,39)
  5. Winston Parks (5,40)
  6. Dorin Goga (5,41)
  7. Alexandru Bourceanu (5,43)
Paradoxală prezenţa lui Goga, golgheterul echipei, în acest top? Poate e o reflecţie a speranţelor pe care l-am avut de la el, iar în lipsa lui Bucur, faptul că Goga a înscris la fel de mult în retur ca în tur evidenţiază că cel din urmă nu a putut să-şi asuma rolul dorit. În rest, îngrijorătoare căderea lui Bonfim şi Bourceanu, greu de explicat mai ales în cazul fostului jucător al Oţelului.

Per ansambul sezonului, statistica jucătorilor arată astfel:

Top:
  1. Pedro Taborda (6,04)
  2. Dan Alexa (6,00)
  3. Cosmin Contra (6,00)
  4. Lukas Magera (5,85)
  5. Laszlo Sepsi (5,85)

Flop:
  1. Alex Curtean (5,07)
  2. Florin Maxim (5,31)
  3. Jan Kozak (5,31)
  4. Hristu Chiacu (5,32)
  5. Ioan Mera (5,34)
  6. Costel Pantilimon (5,5)
Cel mai îngrijorător fapt e că ne putem baza, constant, doar pe o mână de jucători. Restul stau într-o medie nedeosebită a prestaţiilor, ceea ce nu ne ajută deosebit de mult. Iar tăcerea momentană pe piaţa de transferuri ar putea da de gândit. Dar să vedem, antrenorul defineşte regula jocului.

Sper să revin în viitorul apropiat cu o analiză a fiecărui jucător. Sper.

12 ianuarie 2010

Rezumat tur 2009/2010

Ceea ce s-a văzut în timpul mandatului lui Balint, anume fluctuații mari între partide (pe lângă toate celelalte lucruri), este evident și la Sabău: au fost câteva meciuri excepționale, dar la fel au existat și niște dezamăgiri crunte. Per ansamblu însă, media notelor meciurilor a crescut la 5,71 (față de 5,63 în returul sezonului trecut), fiind a doua medie după cea din turul 2007/2008.

Dintre jucători, cele mai multe partide au însumat Art. Karamyan și Gigel Bucur (16), fiind urmați de Alexa, Nibombe și Pantilimon (15).

Golgheteri:
  1. Gigel Bucur - 8 goluri
  2. Dorin Goga - 6 goluri
  3. Lukas Magera - 4 goluri
  4. Hristu Chiacu - 3 goluri
  5. Arman Karamyan - 2 goluri
  6. Parks, Mera, Luchin, Ionescu, Bourceanu - 1 gol
Pase de gol:
  1. Magera, Bonfim - 5 pase de gol
  2. Art. Karamyan - 4 pase de gol
  3. Stancu, Parks, Ionescu - 2 pase de gol
  4. Alexa, Nibombe, Vrsici, Goga, Bucur, Bourceanu - 1 pasa de gol
Aceste statistici iau în considerare doar partidele din campionat.

Cele mai bune partide:
  1. Gaz Metan - Poli (6,42)
  2. Poli - Dinamo (6,32)
  3. Poli - Ceahlăul (6,07)
  4. Poli - Rapid (6,00)
Cele mai slabe partide:
  1. Oțelul - Poli (5,14)
  2. Poli - Steaua (5,21)
  3. Alba Iulia - Poli (5,31)
  4. Poli - Astra (5,35)
  5. FC Brașov - Poli (5,38)
Partidele cu Gaz Metan și Dinamo vor fi uitat cu greu, victoria împotriva rivalilor din Ștefan cel Mare fiind una din cele mai importante victorii ale deceniului trecut.

De cealaltă parte, alb-violeții au fost lipsiți de vlagă și de curaj într-o serie de meciuri, pe lângă cele enumerate în categoria partidelor slabe, și asta i-a costat puncte importante. Cu puțină concentrare și ceva mai multă determinare, eram liniștiți pe poziția 1. acuma.

Să trecem la jucători.
Cei mai buni fotbaliști ai turului au fost:
  1. Dan Alexa (6,07)
  2. Lukas Magera (6,06)
  3. Eder Bonfim (5,87)
  4. Alexandru Bourceanu (5,82)
  5. Dare Nibombe (5,80)
  6. Gigel Bucur (5,77)
Cei mai dezamăgitori fotbaliști:
  1. Alexandru Curtean (5,00)
  2. Ioan Mera (5,29)
  3. Stelian Stancu (5,33)
  4. Florin Maxim (5,42)
Poate surprinde poziția a șasea pe care o ocupă Gigel, a cărui goluri au fost importante pentru echipă, numai că până la meciul cu Dinamo, Gigel nu s-a remarcat în mod deosebit în nicio partidă (exceptând pasa/faza de gol oferită în meciul cu Gloria, din prima etapă). Ceilalți jucători au fost destul de constanți, cu excepția lui Nibombe și Bonfim, care și-au trecut în cont și câteva evoluții foarte slabe.

Dintre jucătorii dezamăgitori, Stancu e cel care a adunat cele mai multe minute. În timp ce el, Maxim și Curtean joacă destul de constant la nivelul notelor pe care le-au primit, Mera a avut atât meciuri reușite, cât și meciuri foarte slabe. Din păcate, pentru un fundaș asemenea fluctuații sunt de foarte rău augur.

Am decis să separ acest rezumat de analiza jucătoriilor în parte, pentru o structura mai bună și mai digestibilă a blogului. Analiza în cauză va urma în viitorul apropiat.

Fișierul Excel cu notele îl puteți găsi aici.

29 iunie 2009

Rezumat de retur şi sezon 2008/2009

Precum menţionam şi în rezumatul turului, cifrele par să sfideze realitatea din teren - dacă nu cumva scot în evidenţă importanţa altor factori decât cei pur fotbalistici. Astfel, media notelor pe partidă a scăzut faţă de anul trecut, de la 5,69 la 5,66, în primul rând din cauza numeroaselor prestaţii mediocre (ca să nu spun submediocre), prestaţii ce, în mod paradoxal, au adus mai multe puncte. Poate că aşa se manifestă mult discutatul "noroc", dar la fel ar putea fi o expresie a faptului că nivelul a scăzut per ansamblu, iar prestaţiile mediocre au devenit implicit suficiente.

Oricum, este cert că faţă de tur, când echipa a jucat destul de constant bine, cu câteva excepţii, media returului a fost considerabil ridicată de meciurile excelente făcute cu Rapid (6,32) şi Universitatea Craiova (6,33), acestea fiind şi cele mai bune partide făcute de alb-violeţi în întreg sezonul. Meritoriu a mai fost în special fotbalul prestat cu Rapid în tur (6,21), FC Braşov (6,04) , sau Craiova şi Poli Iaşi (6,00 - ultima partidă, cea din retur).

Printre jucători, remarcaţii au rămas destul de constanţi. Astfel, Cisovsky (6,09) tronează în continuare pe prima poziţie, urmat fiind de Arman Karamyan (6,05), Gigel Bucur (5,88) şi Dan Alexa (5,82). Evident însă, Karamyan a jucat mai puţine partide decât ceilalţi. Pantilimon (5,74) şi Nibombe (5,75) au jucat bine în general, însă şi-au trecut în conturi şi câteva partide în care erorile lor au fost determinante.
La coada clasamentului se găsesc Bădoi (5,13), care venea chiar după un tur reuşit, Borbely (5,39) şi Latovlevici (5,38). Dacă Lato a avut o serie de meciuri impresionante, mijlocaşul slovac s-a remarcat printr-o mediocritate foarte constantă, ca şi cum nu şi-ar găsi locul la mijlocul terenului. Cam tot aceştia, cărora li se alătura şi Stancu, au obţinut cele mai mici medii şi pe întreg parcursul campionatului.

Per total, Cisovsky (6,19), Pantilimon (5,94), Bucur (5,90) şi Alexa (5,82) au impresionant cel mai mult de-a lungul întregului sezon, însă precum scriam şi mai sus, portarul alb-violeţilor nu a avut constanţa celorlalţi în retur.

De remarcat că cel pe care presa bucureşteană îl adoră în mod inexplicabil de mult, şi care se regăseşte mai mereu în forma ideală a campionatului, anume Artiom Karamyan, are doar media 5,71, fiind depăşit de alţi patru jucători pe lângă cei menţionaţi deja. Explicaţia e una simplă, anume că armeanul a avut prestaţii mediocre în retur, o cauză fiind cu siguranţă şi pregătirea fizică precară de astă iarnă, în contextul în care capacitatea de efort reprezintă piesa centrală în jocul internaţionalului nostru.

Şi acuma, ca de obicei, analiza în detaliu a tuturor jucătorilor aflaţi în lotul Politehnicii în acest sezon. Fişierul Excel cu notele îl puteţi descărca de aici.


Jucător: Notă retur (meciuri) / Notă total (meciuri)

1. Răzvan Baba: fără notă (0)

Promovat ca al treilea portar după ce a fost stabilit că Marius Popa nu va continua la club, tânărul jucător al alb-violeţilor nu a prins echipa, jucând în general la Poli II. Din câte l-am urmărit, a avut prestaţii bune, însă face erori greu de justificat uneori, ceea ce înseamnă că e puţin probabil să prinde cândva în viitorul apropiat o primă prezenţă în Liga 1.

2. Eder Bonfim: 4,63 (5) / 4,63 (5)

Mie mi s-a părut mereu că Bonfim e un jucător care ar putea fi util echipei, iar evoluţiile destul de bune de la Buzău, coroborate cu falimentul total care a fost Bădoi, arată că a fost cedat prea uşor astă iarnă, mai ales în contextul în care nu a fost adus un alt jucător să-l înlocuiască. Din păcate şi brazilianul nostru face destule erori în apărare, însă are un aport ofensiv foarte bun, astfel că nu văd de ce nu l-ar prinde o poziţie mai avansată, de ce nu chiar de mijlocaş dreapta, pe viitor. Totodată, la Buzău a evoluat şi pe flancul stâng, însă nu cred că se simte în largul său acolo.

3. Iasmin Latovlevici: 5,38 (16) / 5,40 (20)

E totuşi, zic eu, un mare lucru că am ajuns să am dubii vizavi de aprecierea că Lato nu va juca niciodată suficient de bine cât să ocupe un loc în primul unsprezece al Politehnicii. Evident, între timp dubiile s-au disipat, dar însăşi faptul că avut ce să se disipeze e o chestie. Problema principală a lui Lato e că nu gândeşte jocul, nu aşteaptă adversarul, iar lacunele sale defensive nu pot fi compensate de aportul ofensiv. Nu că ceea ce a făcut din punct de vedere ofensiv ar fi fost cine ştie cât de impresionant, dar măcar are viteza necesară să tragă o Bănel Nicoliţă pe lângă unii sau alţii. Mi se pare amuzant faptul că în ciuda limitărilor sale şi a jocului plin de erori în marea majoritate a partidelor, tot a reuşit să se claseze pe poziţia a patra în super-topul GSP. Nu vreau să încep însă să discut despre cât de slab este făcut acesta, pentru că e loc de-un articol întreg pe această temă. Dar de ce ne-ar păsa?

4. Milos Brezinsky: 5,44 (8) / 5,44 (8)

Nu mai e mare lucru de spus vizavi de Brezinsky, ne rămâne doar să sperăm că îşi va putea reveni după accidentarea suferită în aşa fel încăt să evolueze în continuare la Poli. Este un jucător bunicel, de care avem nevoie.

5. Dan Alexa: 5,82 (11) / 5,82 (25)

Căpitanul alb-violeţilor şi-a văzut de treabă şi a jucat la nivelul cu care ne-a obşinuit. Poate că în acest an echipa s-a grupat mai mult în jurul lui Alexa decât în trecut, dar cel mai bine pentru el este că a reuşit să se tempereze fără a-şi diminua aportul în joc. Va fi interesant de văzut ce fel de cuplu va face cu Bourceanu, Vrsici sau Ionescu, în funcţie de cel care va fi amplasat alături de el în linia mediană.

6. Dare Nibombe: 5,75 (10) / 5,75 (10)

Adus pe gratis, internaţionalul togolez a reuşit, în general, să se ocupe cum trebuie de sarcinile sale defensive atunci când a fost solicitat să o facă. Ba mai mult, i-a luat faţa lui Luchin, din punctul meu de vedere datorită fizicului mai impunător şi a experienţei sale superioare. E unul dintre puţinele "chilipiruri" utile făcute în era Iancu, dar în acelaşi timp are caracteristicile tipice ale unui chilipir: nu e ceea ce s-ar numi în mod uşor ostentativ "un jucător complet".

7. Stelian Stancu: 5,50 (12) / 5,38 (27)

Deşi a reuşit să-şi ridice nivelul jocului în retur, după un tur absolut dezolant, îmi vine greu să spun că mi-l doresc pe Stancu în primul unsprezece. Flancul drept al echipei e slab şi toată lumea vede asta, astfel că sper să vină cel puţin încă un fundaş dreapta, şi preferabil şi un mijlocaş dreapta, ca să ştim o treabă. Stancu poate fi mai degrabă util de pe banca de rezerve, dar oricum este de bun augur că a reuşit să revină la un nivel acceptabil.

9. Winston Parks: 5,65 (14) / 5, 72 (25)

Deşi nu a reuşit să-şi ridice în mod vizibil nivelul jocului, a fost un jucător foarte util şi plăcut ochiului. Cred că trebuie să fie mai constant şi să reziste mai mult pe teren ca să poată râvni la un post de titular cert, dar pentru fotbalul care se joacă în România este excelent.

10. Artavazd Karamyan: 5,57 (14) / 5,71 (29)

Precum scriam mai sus, pregătirea slabă din această iarna s-a făcut simţită în mod exacerbat în cazul lui Artiom. Şi aşa, per ansamblu a făcut un sezon bun, cu şapte goluri şi nouă pase de gol, cifre extrem de impresionante, dar care riscă să ascundă lipsa de formă din aceste ultime luni. În ceea ce priveşte viitorul armeanului, va fi interesant de văzut ce îi este rezervat la Poli.

11. Arman Karamyan: 6,06 (8) / 5,90 (20)

Nu cred că sunt total pe lângă dacă spun că Arman a reprezentat surpriza returului. Deşi ne-a mai făcut asemenea surprize plăcute, constanţa de care a dat dovadă în cele opt etape jucate în retur. E păcat că nu a prins mai multe, deşi mă îndoiesc că ar fi putut menţine nivelul de-a lungul întregului retur, cert rămâne faptul că Arman a dovedit, cu prisosinţă, că nu e un jucător de aruncat. Nu e nici o vedetă, dar eu n-aş spune că vreunul dintre cei doi armeni poate fi catalogat astfel, astfel că nu o văd ca pe un lucru rău.

12. Marius Popa: fără notă (0)

Nimic de zis. Multă baftă în continuare!

13. Sreten Sretenovici: (0) / 5,25 (4)

Aici chiar că nu mai e nimic de zis.

13. Cristian Scutaru: 5,5 (3) / 5,5 (3)

Nu ştiu ce-aş putea comenta despre meciurile făcute de Scutaru. Nu a ieşit în evidenţă în niciunul dintre ele, precum nu a făcut nici la Buftea în tur. Îmi vine greu a crede că are un viitor la Poli, dar probabil va fi păstrat în lot pentru a îndeplini gradul de "stufozitate" dorit de conducere. Poate o să mai aibă şansa să se afirme.

15. Dare Vrsici: 5,67 (6) / 5,67 (6)

Eterna necunoscută, slovenul mai că şi-a dat drumul în cele două partide de pe final de sezon. Ar fi însă prea mult să încercăm să tragem cine ştie ce concluzii după nici măcar 180 de minute, astfel că rămânem cu speranţa că "acesta va fi anul lui".

16. Srdjan Luchin: 5,63 (12) / 5,76 (23)

În anul în care a ajuns până aproape de Naţionala mare, fiind convocat la selecţionata "B", Luchin a reuşit să facă mai multe partide foarte frumoase. Din păcate nu mi se pare că e prin preajma lui cineva care să-l înveţe ce să facă atunci când are mingea la picior, căci au trecut doi ani deja şi degajările în tribună sau pasele la bătaie încă abundă. Au avut loc câteva tentative timide de a urca cu mingea în terenul advers, dar nu ştiu cât de utilă este această tactică, în contextul în care Luchin nu este un dovedit dribleur. Dar poate ştiu alţii ceva ce nu ştim noi, iar dacă va reuşi să capete acea mult dorită clarviziune şi stăpânire de sine pe viitor, are toate şansele să şi debuteze în tricolor.

17. Balazs Borbely: 5,39 (14) / 5,42 (24)

N-am nicio idee de ce Borbely nu a mai revenit la prestaţiile pe care le avea atunci când a sosit la Poli. Este poate puţin prea delăsător, iar de când cu accidentarea sa de vara trecută, nu pare să mai intre cu aceeaşi determinare în contacte fizice, ceea ce era determinant pentru stilul său de joc. Probabil va rămâne la noi, în condiţiile în care postul de mijlocaş la închidere e mereu foarte solicitat, dar trebuie să muncească mai mult ca să redevină jucătorul de bază care era anul trecut.

18. Gigel Bucur: 5,88 (16) / 5,90 (31)

Deşi porneşte mai greu, după câteva etape slabe redevine deodată piesa centrală a ofensivei noastre. Pentru al treilea an consecutiv este golgheterul Politehnicii, iar totodată este primul jucător de la Ciosescu încoace (1958!) care obţine titlul naţional de golgheter pentru Timişoara. E drept că 17 goluri nu este neapărat o cifră foarte adecvată pentru un titlu naţional, dar e clar că dacă ar reuşi să funcţioneze la parametrii normali şi în primele cinci etape din tur-retur, atunci n-ar avea probleme să treacă de 20 de reuşite. Din nou, felicitări!

19. Dejan Rusici: 5,00 (9) / 5,36 (22)

Nu a prins selecţia pentru cei mai slabi jucători, deoarece a intrat de multe ori pe final de partidă, astfel că are doar unsprezece partide notate, însă pentru mine este deziluzia sezonului. Nu mă aşteptam să marcheze douăzeci de goluri, dar aveam speranţa că va fi la fel de decisiv precum a fost anul trecut, atunci când echipa are nevoie de el. Dacă în tur a legat trei partide bune, de atunci prezenţa sa pe teren a fost una din acelea sublime, ce lipsesc cu desăvârşire. Ţin însă să remarc că a fost important în victoria din Cupa României, asupra celor de la Gloria Bistriţa, când a fost omul cu pasa la golurile marcate de Magera şi Curtean.

Odată cu revenirea lui Mansour, nu ştiu cât de multe meciuri va mai vedea Rusici în culorile alb-violet, astfel că nu m-ar surprinde dacă ar pleca. E drept că s-a mai vorbit despre asta şi în pauza de iarnă, dar acuma despărţirea chiar pare iminentă.

20. Florin Maxim: 5,00 (4) / 5,00 (4)

Un transfer de umplutură, a rămas la acest statut, în ciuda unui gol marcat în campionat (graţie lui Mincă) şi a unei partide bune făcute în compania prietenilor de la Dinamo. Dar dacă era la-ndemână, normal că l-am luat.

21. Dorin Goga: 5,50 (1) / 5,85 (17)

Marele ghinionist al acestui retur, îl aştept pe Goga să continue în acest sezon ceea ce începuse în turul anului trecut. Am avut mereu mare încredere în el şi sper ca această accidentare să nu-i fi dăunat mai mult decât în mod evident a făcut-o.

23. Jose Luis Garcia: (0) / 5,00 (2)

Nimic de spus. Nici în cele câteva meciuri disputate la Buzău nu a arătat mare lucru, ceea ce, până la urmă. nu e de mirare. Amatorismul ăsta, bată-l vina.

23. Kevin Amuneke: 4,75 (2) / 4,75 (2)

Cam idem, deşi măcar pe Amuneke nu l-am văzut jucând decât în doua partide, şi ştiu că la Poli II a mai avut evoluţii apreciate. Nu cred că mă înşel însă când spun că nu a avut niciun rost şi nicio logică transferul lui în această iarnă.

25. Carlos Milhazes: (0) / 5,23 (13)

A devenit destul de rapid integralist la Guimaraes, dar asta nu înseamnă mare lucru pentru noi. E clar că ceva s-a rupt în timpul verii, când au şi existat anumite polemici ce îl priveau pe portughez, iar acuma fiecare îşi vede de treaba lui - şi e bine aşa.

25. Alexandru Curtean: 5,54 (14) / 5,54 (14)

E clar că Alex Curtean nu a confirmat cum ne-am fi dorit, dar are câteva scuze care-i sunt la-ndemână. În primul rând, faptul că nu ar fi primul jucător care nu se adaptează în primul sezon. În al doilea rând, faptul că a fost plimbat peste tot pe teren, Balint neştiind prea clar ce să facă cu el. Şi în al treilea rând, uşoara senzaţie de persecuţie lăsată de acelaşi Balint, care a căutat să facă un exemplu din el în partida cu Otopeni, când a făcut chiar una din puţinele partide chiar reuşite ale acestui retur. În plus, golul cu Bistriţa ne-a ţinut practic în cursă pentru locul întâi, şi chiar de e puţin pentru un retur întreg, e un mic ceva.

27. Lukas Magera: 5,77 (15) / 5,79 (30)

Din punctul meu de vedere, cel mai bun transfer făcut în această vară, chiar dacă nu chiar în sensul în care ne aşteptam. La finalizare nu este deosebit de eficient, însă atunci când joci cu mingi lungi, cum s-a făcut mai ales în prima parte a campionatului, reuşeşte prin forţa şi talentul său să protejeze bine mingea şi să creeze faze de poartă. Din jucătorii care au evoluat mai mult în acest sezon, a fost cel mai bun pasator al echipei, nu doar fiindcă a oferit nouă pase de gol, ci şi fiindcă se vede că are anumite idei când primeşte balonul - va să zică, nu o plezneşte la primul coechipier pe care îl zăreşte la orizont. Rămâne un mister pentru mine de ce nu a fost introdus în finala CR, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva i se pune ceva la cale.

28. Marian Cisovsky: 6,09 (16) / 6,19 (27)

Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepţiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).

29. Costel Pantilimon: 5,74 (17) / 5,94 (31)

Recunosc că am fost sceptic când Panti a fost oarecum impus drept titular al postului la începutul acestui an - nu fiindcă n-ar avea talent, ci fiindcă nu credeam că e pregătit. Până la urmă a avut un tur în care i s-ar putea reproşa doar câteva goluri, iar chiar de finalul de retur (şi finala CR) a fost cam fâsâit, per total cred că a mulţumit pe toată lumea cu prestaţiile pe care le-a avut. E foarte important că vom avea un nou antrenor cu portarii, mai ales unul care a lucrat în trecut cu Bogdan Lobonţ, căci mereu am avut impresia că progresul făcut de Panti de când a venit la Poli a fost mai degrabă unul din inerţie, decât sistematic. Dacă se descurcă bine în meciurile din Europa, are toate şansele să ajungă până la urmă la o echipă importantă din Europa - chiar dacă nu e chiar Inter sau Juventus.

30. Valentin Bădoi: 5,13 (12) / 5,43 (28)

Din păcate, se pare că la vârsta sa, Bădoi nu mai poate face faţă cum trebuie la cerinţele postului de fundaş dreapta. E clar că fundaşii de bandă sunt printre cei mai solicitaţi jucători din punct de vedere atât fizic, cât şi tehnic, căci în fotbalul acesta modern se aşteaptă de la ei să deposedeze, să centreze şi să fie mereu la locul potrivit. Nu de puţine ori, odată cu o cursă ofensivă, Bădoi nu reuşea să se replieze în timp util, iar flancul drept era vulnerabil. Probabil viitorul său depinde de ce jucători vor fi aduşi în această vară.

31. Abiodun Agunbiade: 5,50 (8) /5,50 (14)

Deşi în câteva rânduri ne-a adus aminte de ce a fost ales titular de către Uhrin la începutul mandatului său, până la urmă nigerianul nu a reuşit să depăşească pragul mediocrităţii. Cea mai mare problemă a sa (precum şi a lui Stancu, celălalt mijlocaş dreapta) este că nu reuşeşte nicicum să centreze "cu cap", adică să se uite unde trimite mingea şi s-o trimită bine. Este şi motivul pentru care Poli nu a reuşit prea multe goluri din faze cursive de atac pe flanc.

99. Pedro Taborda: (0) / 5,25 (4)

N-o fi el neapărat cel mai slab portar pe care l-a văzut pământul, dar dacă stau să mă gândesc că a fost adus să fie titular, îmi aduc aminte din nou cât de aiurea au putut fi făcute unele transferuri vara trecută. Altfel, nu mai am nimic de adăugat faţă de raportul din tur.

15 iunie 2009

Câteva statistici

Fiind la final de sezon, este momentul statisticilor. Până la tradiţionalul raport de an, cu o scurtă analiză a fiecărui jucător, vă prezint mai întâi nişte date care mi s-au părut de interes.

Poli a avut cea mai mare medie de spectatori acasă, cu aproximativ 14000 de spectatori. Clubul este însă doar al şaptele în ceea ce priveşte deplasările, fiind privită în medie de 6300 de microbişti. Per total alb-violeţii se clasează pe locul doi în ceea ce priveşte numărul mediu de spectatori înregistrat atât în deplasare, cât şi acasă, cu o cifră puţin peste 10000, fiind surclasaţi de Steaua.
Pe teren propriu, cei mai mulţi spectatori au venit la meciul Poli - Dinamo (30000), iar cei mai puţini la Poli - Gloria Bistriţa (3000).

Costel Pantilimon a adunat cele mai multe minute pentru echipă, evoluând în 31 de partide, din care 30 integralist. El este urmat de Bucur, tot cu 31 de partide, Magera cu 30 şi Artiom Karamyan cu 29.

Golgheterul echipei a fost, precum se ştie, Gigel Bucur, cu 17 reuşite, el fiind urmat de Artiom Karamyan cu 7, Winston Parks cu 6 şi Arman Karamyan cu 5. Rămâne să vedem exact ce scriu gazetele, căci una e să marchezi un gol şi alta e ce va fi scris în statistică, în funcţie de raportul arbitrului.

Cele mai multe pase de gol le-au oferit Artiom Karamyan şi Magera, câte 9 fiecare, Bucur 8 şi Goga 5.

Cam atât momentan, iar raportul de final urmează cândva în următoarea săptămână.

9 ianuarie 2009

Rezumat de tur 2008/2009

E puțin ciudat acuma că mă uit la cifre, în ceea ce privește vorba că cifrele nu spun toată povestea. Media mediilor meciurilor este aceeași cu cea pe anul trecut, anume 5,69, dar de ar fi să "ignorăm" cele două partide dezastru (Gaz Metan, Dinamo), media ar sări la un 5,80, cu mult peste tot ce s-a mai reușit în ultimii ani. De fapt, cel mai important este că toate meciurile aproape au fost de un nivel bun, iar variațiile au fost mici și mai degrabă înspre pozitiv, comparat cu anii trecuți.

Cele mai bune trei partide ale turului au fost cele împotriva Rapidului (6,21), a Brașovului (6,04) și a Craiovei (6,00), dar cu siguranță merită menționată și victoria cu CFR Cluj (5,96). De cealaltă parte, partidelor cu Gaz Metan (4,71) și Dinamo (4,88) li se alătură, la ceva distanță, cea cu FC Argeș (5,36), în ceea ce privește eșecurile turului.

Cei mai buni jucători ai acestei jumătăți a campionatului au fost Marian Cisovsky (6,33), Costel Pantilimon (6,17) și Gigel Bucur (5,93), urmați îndeaproape de Srdjan Luchin (5,91). Cei mai slabi alb-violeți (dintre cei care au și jucat mai mult de zece partide) au fost Carlos Milhazes (5,21), Stelian Stancu (5,29) și Balasz Borbely (5,45). Specimene precum Taborda, Bonfim sau Sretenovici nici nu merită menționate.

Analiza individuală în ordinea numerelor de pe tricou:

Jucător: Notă tur (meciuri)

2. Eder Bonfim: 4,63 (5)

Aș îndrăzni să spun că Bonfim este cea mai mare dezamăgire dintre noii veniți, în contextul în care Sanchez nici n-a apucat să joace. Aveam încredere că un jucător cu experiența lui va reuși să se impună ca titular, dar pentru fiecare fază reușită a ținut să compenseze cu o gafă urâtă. Poate ține și de cât de dificilă îi este adaptarea, oricum însă, s-a situat mult sub așteptări.


3. Iasmin Latovlevici: 5,50 (4)

Chiar dacă a evoluat decent în meciurile pe care le-a prins în acest final de tur, va fi greu de spus dacă se va impune în fața lui Maxim. Eu am apreciat mereu centrările sale, care sunt mult mai bune decât ale lui Milhazes (chiar dacă nu la fel de frecvente), însă problematică rămâne prestația sa în apărare și mai ales deciziile pe care le ia atunci când este sub presiune.


4. Milos Brezinsky: 5,50 (8)

Brezinsky este un caz destul de trist, nu doar din cauza accidentării suferite pe final de tur, ci și datorită inconstanței arătate pe gazon. Dacă ar reuși să elimine genul de momente dezastruoase pe care le-a avut în meciurile cu Oțelul și Dinamo, ar avea toate șansele să fie al doilea fundaș central lână Cisovsky (judecând după prestațiile "toamnei"). Dar asta am zis și acuma șapte luni.

5. Dan Alexa: 5,82 (14)

Căpitanul alb-violeților s-a descurcat bine în acest tur, fără a excela însă în mod deosebit. Problema cartonașelor e la fel ca în ceilalți ani, chiar dacă am avut vaga impresie că jocul său nu a fost la fel de dur, iar în rest n-aș știi ce să remarc.

7. Stelian Stancu: 5,29 (15)

Slăbiciunile flancului drept nu erau un secret înainte de începerea sezonului, dar în timp ce Bădoi a reușit să lege mai multe prezențe onorabile, mai ales în ultimele etape, meciurile bune ale lui Stancu se numără pe degetele de la o mână - ca să nu spun exact câte sunt. Cea mai importantă reușită a fost pasa de gol pentru Karamyan în egalul de la Galați, fostul stelist nereușind altfel să iasă din mediocritate.


8. David Sanchez Rodriguez: / (1)

Eu încă mai sper că Sanchez își va primi șansa și că va reuși să profite de ea. Dar am mai sperat eu degeaba.

9. Winston Parks: 5,81 (11)

O surpriză plăcută acest costarican, care a dat dovadă de o tehnicitate deosebită. Ca toți jucătorii tehnici, nu este însă cel mai harnic de pe lume, dar de multe ori poate da naștere unei faze periculoase atunci când tot restul echipei zace într-o dispoziție creativă paralizantă. Cele două goluri și două pase de gol spun o parte din poveste, iar în retur sper să vedem mai multe din partea lui, mai ales că va fi "la zi" din punct de vedere fizic.

10. Artavazd Karamyan: 5,83 (15)

Artiom merge ca ceasul elvețian, chiar și atunci când ai impresia că nu joacă nimic. În ciuda faptului că a avut și câteva partide slabe, constanța armeanului, care a adunat cinci goluri și șase pase de gol, este admirabilă. Poate că va părăsi echipa în această iarnă, deși nu pare foarte probabil în acest moment, dar dacă o face, va fi foarte dificil de umplut un eventual gol lăsat pe flancul stâng. Ceea ce i-ar prinde însă bine ar fi un rival pe post, de genul lui Florin Sandu, care să planteze, măcar în subconștientul lui Karamyan, ideea că există mereu un motiv să dai totul pe teren.

11. Arman Karamyan: 5,25 (12)

Dacă n-ai știi, ai spune că Arman e aproape titular, la câte prezențe a bifat pe teren. Cum însă majoritatea au fost din postura de rezervă în ultimele minute ale partidei, orice alte comentarii sunt de prisos.


12. Marius Popa

Pentru statistică.

13. Sreten Sretenovici: 5,25 (4)

O altă mare speranță care nu a produs decât amăgiri. În ciuda înălțimii sale nu e la fel de bun la jocul aerian precum Brezinsky, în plus este greoi și face destule greșeli. E greu de spus dacă va reuși să își redobândească postul, dar poate absența lui Brezinsky îi va fi de bun augur.

15. Dare Vrsici

Fără comentarii.

16. Srdjan Luchin: 5,91 (11)

E frumos să vezi când un jucător în care ai încredere confirmă. Avansarea sa spre echipa Națională nu poate decât să ne bucure, dar mai e loc ca Luchin să își îmbunătățească jocul. Cel mai important ar fi să capete mai multă clarviziune și mai mult calm, pentru că în acest moment pare ușor speriat de fiecare dată când este pus sub presiune, motiv pentru care recurge la degajări mai mult sau mai puțin întâmplătoare.

17. Balázs Borbély: 5,45 (10)

Slovacul este încă în revenire după accidentarea care l-a ținut pe margine în prima jumătate a turului, iar doar în ultimele partide a evoluat convingător. Să sperăm că va reuși să revină la forma arătată atunci când a venit la Poli, mai ales în contextul în care Alexa riscă să stea tot mai mult din cauza cartonașelor.

18. Gigel Bucur: 5,93 (15)

După un debut mai greoi de campionat, Gigelinho și-a reintrat în pâine, marcând șapte goluri și oferind șase pase de gol. Agilitatea și explozia sa sunt unice în Liga 1, motiv pentru care este atât de greu de marcat, iar în ciuda unor mici "scăpări" atunci când se află în poziții bune de a marca, nu cred să aibe un rival pe măsură printre atacanții alb-violeți. Singurul care este aproape de el e Goga, dar acesta e alt tip de jucător.

19. Dejan Rusici: 5,50 (13)

Nu sunt convins că Rusici poate față concurenței din atac în acest moment. Nu are o tehnica mai bună ca Goga, o viteză în plus față de Bucur sau o "forță de penetrare" mai mare ca a lui Parks. Cel mai bun atu al său este jocul aerian, dar atunci când ai în echipă jucători precum Magera, Cisovsky sau Luchin, e greu să prinzi un loc în primul unsprezece doar în baza acestei abilități.

21. Dorin Goga: 5,85 (16)

Încet dar sigur, și cu puțină insistență din partea lui Marian Iancu, Goga a început să prindă prima echipă. Nu mi-am pus niciodată problema că fostul atacant clujean nu ar poseda calitățile necesare pentru a evolua la Poli, însă marea problemă a lui Dusan Uhrin a fost să-i găsească un loc în angrenajul tactic al echipei. Cel mai eficient a evoluat ca vârf, dar a-i trimite pe Goga și Bucur în față e destul de atipic. Astfel problema e că cei doi se cam luptă pentru aceeași poziție, dar poate odată cu venirea lui Balint și schimbarea sistemului de joc la un 4-3-3 sau ceva asemănător, se vă găsi loc pentru ambii jucători.

23. Jose Luis Garcia: 5,00 (2)

Nu cred că argentinianul va reuși să îl convingă pe Balint, fiindcă deși are o agilitate deosebită, nu este un pasator pe măsură - din punctul meu de vedere, sub Martinez.

25. Carlos Milhazes: 5,23 (13)

E greu de spus de ce lui Milhazes i-a pierit complet pofta de joc în acest tur. Probabil ține de ceva probleme interne despre care noi nu știm, sau pur și simplu faptul că s-a transferat la Poli i-a redus apetitul de a-și etala calitățile. Până la urmă e păcat atât pentru el, cât și pentru noi, căci flancul stâng este unul foarte vulnerabil la mai toate echipele din prima ligă, iar implicit valoarea unui fundaș stânga bun este dublă.

27. Lukas Magera: 5,82 (15)

În prima jumătate a turului, nu a existat niciun dubiu pentru mine că Magera a fost cel mai bun jucător de la Poli. Cele două goluri și patru pase decisive oferite în acea perioadă nu făceau decât să-mi întărească această convingere. De ce în a doua jumătate a turului n-a reușit să-și mențină nivelul de joc nu știu a spune. Ceea ce va fi însă interesant este să vedem unde îi găsește locul Balint, precum și unde anume joace mai bine cehul, fiindcă până acuma nu am reușit să-mi dau seama de acest lucru.

28. Marian Cisovsky: 6,32 (11)

Îi spun "omul minune", căci fără el cu sigurnață nu ne aflam pe poziția a treia a clasamentului. A fost un transfer "liniștit" care a întărit apărarea cum nu se putea mai bine - și asta datorită unui joc al sorții, căci în mod normal Cisovsky este jucător de flancul drept. Evoluțiile sale perfecte până spre finalul de tur (când s-au strecurat două erori mari și mai multe erori mici) m-au încântat cum nu am mai fost încântat de multă vreme de un jucător nou venit. Să sperăm că adevărata fața a slovacului a fost cea pe care am văzut-o în primele sale meciuri și că în retur va evolua cu același aplomb ca până acuma.

29. Costel Pantilimon: 6,18 (14)

Și în cazul lui Panti este frumos de văzut că un tânăr al clubului reușeste să confirme. Meciurile constant bune din campionat (în ciuda unor erori, pe ici, pe colo) și convocarea/debutul la echipa Națională sunt două performanțe excelente pentru un portar la vârsta lui. Poli duce însă lipsa unui antrenor care să scoată mai mult din cei care apără buturile echipei și ar fi păcat ca dezvoltarea acestor jucători să fie lăsată soartei sau propriei determinări. Până când se va schimbă însă ceva în această privință, merită remarcat că dacă într-adevăr Panti va fi vândut pentru câteva milioane la o echipă din vest (sau Rusia), acești bani ar acoperi toate eșecurile financiare manufacturate de Hagi în perioada sa la club. Ciudat cum funcționează fotbalul ăsta uneori.

30. Valentin Bădoi: 5,66 (16)

Tânăr și neliniștit sau mai puțin tânăr și fără prea multe griji. În mod, poate, nesperat, Bădoi a reușit să ridice nivelul jocului său, atât din punct de vedere defensiv, cât și în ceea ce privește aportul în atac (două goluri și două pase de gol). Asta nu înseamnă că Poli nu duce lipsa unui fundaș dreapta ceva mai bun, dar comparat cu performanțele flancului stâng, și nivelul general al echipei, nu cred că ne putem plânge prea mult de prestațiile lui Bădoi, un profesionist ca de la mama acasă.

31. Abiodun Agunbiade: 5,60 (6)

Mi se pare puțin ciudat că Abiodun nu a mai primit nicio șansă pe parcursul acestui tur, chiar dacă nu am o impresie deosebit de bună despre nigerian. În contextul evoluțiilor submediocre ale lui Stancu, ar fi fost poate potrivit să se mai schimbe titularii de pe flancul drept. Rămâne de văzut dacă Abiodun va rămâne la club sau nu pentru acest retur - chiar de, într-un fel, aș dori să plece, fiindcă altfel n-am avea "niciun motiv să dublăm postul".



Și aici se termină excursul nostru. Fișierul cu medii îl puteți găsi AICI, iar cel cu golurile și pasele de gol
AICI.
Google+