Se afișează postările cu eticheta Juniori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Juniori. Afișați toate postările

9 iunie 2016

Interviu: Sebastian Mailat și Deian Sorescu

Când am stat alături de Deian și Seba nu știam că suntem în compania a doi jucători evaluați la aproape un milion de Euro fiecare. Poate ne luam cravată sau măcar o lavalieră. Serios acum, faptul că clubul încearcă să obțină maximul din foarte puținul pe care îl mai are nu e de condamnat; dar detașarea de realitate, aceeași detașare care a făcut să nu căutăm negocierea cu Arsenal pentru Vlad Dragomir, nu va câștiga respectul nimănui. Pentru tot talentul lor, este deosebit de greu să găsești un club dispus să dea jumătate din suma cerută pe ei, din moment ce nu li s-au acordat mai multe șanse de afirmare și de maturizare în Liga 1 pe parcursul acestui sezon.

Trecând peste aceste treburi cotidiene, putem începe prin a ne reîmprospăta memoria cu primul interviu pe care l-am făcut cu Deian în acest an. Poate e doar o impresie preconcepută, dar căpitanul echipei secunde pare considerabil mai relaxat la această întâlnire, asta după ce a stat în tirul jurnaliștilor înaintea meciului cu CSMS Iași. Seba, în schimb, ne roagă să fim blânzi cu el, fiindcă nu a mai dat interviuri. Nu cred că i-am făcut pe plac, dar n-a fost o problemă să se treacă peste cele câteva întrebări cu fitil pe care le-am pus.

Să-i (re)cunoaștem așadar pe Sebastian Mailat și Deian Sorescu, laureații noștri din acest an și primii câștigători ai Trofeului CroVi.

© Deian Sorescu
CV: Seba, ai ajuns la Poli doar anul acesta, ai și făcut antrenamentele cu echipa mare. Cum ai reușit să te integrezi la echipa a doua, ți-a fost greu?

SM: Nu, greu nu mi-a fost. M-au ajutat colegii, am fost uniți.

CV: Ceilalți se știau de multă vreme, formau un colectiv cu state vechi.

SM: Da...eu am venit de la LPS Banatul și era adversitate între Poli și Banatul.

DS: Rivali foarte mari.

CV: Ați fost rivali înainte?

DS: Da, toată copilăria, să zic așa. Nu aveam alți adversari când eram mici, în afara de Banatul – Poli. În rest erau scoruri de 20-0.

SM: Aia era finala campionatului.

CV: Și cum de te-ai dus la Banatul?

SM: Pe mine m-a găsit dl. prof. Ovidiu Vâlceanu într-un parc. Mă jucam fotbal, driblam un copil – și m-a văzut, m-a întrebat dacă vreau să vin la fotbal, mi-a dat un bilețel, și eu am zis da, da, da! Aveam șapte ani atunci. Am rămas acolo și nici nu-mi doream să plec, m-am simțit foarte bine în grupul acela. Dl. Vâlceanu era ca un tată, mă sprijinea în absolut orice.

CV: Au fost discuții în vara trecută și de Steaua.

SM: Da, am fost la un trial. Acolo eram patru sau cinci de la LPS, iar eu cu [Daniel] Benzar am ieșit în evidență. Au venit la noi după meci, Argăseală cu Rădoi și Dică, și au dorit să ne facă contract. După ce am ajuns acasă ne-au trimis contractele, dar...nu. Au vrut să semnăm cu Steaua și să ne împrumute la Clinceni. Era bine, era liga a II-a, dar mie nu mi-a convenit contractul. Lui Benzar văd că da.

CV:  Acum că a trecut un an, regreți că n-ai plecat?

SM: Chiar nu. Eu m-am gândit atunci să aștept, să am oferte mai bune. Atunci a venit oferta de la Poli și am zis că e altceva să te antrenezi cu o echipă de prima ligă, am de la cine învăța mult mai multe.

CV: Presupun că ți-ai fi dorit să joci mai mult decât ai jucat până la urmă.

SM: Da. Mult mai mult [râde]. Dar până la urmă asta mi-a dat de gândit, să trag mai mult, să muncesc, să dau cât mai multe goluri la echipa a doua.

CV: Dacă e să tragi linie, ești mulțumit de acest sezon, în plan personal?

SM: Da, am arătat că pot, cred eu.

CV: Cred și eu, că altfel n-am fi aici. Idoli, o echipă preferată?

SM: În biblie scrie că n-ai voie să ai idoli [râde]. Ca echipă, Barcelona.

CV: Și cum să nu zici Messi atunci?

SM: Nu. Dacă ar fi așa, între Messi și Neymar, îl aleg pe Neymar.

CV: E drept, Neymar e mai pe ce joci tu. Deian, tu ai zis Messi, nu?

DS: Da. N-ai cum să nu-l placi.

CV: Cum v-ați simțit la primul meci ca integraliști?

DS: Am avut emoții, ca orice tânăr. Dar după ce intri pe teren, trec primele minute, uiți de toate și te gândești numai la echipă, să câștigi. Mai ales noi, ca tineret și ca debutanți, trebuie să arățăm ceva, o prospețime. Eu zic că am intrat foarte bine amândoi, și ceilalți colegi de-ai noștri la fel. Să nu ne oprim aici, să fie cât mai multe.

CV: Toată lumea a fost surprinsă că în loc să joci alături de Elek în atac, te-ai trezit jucând alături de Elek în apărare. Ți-a fost greu?

DS: Speram să mă ajute el pe mine, fiindcă nici eu nu eram pe postul meu și mă gândeam să-mi fac treaba bine acolo unde jucam. Eram prima oară în Liga 1, n-am jucat niciodată fundaș dreapta – ba nu, de fapt am mai jucat la tineret și am jucat în liga a II-a, la Satu Mare, dar atunci fundaș stânga și doar cincisprezece minute. L-am rugat frumos să mă ajute, să vorbească cu mine, să-mi dea sfaturi și chiar m-a ajutat. Pe deasupra a jucat bine, super bine!

CV: Seba, ce-ai gândit la gol? Eu din tribune mă gândeam că e o fază bună, aveai în sfârșit spațiu, și că o să încerci să-ți depășești adversarul. Dar...o mică surpriză.

SM: Nu m-am așteptat nici eu! Într-adevăr, mi-a și sărit bine mingea, dar mă gândeam – e altceva. În liga a IV-a puteam să mă și opresc, știam sigur că nu-mi iau mingea, puteau să vină și doi, trei adversari. Dar la acest nivel, cum pui piciorul, imediat vin pe tine, nu ai timp.

CV: Ce ți-a trecut prin cap?

SM: Dau la poartă!

DS: Ai, n-ai mingea, dai la poartă [râde]!

CV: Și dacă mergea mult pe lângă? Un senior risca să fie apostrofat din poziția aia.

SM: Știi cum e, până la urmă noi suntem juniori. Era și ultima etapă, nu mai aveam de ce să simțim presiune. De asta am și intrat pe teren, fiecare să demonstreze, să arate ce poate. Că dacă eu mă uit așa la meci, în afară de gol nu prea am făcut mare chestie. Dacă ratam, asta este. Mă certau băieții, dar mai încercam până eram eu mulțumit.

CV: Ai mai avut o șansă după aceea.

SM: Chiar următoarea. Acolo îmi pare rău, că mai puteam face doi-trei pași, să înaintez – dar am văzut că mi-a intrat prima, am zis că-mi intră și a doua [râde].

CV: A fost vizibil că echipa nu mai putea fizic în repriza a doua. Cum se simte asta din teren?

DS: Mai ales pentru fundași e foarte greu, fiindcă ești patru contra cinci sau chiar contra șase, e greu.

CV: Pe final de meci erați mulți juniori. Deian, tu ai fost foarte echilibrat în ceea ce ai spus, că toată lumea a intrat bine în meci. Dar nu toată lumea este pregătită de Liga 1. Nici voi, care sunteți probabil cei mai buni din lot, nu aveți experiența de a juca la acest nivel, deci automat când intră unii mai ales în zona centrală, unde e mult mai greu ca travaliu, ca presiune, e deosebit de dificil.

DS: Da, dar cum spunea și Seba: se știa că suntem retrogradați. Poate domnul antrenor asta a gândit, să bage mai mulți juniori, să le dea mai multă încredere pe viitor. Eu zic că a procedat bine, ne-a dat o încredere mare în noi – eu am un sentiment foarte bun acum că am debutat în Liga 1.

SM: Și bine! Dacă debutai prost, na. Dar așa, să debutezi bine – de abia aștept să vină meciul de sâmbătă [cu MB Jimbolia, scor final 8:0]. Deodată parcă am aripi, să zbor.

CV: Cum e să te întorci acum la colegii care n-au avut încă șansa să debuteze? Le transmiți ceva?

SM: Eu nu sunt genul să vorbesc, să dau indicații. Îmi văd de treaba mea, de jocul meu. Dacă pot să îi ajut cu un sfat, să dea drumul mai repede la minge, îi ajut.

DS: Nu poți, fiindcă după aia ți se pune că ai gesturi, că ai venit de la prima echipă. Mai bine îți vezi de treaba ta și aia e.

SM: Nici nu pot să fac eu pe antrenorul din teren. El are rolul lui și eu am rolul meu.

CV: Pe de-o parte, ziceți că sunteți apropiați, că e un colectiv unit. Pe de altă parte, ziceți că nu puteți spune „uite, asta am învățat eu” sau „încearcă să faci asta”.

DS: Eu cred că Seba s-a referit la un colectiv când intrăm în teren. Pentru că în viața de afară nu poți să fii apropiat cu toți. Ai un prieten, doi, de care ești aproape din echipă, dar nu poți să fii cu toți unsprezece. Poate unuia îi place să meargă la o înghețată, altuia nu. Dar în teren ai același obiectiv, să câștigi. Mergem toți pe același drum.

CV: De ce credeți că n-ați reușit să câștigați cupa la juniori, sau să ajungeți în play-off?

SM: Sincer, au fost mai buni adversarii.

CV: Ce a făcut diferența? Individualitățile, experiența din liga a II-a?

SM: Ambele. Au fost mult mai buni, eu așa i-am simțit din teren. În general.

CV: Deian, tu cum de nu ai mers la finală?

DS: Păi întâi am debutat la meciul cu Petrolul și apoi am fost în lot la meciul cu Voluntari. Partida din campionat era miercuri, iar finala cupei se disputa marți.

CV: Culmea, la UTA nu au făcut asemenea menajamente, deși aveau meci decisiv în ultima etapă. Tu ești doar unul până la urmă, dar a fost un subiect de presă. Mereu se face tevatură pe ceea ce se percep drept neajunsuri aici la club. Voi cum ați simțit acest an, care a arătat așa de dificil din afară?

DS: Sincer, m-am simțit bine. Sunt încă bucuros, fiindcă am realizat ceea ce mi-am propus. Peste tot sunt probleme.

SM: Pentru mine a fost un an perfect, la nivel individual.

CV: Deci ați dat maximul pe care puteați să-l dați, în ciuda neajunsurilor la nivel de organizație.

DS: Da. Adică personal. Ca echipă puteam mai mult. Puteam să batem la juniori A, unde ne-am trezit doar la 0-2 cu Satu Mare și ne-am trezit târziu. Așa am ratat calificarea.

CV: O chestie care mi se pare puțin ciudată: la meciul cu Pandurii de aici, la juniori A, au fost vreo treizeci de persoane în tribune, pe Dan Păltinișanu. Știu că nu e neapărat un indicator, dar fiecare dintre voi aveți mii de prieteni pe Facebook. Cum se face că nu se adună o sută, două, trei sute de persoane să vă susțină?

DS: Cred că era înnorat [râde]. Nu știu să-ți zic de ce.

CV: Încercați să le spuneți?

SM: S-au făcut la evenimente pe Facebook!

DS: Înainte de meciul cu Pandurii a făcut chiar [Ciprian] Sturz un eveniment. Au zis mulți că vin. Dar nu știu dacă au fost toți. A fost vreme aiurea, a plouat – asta ne și gândeam, că dacă e așa, n-o să fie mulți.

CV: Dacă ar fi fost să alegeți între a câștiga trofeul la juniori și debutul la Liga 1, ce-ați fi ales?

DS: Ne-ai pus într-o situație grea! Îți dai seama că debutul ar fi cel mai important, te văd alți oameni. E drept, și la o finală de cupă vin mulți oameni, antrenori de la alte echipe, de la selecționate.

SM: Și eu zic la fel, e mai important să debutezi la Liga 1. Nu știi cum o faci – de exemplu, situația mea. Am debutat cu gol, acum se vorbește.

CV: Dar debutul e aproape inevitabil, în vreme ce un trofeu la juniori nu mai ai oportunitatea să-l câștigi. Acum, revăzând meciul de Liga 1, dacă ar fi să schimbați ceva la prestația voastră, ce-ați schimba?

DS: Eu nimic. În ambele meciuri zic că am intrat bine. Și în meciul cu Petrolul, am avut un șut, dacă-mi sărea și mie, poate...[râde]. Nu vreau să schimb nimic.

SM: Eu nici atât! Ce pot să schimb?

DS: Păi pașii ăia în plus...

SM: E bine, sunt mulțumit.

CV: Ce vă propuneți pentru anul următor?

DS, SM (la unison): Mai multe meciuri. Și promovarea în Liga 1.


Aripile i-au adus o triplă lui Seba, în vreme ce bara i s-a împotrivit lui Deian în victoria din ultima partidă a echipei secunde. Astfel, ce doi au ieșit și cei mai buni marcatori ai formației în acest sezon.

Dincolo de asta, duo-ul Sorescu - Mailat dovedește prin atitudine că dacă ar fi să se construiască un unsprezece competitiv la Poli, ar avea toate argumentele să facă parte din el. Din păcate, situația financiară este de așa o natură că în cazul în care există oferte pentru ei, probabil vor pleca. Următoarele zile ne vor edifica cu privire la speranțele pe care ar trebui să ni le facem pentru sezonul de liga a II-a, chiar pentru viitorul acestui club.

Cât de mult înseamnă șansa unui debut pentru tinerii clubului. Am tot repetat-o noi, au spus-o și ei, acum a fost vizibil cu ochiul liber pentru toată lumea. Speranța, care tot refuză să moară, este că o vor auzi și cei care au avut urechile astupate de atâtea alte interese. Că în cazul în care se poate redresa clubul, nu ne vom mulțumi în a-i debuta pe cei pe care îi știm acuma, ci că va deveni un demers curent, în care să punem cu adevărat preț nu doar pe tineri în mod generic, ci pe maniera de a gândi care te împinge de la spate să-ți promovezi proprii jucători, cu toate riscurile de rigoare.

4 iunie 2016

CR U17: Poli - Concordia Chiajna 3:2 (1:0)

Meciuri la foc continuu în această zi, căci imediat după partida echipei secunde ne-am mutat, cu mic cu mare, pe Dan Păltinișanu. Aici se desfășurau optimile Cupei României U17 Elită, în care Poli, clasată pe locul șapte în seria de vest, a întâlnit Chiajna, ocupanta locului trei din seria de est. Cu destui jucători care au evoluat la Poli II în acest retur, dar fără Sîntean, accidentat, echipa noastră a reușit să se impună într-o dispută, de altfel, echilibrată, grație reușitelor semnate de Haruț, Ochea și Andreici.

Scorul a fost deschis în minutul 16, când Haruț a transformat penalty-ul obținut de Popan. După o intervenție importantă a portarului Contra, am fi putut să ne desprindem prin Popan/Ochea, care n-au reușit însă să profite de spații din apărarea oaspeților. Mai mult, în minutul 31 un șut expediat de la 22m a ras bara porții adverse, însă tabela a rămas neschimbată până la pauză. Am reușit totuși golul doi la opt minute de la reluare, când Pop a recuperat sus, l-a lansat perfect pe Ochea și acesta, cu un fundaș în cârcă, a reușit să șuteze la firul ierbii pe lângă portar. O nouă intervenție a lui Contra ne-a salvat de gol în minutul 51, când portarul nostru a reușit chiar să prindă un șut puternic din interiorul careului, în poziție de unu la unu. N-a mai fost nimic de făcut în minutul 67, la o fază în care tatonarea largă în preajma careului a oferit timp și spațiu unui jucător advers, acesta plasând mingea pe jos în colțul drept al porții noastre. Părea că vom tremura, dar am rămas ageri pe contră, iar în minutul 71 Popan scapă spre poartă, apoi ține de minge în afara careului, înainte de a-l deschide pe Andreici, care finalizează asemenea lui Ochea (dacă nu cumva tot Ochea a marcat, așa cum apare pe site-ul oficial) și ne dă aer. Chiar în minutele de prelungire, după ce irosisem o șansă de patru contra unu, oaspeții au mai punctat o dată, din interiorul careului, deci golul trei s-a dovedit a fi golul decisiv pentru calificarea în sferturile Cupei.

O victorie muncită, în fața unui adversar capabil, așadar. Sub privirile echipei secunde, precum și a fostului coleg Vlad Dragomir, viteza noastră de atac s-a dovedit decisivă, cu Popan în formă bună. Sferturile de finală se vor disputa pe data de 8 iunie, deci miercuri, iar Poli va întâlni Pandurii Târgu Jiu. Locația rămâne să fie stabilită prin tragere la sorți luni dimineață.

Bravo Poli!

Un unsprezece aproximativ, cu scuzele de rigoare:

Poli : Contra - Ciurescu, Cochințu, Podină, Costinaș - Haruț, Pop, Andreici, Popan - Ochea, Sîrbu

Schimbări:

Strein pentru Sîrbu (min 63)
Corjescu pentru Ciurescu (min 69)
Iseini pentru Ochea (min 76)
Belu pentru Costinaș (min 79)
Sevici pentru Popan (min 80+2)

24 mai 2016

CR U19: Poli - UTA BD 2:3 (1:1)

În patru ani de zile, de când clubul a intrat sub egida solitară a municipalității, aceasta a fost prima șansă de a câștiga un trofeu - fără să contorizăm competiția amicală Cupa Fabric. N-a fost să fie, tocmai într-un duel cu rivala UTA, o rivală care a dedicat însă multe resurse acestei partide. Golurile lui Velcotă și Mailat au ținut doar aproape în finala Cupei României Elită U19.

Inspirația cronicii de azi vine de pe live-text-ul FRF.

Față în față cu formația antrenată de fostul polist, Dan Stupar, tinerii alb-violeți aveau parte de o sarcină foarte dificilă. Motivul: nu mai puțin de cinci dintre jucătorii arădeni au evoluat în acest sezon în liga secundă, dintre care trei sunt chiar oameni de bază la echipa mare. Practic, de la mijloc în sus UTA a folosit jucători obișnuiți cu un nivel competitiv ridicat, iar acest lucru pare să fi se fi simțit în desfășurarea partidei.

UTA a intrat mai bine în joc și a dominat prima jumătate de oră. Până să deschidă scorul în minutul 19, arădenii avuseseră deja patru șanse de gol, din care nu reușiseră să cadreze niciuna. Apoi însă, o fază pe flancul drept a precedat o centrare la colțul lung, de unde Man a trimis cu latul în poartă din cinci metri. Poli n-a reușit să ofere o replică rapidă, ba chiar a fost aproape de un deficit dublu, doar intervenția de pe linia porții a lui Lazăr păstrând proporțiile scorului la o acțiune în minutul 21. După încă un șut la poarta noastră, prins de Rusu, am beneficiat și noi de prima ocazie, când Popan a fost blocat în cinci metri. A urmat rândul lui Fridrich să ne scape de gol în minutul 34,  înainte ca Mailat să-l testeze pe portarul advers cu un șut din paisprezece metri, respins. Și chiar înainte de pauză, cumva nesperat, am reușit egalarea: Velcotă a intrat în careu, a scăpat de un adversar printr-un dribling scurt, și a finalizat la vinclu din șaptesprezece metri!

Repriza secundă a început tot cu arădenii mai ofensivi, dar după trei oportunități la poarta noastră, a fost rândul lui Golda, Postolache și Mailat să-și încerce norocul, fără succes. În minutul 68, UTA a revenit prin avantaj, după ce o pasă filtrantă ne-a prins descoperiți și Petre a înscris. Avea să fie mai rău cinci minute mai târziu, același Petre reușind să-l învingă pe Rusu cu un șut din șaisprezece metri. Fără nicio altă șansă, am început să forțăm, dar șansele nu s-au grăbit să apară. A fost un șut al lui Postolache, de la treizeci de metri, peste, înainte ca Velcotă să fie faultat în careu în minutul 80. Mailat a transformat cu o scăriță, dar n-am mai reușit să înscriem până la final, astfel că deznodământul partidei a rămas nefavorabil.

Ca la echipa mare, și juniorii au arătat multe slăbiciuni defensive în acest an. Cu Lazăr și Totic reprofilați pe pozițiile de astăzi și o linie de mijloc care a avut istoric dificultăți în a tăia din fașă atacurile adverse, avea să ne fie greu. Nu cred să fi fost meci fără gol primit, iar în fața experienței arădenilor, acest lucru ne-a costat. E amar că nu s-a putut mai mult, în special în contextul actual, în care Poli avea nevoie așa de mare de un succes.

Ce știm este că avem niște juniori cu care se poate construi pentru viitor, dar a cui viitor și în ce condiții vom afla în luna următoare.

Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Popan, Oprea, Postolache, Mailat - Golda, Velcotă

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 69)
Kokora pentru Lazăr (min 74)
Filip pentru Rusu (min 88)
Gînju pentru Velcotă (min 88)

19 mai 2016

CR U19: Viitorul Constanța - Poli 2:2 (2:2), 6:7 după penalty-uri

O rază de lumină, după atâta smoală - juniorii A ai clubului au reușit calificarea în finala Cupei României U19 Elită, în fața uneia dintre cele mai puternice școli de fotbal din țară. Chiar și fără unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei, în persoana lui Sorescu, tinerii poliști antrenați de Cristian Contescu s-au revanșat pentru eșecul din campionat și luptă în continuare pentru un trofeu.

Sursa: www.academiahagi.tv
Meciul a fost unul cu o primă repriză agitată, căci gazdele au reușit să înscrie de două ori în primele douăzeci de minute. Poli a replicat însă înainte de pauză, revenind pe tabelă grație reușitelor lui Mailat (min. 29) și Popan (min. 32). Scorul a rămas egal până la capătul celor nouăzeci de minute, iar Poli s-a impus la loviturile de departajare: Fridrich, Totic, Kokora, Postolache și Velcotă au înscris, în vreme ce Rusu a parat a patra execuție a gazdelor.

Pentru un plus de dramatism, adversari în ultimul act vor fi UTA BD. Aceștia au terminat campionatul pe locul 5, în aceeași serie cu noi, dar au fost învinși în ambele întâlniri cu Poli.

Finala se va disputa la Buftea, marți 24 mai, de la ora 20.00. Clubul învingător va fi premiat cu 5000 Euro, iar cealaltă finalistă va primi 2500 Euro.

Bravo băieți și hai Poli! În sfârșit un motiv de satisfacție.

L.E. Finala va avea loc la Deva, până la urmă.

Rezumatul meciului:


Poli: Rusu – Sporin, Postolache, Fridrich, Totic – Mailat (83 Kokora), Oprea, Bîrnoi – Velcotă, Golda (77 Pădurariu), Popan (90+3 Lazăr)

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 77)
Kokora pentru Mailat (min 83)
Lazăr pentru Popan (min 90+3)

24 aprilie 2016

Liga Elitelor U19: Poli - Pandurii 1:1 (0:0)

Nimic nu a mers bine în acest sfârșit de săptămână la Poli. După înfrângerea echipei secunde la Ghiroda, 4-6 (toate Aharoni) și înfrângerea echipei mari ieri seară, seria nefastă a fost închisă de juniorii A, care au reușit doar un egal în fața Pandurilor. Disputată pe Dan Păltinișanu, partida a fost una echilibrată, în care oaspeții au lovit întâi pe o contră, ca Poli să reușească egalarea doar în ultimul minut de prelungire, prin penalty-ul transformat de Sturz.



Echipa de juniori A este compusă integral din jucători care au făcut parte din scheletul echipei secunde în turul sezonului de liga a IV-a - inclusiv duo-ul Sorescu, Mailat, care se pregătește alături de fotbaliștii din prima ligă. Și Pandurii au o echipă secundă în liga a III-a, chiar în seria lui ASU Poli, deci meciul de azi nu era unul tranșat apriori.

Noi am dominat teritorial partida și am avut câteva șanse bune de a marca, în vreme ce oaspeții au stat mai mult la cutie. Prima oportunitate a apărut chiar la debut, când Sorescu a pătruns în interiorul careului și a șutat din unghi, dar peste. Jocul a stagnat până la momentul de magie al lui Mailat din minutul 27, acesta a făcut o cursă impresionantă în flancul drept, depășind doi adversari, și a centrat în fața porții pentru Golda, care a pus latul, dar balonul a lovit bara și a fost apoi respins în corner. Am avut o șansă și la faza fixă, însă șutul puternic al lui Fridrich n-a prins cadrul porții. În minutul 35, Sorescu a finalizat cu capul o centrare trimisă cu exteriorul de Lazăr, însă fix pe portar, ca tot Sorescu să trimită spectaculos la colțul lung în minutul 43, pe lângă.

Repriza a doua a început greoi, iar în afară de o liberă trimisă mult peste de Fridrich în minutul 52, deși poziția era una foarte bună, ocaziile au lipsit. Nici introducerea trioului Gînju, Velcotă, Pădurariu nu a schimbat jocul nostru, iar încetul cu încetul am început să trimitem mingile tot mai direct spre vârfuri, cu puține reușite. Pe fondul lipsei noastre de idei, ne-am trezit conduși în minutul 70: Sorescu a fost deposedat în jumătatea adversă, oaspeții au pornit pe contră doi contra trei, Sturz n-a putut interveni convingător fiindcă purta cu el un galben luat pentru proteste, astfel că Pandurii au ajuns în marginea careului, iar șutul trimis pe jos a găsit colțul lung al porții apărate de Rusu. Starea jocului nostru s-a deterioriat în continuare, iar ocaziile mari și clare au refuzat să apară. Sorescu a tras din prima în minutul 73, de la distanță și pe lângă, Mailat n-a reușit să profite de o ieșire slabă a portarului în minutul 76, iar Velcotă s-a trezit cu mingea în picior după o centrare a lui Fridrich și o nouă intervenție aproximativă a portarului advers, însă n-a avut timp de reacție și a trimis pe lângă cu poarta goală. Golul egalizator a venit totuși la ultima fază a meciului, Velcotă recepționând o pasă lungă în careul advers, unde a fost faultat când se afla față în față cu portarul. Sturz a tras tare și a transformat lovitura de pedeapsă, dar n-a mai fost timp pentru a întoarce rezultatul.

Oricum am lua-o, rezultatul și prestația sunt dezamăgitoare. Echipa a etalat un joc fragmentat, cu doar câteva faze de construcție remarcabile, iar izolarea lui Mailat, în special în partea a doua, ne-a limitat mult capacitatea ofensivă. Ciudată introducerea lui Gînju în flancul drept, căci mijlocașul de bandă preferă piciorul stâng și acest lucru a fost evident în trei ocazii diferite, când a scăpat în flanc, dar a necesitat timp să-și treacă mingea pe piciorul de bază. Zic ciudat, căci Mailat ar fi putut acoperi mai bine acest flanc. Oricum, pe lângă lipsa de idei în preajma careului advers, nici linia de mijloc n-a fost foarte solidă pe faza de construcție, Bîrnoi și Lazăr fiind lenți și impreciși în execuții. Iar strategia mingilor lungi a funcționat slab, pressing-ul pe recuperare fiind insuficient.

Mai avem o oarecare șansă pentru accederea în faza eliminatorie a competiției. Miercuri se dispută ultima etapă, deplasarea la liderul U Cluj, și avem neapărată nevoie de victorie, dar nu mai depindem doar de noi.

Poli: Rusu - Sporin, Sturz, Fridrich, Lazăr - Bîrnoi, Oprea - Mailat, Sorescu, Popan - Golda

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 56)
Velcotă pentru Lazăr (min 56)
Gînju pentru Popan (min 56)
Kokora pentru Sorescu (min 85)

9 mai 2013

Juniori A: Poli - Pandurii 3:1 (1:0)

Am repetat isprava de săptămâna trecută și am mers să-i văd din nou pe juniori, tot împotriva unei echipe din Gorj, Pandurii Târgu Jiu. A fost un adversar mai bun decât colegii lor din Motru, dar tinerii poliști au reușit să-i învingă tot cu o diferență de două goluri și tot cu Duțu deschizând scorul dintr-o lovitură liberă în primele minute ale meciului.

În rest, a fost un meci mai anost, în care ai noștri nu s-au sinchisit prea mult și, jucând doar cu un vârf, au încercat, și reușit, să înscrie pe contraatac. Celelalte două goluri au fost marcate pe finalul meciului, în urma a două acțiuni ale lui Petrică Stoichescu intrat în repriza secundă în locul lui Silviu Balaure, adus de la juniorii B.

Chiar de nu am văzut decât două meciuri, mă hazardez să spun că, din păcate, nu se ivesc niște atacanți veritabili la orizont și că atuurile acestei echipe par a fi Duțu și o apărare solidă, cu Bocșan și Todorov ca stâlpi de bază, care a anihilat posesia oaspeților, transformând-o într-una sterilă. Și Gârlea a apărat bine, etalându-și reflexele atunci când a fost neovie, căci gorjenii au cam abuzat de șuturi aiurea de la distanță.

Cu această victorie, juniorii și-au asigurat matematic calificarea în faza următoare, cu patru jocuri încă de disputat.

2 mai 2013

Juniori A: Poli - Minerul Motru 2:0 (1:0)

Am dat o fugă până la terenul "Știința" ca să-i văd pe juniorii A împotriva celor de la Minerul Motru. Prima jumătate de repriză a găsit o Poli pragmatică în fața unei echipe cu ceva entuziasm, care a încercat să se apropie de poarta noastră. Fără succes, însă, pentru că Bocșan și Todorov au blocat orice tentativă. Cea mai mare ocazie a oaspeților a fost de fapt o deviere nefericită cu capul unui fundaș de-al nostru la o lovitură liberă executată lung. Portarul Gârlea a fost pe fază și a scos chiar de sub transversală.

A venit și replica poliștilor, la o acțiune a lui Pleșcan pe partea stângă. Acesta a driblat foarte bine doi adversari, iar de pe linia de fund i-a pasat lui Stoichescu în fața porții. Acesta a încercat să plaseze mingea peste portar, dar s-a lăsat prea mult pe spate și a trimis în transversală. A doua mare ocazie i-a aparținut căpitanului Duțu, care a profitat de un spațiu larg la mijlocul terenului, a urcat și a șutat. Mingea a fost un pic deviată, dar portarul a judecat bine și a reușit să respingă de lângă bară. Golul a venit până la urmă chiar înainte de pauză, când același Duțu execută o lovitură liberă direct la vinclu.

A doua repriză a fost controlată copios de Poli, oaspeții nemaiavând nici o ocazie concretă de gol. La noi Stoichescu, Pleșcan și Duțu au trecut de mai multe ori pe lângă mari ocazii, fie pe contraatac, fie din multele faze fixe pe care le-am obținut. Duțu în special a fost foarte bun la mijloc, activ în joc, cu recuperări și driblinguri și e cu siguranță omul meciului. Pleșcan, din păcate, nu se ridică la nivelul așteptat. În afară de faza din prima repriză, nu s-a remarcat cu nimic, uneori dând dovadă de lipsă de concentrare. Pe Stoichescu nu l-am mai văzut până acum și a avut o evoluție contrastantă. Pe deoparte s-a zbătut mult, a ajuns în poziții bune, dar pe de altă parte a greșit câteva execuții sau a luat mai multe decizii greșite, cum ar fi când a scăpat singur cu un coechipier și a finalizat faza cu o pasă aiurea. Nu știu dacă problema e lipsa de experiență sau de valoare.

Golul al doilea a venit tot pe final de repriză. Mureșan a apărut de nicăieri, a driblat doi jucători și a urcat până în apropierea careului, după care a plasat mingea pe lângă portar, încununând o victorie fără prea mult stres. Acesta a fost primul meci din faza play-off, în care primele patru echipe se întâlnesc între ele, iar punctele se adaugă la cele acumulate până acum. Cum Poli e lider detașat, problema calificării în faza următoare e ca și rezolvată.

5 mai 2012

Juniori A: Poli - Gaz Metan Mediaș 5:0 (1:0)

Juniorii au început drumul spre finală prin turneul zonal ce este organizat chiar la noi în oraș, iar în primul meci i-au avut ca oaspeți pe cei din Mediaș. Deși e primul meci al juniorilor mai mari (generația '93) pe care îl văd anul acesta, n-am prea avut probleme în a recunoaște jucătorii din teren. Și asta deoarece cam toți au evoluat mai mult sau mai puțin pe la Poli II, iar pe Belu cred că îl știe toată lumea deja.

Prima ocazie au avut-o oaspeții, când un jucător medieșan și-a reglat șutul spre poarta noastră. Poliștii au răspuns prompt print-un joc frumos, combinativ și au pus mare presiune pe adversari. Coșovanu a executat perfect 3 cornere, dar loviturile de cap ale fundașilor Bocșan și Belu în două rânduri au fost oprite in extremis. Mucsi a avut și el șut frumos ce a ratat de puțin poarta. Golul a căzut în minutul 13, când Artean a plasat foarte bine o lovitură liberă peste zid și pe colțul porții.

După aceasta însă, violeții au lăsat-o mai moale, au ținut prea mult de minge, astfel că ocaziile au fost mult mai rare. Mai mult, oaspeții puteau egala puțin înainte de pauză, dar Ostafie a reușit să blocheze adversarul direct.

Meciul se echilibrase, dar în repriza a doua după al doilea gol al nostru, medieșenii au căzut complet și n-au mai contat deloc. În ciuda numeroaselor goluri, mie nu mi-a plăcut ce-am văzut. Deși jucătorii noștri au talent, jocul în echipă a fost cam absent și a fost înlocuit de mult individualism, în special la cei care nu s-au perindat prea mult pe la echipele de seniori. Acest lucru mă cam îngrijorează pentru că scopul echipelor de juniori nu e să adune laolaltă cei mai buni tineri, ci să formeze jocul în echipă. Astfel, nu mă miră că Stoicov nu era mulțumit de aportul acestora când veneau la Poli II. Dacă Mucsi astăzi și-a permis să-și dribleze adversarii chiar de în jumătate din cazuri a pierdut mingea, când l-am văzut la echipa secundă, de-abia a ajuns la minge. O altă diferență e cea de atitudine. Poli II joacă tot meciul la fel, indiferent de avantajul pe tabelă. La juniori însă, s-a jucat fotbal doar până la primul gol, apoi jocul s-a pierdut în individualități.

Și golurile înscrise spun aceeași poveste, ele nefiind urmare a unei construcții elaborate, ci mai mult au venit întâmplător. Astfel, primul gol din repriza secundă a căzut la prima ocazie a nostră, la vreo 10 minute după fluierul de început. Mingea este respinsă până la Artean, iar acesta pătrunde egoist, dar șutul său este unul spectaculos, lovind transversala și căzând, se pare, în spatele liniei. Apoi Coșovanu interceptează o pasă aiurea și pătrunde pe un contraatac supranumeric, apoi îl valorifică pe Lupancu în fața porții. Cam la fel s-a întâmplat și la golul 4, când Mucsi a fost la finalizare cu o execuție spectaculoasă cu exteriorul în diagonală aproape de bară. O fază mai interesantă a fost golul 5, când Belu a recuperat excelent, și-a lansat partenerul în bandă, care l-a găsit pe nou intratul Radosav în careu, iar acesta a înscris.

După atâtea critici ar trebui să laud și evoluția unor jucători a căror atitudine mi-a plăcut. Belu a jucat foarte bine și n-a avut absolut nici o problemă pe partea lui, dar și-a ajutat echipa și în atac. Merită menționat și colegul său din cetrul apărării, Bocșan, care e mai tânăr decât ceilalți colegi ai săi fiind născut în 1995 și care a avut o evoluție solidă. La mijloc, Constantinescu și-a coordonat bine echipa și doresc să-l văd mai mult la Poli II și, de ce nu, la prima echipă. Paul Coșovanu mi s-a părut omul meciului, cu numeroase pase de gol și recuperări, iar de partea cealaltă de teren, Zele a fost o surpriză plăcută în rolul de căpitan.

Urmează Severinul apoi Universitatea Cluj și sper să fie o altă atitudine, iar eu să mă fi înșelat în privința criticilor. Altfel, mă tem ce va fi când vom da de o echipă mai tare.

Bravo Poli!

Poli: Ostafie - Belu, Bocșan, Oberșterescu, Zele - Coșovan, Constantinescu, Artean, Lupancu - Pleșcan, Mucsi

Schimbări:
Radosav pentru Pleșcan
Precupanu pentru Mucsi
Neamțu pentru Constantinescu
Stănilă pentru Oberșterescu
Călușaru pentru Artean

9 iunie 2011

Timiș U16 - București U16 2:1 (2:0)

Un eveniment ce putea foarte ușor trece neobservat, a strâns peste 1000 de suporteri datorită unei idei inedite, dar și, să recunoaștem, datorită situației actuale a clubului Politehnica. Astfel, prima manșă a finalei dintre reprezentantele sub-16 ale județului Timiș și Bucureștiului s-a desfășurat pe arena "Dan Păltinișanu", încheindu-se sub lumina nocturnei.

Nici măcar nu a trecut primul minut că deja ne-am dat cu toții seama cine e vedeta din teren - purtătorul numărului 10, Dorinel Rotariu. Este fiul lui Ilie Rotariu, fratele geamăn al mult mai cunoscutului Iosif Rotariu. După această primă fază - un șut puțin pe lângă - în minutul 3 a avut o și mai mare șansă. O pasă genială pe culoar l-a găsit singur cu portarul, pe care l-a driblat, dar mingea s-a dus în plasa laterală. Din păcate, tânărul Rotariu nu avea să se găsească pe lista marcatorilor la finalul partidei, cu toate că a mai avut câteva ocazii foarte bune. Se pare că deși dă dovadă de mai multe calități, mai are de lucru la finalizare.

Timișenii au continuat asaltul la poarta adversarilor, iar golul avea să vină în urma unui corner executat de același Rotariu și fructificat de Miodrag Todorov cu capul. Doar 2 minute mai târziu, Dejan Boldor (alt fiu de fost jucător) a majorat scorul cu un șut lobat de la mare distanță, profitând de plasarea foarte proastă a portarului.

La cum a început meciul, toată lumea se aștepta la o avalanșă de goluri pentru Timiș, dar după golul 2 a intrat într-un moment de acalmie, prilej ca membrii galeriei să producă mult fum și mult zgomot de petarde. În rest, scandări sporadice, iar după pauză s-au cam răsfirat.

Chiar dacă nu și-au mai creat ocazii mari de gol, jocul timișenilor a fost unul solid și plăcut, surprinzând prin ușurința cu care combinau. Un mare ajutor în atac au fost Popa și Jichici. Pare promițător dacă se deprind de pe acum cu jocul în echipă, ceea ce mult timp a lipsit Politehnicii. Ca să nu mai vorbim că toți au coborât să primească sau să recupereze mingi.

Repriza secundă a găsit echipa timișeană retrasă, încercând să apere diferența de două goluri. Ocaziile au fost împărțite la ambele porți, dar atacurile bucureștenilor ne-au dat ocazia să vedem și compartimentul defensiv la lucru, unde Moja și Bocșan au fost exemplari. Ultimul, de altfel, a și jucat, alături de Todorov, pentru Poli II, în victoria cu Sebișul.

Asemeni, portarul Gârlea a fost magnific, etalându-și reflexele, scoțând mai multe faze de gol clare. Nu așa a fost, însă în minutul 72 când, deși a ieșit foarte bine din careu ca să întâmpine o minge, s-a pierdut cu firea și nu a mai știut ce să facă cu ea. Atacantul bucureștean a pătruns în careu și a fost doborât de Artimon (da, tot fiu de fotbalist). Penalty transformat, iar bucureștenii nu au mai reușit să fructifice nici o ocazie până la final.

Jucătorii timișeni au fost foarte bucuroși de victorie și s-au dus să salute publicul, înmânându-le un tricou pe care scria "Pentru toți suporterii".

Va fi greu în retur, dar indiferent de rezultatul final, putem trage câteva concluzii. Fără îndoială, de câțiva dintre jucători vom mai auzi în viitor. La ce nivel, e greu de spus, pentru că timpul stă înaintea lor și mai pot evolua extrem de mult. Rămâne de văzut și care va fi viitorul Politehnicii și cum va putea clubul să-i crească, pentru că au mai fost tinere talente pierdute. De asemenea, să nu ne așteptăm că toți aceștia vor face carieră la Poli Timișoara. Dacă mulți dintre ei sunt acontați de club, nu același este cazul lui Boldor de la LPS Banatul, care are toate șansele să fie acaparat de AS Roma.

Viitorul poate fi frumos, numai să avem grijă ca el să existe.

Timiș U16: Gârlea (Poli Timişoara) – Moja (Poli Timişoara), Bocşan(Poli Timişoara), Todorov (Poli Timişoara), R. Mureşan (LPS Banatul) – Bărbuţ (FC Giroc), Boldor (LPS Banatul), Popa (LPS Banatul), Jichici (Electrica Timişora) – Hîrdău (FC „Marcel Băban” Jimbolia), Rotariu (Poli Timişoara).

Au mai intrat: Albeanu (Auto Timişoara) Scheau (Poli Timişoara) Artimon (LPS Banatul)
Google+