Luceafărul Oradea - Poli 4:2 (1:0)

Adevărul e că meciurile din liga a doua sunt palpitante. După ce o primă repriză echilibrată ne-a lăsat conduși, în partea secundă a părut chiar că vom pleca cu 3 puncte din Bihor. Doar că slăbiciunile din apărare s-au făcut din nou vizibile și am încheiat o nouă deplasare cu patru goluri primite.

Doar o schimbare a efectuat interimarul Vlătănescu, trimițându-l pe Codrea la închidere în locul lui Opoku. Dar tactic, a schimbat așezarea într-un 4-1-4-1 în care Haruț a fost repoziționat ca mijlocaș dreapta.

Gazdele au tras un semnal de alarmă încă din primele minute, când Vasile Pop trimite cu capul pe lângă o centrare la colțul lung. Minutul 11 a adus însă deschiderea de scor, când Basic s-a dovedit prea lent pentru a opri centrarea, iar Codoban a recepționat de lângă Motreanu și a înscris cu un șut puternic din careu.

Poli a echilibrat apoi jocul, profitând poate și de precauția gazdelor care s-au mulțumit să mizeze pe contraatac. Velcotă, în special a fost foarte activ în flancul său, doar că de multe ori, fenta pe piciorul drept a reprezentat și capătul fazelor. Nu și în minutul 15, când a fost deschis foarte bine de Popovici, dar șutul său a trecut puțin peste poartă.

În minutul 20 am încercat să surprindem cu o lovitură liberă bătută rapid pe flancul drept, Popovici centrează în fața porții, dar mingea este respinsă... doar până la Drăghici care din poziție bună trimite pe lângă.

După pauza de hidratare, meciul a scăzut ca ritm, singurul moment de notat fiind un contraatac al gazdelor din minutul 35, care șutează de la marginea careului peste poartă.

Vlătănescu a acționat la pauză, trimițându-l pe Golda la bătaie în locul lui Bîrnoi. Acesta a fost mult mai bătăuș și chiar și restul echipei a intrat pe teren mai energică, obținând egalarea la doar 3 minute după reluare. Motreanu centrează bine, iar Codrea prinde un șut excelent pe respingere, fără șanse pentru portar.

Au urmat momente foarte bune pentru Poli. O combinație rapidă foarte frumoasă pe traseul Popovici - Golda - Velcotă l-a lăsat pe cel din urmă în fața porții, dar a trimis pe lângă. În minutul 61 Motreanu trimite o minge lungă perfectă, Drăghici ia fața fundașului și face o preluare excepțională ce îl lasă în poziție ideală pentru a-l executa pe portar, dar acesta reușește să pareze cu piciorul.

Doar trei minute mai târziu, Popovici îl deschide foarte bine pe Velcotă. Acesta execută fenta sa pe piciorul drept și este secerat în careu, obținând penalty-ul. Drăghici transformă și întoarce scorul în favoarea noastră.

Părea că putem majora scorul pentru a securiza victoria, dar apărarea ne-a tăiat craca de sub picioare. Vasile Pop pătrunde pe flancul nostru drept, este luat în primire și de Bocșan care îl tatonează stând pe loc. Jucătorul Oradei trece fără probleme și centrează de pe linia de fund pentru o formalitate realizată de Ludușan.

Pare că am și căzut psihic, următoarele două goluri venind parcă natural și fără ca noi să avem vreo obiecție. În minutul 77 la o lovitură liberă respingem doar până la Dulca, care înscrie cu un șut din careu, ca mai apoi în minutul 81 să primim un gol pe contraatac, la care fundașii nu au putut opri nicidecum pasele rapide ale adversarilor.

Probabil că reiese și din relatare, dar nu mi s-a părut că echipa a jucat foarte rău. A reușit să își creeze destule ocazii, poate că mai trebuie muncit la relațiile de joc, dar punctul critic este clar apărarea. Astăzi s-a văzut cum o echipă la fel de neexperimentată ca a noastră, dar mai omogenă, poate să ne pună mari probleme prin câteva pase în viteză. Nu avem probleme doar ca lentoare sau ca valoare, ci și ca organizare. E clar că ne lipsește o minte limpede, un lider. Fotbalistic, putem spera că nou-veniții vor aduce ceva în plus. În rest, suntem la mâna legilor și a administratorilor și în acest sens ne vom afla calea vineri, ca să vedem ce putem spera de la derby-ul cu UTA.

Poli: Contra - Podină, Bocșan, Basic, Motreanu - Codrea - Velcotă, Popovici, Bîrnoi, Haruț - Drăghici

Schimbări:

Golda pentru Bîrnoi (min. 46)
Mrkela pentru Popovici (min. 78)

Ripensia - Poli 2:3 (1:0)

Joacă Poli, spectacolul este garantat. Bine, că spectacolul se trage în primul rând din slăbiciuni defensive e altceva, dar până acum alb-violeții au arătat un apetit bun de dat/luat goluri. Victoria de astăzi a căzut la ultima fază a jocului, după ce Bîrnoi și Drăghici au egalat în două rânduri, Golda trecând prima victorie în contul echipei noastre cu o finalizare puternică. Meciul a fost disputat, Poli a dominat multă vreme, a ratat câteva ocazii mari, apoi gazdele puteau tranșa partida, însă egalitatea care ar fi fost justă s-a rupt grație inspirației lui Ganea, a căror schimbări s-au dovedit decisive.

Apropo de antrenorul nostru, acesta a decis să-l schimbe pe Curileac cu Contra, apărarea a fost compusă din linia Motreanu - Bocșan - Basic - Podină, în vreme ce Opoku a intrat titular în locul lui Codrea. Centrul defensivei avea să fie dezamăgitor. Echipa noastră a și început jalnic partida, iar în minutul trei ne vedeam deja conduși. A fost, atunci, o minge pierdută la mijloc, Basic a ieșit neinspirat din apărare, Podină nu a făcut pasul la ofsaid, iar în ciuda tackling-ului făcut de Bocșan, mingea i-a revenit lui Ungureanu, care a înscris cu poarta goală (min. 3). Alb-violeții au intrat greoi în joc, câteva oportunități trecând la un moment dat sau altul pe la Bîrnoi, respectiv pe la Velcotă, care a fost și oprit pentru un ofsaid care n-a fost când scăpase liber spre poartă. Cea mai frumoasă fază a reprizei i-a inclus pe cei doi, cu Bîrnoi care a recuperat în treizeci de metri, l-a deschis în flanc pe Velcotă, acesta a centrat în careu la Drăghici, dar vârful nostru a trimis cumva în bară, deși se afla singur, cu toată poarta în față (min. 30). Bîrnoi a mai trimis un șut peste din afara careului, Drăghici a ratat de două ori contactul cu mingea la centrări interesante, și cumva am intrat conduși la cabine.

Velcotă a avut o primă șansă de egalare în partea secundă, însă n-a reușit să împungă către spațiul porții mingea trimisă de Opoku (min. 49). Avea să fie ratarea care preveștete golul, căci la scurt timp pasa lui Popovici a fost luată cu tupeu în față de Bîrnoi, fundașii centrali ripensiști nu au intrat decisiv, iar sărbătoritul de ieri al alb-violeților a restabilit egalitatea (min. 54). Aproape că n-a durat nici șaizeci de secunde acest 1-1, după ce o respingere anapoda a lui Bocșan l-a lăsat pe Zaluschi singur cu Contra, dar fostul nostru jucător a trimis pe lângă, la colțul lung. Deși părea că suntem în control, o nouă slăbiciune a apărării noastre ne-a compromis elanul, cu Ungureanu găsind un culoare pentru Dumiter, care a profitat de indecizia lui Bocșan și a finalizat cu un șut puternic (min. 61). Nu am arătat bine de fel în minutele care au urmat, iar Ripensia a avut două mari ocazii să își consolideze avantajul, de care nu a știut să profite. Ganea i-a trimis în teren pe Pădurariu, Mrkela și, ulterior, pe Golda, iar primul avea să ofere două pase decisive pentru a întoarce meciul. Faza de la golul egalizator a fost chiar una plăcuta și a evidențiat forța pe care o pot avea pasele legate. Mingea a plecat de la Haruț, a circulat pe triunghiul Bîrnoi, Pădurariu, Golda, ca apoi Pădurariu să o arunce în centrul careului, perfect pentru un Drăghici demarcat, iar golgheterul nostru a înscris cu capul (min. 77). Finalul de meci n-a arătat dramatic, dar Poli a avut câteva mici șanse prin Golda, care n-a reușit să se impună în preajma careului advers. Asta până când am ajuns în prelungiri. Culmea, golul nostru a plecat de la un ofsaid care n-a prea fost la Dumiter, libera a bătut-o lung Basic, Drăghici a trecut pe sub minge, Pădurariu a prelungit-o cu spatele spre Golda, care din două atingeri și-a pus mingea pe șut și a înscris (min. 90+5). Culmea, tocmai cel care a petrecut ultimele două sezoane împrumutat la galben-roșii.

De fapt, povestea acestui meci a fost scrisă nu doar de marcatorii unor goluri inspirate, ci și de două apărări suferinde. Dacă la Poli mai visăm că revenirea lui Melinte va consolida cumva linia de fund, Ripensia trebuie să mai caute soluții. Oricum, pentru noi a fost o victorie de care aveam nevoie pentru moral, o victorie obținută cu un prim unsprezece a cărei medie de vârstă este aproape de 22 de ani - doar Bocșan, Popovici și Drăghici aveau mai mult de 21 de ani în primul unsprezece, precum se vede și mai jos. Să mai spunem că decisivi au fost doi jucători la care Ganea a renunțat inițial?

Trăim cu sufletul la gură ce se va întâmpla luni, când ar trebui să sosească sentința pentru intrarea în insolvență.

Bravo Poli!

Poli: Contra [18] - Motreanu [20], Bocșan [23], Basic [21], Podină [19] - Haruț [19] - Popovici [29], Opoku [20], Bîrnoi [21], Velcotă [20] - Drăghici [32]

Schimbări:

Pădurariu [21] pentru Velcotă (min. 70)
Mrkela [26] pentru Opoku (min. 70)
Golda [21] pentru Popovici (min. 74)

Poli - Brăila 2:2 (1:0)

A mai trecut o săptămână, dar alb-violeții au rămas în același loc mental de la finalul meciului cu Farul. De această dată am condus chiar la două goluri diferență, fără ca adversarii să aibă mai mult de o ocazie tot meciul, iar în două faze consecutive am comis două gafe defensive imense, pentru a ne trezi egalați. Astfel, reușitele lui Drăghici și Bîrnoi ne aduc doar un punct, iar echipa pare a fi una foarte neconvingătoare.

Într-un fel este de înțeles. Am evoluat astăzi cu șase jucători U21 titulari, am controlat meciul, și a fost de ajuns să nu fim atenți în două rânduri ca toată munca să fie aproape de prisos. Spre deosebire de partida de la Ovidiu, meciul de azi n-a avut mult nerv, cu temperatura dogoritoare în prim plan. Oaspeții au avut singura lor ocazie de gol construită din întregul meci la o fază fixă, Curileac întinzându-se spectaculos pentru a scoate lovitura de cap trimisă spre poartă (min. 10). Drăghici a trimis peste centrarea lui Popovici, dar deși mingea s-a tot plimbat prin preajma careului advers, nu am reușit să legăm destule pase cât să ajungem la finalizare. Scorul a fost deschis după ce Motreanu a încercat o preluare în careu și un adversar a blocat mingea cu brațul. Drăghici a bătut penalty-ul, cu bara, și a înscris (min. 35).

Meciul a continuat la ritmul lâncezit al primei reprize și după reluare, pasa finală lăsându-se mai mereu așteptată. Într-un final, Bîrnoi a preluat o minge în flancul drept și a înaintat nestingherit în zonă centrală, șutul său din marginea careului fiind suficient de puternic pentru a-l învinge pe portar (min. 61). Meciul trebuia să fie rezolvat, însă defensiva alb-violetă a mai avut un cuvânt - chiar două - de spus. Curileac i-a dat o pasă scurtă lui Podină în zona careului propriu, acesta a trecut de un adversar în primă fază, însă a degajat doar până la alt jucător brăilean în treizeci de metri, Bocșan nu a fost foarte ager și l-a scăpat din marcaj pe Bertrand, care a primit și a trimis mingea pe sub Curileac, ieșit în întâmpinare (min. 66). Dacă asta a mai mers cumva, două minute mai târziu Curileac strigă tare „EU” pe o minge lungă în marginea careului, un balon pe care îl putea și prinde în brațe, însă dă pe lângă balon încercând o degajare și oferă golul pe tavă Brăilei. Alb-violeții n-au mai avut suflu să forțeze ceva pe final, chiar dacă Motreanu și Opoku au ajuns în ultimele minute în poziții bune de centrare, fără a oferi servicii de calitate.

S-a simțit lipsa de maturitate a echipei în acest joc, dar până la urmă nu acesta este cel mai grav lucru. Grav este că nu am putut lega două-trei pase în treimea ofensivă, că ne compromitem cu erori personale, și că nu tragem cu dinții de rezultate. E cumva comic, eram convins din pregătiri că stăm bine defensiv, însă una era să joci cu Străuț, Melinte, Mutu, Dumbravă și Artean în fața lor, alta cu cvintetul de astăzi. De remarcat că Melinte s-a accidentat la antrenament și probabil va lipsi până la trei săptămâni, în vreme ce ghanezul Opoku a fost legitimat la timp pentru a evolua deja în partida de astăzi. În plus, în atac a reapărut Pădurariu, care și-a făcut și el debutul în liga secundă.

Recent auzeam un antrenor discutând despre puterea victoriilor și mentalitatea pe care o aduc rezultatele pozitive. Noi suferim în continuare pe seama slăbiciunilor arătate sezonul trecut, a presiunii și a neîncrederii date de inabilitatea de a lega câteva victorii. Pentru Poli urmează meciul cu Ripensia, însă mai importantă va fi partida „insolvenței” dată la Tribunal, cu termen pe 20 august.

Poli: Curileac - Motreanu, Bocșan, Podină, Dumbravă - Haruț - Popovici, Codrea, Bîrnoi, Velcotă - Drăghici

Opoku pentru Codrea (min. 62)
Pădurariu pentru Bîrnoi (min. 88)

Chiajna - Poli 0:1 (0:1)

Toate neajunsurile se leagă. Alb-violeții au avut ample ocazii să nu ajungă în această postură, dar am ajuns aici și n-am mai depins de noi înșine. Golul lui Artean, din penalty, ne-a adus trei puncte, însă rezultatul de la celălalt meci nu ne-a fost prielnic. Alea iacta est, ca să dăm în perenități latine.

Era greu de zis la ce să ne așteptăm de la acest meci. Partida a început cu Poli vag mai ofensivă, dar, în orice caz, așezată într-un 4-2-3-1 care a părut să ne priască. Drăghici a avut o primă șansă, lovitura sa de cap luând însă direcția portarului Caparco (min. 5). Au urmat minute de presiune ale gazdelor, care au culminat cu ocazia lui Deaconu, șutul acestuia fiind respins de pe direcția porții goale de Șeroni (min. 12). Jocul a trenat o vreme, timp în care am avut niște emoții, venite în special de pe flancul lui Melinte. Apoi, de nicăieri, Zaluschi a fost împiedicat ușor în careu și am primit penalty. Artean a tras tare și pe centru, portarul a atins mingea cu picioarele, dar n-a putut s-o oprească - gol! Ne-am așezat bine în apărare, iar gazdele n-au reușit să ajungă prea aproape de poarta noastră. Din contră, alb-violeții au avut două, chiar trei ocazii decente, toate prin Drăghici - un șut blocat la o acțiune faină în flancul stâng, un raid al lui Melinte concretizat cu o pasă în zonă centrală către vârful nostru, dar acesta n-a putut să-și cadreze șutul, iar o tentativă de la distanță, nu deosebit de periculoasă, însă destul cât Caparco să respingă în corner. Că între timp a căzut un gol pentru Juventus în celălalt meci care ne interesa, ne-a dat o tresărire, însă doar atât.

Partea secundă ne-a prezentată o variantă rar văzută a echipei noastre - cea cu apărarea în zece. Chiajna n-a avut soluții, în vreme ce alb-violeții n-au putut concretiza cele patru-cinci contre pe care am ieșit bine. Ca ocazii să numim mingea blocată de Smaranda la trecerea lui Bawab (min. 65) și insistența lui Bîrnoi, și el fiind blocat de portar (min. 79). Ultimele zece minute au adus emoții grație evoluției scorului de la celălalt meci - Juventus a preluat conducerea în minutul 83 și aproape că am avut timp să credem. N-a ținut mult, căci Voluntari a beneficiat de penalty la un henț care n-a fost, portarul Stoian aproape că a scos...dar mingea s-a strecurat, frustrant, în poartă. Deci atât a fost, norocul n-a mai ținut cu noi - restul este maculatură.

Final de Liga 1 și, la fel ca în sezonul 2013-2014, Poli bate Chiajna și retrogradează. Aș trimite aprecieri virtuale celor de la Juventus, care n-au stat capră, dar ne-au acutizat necazul. Când un punct îți lipsește de la baraj, mintea-ți înșiră o listă lungă de oportunități, de nedreptăți, de frusutrări.

Despre meciul de azi, echipa a făcut un joc bunicel, chiar dacă nu toți jucătorii au evoluat la cel mai ridicat nivel - acesta fiind și unul din marile motive pentru care ne aflăm în această situație. Cei care bagă, însă, în aceeași oală toți jucătorii „mercenari” n-o să înțeleagă niciodată fotbalul. Sau viața.

Rămânem cu o certitudine clară: pur și simplu nu aveam voie să ajungem aici. În rest, multe întrebări.

P.S. Votul pentru Trofeul CroVi continuă până mâine seară.



Poli: Smaranda - Melinte, Cânu, Șeroni, Raț - Artean, Enescu - Munteanu, Zaluschi, Bîrnoi - Drăghici

Schimbări:

Velcotă pentru Bîrnoi (min. 81)
Oprea pentru Zaluschi (min. 90+1)

Poli - Dinamo 1:3 (0:1)

Nu știu dacă am avut timp să sperăm în acest meci, pe care dinamoviștii l-au abordat cu ardoare și l-au dominat destul de autoritar. Alb-violeții au intrat pe teren cu picioarele legate, iar odată ce ne-am văzut conduși, șansele s-au diminuat considerabil. Am fi putut reintra în meci, însă Penedo și lipsa noastră de calitate ne-au stat în cale. După ce oaspeții s-au desprins, meciul a fost definitiv jucat. Puteam încasa mai mult de trei, dar puteam și marca mai mult de golul solitar al lui Drăghici...atât ne-a fost dat. Nu e o rușine în asta, însă este o rușine că am ajuns în această situație, un eșec pe care conducerea, primarul și jucătorii trebuie să și-l împartă.

A fost clar încă de la începutul meciului că Dinamo n-a venit s-o frece, nu doar fiindcă a aliniat o echipă de titulari, ci și ca joc. Noi parcă eram în reluare, iar ocaziile n-au întârziat să apară la poarta lui Straton, mai ales din flancuri, unde ne-am expus cu 3-4-3ul așezat pe teren. Portarul a intervenit la șutul lui Salomao (min. 17), iar apoi tot Salomao a trimis în bară după ce mingea l-a depășit pe Melinte (min. 18). Am tresărit, oarecum, la șutul de la distanță al lui Munteanu, respins de Penedo (min. 22), numai că golul a căzut la scurt timp în poarta noastră. Toată acțiunea a pornit de la o situație bună a lui Ciucur în marginea careului advers, acesta a pierdut balonul, iar pe atacul care a urmat am fost dejucați în flancul drept, Șeroni nu l-a marcat grozav pe Popa, iar centrarea l-a găsit pe vârful dinamovist liber în fața porții goale, de unde a marcat (min. 25). Culmea, puteam reintra în meci - dacă șutul din afara careului semnat de Vașvari prindea poarta, dacă pirueta excelentă a lui Bîrnoi, care l-a lăsat cu spațiu în careu, era finalizată în forță, dacă Penedo nu se întindea acrobatic să scoată lovitura de cap a lui Drăghici, atât cât s-o devieze în bară. Era clar că luna plină din această seară nu ținea cu cei slabi.

N-am continuat cu același aplomb în partea secundă, iar la capătul unui sfert de oră temător, dinamoviștii ne-au penalizat la prima mare ocazie: o pasă interceptată a lui Raț a fost urmată de o deschidere rapidă în celălalt flanc, Salomao a înaintat fără adversar și a finalizat în forță din 16 metri, fără ca Straton să mai aibă timp de reacție (min. 58). Ne-am expus și mai mult în apărare, însă nici asta nu ne-a ajutat să revenim pe tabelă, în principal din cauza lipsei de calitate la finalizare - că ocazii au fost. Mingea trimisă de Cânu cu capul la un corner n-a prins poarta (min. 65), asemeni tentativei lui Drăghici (min. 74). O nouă contră precisă a oaspeților a ridicat scorul la unul de forfait, cu Raț pierdut pe drum de Pesic, care a finalizat din careu printre brațele lui Straton (min. 75).  Penedo a scos acrobatic la libera de la 25 de metri a lui Raț (min. 79), cândva a ratat și Roman o ocazie de singur cu portarul, finalizată moale, în vreme ce Straton a intervenit de două ori, la ocazia lui Popa (min. 81) și la un șut din unghi (min. 86). Finalmente am înscris și noi, când Penedo n-a reușit să blocheze centrarea lui Roman decât până în picioarele lui Drăghici, dar totul era jucat (min. 90).

Nu mai e mare lucru de zis. Șansele la salvare sunt pur teoretice. Rămâne de văzut ce se întâmplă în viitor fiindcă, așa cum a spus-o Neaga după meci, nu există un plan făcut pentru eventualitatea retrogradării. Asta fie fiindcă nu există oameni capabili și dedicați să-și asume un plan, fie fiindcă nu ai cum să mai faci un plan în condițiile date. Rezultatul este același.

Noi vă invităm să nu petreceți nopțile/zilele următoare cu frustrări îmbibate în nefericire. Viața merge înainte și noi ne prefacem că mergem înainte cu ea, iar primul pas în acest sens este vă întrebam a) dacă vreți să acordăm Trofeul CroVi în acest an și b) dacă da, cui? Dacă e să conteze vocea noastră, pledăm pentru a-l acorda, în ciuda deznodământului echipei. Mai ales că vedem un jucător anume care ar merita. Detalii despre vot aici.



Poli: Straton - Melinte, Cânu, Șeroni - Ciucur, Vașvari, Artean, Raț - Munteanu, Drăghici, Bîrnoi

Schimbări:

Roman pentru Vașvari (min. 62)
Oprea pentru Bîrnoi (min. 62)
Velcotă pentru Munteanu (min. 84)

Botoșani - Poli 0:0

De doi bani speranță. Un egal care nu ne ajută de fel, la capătul unui meci destul de bun spre bun al alb-violeților. Degeaba am scăpat de ocaziile adversarilor, dacă n-am putut profita de ale noastre, iar din acest moment șansele de supraviețuire mai scad oleacă, căci Voluntari și Mediaș au trei puncte ca și asigurate cu Juventus, ceea ce ne obligă la două victorii. Contrar aparențelor, rămânem la mâna noastră, însă doar pentru baraj.

N-a fost cea mai groaznică primă repriză văzută în ultima vreme, deși inițiativa au avut-o gazdele timp de o jumătate de oră. Ocazii mari nu și-au construit, reușind totuși să dea emoții la foarfeca lui Golofca, pe lângă minge (min. 5), la centrarea aceluiași Golofca (min. 19) și la lovitura de cap pe lângă semnate de Acsinte (min. 37). Alb-violeții au jucat timorat, fiind forțați să facă timpuriu o schimbare, Oliva accidentându-se - locul i-a fost luat de Raț (min. 14). Deși gazdele ne-au oferit destule oportunități să punem în pericol poarta apărată de vechea noastră cunoștință, Eduard Pap, recuperările obținute în linia mediană au fost irosite prin continuări lente sau imprecise. Abia pe final au apărat ocaziile noastre, și acelea din faze fixe. Cea mai mare i-a aparținut lui Șeroni, a cărui lovitura de cap s-a găsit pe direcția portarului, care a intervenit (min. 39). O acțiune frumoasă a lui Bîrnoi, în care a trecut de trei adversari și a finalizat cu șut din unghi, a fost respinsă în corner tot de Pap (min. 40), iar la scurt timp după, Șeroni a fost găsit de o altă lovitură de la colț, însă finalizarea a mers pe lângă (min. 42). Mare șansă a avut și Drăghici, lansat cu o pasă filtrantă de Artean, numai că vârful nostru n-a apucat să-și armeze șutul, fiind blocat de un fundaș advers. Este drept că botoșănenii s-au cam mulțumit să arunce mingi lungi la aproape fiecare repunere și n-au arătat prea mult nerv în aceste minute, ceea ce ne-a facilitat prezența ofensivă.

La reluare am văzut o față mai insistenă, mai incisivă a gazdelor, care s-a concretizat rapid în diverse ocazii importante. Mai ales odată cu intrarea lui Axente, jocul Botoșaniului a căpătat formă. Mihai Roman (de la gazde) a deschis balul ratărilor notate între minutele 55-70, cu Straton la post în fața șutului trimis lângă bară (min. 56). Șeroni a scos de pe linia la lovitura de cap a lui Axente (min. 60), Straton și Cânu au intervenit la acțiunea din flancul nostru stâng care a urmat (min. 61), iar o nouă dublă intervenție, de această dată Straton - Șeroni, ne-a salvat la ocaziile lui Golofca (min. 62). Șero cu două mingi scoase de pe linia porții în doar câteva minute - remarcabil. Fulop și Axente au mai avut o mare șansă, ultimul (aparent) trimițând pe lângă din doar câțiva metri (min. 68), după care jocul a rămas pe contre, însă ocaziile s-au rărit. În general am suferit în flancul drept, unde Golofca a primit câteva servicii bune, însă multe au fost și intervențiile utile ale fundașilor noștri, mai ales pe baloane înalte. Jucătorii noștri n-au cedat, deși s-a văzut oboseala, iar cu puțin instinct de atacant, Roman putea/trebuia să înscrie când șutul deviat al lui Artean a ajuns la el, numai că poziționarea nu l-a ajutat (min. 80). Pe final ne-am încercat mai degrabă norocul - șut peste de la distanță al lui Bîrnoi, voleu dificil pe lângă al lui Munteanu, șut din voleu de la distanță al lui Roman, toate au ratat spațiul porții. Bizară introducerea lui Velcotă în prelungirile meciului, dar la urma urmei nu a mai contat în mod special.

După multă vreme, s-a văzut că jucătorii au vrut și au dat cam tot ce aveau. N-a fost destul. Dacă am putea face ceva cu spațiile libere, să depășim adversarii în viteză unu la unu, altfel ar arăta echipa. Nu avem un asemenea jucător, ceea ce ne face previzibili în construcție și lenți pe deschideri. Nu e o limitare care să te îngroape, ci una în jurul căreia poți construi o echipă - altfel, însă, decât am făcut-o noi în acest an.

Duelul cu Dinamo va fi, oricum l-ai lua, incredibil de greu. Dacă reușim cumva să găsim resursele de a câștiga, putem să rămânem stăpânii propriului destin. Cu șase puncte ajungem la cota 30; dacă bate Voluntari pe Chiajna, putem depăși Chiajna, care are 29 de puncte acuma; dacă fac egal, putem depăși Voluntariul. Șanse mici să-i mai prindem pe medieșeni, care au acum 27 și cu o victorie scontată în fața celor de la Juventus, ajung la 30 - și ne iau fața, fiindcă n-au beneficiat de rotunjire.

Hai să sperăm. Hai Poli!

Poli: Straton - Melinte, Cânu, Șeroni - Munteanu, Artean, Vașvari, Oliva - Ciucur, Drăghici, Bîrnoi

Schimbări:

Raț pentru Oliva (min. 14)
Roman pentru Drăghici (min. 70)
Velcotă pentru Bîrnoi (min. 90+1)

Poli - Gaz Metan 0:0

Mai e ceva nou de spus? Nu cred.

Poli a început dominant, dar nu și-a creat vreo ocazie importantă, decât prin multiplele lovituri libere cedate de oaspeți. La două dintre acestea Vașvari și-a încercat șutul, dar n-a nimerit spațiul porții. (min. 8 și 25) Ghinionul ce ne-a călăuzit tot sezonul și-a făcut și astăzi prezența, Străuț accidentându-se la umăr în chiar primele zece minute, ulterior fiind transportat cu ambulanța.

Intercepțiile lui Artean ne-au ținut sus, dar deși am văzut ceva combinații mai interesante între Raț, Oliva și Munteanu, precum și niște artificii tehnice ale lui Bîrnoi, calea spre poartă nu am găsit-o. Efortul lui Roman de a coborî pentru a contribui la construcție a fost eclipsat de lipsa de inspirație/calitate în fața porții. Astfel, putem nota doar o centrare în forță a lui Ciucur, care a fost deviată, dar nu destul cât să intre în poartă. Iar singurul șut pe spațiul porții adverse a fost unul moale din partea lui Artean.

În schimb, ultimele cinci minute ale reprizei au adus și două mari ocazii ale medieșenilor. Mai întâi, în minutul 40 Melinte s-a bâlbâit alături de adversarul său direct, Olaru, care a trecut de el, a trimis pe lângă Straton, dar și pe lângă poartă. Doar două minute mai târziu, oaspeții au reușit din trei pase să desfacă întreaga noastră apărare. Din fericire, Popovici a preferat o preluare în locul unui șut din fața porții, astfel că am intrat la vestiare fără gol primit... dar nici dat.

Nu știu dacă la pauză Neaga le-a ținut din nou discursul despre gladiatori, dar cert este că jucătorii în alb-violet n-au mai avut nici o ocazie din acțiune în repriza a doua, deși a fost aruncat în arenă și al doilea atacant, Drăghici. Doar Raț a încercat un șut viclean din lovitură liberă, pe sub zid. (min. 75) Pleșca nu s-a lăsat însă păcălit și a parat.

Nici adversarii n-au încercat mare lucru, dar tot au trimis vreo două șuturi pe poartă, fără mari probleme pentru Straton însă.

Și pentru că meciul era prea anost, Hațegan a inventat un penalty în minutul 90, deși Șeroni lovise suficient de curat mingea în deposedarea lui Rondon. Până la urmă Rosado bubuie mingea peste poartă și brusc Poli a fost cuprinsă de spiritul gladiatorial. Puțin cam târziu, cele patru minute de prelungire aducând doar o lovitură liberă trimisă de Raț în primul fundaș, și o centrare bună prin fața porții, dar la care nu a ajuns decât Velcotă la colțul lung. Acesta s-a ciocnit de Crețu, dar n-a fost penalty.

Rămânem la practic 3 puncte de locul de baraj și depindem de ce fac celelalte echipe. Având în vedere că nici când contam doar pe noi nu aveam mare încredere în salvare, e nevoie de o adevărată minune ca să rămânem în prima ligă. Oricine a luat loc pe bancă și orice s-a întâmplat la club în ultimele luni, jocul și rezultatele au rămas aceleași. N-avem atac, n-avem atitudine, apărarea greșește des, ghinionul ne pândește la orice colț, iar de ajutat nu ne ajută nimeni, nici noi înșine.

Poli: Straton - Străuț, Melinte, Șeroni, Raț - Artean, Vașvari - Ciucur, Bîrnoi, Oliva - Roman

Schimbări:

Munteanu pentru Străuț (min. 8)
Drăghici pentru Oliva (min. 60)
Velcotă pentru Bîrnoi (min. 80)

Sepsi - Poli 3:0 (1:0)

Meci de tristă factură la Sf. Gheorghe, unde o echipă a arătat la ani lumină de cealaltă, din toate punctele de vedere. Vă dați seama care și în ce sens. Deși trebuie să-și asume o duritate grosieră asupra lui Haruț, Sepsi ne-a dat o lecție de fotbal, o lecție de voință. Cu om în plus mai bine de o repriză, alb-violeții au reușit contraperformanța de a nu-și crea nicio ocazie, ba chiar să primească două goluri. N-am cuvinte.

Prima repriză n-a intrat în drepturi până spre jumătatea ei. Raț a tras la poartă din drop după un corner, însă fix pe poziția lui Niczluy, care a prins (min. 23). Cumva, jocul a devenit mai fizic odată cu trecerea minutelor, iar Poli a ratat o șansă bună la un alt corner, cu Drăghici trimițând pe lângă. Gazdele aproape că au profitat de o bâlbâială în apărarea noastră, doar intervenția providențială a lui Șeroni de pe linia porții salvându-ne de gol (min. 31). A urmat o scenă de groază, când Kuku a dat puternic, cap în cap, cu Haruț, departe fiind de a câștiga mingea. Jucătorul nostru a căzut secerat și toți cei din jurul său au reacționat terifiați de impact. Au trecut minute bune până ce Haruț a fost luat cu ambulanța, minute chiar teribile și din fața televizorului. În fine, Kuku a văzut cartonașul roșu, fapt care mai mult m-a îngrijorat, căci rareori se elimină jucători când dau cap în cap (min. 41). Veștile de la spital au fost oarecum bune, în sensul că jucătorul nu părea la primul consult să fi suferit leziuni grave. A intrat Bîrnoi în locul său, dar la reluare ambele echipe păreau încă reticente la joc. Poli a controlat mingea și a avut o șansă bună prin Roman, care a fentat un adversar în marginea careului, însă a tras direct pe portar (min. 45+3). La faza următoare, Cânu a faultat în marginea careului, Istvan Fulop a bătut perfect și am intrat la pauză nu doar traumatizați, ci și conduși.

Deși în superioritate numerică, alb-violeții au arătat un grad de impotență ridicat în partea secundă. Am avut vreo două jumătăți de ocazii la o deviere a lui Drăghici și la o lovitură cu capul, pe portar, a lui Oliva, dar toată „tactica” a constat în aruncarea mingilor în careul advers. Multe opțiuni nu erau pe bancă, însă un antrenor mai experimentat poate-l arunca pe Zaluschi în teren în locul unuia dintre fundași, odată ce devenise clar că nu avem succes cu abordarea noastră. Putem fi frustrați de faptul că Fulop nu a văzut un al doilea galben, cât se poate de meritat, ca apoi tocmai Fulop să ofere desprinderea gazdelor, după o minge lungă în care l-a depășit ușor pe Șeroni (min. 80). Căderea avea să fie evidentă, căci la doar câteva minute arbitrul n-a mai arătat aceeași reticență ca în cazul lui Fulop și i-a dat al doilea galben lui Cânu. Din libera care a urmat, Roman și-a pus spatele la contribuție și a făcut cuiva un bine în această zi, adică gazdelor, mingea deviată luând drumul colțului de unde Straton plecase (min. 84). Trei la zero și gata a fost.

Ce să mai, noi nici cu doi oameni în plus nu știu dacă reușeam ceva, fiindcă de fapt jucam cu vreo trei în minus. După ce a pățit Haruț în prima repriză, sperai să vezi măcar o brumă de atitudine, de dorință de revanșă, însă noi am practicat ceea ce tot practicăm de luni de zile, un joc complet lipsit de nerv și de atitudine. Da, cele mai mici decizii în defavoarea ta te pot costa trei puncte, dar măcar să pierzi știind că ai jucat ceva. Greu fără calitate în teren, cu antrenor fără experiență. În afară de șansa statistică, această Poli condusă jalnic în anul 2018 la toate nivelurile nu prezintă niciun argument pentru a rămâne în prima ligă. Pur și simplu nu merităm.

Poli: Straton - Străuț, Cânu, Șeroni, Raț - Munteanu, Vașvari, Haruț, Oliva - Roman, Drăghici

Schimbări:

Bîrnoi pentru Haruț (min. 41)
Ciucur pentru Munteanu (min. 60)
Enescu pentru Oliva (min. 79)

Poli - Juventus Buc. 2:0 (1:0)

Nu vreau să fiu negativistul clasei, dar nu credeam că este posibil ca după o victorie cu doi la zero să cred mai puțin în salvare decât înaintea ei. Aceste trei puncte erau absolut necesare, mai ales că nu văd cum vreo altă echipă se va împiedica de Juventus, atâta timp cât joacă precum astăzi pe Dan Păltinișanu. Ne-am redresat puțin în partea secundă, însă când tragi linia, am câștigat fără a avea vreo ocazie de gol și am înscris din pură insistență. Este și asta bună la ceva, însă nu cred că ne ajunge.

A venit în sfârșit ziua în care adversarii ne fac cadouri. Astăzi șansa a stat în portarul Gavrilaș, care a început print-o intervenție slabă la deschiderea scorului: corner Munteanu, Gavrilaș boxează mingea în spatele lui Cânu, Străuț intră la sacrificiu și balonul ajunge la Wallace, fundașul oaspeților trimițând în proprie poartă (min. 6). Golul putea să ne dea încredere, în schimb a urmat o jumătate de oră schinguitoare, cu oaspeții insistând timid în jumătatea noastră, în special pe flancuri, unde apărarea în trei a suferit. Vașvari ar fi putut înscrie, dacă șutul său din prima nu lovea un adversar (min. 19), în vreme ce Juventus a avut o mare ocazie din zona de acțiune a lui Raț, de unde atacantul bucureștenilor a trimis cu capul pe lângă (min. 24). Mare lucru n-am mai văzut până la pauză, deși alb-violeții și-au mai revenit pe final de repriză. Poate Drăghici să fi făcut mai bine la șutul din marginea careului, dar execuția sa a fost în nota partidei (min. 37).

Țigănașu a ieșit înainte de pauză din cauza unei accidentări și Poli a trecut la un 4-4-2 pe parcursul mitanului secund. Din fericire, am înscris din nou repede, cu același Gavrilaș scăpând un șut neconvingător al lui Roman, dar insistența lui Drăghici a fost răsplătită, căci vârful s-a văzut busculat de portar și centralul a dictat penalty (min. 48). Vașvari a transformat cu siguranță. Ocazii în rest? Nu prea. Drăghici n-a ajuns la o centrare în fața porții venită de la Roman (min. 61), Bîrnoi și Munteanu au mai avut mini-șanse, însă nimic concret. Nici oaspeții n-au fost de fel mai convingători, iar finalul ne-a găsit pasând agale mingea, până la ultimul fluier.

Este adevărat că următoarea partidă o avem marți, iar apoi fotbalul continuă la un ritm intens. Vreau să cred că ne-am menajat puțin, dar asta ne-o va arată disputa de la Sepsi. Nu știu de ce mi-e așa de greu să cred, zilele astea, mai ales că am câștigat la zero cu o echipă care, teoretic, își juca ultima șansă. Ca mobilizare Juventus a arătat însă asemeni Târgu Mureșului anul trecut. Nu știu de ce râvnesc atât de mult să văd toți jucătorii laolaltă când salută publicul la final de meci, ca și cum asta ar fi tot ce ne lipsește. Oricum, vreau să cred. Vreau.

Hai Poli!



Poli: Straton - Străuț, Cânu, Raț - Munteanu, Artean, Vașvari, Țigănașu - Roman, Drăghici, Bîrnoi

Schimbări:

Oliva pentru Țigănașu (min. 43)
Velcotă pentru Bîrnoi (min. 68)
Ciucur pentru Munteanu (min. 85)

Poli - Voluntari 2:3 (0:2)

Unele lucruri se schimbă, pentru altele e nevoie de miracole. Cu un joc defensiv execrabil, alb-violeţii au oferit un avantaj nepermis oaspeţilor în prima repriză, ca apoi să alerge, cu om în minus, după egalare. A părut vag posibil spre final graţie reuşitelor semnate de Artean (penalty) şi Roman (!!), însă doar a părut, şi astfel am mai scos o echipă din horă, cel puţin pentru următoarele etape.

Nici nu a început bine partida, că ne-am făcut-o deosebit de grea: Cânu a degajat mingea într-un adversar, acesta scăpat singur cu Straton, portarul a parat în primă fază, însă balonul i-a revenit lui Benzar, care a înscris (min. 7). Cred că era prima fază la care oaspeţii au ieşit din propria jumătate, dar cum Voluntariul are o echipă cu destulă calitate în treimea ofensivă, acest dezavantaj pe tabelă avea să cântărească mult. Cânu ar fi vrut un penalty când s-a găsit cu o mână pe el la un corner, iar la ce penalty-uri a dat Colţescu în acest meci, putea să dea (min. 11). Nu venise încă timpul lor. În schimb, FC Voluntari a forţat pe flancul nostru drept, unde Haruţ, nesusţinut de coechiperi, a avut mult de furcă în faţa lui Benzar. După o ocazie cu finalizare imprecisă (min. 16), Straton a intervenit la o lovitură liberă bătută pe poartă şi am scăpat la a doua reluare, trecută peste (min. 19).  Văzând că linia mediană suferă, Neaga l-a introdus pe Şeroni în locul lui Enescu, o schimbare pe care, probabil, avea s-o regrete (min. 19). Drăghici ar fi vrut ceva la un contact în marginea-interiorul careului, n-a primit, şi tot el s-a găsit într-o situaţie bună la finalizare, însă a ales un lob complet eşuat, poate chiar şi în locul unei pase pentru Ciucur (min. 28). Deşi am controlat teritorial jocul, nu am arătat prea bine când trebuia să vină ultima pasă, în timp ce oaspeţii au fost mai mereu tăioşi. Benzar a tras pe lângă din marginea careului (min. 37) şi tot el i-a pasat lui Deac, în zonă centrală, şutul acestuia lovind bara (min. 39). A venit, normal, golul doi: minge din propria jumătate, Benzar se infiltrează între Cânu şi Melinte, iar primul îi dă în brânci în careu - penalty. Straton e aproape, dar Marinescu înscrie (min. 43). Poli încheie repriza cu lovitura de cap a lui Şeroni, peste.

Am încercat ceva imediat ce-am ieşit de la pauză, însă voleul lui Roman a lovit un adversar. Apoi ne-am înmuiat ca, într-un final, să ne-o mai dăm o dată cu barda: Cânu respinge o minge lungă din nou la adversar, Deac în acest caz, care trece de Şeroni şi fundaşul nostru îl agaţă. Al doilea galben şi eliminare (min. 55). Nici n-am trecut bine de fază că Benzar s-a văzut din nou unu la unu cu Haruţ, a încercat să treacă de el şi s-a aruncat neconvingător în careu - destul însă pentru Colţescu, care a dat penalty. De bine, de rău, Bălan a tras tare şi peste (deja vu?), iar două minute mai târziu Drăghici s-a pus inteligent în faţa lui Horj pe o minge lungă şi s-a văzut împins, tot în careu (min. 60). Cânu ar fi vrut un al doilea galben pentru fundaşul Voluntariului, dar s-a ales doar cu un cartonaş pentru proteste. Artean a înscris cu siguranţă, am sperat câteva minute, înainte ca un nou defect major în apărarea noastră să ne taie aripile: Raţ se păcleşte cu respingerea în faţa lui Deac, acesta ciupeşte mingea înainte lui Cânu şi Bălan marchează singur cu Straton (min. 65). Meciul a intrat într-o nouă fază moartă, până la o nouă şansă a lui Bălan, scoasă de portar (min. 74). Un minut mai târziu ne-am văzut sperând din nou, când o centrare ca la carte a lui Munteanu a fost trimisă cu capul de Roman în plasă. Deşi am insistat puţin după gol, n-am mai avut resurse să punem la încercare poarta până la final, astfel că meciul s-a terminat cum s-a terminat.

Foarte greu de zis ce putem face ca să întremăm apărarea. În anumite faze ne lipseşte calitatea, iar atunci când cei mai experimentaţi jucători îţi greşesc catastrofal, n-ai ce face. Meciul cu Juventus ne obligă la victorie, mai discutăm după.

P.S. Eliminarea lui Melinte după terminarea meciului (înjurături), ne vede forţaţi să improvizăm din nou în centrul apărării în următoarea partidă. Vai.de.noi.



Poli: Straton - Haruţ, Melinte, Cânu, Raţ - Munteanu, Artean, Enescu, Ciucur - Roman, Drăghici

Schimbări:

Şeroni pentru Enescu (min. 19)
Ţigănaşu pentru Ciucur (min. 46)
Popovici pentru Drăghici (min. 76)

Poli - Chiajna 1:0 (0:0)

Aș zice că era inevitabil, dacă nu ne-ar fi eludat atâta vreme: o dușcă bună de șansă. Deși alb-violeții au dominat aproape întreaga partidă, ne-a lipsit precizia la ultima pasă, iar atunci când am avut golu-n bocanc (cap), am dat-o-n bară. Un șut al lui Munteanu în minutul 90+3 a fost însă deviat instinctiv de Drăghici, balonul a luat o traiectorie peste portar și s-a dus în vinclul porții - un gol pe măsura tuturor suferințelor din aceste luni, care seamănă, măcar emoțional, cu acea reușită a lui Javi Hernandez împotriva Voluntariului, din aprilie lui 2015. Să sperăm că ce urmează va fi un reviriment, nu ultima jubilare.

Părea că vom avea parte de altfel de meci în primul sfert de oră, deși, în adâncurile noastre, știam că nu există altfel de meciuri pentru Poli, ci doar același fel cu alt deznodământ. Alb-violeții au intrat bine în joc, așezați în 4-4-2, au pus presiune pe adversar și au avut prima șansă la șutul lui Ciucur, pe o minge statică, respins de portar în corner (min. 8). Ne-a pierit însă consistența după acele prime cincisprezece minute și jocul a devenit destul de tern, mai ales că Ciucur se chinuia în flancul stâng, iar centrările din flancul drept nu găseau pe nimeni. Oaspeții nu ne-au dat emoții până la o liberă spre finalul reprizei, după un henț comis de Munteanu, mingea trecând puțin pe lângă vinclul porții (min. 44). Poli putea și trebuia să intre în avantaj la pauză, când la cornerul bătut de Raț mingea l-a găsit pe Drăghici, devierea acestuia cu capul a fost scoasă de pe linia porții, ca apoi balonul să-i revină lui Cânu, cu timp și spațiu la unsprezece metri, însă căpitanul nostru a trimis cu capul în bară (min. 45).

Mi-am tot derulat faza în cap pe parcursul pauzei, cu teama că din nou ne-am jucat marea șansă. Repriza secundă ne-a forțat să facem rapid două schimbări, întâi pe Melinte, accidentat, și apoi pe Roman, dezamăgitor. Deși am dominat copios teritorial, nu am reușit să legăm pasele în preajma careului advers, lipsindu-ne acel strop în plus de calitate, de viteză care face diferența. Am văzut niște șuturi de la distanță imprecise, semnate de Munteanu și de Drăghici, am văzut un culoar ideal pentru Munteanu, însă pasa lui Ciucur a fost către adversar, am mai văzut câteva centrări care n-au găsit niciun destinatar. Oaspeții au început să fie tăioși în a doua parte a reprizei, prin două-trei libere, precum și o contră la care am scăpat cu fața curată deși ne aflam unu contra doi. În sfârșit, în preajma minutul 80, avem și finalizare la faze, cu Drăghici luptând pentru o minge lungă pe care reușește să i-o retrimită lui Țigănașu, acesta a pătruns în careu, iar șutul său puternic a fost respins în corner de portar. Au urmat câteva faze fixe consecutive, cu cea mai mare șansă aparținându-i lui Șeroni, care a trimis moale, pe portar, cu capul (min. 82). Straton a avut două intervenții importante, la o centrare a lui Bawab, precum și la șutul de la distanță al lui Deaconu (min. 89), iar meciul lăsa impresia că se duce spre un egal implacabil. A venit însă acea acțiune la o ultima fază a meciului, o acțiune prelungită care a făcut circuit de pe flancul drept, pe cel stâng, ca să se întoarcă apoi la Munteanu - iar deznodământul vi l-am divulgat deja, 1-0 grație inspirației lui Drăghici.

N-are rost să mai filosofez despre importanța acestor puncte. Chiajna a arătat rău și dacă nu băteam astăzi...în fine. Urmează alte două meciuri mari acasă, de care trebuie să tragem cu dinții ca să le câștigăm. Chiar dacă am deplâns lipsa de calitate în ultima treime, echipa a luptat astăzi și avem nevoie în continuare de același tip de efort și de dedicare. Am semnat prin acest succes nu doar primele trei puncte din octombrie încoace, ci și prima partidă fără gol primit de la acel egal, 0-0, cu Dinamo, din decembrie. Nu o fi fost un meci perfect, dar avem din nou luxul de a spera.

Luptă Poli!



Poli: Straton - Haruț, Cânu, Melinte, Raț - Munteanu, Vașvari, Artean, Ciucur - Roman, Drăghici

Schimbări:

Șeroni pentru Melinte (min. 50)
Popovici pentru Roman (min. 54)
Țigănașu pentru Ciucur (min. 67)

Dinamo - Poli 1:0 (0:0)

Două greșeli impardonabile de arbitraj au întors, practic, rezultatul de pe tabelă. Gazdele, după o primă repriză cu multe, multe ocazii, n-au mai contat atât în partea secundă, au înscris din ofsaid și au fost iertați de un penalty pe final de meci. Deci, pentru noi, nimic nou, atât în joc, care n-a fost nici prea rău, nici prea bun, cât și în ceea ce privește norocul nostru.

Neaga a surprins puțin cu titularizarea lui Străuț, în speranța că experiența liniei de fund va compensa pentru lipsa ei de viteză. Lucrurile au părut să meargă bine vreo douăzeci de minute, timp în care dinamoviștii au avut vreo trei oportunități, dar o dată Cânu a intervenit excelent, iar în două rânduri finalizările au fost submediocre. Ofensiv, deși ne-am apropiat de careul advers, impreciza la execuțiile în viteză ne-a privat de orice acțiune periculoasă. Cu trecerea timpului, gazdele au pus însă control pe meci. Am scăpat la primul foc, când Popa a înscris din ofsaid, deși din spate venea regulamentar Mahlangu (min. 23). La următoarea ocazie, cu Străuț lăsat pe drum de Salomao, ne-a salvat reflexul lui Straton la șutul semnat de Hanca (min. 32). Au urmat minute de asediu, cu trei mari ocazii pentru gazde. O nouă suferință în zona Străuț a facilitat o minge către același Hanca, al cărei execuție a lovit bara transversală, faza a continuat și a ajuns în celălalt flanc al apărării noastre, centrarea în zonă centrală l-a găsit pe Popa, iar doar efortul lui Straton a făcut ca mingea să nu intre în plasă (min. 35). Repede înainte, iarăși Străuț depășit. mingea ajunge la Nistor în centru care-o saltă peste Cânu, dar Straton iese să blocheze in extremis (min. 39). Artean s-a făcut vinovat la ultima mare ocazie a reprizei, eroarea sa i-a permis lui Popa să scape spre poartă - același scenariu, Straton la post pe o finalizare moale (min. 42). În acest răstimp, Poli n-a apucat să respire în atac, doar șutul de la distanță al lui Munteanu prinzând cadrul porții adverse (min. 41), dar nu aș numi-o „ocazie”.

A doua repriză a început cum se terminase prima: centrare la colțul lung, Străuț marcaj larg la Moldoveanu, iar tânărul dinamovist dă în Straton din careul mic (min. 51). A fost însă o impresie falsă, căci partea secundă avea să ne arate o Poli mai compactă și mai tăioase, grație și a intrării lui Haruț la pauză, în poziția de închizător, cu Vașvari mutat în spatele vârfurilor. Dintr-o eroare a lui Dudea, care a scăpat pe sub picior centrarea lui Popovici, alb-violeții ar fi putut deschide scorul, dacă șutul lui Ciucur nu era taman pe poziția lui Penedo, care a parat (min. 55). Munteanu a tras apoi în plasa laterală (min. 57), iar ulterior și Popovici a încercat un șut din unghi, respins și acesta de portar (min. 69). Dinamoviștii nu mai păreau la fel de periculoși ca-n prima parte, și cumva tocmai din acest motiv piticul de pe creierul meu mi-a spus că „acuma-i acum”. Și acum a fost, când Torje a primit prea mult timp și spațiu în marginea careului, a tras destul de moale spre poartă, mingea a lovit însă bara și i-a revenit lui Moldoveanu, care a înscris. Din ofsaid mare. N-a contat, 1-0. Ne-am chinuit să mai facem ceva ofensiv, am adus mingea sus, însă mai greu cu ocaziile concrete. Chiar și așa, n-a fost de ajuns un gol din ofsaid, căci în ultimele minute ale timpului regulamentar, Ciucur a fost lovit în picior în interiorul careului și arbitrii, atât centralul, cât și tușierul n-au văzut nimic (min. 88). Ce să mai zicem noi aici?

Am stat să ascult declarațiile jucătorilor de după meci, Straton și Raț. Diplomați, distanți, „trebuie să facem ceva ca să ne trezim”. Reacția de la gol, unde ofsaidul a fost mare, s-a rezumat la câteva mâini ridicate, și doar la faultul asupra lui Ciucur s-au agitat jucătorii, cu Vașvari, Melinte și Cânu de pe margine. Aș vrea să văd mai mult, aș vrea să văd supărare, aș vrea să văd și furie, fiindcă VIAȚA CLUBULUI ESTE ÎN JOC.

Noroc cu declarațiile lui Rică Neaga, care au evidențiat arbitrajul catastrofal, atât aici, cât și la Mediaș, și care pe lânga asta a făcut aprecierile care se cădeau despre adversari și despre efortul jucătorilor noștri. Trebuie să le transmită, cumva, acest mesaj, fiindcă tot ce spunea Grozavu este pertinent.

Poli: Straton - Străuț, Melinte, Cânu, Raț - Artean, Vașvari - Munteanu, Bîrnoi, Ciucur - Popovici

Schimbări:

Haruț pentru Bîrnoi (min. 46)
Șeroni pentru Cânu (min. 66)
Drăghici pentru Popovici (min. 75)

Poli - Botoșani 0:1 (0:0)

Ai avut opt faze bune de poartă și n-ai găsit drumul spre gol. Adversarii au avut două, dintre care una în secunda zece, și le-a fost de ajuns să învingă. Clar, ceva în jocul echipei s-a schimbat, dar sentimentul predominant este cel de după golul oaspeților, de neputință, de lipsă de calitate. De suflet, cum a devenit dictonul lui Grozavu.

Nici nu se fluierase bine începutul meciului, că Axente s-a găsit în poziție ideală de finalizare, numai că fostul jucător al Politehnicii ne-a iertat în această fază, țintind bara. Alb-violeții s-au trezit și am replicat degrabă - întâi printr-un șut de la distanță al lui Vașvari, puțin pe lângă (min. 2) și apoi când șutul centrare în fața porții a fost trimis fix în brațele propriului portar de un jucător advers (min. 4). Haruț n-a intrat prea bine la Golofca într-o acțiune soldată cu galben pentru Oliva, însă jocul avea un aspect atrăgător, dinamic. N-au mai fost ocazii mari până spre absolvirea primei jumătăți de oră, o acțiune prelungită de atac sfârșindu-se cu șutul ratat al lui Munteanu din poziție foarte bună (min. 29). Au urmat două șanse construite pe același tipar, centrare Haruț - finalizare Ciucur, dar la prima șeptarul s-a împiedicat în minge deși era singur cu portarul (min. 32), iar la a doua a trimis slab, cu capul, în plasa laterală (min. 34)

Am continuat și în partea secundă cu ratările, prima aparținându-i lui Cânu, care a finalizat cu capul libera lui Enescu - pe lângă (min. 50). O liberă scoasă de Croitoru i-a dat șansa lui Vașvari să-și încerce șutul de la 18 metri, acesta a optat pentru o execuție pe jos, însă n-a lovit din plin balonul, care a dat oricum mici emoții portarului (min. 59). Am zis înainte de liberă „să vezi cum dăm iar bară și luăm gol pe contră”. Aproape, căci la nici două minute oaspeții au marcat, la o fază în care nu ne-am apărat deloc convingător: Haruț a ieșit neinspirat la întâmpinare, oferindu-i spațiu lui Golofca, Melinte a încercat să strângă la el, dar centrarea fostului FCSBist l-a găsit nemarcat pe Axente la marginea careului mic și acesta n-a mai iertat (min. 61). N-am replicat virulent, fiindcă păream loviți de soartă la acest gol, căzut din mai nimic. Chiar și așa, n-a lipsit mult ca șutul lui Munteanu să intre-n poartă, care a tras așa cum trebuia să tragă la șansa din prima repriză, însă portarul a respins (min. 66). Și mai mare a fost șansa lui Roman, care a profitat de o eroare a fundașilor adverși și s-a trezit singur cu Cobrea, dar din nou, din nou, din nou...degeaba. Deși am mai avut câteva inițiative până spre final, faze fixe sau mingi aruncate prin careu, nu ne-am mai putut crea șanse, izul de neputință fiind unul puternic.

Ne rămâne să răbdăm în continuare, oricum nu putem face altceva. Redau cuvintele lui Grozavu, fiindcă sintetizează bine problemele noastre:

„E foarte greu, sunt neputincios. Nu ştiu cum să antrenez primele 10 secunde, astfel încât să nu luăm gol. Era să primim gol în secunda 7. Ne lipseşte sufletul, nu punem probleme adversarului. Degeaba ajungem în faţa porţii, dacă nu marcăm goluri. Problemele sunt la noi în vestiar.

Sunt jucători care ar trebui să aibă orgoliu, dar din păcate ăştia suntem. Lupta pentru retrogradare se dă până în ultima etapă, dar, la cum arătăm, e greu. Nu reuşim să facem nimic, nu avem suflet. Nu se vede o echipă care îşi doreşte cu adevărat, care moare pe teren pentru rezultat”.

Are și Grozavu vina lui, cu trei schimbări neinspirate, dar cum era aia cu „treaba antrenorului este să te aducă în fața porții”?

Poli: Straton - Haruț, Melinte, Cânu, Oliva - Enescu, Vașvari - Munteanu, Zaluschi, Ciucur - Drăghici

Schimbări:

Roman pentru Drăghici (min. 46)
Croitoru pentru Zaluschi (min. 46)
Bîrnoi pentru Enescu (min. 73)

Gaz Metan - Poli 1:1 (0:0)

De departe cel mai bun meci făcut de Poli în ultimele luni de zile, în special grație unei reprize secunde în care alb-violeții au arătat multă ambiție, chiar și în lipsa calității. Un penalty clar refuzat de centralul Găman și o eroare incredibilă a lui Artean erau să ne coste toate punctele pe final, dar echipa a arătat din nou forța de a reveni, reușind să egaleze prin Ciucur. Este un punct bun pentru noi, mai important fiind faptul că meciul, în ansamblul lui, trebuie să ne ofere încredere pentru partidele următoare.

N-ai fi zis că o să fie mare lucru de văzut, la cum s-a desfășurat prima repriză. Încrâncenarea a fost palpabilă de la începutul meciului, ambele echipe fiind preocupate să nu primească gol. Cele mai mari șanse, câte una de fiecare parte, au fost curmate de adversari la peste treizeci de metri de poartă - Munteanu, ajuns din urmă când părea că scăpase singur spre poartă (min. 18) și Cristea de la Mediaș întâmpinat de Straton. În rest, alb-violeții au avut dificultate în a construi în jumătatea adversă, mingile lungi aducând puține roade, în vreme ce gazdele au presat mai bine în flancul drept, ocupat de prietenul Crețu, dar mai mult de o lovitură de cap peste nu au putut să contureze (min. 41). În altă ordine de idei, cum a scăpat Târcoveanu de galben după două intrări dure la Croitoru, greu de zis.

La reluarea jocului, ambele echipe au demarat. Prima mare șanse i-a aparținut lui Munteanu, care singur cu portarul, ușor incomodat de un adversar, nu a reușit să-și cadreze șutul (min. 47), iar tot Munteanu a avut culoar bun de la 25 de metri, dar a tras peste (min. 49). O minge făcută cadou oaspeților la mijlocul terenului de același Munteanu i-a permis lui Rondon să ajungă singur cu Straton, șutul său din unghi fiind parat de portarul nostru (min. 53). Jocul a rămas unul cu ritm, alb-violeții oferind parcă prea multe șanse din nimic gazdelor, dar Poli a avut de suferit pe seama unei decizii jalnice a centralului Găman, care nu a acordat penalty la faultul clar asupra lui Oliva (min. 59). O nouă minge pierdută ușor la mijloc, de această dată de Melinte, a pus pe tavă o nouă șansă medieșenilor, de această dată șutul lui Cristea țintind plasa laterală (min. 73). Jocul era evident mai aerisit, inclusiv în fața careului nostru, dar nici gazdele n-au arătat o calitate deosebită în ultima treime. Ne-a mai parvenit o șansă mare, când Vașvari a bătut o liberă de la douăzeci de metri, ușor lateral stânga, iar șutul său a nimerit bara. Și apoi, în mod prea familiar, mingea lungă din apărare l-a păcălit pe Artean, care a pierdut-o în fața lui Rondon, acesta a pătruns în careu și i-a pasat în fața porții goale lui Diogo (min. 83). M-am trezit râzând amarnic. Totuși, alb-violeții n-au cedat, iar o minge lungă din apărare l-a găsit pe Roman în poziție de singur cu portarul, prima și cam singura fază chiar utilă a vârfului adus de la Craiova finalizându-se cu un voleu din prima fix pe poziția portarului (min. 86). Am crezut că asta ne-a fost, până ce Bîrnoi a țintint colțul lung cu o centrare din zona dreaptă, l-a găsit acolo pe Ciucur care a profitat de alunecarea unui adversar și a restabilit egalitatea (min. 87). Finalul a rămas deschis, ambele formații fiind la o deviere bună distanță de câte-o mare ocazie, dar exceptând șutul deviat peste al Mediașului, nu s-a mai întâmplat ceva notabil.

Grozavu a fost supărat pe jucători la final, fiiindcă au jucat fără calitate și fără inimă pe alocuri. Scuzele legate de temperatură invocate de Ciucur și Munteanu n-au căzut taman bine, dar nu știu în ce măsură criticile se justificau după desfășurarea evenimentelor - cele de calitate, poate, dar nu cele de inimă. Oricum, echipa dă semne de viață, chiar dacă perseverează în exercițiul de autosabotare defensivă. Aproape toate ocaziile gazdelor au fost puse pe tavă de erori personale, cea mai frapantă fiind a lui Artean, dar nici cele semnate de Munteanu sau Melinte nu au fost mult mai prejos. Nu se vor întâmpla minuni în apărarea noastră, însă dacă reușim să stăm pe direcție și începem să adunăm câte trei puncte, chiar avem de ce să credem că putem scăpa.

Poli: Straton - Haruț, Melinte, Cânu, Oliva - Artean, Vașvari - Munteanu, Croitoru, Ciucur - Roman

Schimbări:

Bîrnoi pentru Croitoru (min. 57)
Țigănașu pentru Oliva (min. 71)
Enescu pentru Melinte (min. 75)

Poli - Sepsi 2:2 (1:0)

De abia au început meciurile capitale şi deja m-am săturat de ele. Mereu e totul sau nimic, mai mereu iese ceva între, iar Poli se zbate să iasă din propria capcană. Cu o echipă dependentă de aşa de mulţi jucători peste 35 de ani, avem nevoie obligatoriu de schimbări inteligente şi care să ne revigoreze pe final. Nu prea avem şi asta s-a simţit astăzi. Golurile lui Ciucur şi Şeroni ne-au salvat un punct, aşa cum o deviere absurd de ghinionoasă a lui Artean i-a băgat pe oaspeţi în joc direct la începutul reprizei secunde.

Prima ocazie a aparținut echipei noastre, când centrarea lui Munteanu a ajuns le Vașvari în careu, acesta a pus pentru șut lui Ciucur în centrul careului, balonul i-a revenit din blocaj și șutul său n-a pus probleme pentru Niczuly (min. 6). Jocul a fost unul disputat încă de la debut, cu mult pressing din partea noastră, deseori fragmentat însă. A fost nevoie de o singură fază construită cap-coadă din partea unei echipe ca scorul să se modifice. Poli a reușit o acțiune de atac deosebită, un adevărat gol de echipă, cheia fiind pasa lui Munteanu, care l-a găsit inspirat pe Haruț, acesta a pus mingea în fața porții lui Roman care cumva a reușit să dea în portar din doar câțiva metri, dar balonul i-a revenit lui Ciucur care n-a mai ratat (min. 23). Deși alb-violeții au rămas destul de sus, Sepsi a reușit să-și creeze o primă șansă după o degajare hazardată a lui Straton, faza fiind finalizată cu un șut din unghi închis în plasa laterală (min. 31). O imensă ocazie a urmat, după o fază fixă prelungită, Straton reuşind să scoată lovitura de cap a lui Ursu cu un reflex providenţial (min. 32) şi nici la cornerul care a urmat n-am arătat bine, dar finalizarea ne-a iertat. Meciul a revenit pe direcţia sa anterioară până la finalul reprizei, cu Poli controlând destul de bine ostilităţile, fără a reuşi însă încă o acţiune periculoasă de atac.

La pauză făceam fel şi fel de calcule despre cum avem neapărat nevoie de un gol repede. Bineînţeles, golul a venit la poarta noastră, într-un mod incredibil: o centrare la marginea careului este deviată de Artean spre vinclul lui Straton, fără şanse pentru portar (min. 49). După aşa o fază e greu să nu te ia cu fatalismele. Poli n-a arătat ca şi cum ar ştii ce să facă, deşi am rămas insistenţi. Până la urmă tot Sepsi ar fi putut înscrie, pe o contră rapidă, doar ieşirea lui Straton şi blocajul lui Artean salvându-ne la şuturi consecutive (min. 62). Cinci minute mai târziu, tot Sepsi are o şansă cu un şut din interiorul careului, semn că veteranii noştri obosiseră. Am replicat însă grozav imediat, cu Ciucur lansat de Croitoru, extrema noastră a reuşit să întoarcă un jucător în careu şi a luat la ţintă poarta, dar un adversar s-a interpus decisiv (min. 67). Mare şansă apoi după o insistenţă prelungă la poarta adversă, când balonul a ajuns la Vaşvari şi şutul său la colţul lung a ratat poarta (min. 69). Lovitura de cap a lui Oliva e moale, la o fază care ne poate aduce mai mult (min. 77) - şi un minut mai târziu, din nou se vede oboseala noastră, lentoarea în repliere, Kuku are mult timp la dispoziţie să-şi pregătească şutul, iar de la 25 de metri îl învinge cumva pe Straton, deşi acesta se afla pe minge (min. 78). Din exact aceeaşi poziţie putea înscrie şi Fulop dacă nu ne salva bara, iar Poli arăta deja în mod distinct ca o echipă foarte mică. În lipsă de idei, Grozavu l-a introdus pe Şeroni vârf şi am început să aruncăm mingile în faţă. Părea o tactică fără speranţe, până când a funcţionat: minge trimisă din apărare de Artean, Roman a incomodat un adversar cât să devieze spre Şeroni, acesta l-a lăsat pe Oliva singur cu portarul, argentinianul a tras în Niczuly, dar balonul i-a revenit lui Şeroni care a înscris în poarta goală (min. 89)! Am sperat, poate, într-o minune la final, însă meciul s-a încheiat cât se poate de prost, cu Raţ văzând cartonaşul roşu după ce l-a călcat pe Kuku. Şi aşa s-a terminat.

Poate că într-un fel a fost cel mai bun meci al echipei de la cel cu Craiova încoace, dar pur şi simplu nu părem suficient de puternici, de concentraţi, să ducem nouăzeci de minute cu minimum de greşeli. Ambele goluri au venit pe erori personale, ocazii am avut câteva, de am chiar înscris de două ori, dar per ansamblu nu este destul. Raţ a sfârşit meciul cum mă temeam, eliminat şi implicit absent pentru două meciuri capitale, mai ales că n-a jucat rău şi s-a dovedit un bun executat de lovituri libere. Nu este destul. Presiunea nu-şi are rostul, dar ea există oricum; echipa a dat totul pe teren, drept dovadă am şi reuşit egalarea nesperată de pe final. Dacă reuşim să jucăm cu această intensitate, măcar avem o şansă.


Poli: Straton - Haruț, Artean, Cânu, Raț - Enescu, Vașvari - Munteanu, Croitoru, Ciucur - Roman

Schimbări:

Oliva pentru Ciucur (min. 71)
Şeroni pentru Croitoru (min. 85)

Juventus Bucureși - Poli 1:0 (1:0)

Cuvintele sunt de prisos. Momentan nu putem mai mult, indiferent cine se află pe teren, indiferent ce tacticăm folosim - aparent, indiferent cine ar fi pe bancă. Golul lui Elek, la singura ocazie a gazdelor, a fost suficient în fața alb-violeților incapabili să creeze pericol cu oareșce consistență.

Odată cu revenirea lui Cânu, m-am așteptat să văd echipa din nou cu patru fundași. Nu sunt chiar sigur că am jucat așa, ci mai degrabă în 3-5-2, cu Munteanu al doilea vârf. Oricum, nu ne-a ajutat în prima repriză. Gazdele au pus repede presiune în flancul nostru drept, cu Străuț depășit în două rânduri, una dintre faze fiind finalizată cu un șut slab din interiorul careului. Poli a arătat ceva vag când Munteanu a tras din unghi în plasa laterală (min. 11), dar nimic convingător. Apoi, la o fază în care Juventus ne-a descusut cu mare ușurință în flancul drept, doi foști poliști au conlucrat să înscrie: Dan Popescu a centrat, Melinte a sărit pe sub minge și Elek a înscris din interiorul careului mic (min. 14). Primul gol al lui Elek în Liga 1 din octombrie 2016. Meciul a continuat tern, cu alb-violeții lipsiți de pasiune și urgență în jumătatea adversă, doar șuturile de la distanță ale lui Artean fiind oarecum notabile - unul din acțiune, unul din liberă. Am avut parte și de un șut-centrare în forță al lui Șeroni, din unghi, respins de portar la Munteanu, care n-a reușit să redirecționeze o minge dificilă spre poartă. Repriza s-a încheiat cu trecerea de efect a lui Enescu, faultat la limita careului, de unde Roman a executat însă în ton cu prestația noastră din primele patruzeci și cinci de minute, mult peste.

Cânu a fost schimbat la pauză, semn, mă tem, că nu ne putem pune mari speranțe în aportul lui pe viitor. Chiar și așa, debutul părții secunde a vrut să ne inducă în eroare: un șut în plasa laterală și apoi o ratare destul de importantă a lui Enescu au indicat că vrem să jucăm altceva. N-a ținut mai mult de atât și cu gazdele dispuse să se apere - și capabile s-o facă - ocaziile până la final au fost puține. Am avut o singură ocazie în carne și oase, la o fază chiar frumoasă cu urcarea lui Haruț, găsit liber de Munteanu, centrarea acestuia l-a găsit pe Roman, care n-a putut decât să-l evidențieze pe portar cu devierea din interiorul careului mic (min. 72). În rest, un șut-centrare destul de razant cu poarta al lui Munteanu, o poziție bună tratată prost de Ciucur, câteva faze fixe care n-au adus nimic și o decizie discutabilă a centralului, care a decis că Oliva a fost faultat în afara careului pe finalul meciului (min. 89). Artean a trecut de puțin pe lângă minge la libera care a urmat și în ciuda câtorva libere la ultimele faze, mai mult de un șut slab pe lângă chiar înainte de fluierul final al arbitrului n-am încropit.

Și așa am devenit oficial cea mai slabă echipă din Liga 1, iar doar jucătorii o pot întoarce cumva. Nu se prea văd soluții evidente, cu Grozavu încercând tot felul de așezări pe parcursul jocului de azi, niciuna eficientă. Juventus n-a avut ocazii dincolo de golul pe care l-am făcut cadou printr-o (nouă) eroare personală, dar a arătat destul de închegat. Normal că Poli poate și trebuie să lupte în continuare, dar în acest moment chiar nu știu ce ar trebui să mai încercăm. Să găsim speranță în prestația lui Haruț, care a muncit enorm tot jocul, destul de precis în apărare la mingile pe jos, util și în atac, cu mai mult curaj decât unii coechiperi de la care ne-am aștepta la așa ceva. Dar nu zic că e o chestie de vrut, ci de teamă. Multă teamă. Să vedem ce aduce pauza de două săptămâni care urmează - chiar dacă toate pauzele dinaintea ei n-au adus nimic nou.

Poli: Straton - Străuț, Melinte, Cânu, Șeroni - Artean, Vașvari - Haruț, Enescu, Munteanu - Roman

Schimbări:

Croitoru pentru Cânu (min. 46)
Oliva pentru Șeroni (min. 58)
Ciucur pentru Străuț (min. 69)

FC Voluntari - Poli 1:0 (0:0)

Uneori - de câte ori?? - rămâi fără cuvinte. Să pierzi pentru a treia oară la rând în minutul 90+ cu Voluntari, de această dată dintr-un penalty stupid făcut de Maxi Oliva, pare prea mult. Dar așa se întâmplă și nu mai e mare lucru de comentat, fiindcă prostia se plătește de fiecare dată.

N-au existat dubii despre cine își va asuma inițiativa în acest meci, cu gazdele controlând posesia în jumătatea adversă, mai ales că 3-4-3-ul nostru s-a tranformat frecvent în 5-4-1. Chiar și așa însă, ocaziile au lipsit, cu cea mai mare venind după o fază fixă executată cu schemă, dar Straton a ieșit inspirat să blocheze șutul lui Benzar (min. 9). Jocul a fost fragmentat, cu multe faulturi în special din partea noastră. Așa au mai avut parte gazdele de o șansă, cu același Benzar trimițând din liberă puțin pe lângă (min. 26). Alb-violeții au bătut scurt cele câteva cornere avute și doar unul a fost finalizat cu o centrare, facilă pentru Mincă. Șanse de partea noastră au fost două: o minge lungă a lui Enescu care l-a găsit pe Ciucur lansat spre poartă, dar acesta a fost blocat excelent din spate de Benzar (min. 32) și un balon trimis cu capul în spate de Roman, la marginea careului, de unde Haruț a improvizat un șut, pe care Mincă l-a respins cu piciorul (min. 37). Voluntariul a mai încercat poarta de la distanță prin Marinescu, precum și prin alte câteva faze fixe, fără a da mari emoții.

Repriza secundă a debutat în forță pentru gazde, cu două ocazii mari, mari în contul lor. Benzar, pe o contră, l-a culcat pe Străuț la limita careului și ochit vinclul, dar mingea ne-a iertat cu câțiva centimetri (min. 49). Apoi am scăpat la hențul involuntar al lui Străuț, înainte ca Straton să ne salveze de două ori: întâi respingând cornerul trimis spre poartă, apoi printr-un reflex extraordinar în continuarea aceleași faze (min. 57). Poli, din păcate, nimic și nimic în plan ofensiv, legăturile dintre jucători fiind efectiv inexistente. Singurele tentative timide au fost niște șuturi spre poartă de la mare distanță, niciunul periculos pentru Mincă. Totuși, meciul mergea spre un egal mulțumitor, chiar și după ce Straton a mai intervenit o dată în fața lui Bălan, care aproape ne-a taxat pe-o minge lungă (min. 83). Și am intrat în prelungiri, ba chiar în ultimul minut, când o minge respinsă de Melinte în Maxi Oliva a sărit la Gabriel Deac, iar Oliva l-a busculat în careu, acordându-se penalty. Cernat a transformat și asta a fost.

Greu de zis dacă putem găsi multe lucruri mulțumitoare de la acest meci, mai ales că plec de la premisa că Voluntariul este una dintre cele mai slabe echipe din play-out, în ciuda numelor din lot. Ofensiv practic n-am contat, la fel ca în atâtea alte meciuri, irosind și puținele faze fixe cu pase scurte și centrări slabe. Defensiv am aglomerat bine, chiar dacă gazdele ne-au pus în pericol din cornere și lovituri libere, doar că din nou, o neșansă și o prostie ne-au văzut privați de punctul muncit la una din ultimele faze. Al doisprezecelea meci consecutiv fără victorie pentru Poli, care ar trebui să ne oblige la altceva cu Juventus. Până la urmă, greșelile se mai înțeleg, dar nu știu dacă am avut mai mult de o ocazie de poartă în cele cinci meciuri jucate în acest an.

Poli: Straton - Străuț, Artean, Melinte - Haruț, Enescu, Vașvari, Oliva - Munteanu, Roman, Ciucur

Schimbări:

Popovici pentru Ciucur (min. 68)
Drăghici pentru Roman (min. 90+1)
Șeroni pentru Munteanu (min. 90+4)

CSU Craiova - Poli 1:1 (0:0)

Am tot scris despre necesitatea de a juca cu „cuțitul între dinți”, dar eram destul de defetist în așteptarea acestui meci. Mă bucur că am văzut atitudinea pe care o tot așteptam de la echipă, care s-au mobilizat excelent, au punctat printr-un eurogol al lui Enescu și au stat în meci grație intervențiilor numeroase reușite de Straton. Mai mult de atât, a fost un meci în care am văzut o altă Poli și ca abordare a partidei, iar rezultatul ne oferă tuturor un respiro și șansa de a ne calma.

Dacă până acum Grozavu ne-a surprins mai mult cu selecțiile sale de efectiv, astăzi a mers mai departe și a așezat echipa într-un 3-4-3, devenit adeseori 5-4-1. După principiul „când n-ai fundași centrali, redefinește jocul”, antrenorul i-a aliniat pe Străuț, Artean și Melinte în linia de fund, aceștia fiind deseori susținuți de Ciucur și de Oliva. Abordarea a părut să dea roade în primele douăzeci de minute, timp în care Craiova a ținut de minge, dar n-a arătat de fel periculoasă în jumătatea noastră. Îndată ce am riscat să urcăm puțin, gazdele au profitat de spațiul dintre fundași și portar, mingile aruncate precis în spatele apărării reușind să creeze mai multe ocazii. Prima i-a aparținut lui Mitriță, care l-a depășit ușor pe Străuț și a șutat ușor din unghi, Straton fiind la post cu respingere (min. 25). Imediat a urmat o nouă ocazie, practic trasă la indigo, cu Băluță de această dată scăpat în careu, unde a fost totuși incomodat de Artean, n-a reușit să tragă tare, și Melinte a degajat din fața porții (min. 27). A urmat o șansă pe celălalt flanc, cu Dimitrov scăpat de orice fel de marcaj în interiorul careului la colțul lung, șutul său în forță fiind blocat de Straton în corner (min. 28). Părea că nu ne mai este dat să respirăm, același Straton intervenind excepțional la eroarea lui Străuț, care a preluat ideal...pentru Bancu, a cărui șut a fost cumva împins peste poartă (min. 29). Jocul s-a liniștit nițel după acest tasediu prelungit, grație și a unor fragmentări de natură temporală din partea alb-violeților. Tot craiovenii au avut ocaziile până la pauză, dar șutul de la 25 de metri al lui Mitriță a fost respins de portar (min. 36), iar încercarea lui Briceag n-a prins poarta (min. 40). Tensiunile au crescut în finalul reprizei, iar meciul putea lua altă turnură, dacă Bancu nu scăpat doar cu un galben la intrarea cu talpa asupra lui Vașvari (min. 42). În tot acest timp, Poli n-a contat în atac, singura semi-șansă fiind semnată de Velcotă, care n-a reușit să preia la centrarea involuntară venită de la Oliva.

Grozavu a mutat la pauză, prin înlocuirea lui Velcotă cu Haruț, o mutare evident defensivă. Să vezi și să nu crezi, improbabilul s-a întâmplat: Haruț a centrat din flanc, mingea a fost deviată de un fundaș și a ajuns la Enescu, care n-a stat pe gânduri de la douăzeci de metri și a trimis un șut perfect cu stângul, care a mai și ciupit obraznic bara înainte de a intra în poartă (min. 50). 1-0 Poli. Că acest avantaj nu avea șanse mari să țină a fost evidențiat degrabă: Straton a respins în față șutul lui Bic de la marginea careului (min. 52), iar apoi șansa ne-a salvat când Gustavo a tras peste cu poarta goală în față (min. 54). Am cedat, culmea, la o non-ocazie: corner Craiova, mingea e respinsă la marginea careului de unde Dimitrov trage puternic cu exteriorul și balonul poposește aproape de vinclul porții noastre (min. 57). După acest debut intens de repriză, am avut parte de un recul, ambele echipe contemplând ce avea să le ofere jumătatea de oră rămasă. Poli nu s-a ambiționat la mare lucru, cu atât mai puțin după înlocuirea lui Drăghici cu Croitoru (min. 62), dar nici Craiova n-a mai pus aceeași presiune. Ultimul sfert de oră a fost marcat de o sumedenie de faze fixe ale gazdelor, două dintre ele semnând și șanse importante: o lovitură de cap a lui Băluță, scursă pe lângă bara lui Straton (min. 75) și o bară a lui Mitriță, direct din lovitură liberă, pe un șut din lateralul careului nostru (min. 79). Culmea, alb-violeții au părut destul de stăpâni pe situație, aglomerarea defensivă dovedindu-se de succes. Am mai scăpat la pătrunderea și șutul lui Burlacu, respins cu o intervenție aproximativă a lui Straton (min. 88), dar nici măcar cele patru minute de prelungire nu ne-au dat emoțiile scontate. Bine, e un fel de a spune, că pe mine mă doare și acum capul de la tensiunea indusă, dar ăsta-s doar eu. Așa s-a făcut că fluierul de final al centralului a consemnat un punct prețios pentru Poli, nu doar fiindcă a fost nesperat, ci fiindcă a fost câștigat prin dăruire și luptă.

Experimentele lui Grozavu au dat roade la Craiova și mutările făcute pe parcursul meciului denotă că antrenorul a simțit slăbiciunile și a încercat să le panseze. Cred că a și funcționat, din moment ce marile ocazii ale gazdelor au venit din faze fixe în partea secundă. Vom avea de luptat în plan ofensiv, mai ales atunci când există pretenția să câștigăm, dar până una alta avem parte de acel mic imbold pe care îl tot căutăm de ceva vreme, un plus care să ne dea curaj pentru play-out. Și așa, ca notă de subsol, să nu uităm ce adversar am avut astăzi.

În sfârșit: bravo Poli!




Poli: Straton - Străuț, Artean, Melinte - Oliva, Vașvari, Enescu, Ciucur - Velcotă, Drăghici, Popovici

Schimbări:

Haruț pentru Velcotă (min. 46)
Croitoru pentru Drăghici (min. 62)
Șeroni pentru Popovici (min. 90)

Poli - Poli Iași 1:2 (0:2)

Câteva erori personale impardonabile ne-au pus într-o poziție greu de recuperat deja după prima jumătate de oră. Totul a plecat de la unsprezecele hiper-ofensiv pe care l-a ales Grozavu, un unsprezece care cu anumite ajustări poate să fie unsprezecele de care avem nevoie. Dar până atunci așteptăm de urgență un fundaș central, la fel cum așteptăm începutul play-out-ului, să vedem și noi niște puncte la față.

Cu Ciucur titular fundaș dreapta, Popovici în locul lui ca mijlocaș stânga, Drăghici în față și Bîrnoi la susținere, Grozavu a încercat din nou să surprindă. Probabil că a făcut-o, dar nu cred că se aștepta ca Artean să calce pe bec cum a făcut-o în minutul 10, fază de la care oaspeții au ieșit pe contră, Akaki a stat groaznic și l-a scos pe Platini din ofsaid, care rămas singur cu Straton, venit la întâmpinare, a înscris lejer. A urmat o mini-ocazie a lui Cristea, care cumva a dat cu capul peste de lângă Akaki (min. 14), în vreme ce alb-violeții păreau să domine teritorial, dar fără să creeze pericol. De fapt, exceptând un șut expediat de Bîrnoi din marginea careului și respins cu greu de portar, Poli n-a reușit să facă ceva cu posesia. Golul secund al ieșenilor a reprezentat cam tot ce e rău la nivel individual în jocul nostru: Drăghici a pierdut mingea în jumătatea adversă datorită unei preluări aproximative, ieșenii au deschis jocul în flancul nostru drept de unde lipsea Ciucur (prins urcat de eroarea lui Drăghici), Akaki l-a întâmpinat foarte larg pe Jo, fără să-l atace, și tot a fost scos din fază de un un-doi rapid, iar centrarea l-a găsit cumva liber pe Cristea în mijlocul careului (Melinte plecase de lângă el) pentru o finalizare relativ simplă (min. 26). Înlocuirea lui Akaki a condus la mutarea lui Artean în linia de fund, asta în condițiile în care căpitanul nostru avusese o repriză de coșmar până atunci. Cumva, ne-am așezat totuși mai bine defensiv și Enescu a reprezentat un mic plus pentru linia noastră de mijloc, dar cu tot cu aglomerarea noastră de jucători ofensivi, șansele refuzau să apară la poarta adversă.

În partea secundă ne-am încercat șansa cu două șuturi din marginea careului trimise de Munteanu, ambele ratând însă spațiul porții - deși poziția nu era rea. Oaspeții ar fi putut tranșa jocu la ocazia lui Cristea, după ce Ciucur a respins prost cu capul și Artean a intervenit greoi, șutul căpitanului ieșean trecând de puțin pe lângă (min. 59). Minutele treceau și posesia noastră tot nu aducea ceva nou, nici măcar intrarea lui Roman neinspirând vreo tresărire ofensivă. Totuși, fostul atacant al Craiova a reușit să pună bine capul la o centrare a lui Ciucur într-una din puținele sale învăluiri de succes, mingea negăsind nici de această dată spațiul porții (min. 78). Jocul nostru s-a luminat odată cu intrarea lui Croitoru (min. 81), astfel că după vreo două faze interesante în flancul drept, o liberă scoasă tot de optarul nostru a dus la o acțiune rapidă, cu mingea curgând de la Munteanu la Vașvari la Roman, ultimul reușind s-o păstreze la picior în interiorul careului înainte de a fi faultat (min. 87). Vașvari a transformat fără emoții și speram că vom lua cu asalt poarta adversă în minutele rămase, mai ales că șutul trimis de Croitoru trebuie să fi dat ceva emoții oaspeților (min. 89). Spre marea mea dezolare, echipa a jucat moale finalul, a plimbat mingea fără urgență, iar chiar și atunci când am ajuns în poziție de centrare, am evitat să aruncăm lobda fierbinte în careul advers. Culmea a fost o fază prelungită de atac, ajunsă la Artean care, nepresat, a dat-o înapoi la portar, de unde am degajat-o la întâmplare. De neînțeles. Oaspeții au mai avut o șansă de gol chiar înainte de final, pe care au trimis-o peste, astfel că scorul a rămas cel stabilit de Vașvari, consemnând o nouă înfrângere pepntru alb-violeți.

Vagi semne de optimism am putea aduna pe seama partidei de astăzi, la fel cum am putea să ne legăm de lucruri care evident nu merg. Multele schimbări impuse de Grozavu, totuși nefamiliar cu lotul, indică o abordare de totul la nimic, concentrată clar pe play-out. Este cu risc, normal, și personal aș fi preferat mai puține mutări în defensivă, dar chiar și așa Akaki ar fi fost titular și Artean ar fi făcut greșelile pe care le-a făcut. Cu Șeroni lichidat pe motivul lispei de atitudine, este clar că așteptăm un fundaș central, dar la fel de clar este că Grozavu își asumă multe într-un exercițiu de totul sau nimic. Până la urmă Șeroni era unul dintre jucătorii care tocmai că arăta dăruire pe teren, dar nu și disciplină.

Lipsa rezultatelor acum pune și presiune pe primul meci de play-out, dar nouă ne rămâne doar să avem răbdare. Pur și simplu nu putem face altceva - nu doar fiindcă suntem suporteri, ci și dacă n-am fi, trebuie să acordăm timp unei reconstrucții asumate de lot. În aceste condiții devine decisiv să putem plăti niște salarii când începe faza cheie a competiției. Altfel...

Poli: Straton - Ciucur, Akaki, Melinte, Oliva - Artean, Vașvari - Munteanu, Bîrnoi, Popovici - Drăghici

Schimbări:

Enescu pentru Akaki (min. 32)
Roman pentru Drăghici (min. 60)
Croitoru pentru Popovici (min. 81)

 

Amical: Poli - Ghiroda 2:1 (2:1)

Grozavu a organizat pe astăzi o partidă amicală, pentru a se familiariza cu jucătorii pe care îi cunoaște mai puțin din lotul alb-violeților. Astfel primul unsprezece a fost un amalgam, cu Ciucur testat fundaș dreapta, Munteanu revenit în flanc, Bîrnoi titular în spatele vârfului Ciaccheri - un argentinian venit de la Botoșani, care probabil va semna cu clubul în zilele următoare. Acesta s-a și trecut pe lista marcatorilor, printr-o finalizare simplă, alături de Bocșan.

Ce se vede - și nu știu dacă este ideal - e că Velcotă pare opțiunea numărul unu pentru U21, în flancul stâng, cu Ciucur eventual mutat fundaș dreapta. Mai potrivită ar fi titularizarea lui Haruț și laterale ofensive cu Munteanu și Ciucur, dar internaționalul U19 a ratat întâlnirea cu noul antrenor, fiind plecat cu naționala. Oricum, Velcotă s-a prezenttat mai bine decât Bîrnoi, care pare ieșit din formă în acest debut de retur/play-out.

Esteban Ciaccheri s-a mișcat mult în față, dar nu pare să fie un vârf de careu. Oricum, ar putea aduce un dinamism bine-venit atacului nostru. Despre Bocșan s-a scris că ar putea pleca împrumut la Ripensia, o mutare care l-ar avantaja decât să nu joace la Poli, cu Akaki prima variantă de rezervă după Cânu/Melinte. Pe de altă parte, din moment ce nu e clar care este viitorul lui Șeroni în centrul apărării, am risca să rămânem în Cochințu.

Asta și dacă sârbul Marko Grulovic, un fundaș central în probe, nu rămâne la echipă - și din ce-am văzut azi, nu prea are argumente să rămână. A reapărut și Harald Fridrich, în tur la Lugoj, în L3, el fiind încercat ca variantă pe flancul stâng - o idee chiar bună, și dacă e să nu rămână acum. Alături de ei au mai jucat doi juniori, unul generația 1999, Adrian Holovcici, și unul 2001, Marco Buga.

Se mai anunță posibile veniri în această săptămână, deci să stăm cu urechile ciulte.

Filmul partidei, un meci activ în prima lui parte, mai de gherilă în a doua, în special odată cu îngreunarea condițiilor de joc din cauza ploii.

Poli: Smaranda - Ciucur, Akaki, Bocsan, Seroni - Enescu, Zaluschi - Velcotă, Birnoi, Munteanu - Ciaccheri

Min. 13: ocazie mare pentru Munteanu după un slalom al lui Bîrnoi, dar șutul merge pe lângă

Min. 15: 0-1, după o fază lucrată in flancul nostru drept. Marcatorul este Alexandru Dincă, jucător împrumutat de Poli la Ghiroda.

Min. 19: Ciaccheri nimerește bara la centrarea lui Munteanu

Min. 24: 1-1 Zaluschi trage din marginea careului, portarul respinge în față si Ciaccheri marchează

Min. 33: Portarul il blochează pe Enescu.

Min. 45: 2-1 Enescu centreaza dupa un corner, lovitura de cap a lui Bocsan e parată, dar mingea ii revine si inscrie.

Min. 53: Ghiroda are șansa egalării, dar un jucător trimite peste din careul mic, după un corner.

Schimbări:

Kayondo pentru Munteanu (min. 46)
Fridrich pentru Șeroni (min. 46)
Grulovic pentru Bocșan (min. 46)
Oprea pentru Enescu (min. 62)
Cochințu pentru Akaki (min. 71)
Holovcici pentru Ciucur (min. 71)
Buga pentru Velcotă (min. 76)