27 august 2014

Analiză lot 2014/2015

Precum era de așteptat, astăzi au fost definitivate ultimele transferuri înainte de începului sezonului. Aproape toți cei veniți erau confirmați măcar de la amicalul de sâmbătă și lor li se adaugă un portar cu experiență în liga secundă. Astfel, rotunjim un lot destul de rotund, destul de egalizat valoric, pentru sezonul misterios ce ne așteaptă.

Transferurile în cauză îi includ pe George Neagu (generația '85), fundaș stânga, Ovidiu Popescu ('94), mijlocaș central, Pedro Henrique ('91), atacant, și Mădălin Smaranda ('84), portar. Astfel, lotul nostru ar trebui să arate cam așa, grupat pe poziții generice:

Portari: Pap*, Haidău, Smaranda
Fundași dreapta: Belu*, Motreanu*
Fundași centrali: Scutaru, Cânu, Todorov*, Bocșan*
Fundași stânga: Bălace, Morariju, Neagu, Dragu
Mijlocași dreapta: Bărbuț*, Kneeshaw*, Popovici
Mijlocași centrali: O. Petre, Keita, Boldea, Poparadu, Popescu*, Trandu, Lazăr, Dragomir *
Mijlocași stânga: Eduardo*, Nanu, Balaure*
Atacanți: Szekely, Stavric, Henrique

* născuți dupa 01/01/1993, conformi cu regula de doi jucători sub 21 de ani pe teren

Adică, la sumă, iese un lot de 29 de jucători, stufos la mijloc, puțin expus în apărare.

La o adică, Motreanu nu este chiar la un nivel cu Belu în acest moment, in special fizic și ca experiență de joc, iar Scutaru și Cânu au o predilecție pentru avertismente și accidentări. Rămân Todorov și Bocșan, ambii reveniți de curând după accidentări, deci într-un set nefericit de circumstanțe, s-ar putea să avem probleme.

În schimb, probabil am putea reduce cu unu numărul fundașilor stânga, acuma cu venirea lui Neagu, și probabil ne-am descurca bine și cu un mijlocaș central în minus. Mai mult chiar, nu știu dacă Haidău era necesar în condițiile aducerii lui Smaranda, rolul celui de-al treilea portar putând fi luat de unul din juniorii clubului, precum Rusu - dar cronologia evenimentelor probabil a condus la această situație.

Restul pozițiilor, considerând și flexibilitatea anumitor jucători, sunt bine echilibrate numeric. Testul decisiv îl va da atacul, suspectat că nu are capacitatea de a marca pe atât de des precum ne-am dori, însă cred că mai important este să avem o echipă care poata marca și cu a doua linie. Din acest punct de vedere, nu stăm rău, cu Bărbuț, Kneeshaw, Popovici (toți capabili să joace pe ambele flancuri) respectiv Nanu și Eduardo în special, capabili să ajungă în poziții de gol și să înscrie.

Uitându-ne la ansamblu și trecând peste suprapopularea anumitor poziții, dispunem de o echipă care balansează talia cu viteza, experiența cu tinerețea, care în teorie are oameni de gol pentru fazele fixe, precum și pentru atacuri rapide. Diferența o vor face execuția tehnică și înțelepciunea antrenorului. Și acesta din urmă are, vorba vine, ceva de dovedit.

În esență, vreau să spun un lucru: am încredere în Poli.  

26 august 2014

Mersul greu al birocrației

Citeam astăzi despre pierderea lui Lassana Camara, în favoarea unui club de prima ligă din Portugalia. La baza acestui transfer eșuat stă lentoarea birocratică inerentă a unui club condus din resurse publice, cu ratificări și întâlniri de consiliu necesare la mai fiecare pas, cu prisosință atunci când e vorba de bani. Evident, nu cei care se scurg deja printre îmbinăturile politice deloc etanșe care compun conducerea Politehnicii, ci cei care pot face o diferență în rezultatele sportive.

Cred că am pierdut un jucător de enormă calitate fotbalistică, care la vârsta de 22 de ani avea încă tot viitorul în față. Și cu el, n-am pierdut doar plusul de pe terenul de joc, deschiderile sale precise către coechipieri, ci și orice ban venit pe urma confirmării talentului său. Oportunitatea de a avea în curte un jucător cu o asemenea carte de vizită, care să nu fi avut ocazia să arate ceea ce poate la cluburile anterioare, e rară.

Rămâne de văzut dacă numele lui Sana se va alătura altor nume de aproape-poliști care n-au sfârșit prin a confirma la Timișoara. Lecția principală este însă alta, anume că nu poți să ai flexibilitatea unui elefant și să-ți dorești să surprinzi o gazelă. Suntem deja în anul de grație 2014, cu doi ani rămași din mandatul de primar al principalului motor financiar din spatele proiectului ACS Poli, și cred că planează destule semne de întrebare asupra continuității pe care acesta o poate garanta în cazul lipsei continuității sale politice. Acesta este lucrul pe care nu-l înțeleg, cum poate un polist să dea dovadă de atâta miopie încât să nu recunoască gradul de expunere al Politehnicii atâta timp cât ea depinde de voință politică și bani publici.

Am fost în Liga 1 și n-am adus pe mai nimeni lângă echipă. Poate vom mai avea ocazia anul viitor, dacă toate lucrurile merg conform planului, în care caz acest club își va juca probabil ultima șansă de a se consolida și a-și asigura un viitor. Nu ar fi înțelept să ignorăm acest aspect.

23 august 2014

Amical: ACS Poli - Metalul Reșița 5:2 (4:1, 1:0)

Ultimul amical înainte de noul sezon a fost și unul atipic, desfășurat pe parcursul a 120 de minute (45+45+30). În ciuda scorului convingător, soarta jocului s-a stabilit în doar cinci minute, între 72 și 77, când Poli a înscris de trei ori, profitând de faptul că Alexa trimisese în teren a doua garnitura, care avea astfel un avantaj fizic asupra adversarilor de astăzi. Pe final au intrat și jucători pe care i-am văzut mai rar sau deloc, precum Pedro Henrique, Dragu, Balaure sau trialistul Terzic, însă niciunul dintre ei nu a avut oportunitatea de a se remarca.

Admit că am ratat prima repriză, deci n-am fost martor la reușita lui Cânu, din minutul 15, când a trimis cu capul în poartă cornerul executat de Carlos Eduardo. Doar de la distanță am zărit golul egalizator, un șut de la 25 metri, la care Pap nu a mai putut interveni. Apoi însă am remarcat un-doiul dintre Stavric și Kneeshaw, care l-a trimis pe cel din urmă singur spre poartă, el fiind prins din spate de un advers și deposedat, fie prin fault, fie nu, în funcție de unghiul din care ai urmărit acțiunea. Cert e că nu s-a dictat nimic și am mai ratat o șansă prin Szekely, imediat după schimbul de gardă de prin minutul 60, când vârful nostru a tras pe lângă la colțul lung o minge care putea fi convertită în gol. Precum scriam, desprinderea a avut loc rapid și decisiv, prima reușită, cea din minutul 72, venind în urma unei centrări a lui Nanu, Vaștag trimițând în proprie poartă cu Bărbuț în cârcă. Apoi același Bărbuț s-a luptat ca un leu cu trei fundași adverși pe zonă centrală, a trecut de ei, singur cu portarul a fost blocat de acesta, însă mingea a sărit la Szekely care n-a greșit. Al patrulea gol al Politehnicii și l-a trecut în cont Boldea, în urma unei faze construite pe stânga pe fondul pasei excelente venite anterior de la Trandu, și finalizarea aproximativă cu pământul a făcut ca mingea să sară peste portar și să sfârșească în poartă. În ultimul act al partidei, Popovici a marcat întâi pe o contră clasică, șut la colțul lung, iar oaspeții au înscris cu câteva minute înainte de final după ce apărarea Politehnicii a cam dormit, Haidău fiind lăsat fără prea mari șanse.

Așadar, golurile s-au arătat pe final de pregătiri, însă sunt convins că primul meci oficial va reprezenta un total alt tip de obstacol pentru fotbaliștii antrenați de Alexa. Mi-e greu să spun dacă Eduardo ar trebui să fie titular în detrimentul lui Nanu, deși așa va fi în prima fază, sau dacă Bărbuț ar trebui să fie rezerva lui Kneeshaw. Probabil că toți acești jucători își vor primi șansele pe parcursul acestui sezon, poate va veni și momentul unor juniori precum Dragomir, Motreanu sau, debutantul de azi, Mărginean. Cert e că la 28 de jucători, câți au evoluat astăzi, lotul este cam stufos. Nu știu dacă Neagu sau Terzic vor fi reținuți, sârbul cel puțin nu a arătat mare lucru, însă ar trebui ținut minte că Sana, O. Petre și Bocșan sunt alte trei nume care n-au fost prezente astăzi pe foaia de joc și care ar avea un loc în primii 18.

Poate că se vor mai lua niște decizii cu privire la lotul numeros în săptămâna care urmează. Până atunci, avem un prim unsprezece destul de bine definit pentru meciul de la Mioveni, mai ales până la revenirea accidentaților deja menționați. Va fi un sezon interesant.

Poli: Pap - Belu, Scutaru, Cânu, Neagu - Lazăr, Popescu - Kneeshaw, Poparadu, Carlos Eduardo - Stavric

Au mai intrat: Haidău, Motreanu, Todorov, Mărginean, Morariju, Bărbuț, Boldea, Trandu, Nanu, Balaure, Bălace, Szekely, Keita, Popovici, Pedro Henrique, Dragu și Terzic

Auto - ASU Poli 1:7 (1:1)

Pe o vreme frumoasă, am avut parte de un meci plăcut, care până la urmă a avut și multe goluri. Poli s-a impus lejer, în ciuda momentului în care s-au văzut egalați înainte de pauză și jucătorii au intrat cam dezamăgiți la cabine. Jocul a fost unul bun, dezinvolt, opus celui pe care l-am văzut la Ghiroda, cu mijlocașii laterali foarte activi într-un interesant 4-3-3, și cu mai mulți jucători din spate urcați în atac. Sigur, au și avut în față o apărare ce a fost aeriană în trei perioade ale meciului, dar de data aceasta alb-violeții și-au respectat postura de favoriți.

Astfel, prima repriză a început tare, cu multe ocazii pentru Poli: o lovitură de cap scoasă de sub transversală chiar în minutul 2, mai multe șuturi de la distanță, dar și câteva faze în careu, salvate de portarul advers. Pe la mijlocul reprizei, când Codrea a decis să schimbe mijlocașii laterali Ghinescu și Ilie între ei, dominarea avea să devină una sterilă și ocaziile periculoase n-au mai apărut. Și apărarea celor de la Auto s-a organizat mai bine, presându-i pe violeți să recurgă doar la șuturi de la distanță și centrări respinse. Dar în urma unei astfel de faze, în minutul 40 mingea sare la Ghinescu care șutează fără preluare și deschide scorul, permițând echipei să răsufle ușor. Prea puțin însă, căci doar 3 minute mai târziu, la singura lor ocazie, cei de la Auto egalează când o centrare îl găsește singur-singurel pe atacantul acestora, care marchează cu capul.

La pauză, Codrea întărește atacul trimițându-l pe Iorgovan în teren. Avea să fie o schimbare extrem de inspirată, căci polistul avea să înscrie o triplă, primul gol venind chiar în primul minut după reluare. Apoi, scorul se face repede 4-1. Mai întâi Ilie înscrie un gol foarte frumos în minutul 56, când după o preluare reușită, șutează din vole, iar mingea se duce fix între transversală și brațele ridicate ale portarului. Tot Ilie îl servește pe Iorgovan pentru al doilea său gol, doar două minute mai târziu. Cu soarta decisă, meciul intră într-o puternică acalmie, până în ultimele 3 minute, când, după cum spuneam, apărarea adversă avea să clacheze din nou, și să primească încă 3 goluri, unul după altul, din faze simple: Popoviciu, Iorgovan din nou și Gălan cu capul închide tabela.

Nu sunt prea multe de spus. Iorgovan e omul meciului, mai ales că intrarea sa a schimbat oarecum jocul, dar eu cred că oricum Poli s-ar fi impus lejer. Ghinescu a arătat că este un transfer foarte bun și util, iar Popoviciu rămâne același jucător tehnic, cu toate că îl cam trag în jos câteva kilograme.

Poli: Burtic – Feraru, Gălan, Obrejan, Taub – Popoviciu, Naidin, D. Codrea – Ghinescu, Ionaș, Ilie.

Au mai intrat: Iorgovan, Făgețan, Maranescu și Rebenciuc.

Schimbări:

Iorgovan pentru D. Codrea (min 46)
Făgețan pentru Ilie (min 61)
Maranescu pentru Taub(min 66)
Rebenciuc pentru Naidin (min 69)

21 august 2014

Știri

Cu toate că Alexa spunea că socotelile s-au cam încheiat până la începutul campionatului, iată că încă mai avem destule noutăți. Prima e un răspuns la întrebarea din cronica amicalului de ieri, cu privire la postul de portar. Clubul a reziliat astăzi contractul cu Nuno Claro, astfel că Pap va fi mai mult ca sigur titularul pentru sezonul acesta. E o decizie riscantă având în vedere că rămânem fără un portar experimentat, dar până la urmă era de așteptat din mai multe motive. Unul ar fi cel financiar, apoi faptul că portughezul este totuși la o vârstă destul de înaintată și a gafat de destule ori sezonul trecut. Pap are și atuul că va conta pentru regula de a avea 3 juniori în echipă.

În al doilea rând, se confirmă cooptarea lui Ovidiu Popescu, pe care Alexa și l-a dorit foarte mult, încă de la începutul perioadei de pregătire. Concretizarea transferului a avut loc de-abia acum, forțată și de accidentarea lui Petre, care probabil va lipsi primele câteva etape.

Și pentru că m-am lamentat de lipsa atacanților din lot, aflăm că în meciul de sâmbătă cu Metalul Reșița va fi testat pe acest post sârbul Slobodan Terzic, în vârstă de 28 de ani, dar cu un CV deloc impresionant, venind de la o echipă din liga a treia sârbă.

În fine, Pedro Henrique și-a revenit după accidentare, iar Alexa ne asigură că ne va fi de foarte mare ajutor dacă va fi apt de joc. Vlad Dragomir a contribuit cu două assist-uri și un gol la naționala U16 și pare tot mai mult că va debuta oficial la echipa mare la o vârstă foarte fragedă, pe când Motreanu ar putea fi o soluție de urgență în caz că rămânem descoperiți pe postul de fundaș dreapta ocupat de Belu.

Au mai rămas 9 zile.

20 august 2014

Amical: ACS Poli - FC Caransebeș 1:0 (1:0)

Am avut parte de o prestație mai bună ca în partida de acum două săptămâni în fața aceluiași adversar. Poli a evoluat solid pe parcursul celor 90 de minute și chiar de nu a avut multe ocazii, s-a impus clar, prin golul lui Stavric din finalul primei reprize.

Principalele atuuri au fost constanța și implicarea în joc a tuturor jucătorilor, precum și apărarea solidă, dar din păcate au lipsit fazele prelungite de construcție, precum și inspirația la finalizare. S-a mizat destul de mult pe pasele lungi, iar ocaziile mai importante au venit mai degrabă pe contraatac. Eduardo, ce a jucat mijlocaș stânga, n-a prea impresionat, părând adesea în afara jocului, dar a reușit să îl lanseze cu o pasă foarte inspirată pe Stavric la faza golului. Kneeshaw a jucat o repriză pe dreapta și una pe stânga, cu o evoluție mai bună în prima. E rapid și incisiv, pătrunzând în mai multe rânduri pe flanc și oferind mingi periculoase în fața porții. Din păcate, plasamentul coechipierilor cam lasă de dorit, de multe ori nefiind nimeni la colțul scurt unde șansele de a lovi mingea sunt mai mari. Doar Eduardo a fost la capătul unei astfel de mingi, dar a trimis cu nonșalanță peste poartă.

La mijloc, Lazăr confirmă faptul că e un jucător bun, care va fi cu siguranță între titulari, iar Poparadu arată că este în creștere de când îl are pe Alexa ca antrenor. Cum spuneam, Cânu și Scutaru (care inițial nu s-a știut dacă este apt, dar până la urmă a jucat tot meciul) au fost de fier, astfel că Pap n-a prea avut ce apăra, decât de-abia în repriza a doua, când a făcut-o cu succes. De remarcat faptul că tânărul portar nu a fost schimbat deloc. Să-și fi câștigat locul de titular? Belu a fost cam aerian și Boldea n-a prea arătat mare lucru. Cei intrați după pauză n-au prea impresionat. Popovici a avut două faze foarte bune, dar în rest a fost cam iritant, în nota-i caracteristică. Trandu a avut câteva recuperări, dar e greu de crezut că ar putea lua fața celorlalți mijlocași din lot.

Singurul jucător care s-a remarcat pozitiv în repriza a doua a fost nou-venitul Ovidiu Popescu. Mijlocașul central, în vârstă de 20 de ani a fost coleg cu Pap la FC Marcel Băban, iar în sezoncul trecut a evoluat în 25 de meciuri oficiale pentru UTA, marcând 6 goluri. A jucat sus, a avut câteva recuperări și atingeri de minge bune. Totuși, mă miră un pic acest transfer, dacă ar fi să se oficializeze, în condițiile în care la capitolul mijlocași nu stăm tocmai rău, pe când Todorov este improvizat când ca fundaș stânga, când dreapta, iar Belu joacă 90 de minute pentru că nu are cu cine să fie schimbat. Și cum spuneam la început, nu-mi prea place cum stăm la finalizare, eterna noastră problemă care încă nu pare rezolvată. Stavric pare mai bun ca Szekely, are un fler de atacant mai bine dezvoltat, dar parcă nu m-a convins că e omul care să înscrie de fiecare dată când e nevoie, mai ales dacă nu vom avea decât câteva ocazii pe meci. Și în afară de el, nu prea avem marcatori. Sper să mă înșel și până la urmă, acum doi ani tot fără atacant am promovat.

Poli: Pap - Belu, Scutaru, Cânu, Bălace - Kneeshaw, Lazăr, Poparadu, Boldea, Eduardo - Stavric

Au mai intrat: Todorov, Bărbuț, Dragu, Popovici, Trandu, O. Popescu, Keita, Nanu

18 august 2014

Programul ligii secunde 2014/2015

Într-un final, avem şi noi nişte informaţii despre adversarii din liga secundă. În primul rând, regulile de desfăşurare ale competiţiei au fost postate recent pe site-ul clubului şi arată după cum urmează:

• Faza I: Sistem campionat fiecare cu fiecare, tur – retur.

• Faza a II-a: Sistem playoff (primele 6 echipe din clasament joacă între ele tur – retur, 10 meciuri) și playout (echipele clasate pe locurile 7 – 12 joacă între ele tur – retur 10 meciuri). Echipele întră în playoff și playout cu toate punctele acumulate în faza I.

Promovează în Liga I echipele clasate pe locurile 1 în playoff din fiecare serie (în total 2 echipe).

În al doilea rând, programul pentru Poli este următorul: 

Etapa I - 30.08.2014
CS Mioveni - ACS Poli Timişoara
Etapa a II-a - 06.09.2014
ACS Poli Timişoara - Unirea Tărlungeni
Etapa a III-a - 13.09.2014
CSM Râmnicu Vâlcea - ACS Poli Timişoara
Etapa a IV-a - 20.09.2014
ACS Poli Timişoara - FC Caransebeş
Etapa a V-a - 27.09.2014
Metalul Reşiţa - ACS Poli Timişoara
Etapa a VI-a - 04.10.2014
ACS Poli Timişoara stă
Etapa a VII-a - 11.10.2014
ACS Poli Timişoara - FC Bihor Oradea
Etapa a VIII-a - 15.10.2014
Fortuna Poiana Câmpina - ACS Poli Timişoara
Etapa a IX-a - 18.10.2014
ACS Poli Timişoara - Olimpia Satu Mare
Etapa a X-a - 25.10.2014
Şoimii Pâncota - ACS Poli Timişoara
Etapa a XI-a - 01.11.2014
ACS Poli Timişoara - FC Olt Slatina
Etapa a XII-a - 08.11.2014
ACS Poli Timişoara - CS Mioveni
Etapa a XIII-a - 15.11.2014
Unirea Tărlungeni - ACS Poli Timişoara
Etapa a XIV-a - 22.11.2014
ACS Poli Timişoara - CSM Râmnicu Vâlcea
Etapa a XV-a - 29.11.2014
FC Caransebeş - ACS Poli Timişoara
Etapa a XVI-a - 06.12.2014
ACS Poli Timişoara - Metalul Reşiţa
Etapa a XVII-a - 28.02.2015
ACS Poli Timişoara stă
Etapa a XVIII-a - 07.03.2015
FC Bihor Oradea - ACS Poli Timişoara
Etapa a XIX-a - 14.03.2015
ACS Poli Timişoara - Fortuna Poiana Câmpina
Etapa a XX-a - 18.03.2015
Olimpia Satu Mare - ACS Poli Timişoara
Etapa a XXI-a - 21.03.2015
ACS Poli Timişoara - Şoimii Pâncota
Etapa a XXII-a - 28.03.2015
FC Olt Slatina - ACS Poli Timişoara

17 august 2014

ASU Poli - Ripensia 2:1 (1:1)

Din păcate nu am putut vedea pe viu această partidă importantă. Poli a reușit să obțină in extremis victoria, marcând pe final, deși se afla în inferioritate numerică, spre marea bucurie a celor ce au fost obligați să îi susțină din afara stadionului.

Astfel, alb-violeții obțin maximum de puncte din acest debut foarte greu, făcând un mic pas în fața contracandidatelor. Drumul, însă, e unul foarte lung și e abia la început.

9 august 2014

Ghiroda - ASU Poli 0:2 (0:1)

Sezonul 2014-2015 se anunță unul interesant pentru liga a IV-a timișeană, prin faptul că marile favorite sunt cele două proiecte ambițioase de revigorare a fotbalului timișorean, Ripensia și Politehnica, dar doar una poate ieși învingătoare. Și cei de la Ghiroda ar vrea să arate că mai pot câștiga o dată campionatul, dar nu cred că vor conta, mai ales având în vedere rezultatul meciului de astăzi care le-a adus față în față chiar pe primele două clasate ale sezonului trecut.

Partida a debutat cu o jumătate de oră anostă pentru că nici una din echipe nu și-a asumat vreun risc. Poli a jucat foarte pragmatic: o echipă ruptă la mijloc, cu un singur vârf, ce a recurs mai mult la centrări, majoritatea plouate și la câteva șuturi de la distanță, care fie n-au cadrat poarta, fie au fost prea slabe. Deși au dominat, Poli nu și-a creat multe ocazii în prima repriză. Consemnăm doar o semi-ocazie la capul puțin peste a lui Iorgovan și un sfert de ocazie la șutul lui Vucea, care a fost direct pe portar, dar acesta nu a reușit să prindă din prima. Chiar de la fel de puține, șansele Ghirodei au fost mai mari, precum cea din minutul 30, când au ratat din poziție de singur cu portarul. Culmea, nu dominarea alb-violeților a dus la deschiderea scorului, ci un contraatac, inițiat de Burtic chiar la această fază. Apărarea gazdelor este nepregătită și mingea ajunge la Iorgovan care plasează mingea în poartă cu un șut din interiorul careului.

Repriza a doua a fost mult mai animată, Ghiroda fiind nevoită să iasă la rampă. În mod ciudat, apărarea polistă, care a jucat bine până atunci, cel puțin colectiv, a comis tot mai multe greșeli, oferindu-le adversarilor multe oportunități de a egala. Gălan este depășit destul de ușor într-o fază, dar mai grav este momentul când în urma unui atac prelungit, în careu rămân 3 adversari complet liberi în careu. Norocul a fost că ghirozenii au ratat cu nonșalanță toate aceste ocazii.

Și Poli a replicat pe contraatac, dar jucătorii nu au fost destul de limpezi la finalizare, cum a fost cazul lui Vucea, care în urma unei faze frumoase a scăpat pe dreapta, dar a șutat pe lângă, deși a avut posibilitatea unei pase în stânga. Golul doi a venit în cele din urmă în minutul 78, când Ghinescu interceptează o pasă slabă în jumătatea gazdelor și obține un penalty fiind faultat în careu de către portar. Ionaș transformă cu exactitate și pune punct meciului. Dincolo de o revanșă pentru campionatul precedent, Poli obține 3 puncte foarte importante în lunga luptă ce urmează.

Chiar de nu mi-a plăcut jocul prestat, pragmatismul până la urmă a dat roade, dar cred totuși că dacă ești echipa mai puternică trebuie să și construiești, nu să joci pe contraatac. La urma urmei, dacă norocul era puțin altfel, atunci și rezultatul ar fi fost altul. Pe termen lung, cred că e o abordare falimentară.

Individual mi-a plăcut de Ghinescu, care a încercat de câteva ori să rupă monotonia jocului. Din păcate, s-a accidentat la faza penalty-ului. Vucea a fost foarte activ și muncitor, dar păcat de șansa ratată. Naidin a coordonat bine jocul în jumătatea proprie, dar tot nu-mi explic prestația lamentabilă a apărării în repriza secundă. Cam atât.

Poli: Burtic – Damian, Gălan, Gavriluță, Taub – Ghinescu, Ilie, Naidin, Rebenciuc, Vucea – Iorgovan

Schimbări:

Popoviciu pentru Ilie (min 67)
Ionaș pentru Iorgovan (min 73)
Făgețan pentru Ghinescu (min 78)
Filimon pentru Vucea (min 84)

8 august 2014

Amical: FC Caransebeş - ACS Poli 0:0

Drumurile şi o maşină m-au dus până la Caransebeş, unde am avut ocazia să trăiesc la locul faptei desfăşurarea partidei dintre Poli şi echipa locală. N-a fost o repetiţie convingătoare, ba chiar mi-a trezit amintiri triste de la alt amical disputat în compania unor cărăşeni acuma un an de zile, căci n-a lipsit mult ca albii să piardă această partidă. Dar am văzut şi nişte jucători interesanţi, în Sana şi Lazăr, primul arătând un potenţial deosebit pentru faza ofensivă, mereu suferindă în colectivul nostru.

Poli a avut vreo patru şanse de a marca şi a mai irosit vreo trei faze cu potenţial prin centrări de slabă calitate. Ocaziile au venit prin Boldea, care a şutat pe lângă de la marginea careului, o minge deviată de la Kneeshaw; prin Belu, care a trimis din interiorul careului în portar la o fază fixă; prin Popovici, care a fost lansat singur cu portarul de Trandu (parcă), însă nu a putut să-şi plaseze suficient bolta şi mingea a fost parată; şi în final de meci, prin Nanu, care a şutat din interiorului careului, lateral stângă, dar peste.

Gazdele au fost adesea periculoase. Au început mai bine jocul, au pus presiune vreun sfert de oră, înainte ca Poli să preia iniţiativa. Pap a avut câteva ieşiri neconvingătoare, una mai gravă în repriza secundă, însă s-a evidenţiat şi printr-o pereche de parade importante, cea secundă chiar la penultima fază a meciului. În general însă, apărarea nu a fost prea solidă, ba chiar a părut puţin ruginită. Flancurile au reprezentat punctele slabe, cu Todorov improvizat în flancul stâng şi depăşit relativ uşor prin viteză de adversari, impreciziile acestora salvându-ne în mai multe rânduri. Nici Bălace nu a strălucit după pauză, astfel că aş spune că planează nişte semne de întrebare în acea parte a defensivei.



Ziceam că Lazăr şi Sana mi-au lăsat o impresie bună. Primul, deşi a avut şi scăpări, a dovedit o tehnică solidă şi o viziune încurajatoare a jocului. Sana, deşi puţin lent, a fost cam singurul jucător care a putut scoate un adversar din joc astăzi, şi a trimis mai multe pase lungi sau deschideri de înaltă calitate şi precizie.
N-a fost o zi uşoară pentru nicicare din jucătorii sub douăzeci de ani care au evoluat la noi, Pap absolvind cel mai bine testul. El este urmat de Kneeshaw, energic şi cu o bună dispoziţie la efort, însă momentan lipsit de deciziile optime când este cu mingea în preajma careului advers. Precum scriam, nu ştiu dacă Todorov e soluţia pentru flancul stâng, în vreme ce Dragomir şi Motreanu, introduşi în actul secund, nu au părut să se poată impune în faţa adversarilor mult mai puternici fizic, cu atât mai mult cu cât terenul de joc a fost unul dificil.

În rest, prefer să nu fac nominalizări în vreun sens sau altul. Faptul că atacul suferă nici nu ţine neapărat de lipsa unui jucător consacrat acolo (făcând abstracţie de Szekely), cât de construcţia neconvingătoare. Mai sunt trei săptămâni până la debutul ligii secunde şi sper ca odată cu terminarea fazei de acumulare, lucrurile să arate mai disciplinat.

Poli: Pap – Belu, Scutaru, Canu, Todorov - Lazăr, Petre - Kneeshaw, Boldea, Carlos - Szekely

Au mai intrat: Bălace, Popovici, Dragomir, Sana Camara, Bărbuț, Motreanu, Trandu și Nanu.



20 iulie 2014

Cupa Fabric: ACS Poli - Ripensia 5:2 (4:1)

Poli a trecut într-o manieră categorică de concitadina Ripensia, în condinţiile în care adversarii noştri au evoluat în multe jocuri de pregătire în ultimele zile şi acest lucru s-a resimţit pe parcursul partidei. Dar ce am văzut n-a arătat rău, cu o echipă determinată, jucători noi interesanţi şi cel puţin un junior care promite mult.

Dominarea polistă a ţinut aproape nouăzeci de minute, cu gazdele periculoase pe câteva contre. Tocmai în această manieră s-a deschis scorul, în urma unui randament defensiv dezamăgitor atât în flancuri, cât şi pe centru, o minge centrată moală fiind trimisă în poartă de ripensistul Radu. Ofensiva noastră n-a fost tocmai feroce, cu Keita, Dragomir şi Nanu ceva mai activi, astfel că a durat un sfert de oră până la egalare. Atunci, mingea a ajuns la tânărul Dragomir care a şutat de la 25 de metri, de pe loc, învingându-l pe portarul advers. Tot Dragomir a jucat un rol important la golul doi când i-a pasat lui Popovici în centru, a cărui şut deviat a intrat în poartă. Repede de tot s-a făcut patru, întâi prin golul lui Szekely, care a scăpat singur cu portarul şi l-a driblat fără mare stres, iar apoi prin şutul puternic al lui Nanu, din partea stângă a careului.

În repriza a doua, Alexa a trimis un alt unsprezece în teren, ce a părut mai dornic de afirmare şi care a presat gazdele de pe Electrica în propria jumătate o lungă perioadă de timp. Dar mingea a lovit de trei ori bara (Stavric, O. Petre din ce îmi aduc aminte), Eduardo a trimis peste după un schimb frumos de pase, deşi era singur cu portarul, respectiv Stavric a tras în portar după o cursă impetuoasă a lui Kneeshaw pe dreapta. Până la urmă Stavric, a cărui şuturi au părut mai mereu periculoase, şi-a trecut în cont un gol, mingea trecând pe sub portarul advers. Ripensia, care a prins puţină energie pe final şi tresărise deja la o contră, a reuşit să reducă din handicap după o acţiune prelungită de atac, pe care apărarea noastră nu a putut să o oprească.

Per ansamblu însă, repet, Poli a arătat promiţător. Deşi nu au marcat decât o singură dată, unsprezecele din mitanul secund mi-a lăsat o impresie mai bună, mai ales atâta timp cât Poparadu, cu noua lui freză, s-a aflat printre jucători. Eduardo şi Stavric au fost activi şi destul de eficienţi, deşi ambii şi-au trecut în cont şi anumite scăpări. Kneeshaw mi-a plăcut pe dreapta, unde îi poate face concurenţă bună lui Bărbuţ, absent astăzi. Apărarea, cu un iz puternic de nostalgie (Bălace, Petre, Cânu), n-a fost testată prea des, deci nu mă pronunţ. Dintre cei care au evoluat în prima repriză, Dragomir, precum scriam deja, promite. Pe lângă ceilalţi menţionaţi deja (Keita, Nanu), aş mai spune că Ionuţ, testat pe dreapta, a părut competent şi disciplinat pe faza ofensivă, chiar dacă e într-o oarecare culpă la golul primit.

De dezamăgit m-a dezamăgit doar Belu, a cărui dominaţie fizică asupra adversarilor este adesea subminată de ceva care îmi pare rudă cu neatenţia. Dacă ar putea să-şi păstreze un nivel ridicat de concentrare pe parcursul unui meci, ar avea toate argumentele să ajungă un fotbalist bun, dar au trecut deja câţiva ani de când aşteptăm să se întâmple acest lucru. Mai are de învăţat.

Pe lângă noutăţile văzute astăzi, au mai fost anunţate două transferuri interesante, anume un vârf puternic numit Pedro Henrique, provenit din ceva ligi zonale braziliene, şi în mod special un mijlocaş portughez, Lassana Camara, care la 21 de ani a trecut deja Benfica, Servette şi Valladolid, dar n-a prea prins fotbal din motive obscure. Aştept cu nerăbdare să-i vedem la lucru.

Poli: Nuno Claro - Ionuț, Scutaru, Todorov, Morariju - Popovici, Dragomir, Rogoveanu, Keita, Nanu - Szekely. Au mai intrat Pap, Haidău - Belu, Cânu, Petre, Bălace, Balaure, Surugiu, Boldea, Poparadu, Trandu, Carlos Eduardo, Kneeshaw, Stavric.

7 iulie 2014

Primele transferuri

După ce o serie de jucători au părăsit deja clubul la expirarea contractelor lor (Valentin Coca, Mario Kirev, Ioan Mera, Florin Nohai, Aleksandar Petrovic, Marko Marovic, Nicolas Gorobsov, Gueye Mansour și Jose Emilio Furtado), iar alţii stau cumva să plece (Scutaru, Şeroni, Belu, Szekely, chiar şi Trandu), astăzi ne-au fost anunţate primele sosiri la Poli.

Chiar dacă situaţia la nivel înalt nu este clarificată la club, e bine de ştiut că am început să ne mişcăm într-o direcţie. Cât de bună sau rea este ea, vom vedea în timp.

Aşadar, cei doi fotbalişti transferaţi sunt Milan Stavrić şi Carlos Eduardo. 

Sârbul este un vârf de 27 de ani, 1,87 m înălţime, şi vine din liga a doua a ţării natale, Radnik Surdulica, unde ar fi marcat de 16 ori anul trecut. Cifrele din istoricul său au şi alte sezoane bune, cu peste 15 goluri înscrise, deci ne este permis să sperăm. 

Eduardo este un mijlocaş brazilian, are 21 de ani împliniţi, 1,78 înălţime şi a evoluat anul trecut în ceea ce cred că este liga a III-a din Portugalia. A fost crescut şi format de Santos, dar n-a prea confirmat pe unde a evoluat. 

Pe lângă cei doi, ambii extracomunitari din câte bag de seamă, mai sunt în probe doi albanezi, Agaliu și Merko. În plus, sport9 scrie despre o posibilă revenire a lui Cânu, în locul curând-plecatului Şeroni. Acesta a evoluat la Ceahlăul anul trecut şi îmi pare un bun înlocuitor, abil şi experimentat, chiar dacă destul de dur în joc. În plus, Timofte îi anunţă pe Bocşan şi Todorov înregimentaţi cu statut permanent la prima echipa, în speranţa ca măcar unul dintre ei să ajungă printre titularii din apărarea noastră.

La nivelul staff-ului tehnic, Petruescu a plecat la Lugoj, fiind înlocuit de Benga, în vreme ce a sosit un nou preparator fizic, la recomandarea lui Contra, pe numele său Jorge Alvarez.

Poli: N. Claro, Pap – V. Dragomir*, Boldea, Scutaru, Bălace, Morariju, Belu, Szekely, Hasani, Nanu, Bărbuț, Staicu, Buzdugan*, Bocșan, Todorov, Agaliu, Merko, Balaure*, Rogoveanu*, Petre, Popovici, C. Eduardo, Stavric, Dragu, Poparadu.

* juniori

18 iunie 2014

Rezumat retur 2013/2014: partea a II-a

Astăzi, două cuvinte despre jucătorii care au evoluat pentru ACS Poli în anul de graţie 2014, dintre care mulţi vor părăsi clubul până la începerea sezonului viitor. 

Din totalul de 39 de jucatori utilizati în acest retur, prea puţini au fost în forma de care aveam nevoie. Pe lânga faptul ca nu am întarit echipa considerabil, ne-am mai confruntat cu scăderea nivelului de joc la câţiva jucători importanţi din tur, precum Szekely, Gorobsov, Scutaru sau Trandu. În plus, O. Petre şi Şeroni au mai prins trei, respectiv două din ultimele saşe jocuri - când ardea mai tare, adică. 

Au fost aduşi zece jucători noi în această iarnă, care au adunat în medie 4,8 prezenţe din 15 posibile, cu o medie de 5,32, considerabil sub media celorlalţi jucători din lot, la 5,51. Mai mult, dacă-i excludem pe Mera şi pe Morariju din această situaţie, adică singurele transferuri care au avut un impact mai important asupra primului unsprezece, ajungem la 2,9 prezenţe şi note de 5,21. Cifre cu adevărat triste.

Uitându-ne puţin la cei doi jucători de bază aduşi, remarcăm că primul, după un debut promiţător, a scăzut din intensitate şi şi-a pierdut locul din echipă, în vreme ce Mera a fost de regulă util, deşi a părut deficitar în anumite partide (Petrolul şi Astra, în special). Dintre celelalte prezenţe meteorice, precum Mansour, Roman, Kneeshaw, Hasani, Ahmetovici, Dobrosavlevici, Himcinschi sau Staicu nu am putut nota decât că au bifat minute de joc. 

Să trecem acuma la cele două topuri consacrate, ale remarcaţilor fie din motive pozitive, fie din motive mai puţin pozitive. Va fi însă un top scurtat, căci sunt prea puţini jucătorii care au reuşit să evolueze cu consecvenţă bine, şi din respect faţă de echilibrul lucrurilor aşa va fi şi în direcţia opusă. 
Precum promiteam solemn la ultima recenzie de acest tip, împărţirea se va face tur-retur, şi nu calendaristic, astfel că e posibil ca anumite note să fie afectate puţin de acele două partide disputate în decembrie. De bine, de rău însă, acestea se nivelează.

REMARCAȚII

1. Ovidiu Petre (10 meciuri) - 6,00 retur / 5,83 sezon

Constant, disciplinat şi cu o frecvenţă bună determinat, căpitanul Politehnicii mi-a lăsat o impresie solidă per ansamblul acestui retur, chiar dacă statistic are avantajul de a fi ratat patru din cele mai prost notate meciuri. La o adică, poate nu erau cele mai prost notate meciuri cu el în teren. Cred că au fost destule momente când Petre a fost criticat pe bună dreptate, însă adesea mi s-a părut că a reprezentat cea mai la-ndemână ţintă datorită vizibilităţii sale sporite şi a dificultăţilor întâmpinate la parafarea contractului. În mod ideal mi-aş dorit să-l văd rămânând la echipă, în ciuda anumitor probleme fizice arătate în acest an, fiind genul de jucător matur în jurul căruia să poţi clădi ceva cu tinere speranţe, atât graţie aportului său pe teren, cât şi a experienţei pe care o aduce în afara acestuia. 

2. Alin Şeroni (12 meciuri) - 5,79 retur / 6,00 sezon

Chiar dacă absenţele de pe finalul sezonului l-au scos din ritm şi au cauzat o pereche de prestaţii sub aşteptările tuturor, ascensiunea lui Şeroni şi nivelul arătat în ansamblul acestui sezon mă fac să îl declar cel mai bun jucător al Politehnicii în 2013/2014. Sacrificiul dublat de o precizie care îi lipsea adesea anul trecut l-au elevat la un nivel care îl recomandă practic oricărei echipe din Liga 1. Îmi aduc aminte de prima partidă în care l-am văzut jucând, pe vremea trialurilor din Liga a 2-a, şi sunt absolut impresionat de ritmul la care Şeroni a devenit un jucător net superior celui de acuma doi ani. Implicit, dată fiind şi vârsta propice la care se află, mi s-ar părea normal ca după pecetluirea retrogradării, acesta să poată pleca să joace la un nivel pe măsura capacităţilor sale - pe o sumă rezonabilă de bani, sper. Vorba vine, dacă juca la o anumită echipă, era deja în circuitul Naţionalei.

3. Nuno Claro (16 meciuri) - 5,75 retur / 5,92 sezon

Scriam şi la finalul turului că Nuno Claro a reuşit să se ridice la un nivel remarcabil şi îmi menţin părerea că per ansamblu, prestaţiile sale au adus mai mult echipei decât i-au răpit. E drept că acest retur a fost presărat cu mai multe erori, de la naive la flagrante, în special cele cu Petrolul şi Astra fiind memorabile. La fel de drept e că victoriile cu Gaz Metan, Viitorul şi Concordia i se datorează în mare măsură lui. Cu adevărat dureroasă a fost lipsa de inspiraţie din meciul cu Universitatea Cluj, care ne-a legat într-un final ghiuleaua ligii secunde de picioare, de care nu am mai putut scăpa până la final. În principiu cred că e un moment propice pentru schimbul de generaţii, Pap arătând în meciul cu CFR Cluj o calitate încurajatoarea şi cred că experienţa sa alături de Nuno Claro îi va fi de mare folos pe viitor. 

CEILALȚI "REMARCAȚI"

1. Răzvan Trandu (15 meciuri) - 5,25 retur / 5,36 sezon

Mult prea puţin am văzut de la Trandu în acest retur care să justifice minutele evoluate în 2014. Cu 31 de meciuri jucate este alături de Szekely, un jucător în aceeaşi poziţie, pe primele două trepte ale podiumului prezenţelor din acest sezon. Acest lucru spune multe despre cât de limitat a fost lotul nostru şi de ce compartimentul ofensiv a fost unul atât de deficitar. Pentru un jucător la vârsta lui, nu văd destulă determinare în Trandu, şi au fost prea puţine jocurile în care a contribuit la rezultatele echipei (Pandurii şi Corona, notate mai bine). Dacă e să vorbim de transferuri, cred că şi el are nevoie de o nouă motivaţie care să-l mobilizeze şi să-i ofere circumstanţele în care poate fi jucătorul pe care l-am văzut în prima parte a sezonului. 

2. Szabolcs Szekely (16 meciuri) - 5,25 retur / 5,47 sezon

Două goluri, dintre care unul de la unsprezece metri, deşi a evoluat cele mai multe minute în acest retur, după Nuno Claro - un bilanţ trist şi nesatisfăcător pentru orice atacant. La fel de adevărat este că puţine vârfuri sunt obligate să joace mai izolat decât a făcut-o Szekely, fiind adesea pus în dificultate cu mingi lungi şi dueluri imposibile cu fundaşi masivi în preajma lui. Din păcate nici atunci când stelele s-au alineat şi s-a mai ivit câte o ocazie de gol, Szekely n-a reuşit să le consemneze pe tabelă. E bizar să dai un asemenea raport pentru un jucător care a marcat 11 goluri în sezonul său de debut în Liga 1, însă impresia apăsătoare este că au lipsit destule din jocul vârfului nostru dincolo de susţinerea tactică. Ca şi în cazul lui Şeroni, şansa unui transfer în Liga 1 trebuie să i se acorde şi noi să rămânem cu aprecierea pentru reuşitele sale, care ne-au ţinut în joc până la final. 

3. Claudiu Belu (10 meciuri) - 5,33 retur / 5,50 sezon

Jocul său definit prin inconstanţă ne aduce aminte de faptul că Belu nu are decât 21 de ani. Remarc că mi s-a părut interesant să-l văd evoluând la mijloc sub mandatul lui Şunda, de unde îşi poate pune mai bine în valoare şutul, însă posturile deficitare au mereu prioritate. Marile minusuri ale sale au venit tocmai în meciurile decisive cu Universitatea Cluj şi cu Oţelul, însă nu pot uita nici eliminarea uşoară, dar facilitată de o intervenţie inutilă din meciul cu Ceahlăul. Pentru un jucător care promite, poate fi încă destul de dificil de ţinut în frâu, în aşa o manieră încât să se concentreze la responsabilităţile pe care le are pe terenul de joc. E greu de zis ce îi rezervă viitorul imediat, căci fizicul său îl recomandă pentru Liga 1, iar în momentul în care va aduna suficientă experienţă, are potenţialul să devină o piesă importantă în orice echipă românească. Totul este condiţionat de dorinţa sa de afirmare fotbalistică.


Aşadar, cam aşa arată cei şase aleşi şi culeşi din lotul acestui an. Cifrele confirmă ceea ce ştiam, anume că am dus serios lipsă de alternative datorită faptului că alternativele aduse s-au dovedit inferioare. Ar fi interesant de înţeles de ce anume trei jucători importanţi ai turului de campionat se numără printre cei mai slabi performeri ai retrului - mai ales că lângă ei stau Gorobsov, Scutaru şi Bărbuţ, ultimul elevat de jocul bun făcut cu Concordia chiar de pe a treia poziţie din coadă.

Cei care rămân trebuie să îşi dorească să o facă - nu cred că în afară de cei trei jucători din fruntea topului remarcaţilor, ar trebui să mai existe jucători în lot care să fie mulţumiţi cu ceea ce au arătat în acest sezon. În mod ideal, un nucelu de patru jucători cu experienţa jocului în această echipă ar trebui să rămână, alături de care să vină atât întăriri de afară, esenţiale, cât şi tineri din ograda proprie - sau ograda vecinului. Discursul lui Timofte tinde în această direcţie, însă execuţia va fi decisivă.

Pentru fișierul cu note detaliat, intrați AICI.

11 iunie 2014

Rezumat retur 2013/2014: partea I-a

Poate că este un exerciţiu uşor masochist, să tot revenim asupra acestui sezon blestemat, care parcă nici nu vrea să se mai termine. Suntem la propriu într-un purgatoriu fotbalistic din care nimic nu iese cu viaţă, şi cu cât stăm mai mult în el, cu atât ne va fi mai greu să obţinem ceea ce ne dorim pentru anul viitor, adică un club care să ne poate reprezenta onorabil şi competent. 

Scriam acuma şase luni: 
"Respirăm aer de Liga 1 şi părem să o facem cu oareşce succes, mai ales dacă e să ne gândim cât de dificil a părut returul sezonului trecut şi cât de puţine completări s-au făcut la lot."
Din păcate, media notelor acordate în acest retur reflectă ceea ce ştiam deja: 5.48 reprezintă cea mai proastă performanţă din 2006 încoace. 10-22 raportul golurilor marcate-primite, adică -12 faţă de -4 în tur, sunt o consecinţă normală a deteriorării rezultatelor noastre. Şi recitind ce scriam la ultimul rezumat, rămân cu tot felul de pasaje gen:
"Nu facem golul pe meci şi doar două formaţii au înscris mai puţin decât noi - dar toată lumea ştie asta, să vedem reacţiile celor împuterniciţi."
Sau: 
"Mai trebuie aduşi doi-trei jucători de primul unsprezece, se mai pot promova nişte juniori în preajma echipei mari, însă dincolo de toate trebuie să avem o viziune asupra lucrurilor şi trebuie să conferim o identitate socială clubului."
Din cateogria noi vorbim, noi auzim. Dar despre jucători mai multe în partea a II-a. 

Meciuri bune, se pare, am făcut cât să umplem un top 3, chiar dacă doar două dintre ele aş spune că m-au lăsat cu adevărat cu o impresie pozitivă. Anume:
  1. Poli - Steaua (5,96)
  2. Poli - Concordia (5,96)
  3. Pandurii - Poli (5,91)
Ceea ce mi-a plăcut în special la primele două partide a fost atitudinea jucătorilor, dorinţa care a lipsit atât de des când am fi avut nevoie de ea în prima parte a acestui an. Meciul de la Pandurii, deşi bun prin consistenţa lui, a fost ciudat, cu un adversar de o impotenţă rară, lipsit de chef şi energie. La fel, victoriile cu Gaz Metan şi Viitorul au fost presărate de imprecizii şi un joc inconstant, chiar întâmplător în anumite momente. 

Vorbind despre partidele slabe, ar trebui să facem două categorii: cele fără de speranţă, dar necapitale, şi cele capitale consemnate cu înfrângeri. Ca medii, le-am lista pe următoarele:
  1. Astra - Poli (5,04)
  2. Poli - Petrolul (5,08)
  3. Poli - U Cluj (5,27)
  4. Botoşani - Poli (5,27)
Poate dintre acestea, m-aş concentra puţin pe meciul pierdut cu Petrolul, clasificat la "fără de speranţe". Mă întreb dacă în mod nejustificat, căci chiar dacă oaspeţii noştri de atunci erau ameninţători, lipsa de pragmatism cu care a fost abordat meciul a reprezentat principala cauză a înfrângerii. Întâi, absenţa spectatorilor din tribune - se putea lăsa intrarea liberă. Apoi, spaţiile largi oferite adversarilor printr-o tactică mai deschisă. Sau lipsa de atitudine. Şi finalmente, erorile personale grave. 

Până la urmă, ce-a fost a fost. Nu prea există neconcordanţe în peisajul returului făcut de Poli: consecinţele sunt pe măsura performanţelor şi a deciziilor luate în momentele critice. Despre antrenori am scris, despre transferuri vom mai scrie, despre conducere e greu să mai zici ceva acuma. Toată lumea a greşit, mai mult sau mai puţin, şi ponoasele le cunoaştem prea bine. Mă uit cu îngrijorare la câtă linişte domneşte în jurul clubului în aceste ultime săptămâni, de parcă suntem într-o continuă aşteptare a făgăduinţei, în loc să ne concentrăm pe sarcina principală a anului viitor: să clarificăm cine decide ce la Poli. 

Dar asta e problema cu politica, priorităţile se schimbă de la o zi la alta.

10 iunie 2014

CR: ACS Poli II - CS Giroc 0:1 (0:0)

După ce eliminase pe concitadina Auto, mă așteptam ca echipa secundă să treacă ușor și de mai slab cotata Unirea Giroc, care abia a evitat retrogradarea din liga a patra, ajutată și de conjuncturi. Și, deși juniorii ce au evoluat în tricourile alb-negre au dominat întreg meciul, canicula din această zi a adus seceta în fața porții adverse.

Linia de fund n-a avut mari bătăi de cap în prima repriză, avându-i la mijloc pe relativ experimentații Todorov și Bocșan. Primul însă a fost nevoit să părăsească terenul pentru a nu forța o accidentare, dar totuși nu cred că acesta a fost motivul principal al primirii golului. Dar cert este că Girocul ne-a prins cu superioritate numerică în careul nostru și a marcat la una din cele două ocazii pe care le-a avut.

După cum spuneam, jucătorii noștri s-au aflat mult timp în ofensivă, dar una sterilă, fără idei și cu mingi plouate. Pleșcan, cândva o mare speranță, a dat dovadă de indolență și n-a fost nicidecum vârful care să trimită mingea în ațe. Schimbat la pauză, a lăsat locul unor mai tineri colegi care măcar au avut mai multă adrenalină. Nefiind familiarizat cu toți jucătorii nu-i pot analiza pe toți, dar pot să-l laud pe Scheau (un tânăr din aceeași generație cu Bărbuț și Rotariu) care a fost decent la mijloc și a fost singurul care a avut șuturi sănătoase, dar care au apărut prea târziu, doar după primirea golului.

În rest, acțiunile de construcție au fost falimentare, terminându-se fie cu centrări plouate, fie cu îmbârligături în careul aglomerat al adversarilor, datorate carențelor tehnice. Practic, în afară de vreo 3 șuturi moi pe poartă, n-am avut decât o singură ocazie clară de gol: un șut lobat al lui Sorescu ce a lovit bara aproape vinclu. Sigur, e pretențios să trag concluzii după un singur meci văzut, dar îmi pun întrebări legate de antrenorii echipelor de juniori. Cu greșeli elementare pe alocuri și fără idei de joc mi s-a părut că tot ce au juniorii de azi e talent nativ, cu foarte puțin dobândit pe parcurs. Dar să avem speranță, vreo 2-3 jucători promit.

27 mai 2014

Cele trei feţe ale aceleiaşi monezi

În vreme ce oamenii din scaunele politice împrăştie speranţe deşarte şi, poate, chiar nesolicitate cu privire la o posibilă rămânere în prima liga, ei mai fac şi afirmaţii despre situaţia sportivă de la club. Toată lumea pare să aibă o părere despre ce s-a întâmplat la ACS Poli, cea mai ironică fiind cea exprimată de Daniel Funeriu, care după ce şi-a avut echipa de campanie împărţind seminţe înaintea meciului cu Concordia, a avut grijă să desfiinţeze proiectul ACS în cursul zilei următoare.

În acest context mă amuză amar declaraţia lui Robu cum că timişorenii nu vor investitor privat la Poli. Evident, nu pot vorbi pentru nimeni în afara persoanei mele, dar trebuie să existe o cale de mijloc între a avea o echipă complet politizată şi expusă criticilor de cele mai multe ori juste din acest motiv şi o echipă expusă manipulării externe.

Închei aici paranteza aceasta de început şi tranziţionez la tema zilei, tot una care naşte păreri diferite în numeroasele capete ale dragonului, anume cum se prezintă cei trei antrenori care au condus Politehnica în acest an. Comparaţie între ei este una dificilă, căci diferenţele nu sunt vizibile în cifre - fapt confirmat şi prin acumularea aceluiaşi număr de puncte în tur, precum în retur. Cel mai ironic este că dacă ne uităm izolat pe cele două clasamente (tur-retur), în ambele suntem peste linie!

Alături de Andrei am segmentat puţin rezultatele şi le-am structurat grafic. Astfel, ne-am uitat la punctele obţinute cu echipele clasate de la locul şapte în sus în clasamentul final, respectiv la cele obţinute cu restul echipelor de către fiecare antrenor. Limitarea la această abordare stă în faptul că anumite cluburi au avut feţe complet diferite între tur şi retur, cum ar fi cazul celor de la Pandurii, Gaz Metan, U Cluj sau Oţelul. Dar o acceptăm ca atare şi ne uităm la cifre.


Nu trebuie să ne reamintim cât de bine a început acest sezon. Dar a început bine şi Velcea a avut un merit important în acel debut, reuşind să monteze echipa pentru Liga 1 cu un spirit de disciplină. Esenţială a fost redescoperirea lui Szekely, care a devenit cel mai important om în acele prime etape ale sezonului,  dar din păcate nu a mai ţinut pasul după plecarea lui Velcea.
Totul a luat o turnură negativă în urma eşecului de acasă cu Botoşaniul, când am primit gol la unicul şut pe poartă. A urmat înfrângerea injustă de la Braşov, cu golul marcat din ofsaid în prelungurile partidei, meciul echilibrat, dar pierdut de la Vaslui şi paşii greşiţi acasă cu Viitorul şi Corona, între care am pierdut în deplasare cu Steaua - şi gata a fost pentru Velcea.
Uitându-ne acuma la rezultate, pare de neînţeles cum de cineva a decis demiterea lui Velcea, care avea toate meritele de a aduce echipa în Liga 1 şi a consolida un unsprezece decent pentru acel nivel. Dar era o realitate că Poli arăta rău deja, se adunaseră şase rezultate negative la rând cu un singur gol marcat şi obiectivul declarat era clasarea în primele zece locuri. În plus, Velcea a părut destul de inflexibil, cramponându-se într-un joc defensiv care în mai multe rânduri nu i-a ieşit, consecinţa fiind înlocuirile efectuate încă din prima repriză pentru a corecta respectiva inflexibilitate tactică.


Şunda a avut parte de un mandat curios. Practic fiecare meci putea fi câştigat sau pierdut în aceeaşi măsură - victoriile cu U Cluj, Oţelul şi Gaz Metan au fost la limită nu doar pe tabelă, ci şi ca joc. Înfrângerile cu Pandurii, Astra, Ceahlăul, Concordia, Botoşani şi FC Braşov puteau liniştit să nu aibă loc. Rămân victoria frumoasă cu CFR Cluj, înfrângerea spinoasă cu Dinamo şi unul din primele meciuri care a evidenţiat cât de teamă ar trebui să ne fie de finalul de sezon - egalul de acasă cu Săgeata Năvodari, în ciuda unei superiorităţi numerice prelungite.
Marea povară-vină pe care o poartă Şunda este a pregătirii deficitare de iarnă, respectiv a aducerii unor jucători care n-au contribuit cu mai nimic la jocul echipei. E drept că majoritatea deciziilor au fost luate de conducere, dar mă gândesc la fotbalişti precum Staicu, pentru care Şunda a insistat şi care a prins un singur meci la Poli. Faţa pe care o avea echipa la demiterea sa era una a descumpănirii, mai ales în urma unei noi înfrângeri pe final în faţa Braşovului, într-un meci în care am avut ocazii şi am fi putut să-l tranşăm în favoarea noastră.


Precum te-ai aştepta la un antrenor lipsit de experienţă aflat sub presiunea rezultatelor, Alexa a venit cu un spirit conservator şi cu nebănuit de multă teamă. Învins la debut acasă în unul din ultimele meciuri pe bune jucate de FC Vaslui, a avut şansa redresării morale a echipei după victoria de la Voluntari şi excelentul egal obţinut acasă în faţa Stelei. Dar a mers cu teamă la Corona şi n-a luat decât un punct, când aveam nevoie de trei, iar apoi a fost dejucat de arbitraj şi de condiţia fizică precară a jucătorilor în faţa lui U Cluj. Victoria nesperată şi deosebit de simplă de la Târgu Jiu poate că a relaxat echipa în vederea meciului cu Petrolul, pierdut lamentabil în urma unor greşeli personale grave. Cel mai greu de digerat a fost lipsa de atitudine din meciurile decisive cu Oţelul, în deplasare, şi cu Ceahlăul acasă, când am avut chiar şi doi oameni în plus, dar n-am putut crea ocazii. Căderea de la Giurgiu a înnegrit perspectivele noastre, înainte ca victoria cu Concordia să lase totuşi o impresie de dăruire şi suferinţă în privinţa destinului nostru din acest an.

Care sunt concluziile?

Prima ar fi că nu e înţelept să schimbi antrenorul în mijlocul turului, mai ales dacă zestrea de puncte este una rezonabilă şi nu ai o alternativă absolut deosebită la-ndemână. A doua e că ai nevoie de un antrenor care să aibă un staff mulţumitor în preajma lui şi care să poată spune NU atunci când conducerea îi trimite jucători necorespunzători la echipă. A treia ar fi că nu e înţelept să ceri unui antrenor debutant, oricât fler ar avea el, să schimbe la faţă o echipă în două luni de zile.

În acest context şi părerea noastră: Alexa şi Timofte să continue în liga secundă. Primul, pentru că nu a fost aproape nicio diferenţă în rezultate între el şi ceilalţi antrenori, deşi a avut cea mai ingrată poziţie şi cel mai prost context. Al doilea, pentru că nici n-a apucat să-şi arate abilitatea pentru care a fost adus, anume să controleze fluxul de jucători care ajunge pe la club şi să reorganizeze structura administrativă.

Ne ascultă cineva?

22 mai 2014

ACS Poli - Concordia Chiajna 1:0 (0:0)

Stau şi mă gândesc că aceasta este prima retrogradare pe care o trăiesc pe pielea mea. Da, eram pe stadion în 1997, când am ieşit la limită din Divizia A, şi eram la fel pe stadion în 2000, când doar o fuziune cu Dacia Piteşti ne-a ţinut în liga secundă, dar nu aveam nici buletin pe atunci, deci ce puteam trăi sau înţelege? În plus, una este să stai cu radioul la ureche, aşteptând veşti din stânga şi din dreapta, văzându-ţi pecetluită soarta cu una-două-trei etape înainte de final şi alta e să dai refresh la telefon, în aşteptarea unei minuni.
Victoria de azi, prima pe teren propriu în acest an (!) şi doar a cincea din întreg sezonul, a fost muncită serios de băieţi, dar jocul rezultatelor previzibile ne-a lăsat râvnind după punctele irosite: cu Braşov (x2), Săgeata sau Ceahlăul în retur, punctele răpite cu Universitatea Cluj, Chiajna şi Braşov în tur, şansa irosită cu Pandurii, sau dubla de eurogoluri încasate în faţa Botoşaniului. E dureros când tot ce îţi lipseşte este un punct nenorocit. Dar groapa ne-am săpat-o singuri.

Meciul n-a început prea convingător, ci cu un duel destul de tern la mijlocul terenului. Glonţul ne-a trecut pe lângă ureche în minutul 13, când Onduku a făcut o fază spectaculoasă de unul singur în flancul stâng al apărării noastre, a intrat central cu mingea şi a ţintit bara. Poli a replicat printr-o lovitură de cap trimisă de O. Petre pe lângă, în minutul 17, dar prima mare şansă pentru noi i-a aparţinut lui Szekely. Acesta a primit o minge pe frunte după jumătate de oră de joc, trimisă de Bălace, şi din centrul careului, liber şi nemarcat, a trimis pe lângă. Imediat a urmat o altă şansă importantă pentru noi, când Boldea a urcat cu mingea la picior, a ajuns până în zonă centrală, de unde a tras spre poartă, şutul său fiind parat de portarul advers. Elanul nostru ofensiv s-a stins în urma acestor două acţiuni, doar finalul de repriză aducând alte acţiuni notabile. Mai întâi O. Petre a şutat de la vreo 20 metri, însă mingea a trecut cam departe de poartă, înainte ca Nuno Claro să intervină providenţial la un balon trimis de acelaşi Onduku.

Repriza secundă a început cu deschiderea de scor de la Mediaş, care a părut să însufleţească rapid echipa noastră. Astfel, în minutul 49 am avut parte de una din mult prea puţinele acţiuni solide de atac din partea alb-violeţilor, care a şi dus la deschiderea scorului. Mingea a plecat de la Gorobsov, intrat la pauză, l-a găsit pe Keita liber între liniile adverse, acesta a continuat către Boldea, de la Boldea balonul a mers la Bărbuţ care a tras la colţul lung din marginea careului şi a înscris! Oaspeţii nu au părut deosebit de relaxaţi după gol, reconfirmare a faptului că nu trebuia să ne aşteptăm la cadouri, şi a fost nevoie de o respingere spectaculoasă a lui Nuno Claro pentru a înlătura pericolul în minutul 55. Poli s-ar fi putut desprinde în urma unei acţiuni foarte frumoase a lui Popovici, acesta a înaintat de unul singur cu balonul în flancul drept, a centrat către Boldea care a pus piciorul la minge, doar pentru a fi blocat de un adversar. Acelaşi Popovici şi-a etalat talentul pe care l-am văzut prea rar în acest an şi a finalizat cu şut o fază pe stânga, însă unghiul închis nu a dat mari emoţii portarului advers. Concordia nu s-au dat bătuţi şi în minutul 79 doar o minune a menţinut scorul în favoarea noastră. Mingea centrată de pe stânga atacaului Chiajnei a ajuns în careul mic de unde Liviu Ganea s-a întins şi a trimis către poartă, Nuno Claro intervenind cu piciorul! În mod ironic, aceasta a fost faza care a ţinut Braşovul în prima ligă, căci în caz de egal la noi, Săgeata Năvădori ar fi supravieţuit. O liberă de la marginea careului un minut mai târziu ne-a dat din nou palpitaţii, dar mingea a sfârşit în zid, iar până la final am gestionat cât am putut de bine rezultatul. A mai avut loc o eliminare la Concordia în prelungiri, însă fluierul de final a consemnat cea mai tristă victorie de multă vreme încoace.

Cred că am scris deja contemplaţia mea obişnuită în preambulul acestei cronici. Aş ţine să apreciez astăzi efortul întregii echipe, care a luptat cu mai multă convingere decât în alte meciuri în care ar fi trebuit s-o facă, dar lipsa de atenţie şi de motivaţie în momente care nu păreau critice la vremea lor a fost o problemă tot anul. Dacă paradele lui Nuno Claro, gafeur etapa trecută, au fost esenţiale astăzi, aş mai spune că efortul lui Keita, prestaţia la fel de convingătoare a gărzii vechi, O. Petre şi Bălace, în special prima repriză/rolul de la gol al lui Boldea, fascinanta energie a lui Popovici şi golul victoriei al lui Bărbuţ merită toate evidenţiate în mod special.
De cealaltă parte, schimbarea la pauză a lui Szekely ne aduce aminte cât de mult ne-a lipsit inspiraţia pe care a avut-o în prima parte a sezonului, sau o alternativă capabilă în atac pentru cel care a dus greul tot anul. Dintre toate greşelile făcute de conducere, aceasta este probabil cea mai simplu de izolat.

Cât despre Alexa, a făcut şi el ce a putut cu experienţa pe care o are. Voi reveni cu mai multe păreri în retrospectiva acestui sezon, despre tot ce s-a întâmplat şi ce ar fi trebuit să se întâmple. Întrebarea care planează de pe acuma în minţile tuturor este ce ne rezervă viitorul. Să ne lăsăm elucidaţi în săptămânile care vin.

Poli: N. Claro (6,5) - Petrovic (5,5), Mera (5,5), Scutaru (6), Bălace (6) - O. Petre (6), Poparadu (5,5) - Bărbuţ (6,5), Keita (6,5), Boldea (6,5) - Szekely (4,5)

Schimbări:

Popovici (6,5) pentru Szekely (min 45)
Gorobsov (6) pentru Poparadu (min 45)
Trandu pentru Keita (min 84)

17 mai 2014

Astra Giurgiu - ACS Poli 5:1 (3:1)

Descumpănirea era vizibilă cu ochiul liber în rândul fotbaliştilor noştri, care s-au întrecut astăzi în erori defensive şi nici măcar cu o echipă întreagă în atac nu au reuşit să creeze pericol la poarta lui Silviu Lung. Rămânem cu frumosul gol al lui Boldea, în continuare unul din puţinii jucători din lot care ştiu să tragă la poartă. E evident, şi o ştiam de anul trecut, că nu e destul. Dar chiar şi aşa, n-ar fi trebuit să ajungem în această poziţie dacă cei din conducerea clubului nu ar fi greşit la aproape fiecare pas făcut în aceste ultime doisprezece luni.

Jocul n-a arătat rău la debut, chiar dacă gazdele au beneficiat de primele ocazii.  Era minutul zece când Şeroni l-a oprit prin fault pe unul din jucătorii adverşi, la marginea careului nostru, numai că libera a fost trimisă în zid. Imediat a urmat un nou atac, dezvoltată pe ceea ce avea să fie fatidicul flanc drept al apărării noastre, şi Yoda a trimis pe poartă dintre O. Petre şi Şeroni (!), Nuno Claro reuşind să pareze. Terenul s-a înclinat puţin spre cealaltă poartă în minutele următoare, când Poli a beneficiat de mai multe cornere. Doar unul dintre acestea s-a dovedit periculos, după ce Ovidiu Petre a recentrat cu capul, Scutaru a luftat şi Szekely a trimis cu putere din interiorul careului - peste. Nuno Claro a mai avut o intervenţie de reflex în minutul 18, însă avea să fie prea puţin, căci după alte două minute gazdele au marcat. Deschiderea scorului s-a ivit în urma unui raid prelungit al lui Bărbuţ, terminat în picioarele unui fundaş advers, mingea a circulat apoi repede pe flancul nostru drept, descoperit, Scutaru a încercat să intre prin alunecare fără prea mult succes, balonul a ajuns în centru de unde i-a fost plasat pentru şut lui Budescu, venit fără marcaj din spate, şi acesta a trimis precis, la firul ierbii. Poli a replicat în minutul 24, când Szekely, Poparadu şi Boldea au atins de câteva ori mingea la marginea careului advers, ultimul şutând cu efect, la colţul lung, un balon pe care Lung Jr. n-a putut decât să-l mângâie. Şansa egalării rapide ne-a trimis direct la tactica apărării în masă, care n-a ţinut deloc bine pe flancuri. Era minutul 30 când un jucător venit din linia a doua a depăşit linia noastră de fund, din nou pe dreapta, a trimis în faţa porţii unde Scutaru în mod inexplicabil n-a intervenit, iar în faţa lui Şeroni se afla Yazalde, care a împins mingea din cădere pe lângă Nuno Claro. Problema noastră tot meciul a fost că ne-am prezentat mereu cu un pas în urma adversarului şi cum acesta a ridicat tempo-ul, cum am arătat teribil de fragili. Asta s-a întâmplat şi în minutul 40, când o minge nerecuperată - da, în flancul drept - a fost trimisă ideal de către Budescu spre Bukari, acesta urcând ca şi colegul său nemarcat spre careu, preluarea a fost perfectă şi finalizarea din centrul careului fără greş.

A intrat Nohai la pauză în locul lui Şeroni pentru a consolida cât de cât durerile de pe dreapta, numai că era prea puţin, prea târziu. Din păcate Poli a arătat aceeaşi capacitate ofensivă cu care ne-am obişnuit - una destul de inofensivă - chiar dacă aveam nevoie de două goluri. Totul s-a sfârşit în minutul 59, când o acţiune iute pe partea stângă, de această dată, a fost finalizată cu o centrare în forţă pe care Nuno Claro a încercat s-o prindă, numai că nu i-a ieşit şi mingea a căzut în poartă. Portughezul a avut o paradă bună la şutul de la marginea careului trimis de Alibec în pragul minutul 80, însă nu mai conta. Noi am părut ceva mai dinamici după intrările lui Keita şi Popovici, fără prea mult rost însă, căci tot ce am putut face e să adunăm faze fixe în contul nostru. Mă tot gândesc că am fi fost de mult salvaţi, dacă am fi ştiut să gestionăm cu mai mult rost şi mai multă precizie aceste momente ale jocului. Aşa, din zece vreo trei merg în braţele portarului, vreo trei merg prea lung, vreo trei merg în primul fundaş - rămâne una care să dea puţine emoţii. Tocmai la o asemenea fază, bătută în braţele lui Lung Jr., a venit al treilea gol. Era minutul 84, portarul Astrei a degajat către Alibec, acesta a înaintat cu mingea la picior şi Poparadu în dreapta lui, şi în mod inexplicabil a reuşit să tragă printre mijlocaşul nostru şi Nuno Claro, din interiorul careului, o minge care a intrat în plasă la colţul lung. Poparadu şi Szekely au avut mini-oportunităţi până la final, ambele nefructificate, astfel că scorul final a rămas unul demn pentru o echipă care nu doar că pare, ci se se crede tot mai mult condamnată.

Totul s-a rupt astăzi în partea noastră de centru-dreapta, unde Bărbuţ şi Roman au oferit prea puţin dublaj în faţa unor jucători rapizi şi tehnici. A greşit Alexa titularizându-i? La cât de indignaţi am fost de atitudinea defensivă cu care am abordat atâtea şi atâtea meciuri, ar fi ipocrit din partea mea sau a multor altora să-l critice pentru acest lucru. În acest moment, trebuia încercat. Problema e că trebuia încercat mai devreme şi că, la urma urmei, nu ajunge să schimbi câţiva jucători ca să imprimi unei echipe întregi un spirit pe care nu şi l-a cultivat deloc.

M-a surprins în mod repetat cum până şi cei mai rapizi jucători de la noi, Bărbuţ şi Popovici, au părut lenţi în faţa celor de la Astra. Vorba aceea, a fost ceva în aer care a evidenţiat inferioritatea noastră din prea multe puncte de vedere pentru a o mai freza într-un fel sau altul. Nu suntem încă retrogradaţi şi o victorie cu Concordia ne poate oferi o şansă teoretică la salvare. Precum am scris şi în ultima cronică, jocul nostru nu ne oferă motive de încredere, şi trebuie să ne bazăm pe eşecurile altora, căci rezultatele directe cu rivalele de clasament nu ne favorizează.
Dar pentru acest întreg ciclu, început din liga a III-a cu jucători care doar visau să ajungă la Timişoara, în prima divizie, un ciclu care a produs fenomene de moment şi momente fenomenale, care n-a primit susţinerea sportivă sau profesională de care ar fi avut nevoie, o victorie ar fi un final meritoriu. Şi apoi, în funcţie de şansă, vedem ce ne rămâne de făcut.

Hai POLI!

Poli: N. Claro (4,5) - Mera (5), Scutaru (4), Şeroni (5), Bălace (5,5) - Poparadu (5), O. Petre (6) - Bărbuţ (4,5), Roman (4,5), Boldea (6) - Szeleky (4,5)

Schimbări:

Nohai (5,5) pentru Şeroni (min 45)
Popovici (5) pentru Roman (min 56)
Keita (5,5) pentru Bărbuţ (min 63)

11 mai 2014

ACS Poli - Ceahlăul 1:1 (0:0)

Nu-mi place să fiu fatalist, dar şansele noastre de supravieţuire s-au redus drastic în urma egalului obţinut în această după-amiază. Cu superioritate numerică în ultimele treizeci de minute, chiar şi cu doi oameni o vreme, Poli nu a reuşit să-şi depăşească condiţia, în ciuda celor mai bune intenţii ale celor implicaţi. Mă tem că ne încadrăm în categoria prea puţin, prea târziu, mai ales uitându-ne ce donaţii primesc adversarele noastre în meciurile fără miză. Sau cum se mobilizează în cele cu miză.

Ca să voribm despre meci, prima repriză a fost una anostă, în care în afară de puţină dominare teritorială, alb-violeţii n-au arătat mare lucru. Şutul lui O. Petre din minutul 41, deviat peste poartă, a reprezentat singura ocazie notabilă.

A doua repriză a fost însă una nebună. Nici nu mai reţin exact firul evenimentelor, dar pe undeva printre primele zece minute s-au comis trei henţuri în sau în preajma careului şi s-a ratat o şansă bună de gol. Mai întâi am impresia că oaspeţii au scăpat de un henţ la marginea careului, apoi Mansour a primit o minge lungă, s-a descotorosit de un fundaş şi a tras din prima spre colţul lung, numai că portarul advers a parat, înainte ca Scutaru să flendure o mână pe minge în careul nostru - nu s-a dictat nimic. N-am mai scăpat însă în minutul 53, când un alt henţ fără intenţie, al lui Petrovic de această dată, a fost penalizat, şansa fiind doar că nu am rămas şi în zece, considerând că sârbul avea deja un galben. Nuno Claro n-a putut para execuţia lui Golubovic, deci ne-am trezit cu ditamai sarcina de a înscrie de două ori în aproximativ jumătate de oră. Nu ne-am chiar înghesuit la poarta adversă, ba în debusolarea generală era să încasăm încă un gol, înainte ca oaspeţii să rămână în zece în minutul 63, după eliminarea lui Golubovic pentru cumul de cartonaşe. Şapte minute mai târziu, după o serie prelungă de cornere şi lovituri libere din preajma careului advers, Nanu a şutat puternic, un jucător advers a parat cu mâinile şi am beneficiat atât de un penalty, cât şi de o a doua eliminare pentru cumul. Szekely a adus singura sa contribuţie din acest meci şi a transformat penalty-ul, iar Poli s-a aruncat din nou în atac. A lipsit clarviziunea, căci exceptând o incursiune a lui Popovici finalizată cu şuturi în blocaj de către Bărbuţ, nu am fost destul de periculoşi. Apoi în minutul 83, Belu a văzut roşu direct la semnalizarea asistentului pentru o intrare care era cel mult de galben, dar simularea a fost una de efect. Nu s-a schimbat prea mult cursul jocului, alb-violeţii fiind în continuare sus, irosind mai departe faze fixe, şi reuşind să trimită doar un şut periculos spre poartă, şi acela pe lângă, din afara careului - Scutaru. Oaspeţii ar fi putut câştiga pe final după ce Popovici a pierdut o minge la un corner şi Marc, de la oaspeţi, a luat-o cu mingea la picior de la un careu la altul, şutul său fiind parat de Nuno Claro. N-am gestionat nicicum cornerele care au urmat, ba chiar era să luăm gol la o degajare aiurea, dar Nuno Claro a intervenit din nou. Cele trei (?!) minute de prelungire s-au scurs şi scorul a rămas egal, consolidând astfel poziţia noastră retrogradabilă.

Problema e în continuare că avem o echipă care nu ştie să atace şi nu găsim nicicum unsprezece titulari care să fie montaţi pentru meci în acelaşi timp. Absenţele defensive ne-au costat un gol, ineficienţa la fazele fixe ne-a costat victoria. Dar nici nu mai ştiu ce să zic, a cui e vina că linia de mijloc nu produce nimic, că nici măcar un joc cu două vârfuri nu ne-a ajutat în vreun fel să fim periculoşi. Absolut nimeni nu a impresionat astăzi, în ciuda efortului aproape disperat depus înspre a câştiga partida, numai că momentan atâta putem şi asta e.

Ceea ce aş imputa este faptul că n-am intrat în teren cu dorinţa de a câştiga, doar cu forma unui unsprezece care simula acest lucru. Ca în tot acest sezon, am stat în aşteptare, nu ne-am asumat niciun risc şi din acest motiv am şi pierdut.

Nenumăratele decizii greşite luate de conducere în ultimele cinci luni, frica de fotbal inspirată lotului de trei antrenori consecutivi şi prostia generală de la nivelul Ligii 1 ne-au mâncat.

Poli: N. Claro (6) - Belu (5), Petrovic (4,5), Scutaru (5,5), Bălace (5,5) - Bărbuţ (5,5), O. Petre (6), Poparadu (5,5), Trandu (5) - Szekely (5,5), Mansour (5)

Schimbări:

Roman (5) pentru Mansour (min 54)
Nanu (5,5) pentru Poparadu (min 58)
Popovici pentru Petrovic (min 78)

8 mai 2014

Otelul - Poli 1:0 (0:0)

După două finale de cupă pierdute și după două campionate pierdute în meciurile directe, Poli și-a respectat și azi blazonul de a nu face absolut nimic într-un meci aproape capital în lupta pentru retrogradare. E cu atât mai tristă înfrângerea când se petrece pe terenul pe care am pierdut acum 3 ani în fața a ceea ce urma să devină cea mai slabă campioană a României și e de-a dreptul umilitor când echipa renunță la luptă permițând unui public jenant, ce a umplut stadionul doar pentru că intrarea era gratuită, să batjocorească în voie numele Timișoarei.

Alexa a mizat pe aceeași carte, ba a și plusat, introducând pe teren o echipă ultra-defensivă, atât în așezare, cât și în exprimare, cu Scutaru pe postul lui Ovidiu Petre și cu Boldea foarte retras, iar Szekely rămas singur în ofensivă. Înțeleg că era bun egalul și că nu era nevoie să riscăm, dar abordarea meciului a fost una sinucigașă, căci noi nu suntem naționala Italiei și Alexa nu e Mourinho. Chiar de interiorul careului nostru a fost aproape de nepătruns, flancurile noastre au fost ușor depășite. Și chiar de centrările adversarilor erau sortite eșecului, e nevoie de o singură greșeală și totul se năruiește.

Până la primirea golului în minutul 63 Poli n-a avut absolut nici o ambiție ofensivă, iar în rarele ocazii în care am scăpat în atac, lipsa de inspirație și-a spus din nou cuvântul și am pierdut rapid mingea. Când cedezi posesia cu atâta nonșalanță și nu faci absolut nici un presing, tot ce faci e să-i oferi adversarului ocazii după ocazii, prin care îi sporești șansele de a da gol - exact opusul a ceea ce ți-ai propus prin tactica defensivă! Practic o oră n-am făcut altceva decât să număr minutele până când Oțelul - care n-a fost cine știe ce zmeu în atac, să ne înțelegem - reușește să dea gol și mă întrebam în ce mod o vor face.

O respingere într-o zonă periculoasă? Nu. Nuno Claro parează șutul lui Giurgiu în minutul 11.

O pasă greșită la mijlocul terenului? Nu. Atacanții gălățeni nu reușesc să ajungă destul de repede la centrarea lui Cooper din minutul 41.

Vreo minge care să-l spună în dificultate pe Nuno Claro? Nu... Chiar de a respins în față șutul aceluiași Cooper, mingea a fost îndepărtată repede.

Ei bine, golul a venit din fază fixă, de pe la vreo 20 de metri. Un gălățean a împins cu multă ușurință zidul cam vreun metru, iar Lovin (da, acel Lovin) a avut culoar liber între acesta și bara porții. Nuno Claro a sărit cam nehotărât, dar oricum nu cred că mai avea ce face.

Evident, Poli a ieșit la joc și chiar a demonstrat că putea pune serioase probleme gălățenilor, dar era deja prea târziu. Alexa parcă anticipase că avea nevoie să iasă din cutie, trimițându-l pe Trandu în locul lui Gorobsov ceva mai devreme - o schimbare aparent curioasă la momentul respectiv.

Nanu a avut primul șut periculos, introdus și el în locul lui Mera, urmat apoi de cel al lui Belu. S-a alergat mult, s-au încordat nervi, dar n-am reușit să periclităm poarta adversă. Culmea, nici oțelarii nu ne-au mai pus prea mari probleme pe contraatac, semn că nu aveam de ce ne teme.

Pe lângă tactica - falimentară până la urmă - a lui Alexa, parcă nici nu am simțit vreo dorință din partea echipei sau a clubului. Gălățenii s-au pregătit foarte bine și au fost montați, de la lăsarea accesului liber pe stadion, până la cantonament special pentru această săptămână. Pe când noi ne-am prezentat foarte naivi, cu ideea respectării unor sarcini tactice până la obsesie și atât. Ne-am dus la meci precum ciobanul din Miorița. Doar după ce ne-am văzut îngropați, am început să avem spasme.

Încă nu e gata lupta, dar dacă e să murim, măcar s-o facem cu demnitate și să vedem măcar un pic de sacrificiu din partea jucătorilor. Dacă nu, atunci merităm să trăim cu rușinea din această seară.

Nuno Claro (5,5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Șeroni (5,5), Morariju (5) - Popovici (5,5), Gorobsov (5), Scutaru (6), Poparadu (5,5), Boldea (5) - Szekely (5)

Bălace(5,5) pentru Boldea (min 45)
Trandu (5,5) pentru Gorobsov (min 57)
Nanu (5,5) pentru Mera (min 70)

3 mai 2014

ACS Poli - Petrolul Ploieşti 0:3 (0:3)

Când e să oferi un meci pe tavă, se dovedeşte că Poli este foarte aptă în a face acest lucru. Cele trei goluri cadorisite în prima repriză au pecetluit soarta meciului, permiţând oaspeţilor să gestioneze la pas restul minutelor de joc, în ciuda unor eforturi sporadice ale jucătorilor antrenaţi de Alexa. Se pare că această perioadă a anului nu e una în care balanţa arbitrajelor să încline înspre noi, dat fiind că după eroarea lui Kovacs din meciul cu Universitatea Cluj, astăzi două faze consecutive, ambele discutabile, au fost judecate împotriva noastră şi au dus la deschiderea scorului. Gafe defensive considerabile au permis desprinderea şi de acolo şansele unei echipe precum alei noastre, care are o medie de sub 0,8 goluri/meci, s-au redus considerabil.

Echilibrul de până la deschiderea scorului nu anunţa deznodământul dur al reprizei, dar uitându-ne dincolo de golurile încasate, trebuie să recunoaştem din nou sterilitatea noastre ofensivă. Aşadar, în minutul 18 Trandu a intervenit prin alunecare, a luat mingea cât şi jucătorul şi s-a dat fault în marginea careului nostru. Lovitura liberă a fost bătută, un jucător advers se trage de Belu şi la un moment dat cade când dă cu spatele în Morariju, iar arbitrul adiţional, am impresia, consideră fază de penalty. Albin l-a transformat fără mari emoţii. Oaspeţii au mai fost oarecum aproape printr-un şut al lui Teixeira de la marginea careului, înainte să reuşească desprinderea în minutul 38. Atunci, Trandu a dat mingea direct la un adversar după o intervenţie nereuşită, acesta i-a centrat lui Albin care a finalizat din voleu de la vreo 12 metri, nemarcat, Nuno Claro a parat iniţial, însă mingea a sărit în piciorul lui şi a sfârşit în poartă. Poli a ajuns aproape de poarta adversă doar când Trandu era să profite de o gafă a portarului advers, însă în rest nimic - ceea ce nici nu ar avea de mirat, considerând formula ultra-defensivă trimisă în teren de Alexa. Ultima reuşită a reprizei a venit chiar înainte de pauză, când Mera a respins cu capul la un corner şi a uitat să-şi mai marcheze zona, acolo a urcat Geraldo care a primit mingea pe cap şi a finalizat destul de spectaculos la colţul lung.

Repriza a doua a consemnat o atitudine oarecum mai ofensivă din partea noastră, dar nici introducerea lui Mansour alături de Szekely nu a produs cine ştie ce rezultate. Cea mai mare şi singura ocazie a Politehnicii a venit în minutul 57, când Trandu a făcut şi ceva util, lansându-l pe Szekely, acesta a rămas singur cu portarul, dar s-a cam încurcat în minge şi a tras neconvingător, Mansour interceptând balonul şi trimiţându-l în bară - senegalezul se află însă într-un ofsaid destul de greu de înţeles. Şi cam gata cu ocaziile, fluier final, cuie bătute, etc.

Despre meci aş ţine să pun o întrebare adresata lui Alexa: de ce ar fi o idee bună să joace Hasani titular? În toate minutele pe care le-a evoluat în acest an, doar primele două au fost de real folos, când a fost lovit în cap de Todea şi astfel am rămas în superioritate numerică. Nu este un jucător rapid, tehnic sau impunător fizic - sau cel puţin nu a arătat aceste calităţi - deci mi-e puţin greu să înţeleg de ce n-ar fi jucat Boldea pe dreapta şi Nanu titular pe stânga? Totodată, Gorobsov la închidere şi fără O. Petre nu a dat randament în niciun meci, şi în combinaţia actuală cu Poparadu doar cel care joacă ofensiv dintre cei doi se prezintă cu rost.

Remarc şi apreciez însă introducerea lui Alin Roman, care a debutat astfel pentru Poli şi n-a făcut-o rău. A arătat un control bun al balonului, o viteză rezonabilă şi a trimis şi un şut de la distanţă pe spaţiul porţii. Mai puţine lucruri pozitive pot fi spuse despre Mansour şi Nanu, care n-au adus mai nimic jocului nostru. La fel, Trandu şi Mera au greşit grav la două goluri, Morariju a fost neglijent şi a oferit pretext de penalty, Belu n-a fost acolo să acopere deşi două faze de gol au avut loc în flancul lui - şi aşa s-a terminat distracţia. Cât despre Nuno Claro, e claro că dacă era inspirat azi nu primeam al doilea gol, chiar dacă execuţia lui Albin a fost una puternică.

Mi se pare că cu cât încercăm să jucăm mai defensiv, cu atât mai rău ne iese. Problema de fond rămâne faptul că nu putem da goluri, şi oricât ar ţine asta de atitudinea defensivă cu care evoluăm, faptul că nici atunci când încercăm să fim ofensivi nu ne dovedim capabili evidenţiaza o limitare îngrijorătoare a echipei. Ce poţi să faci când golgheterul tău nu poate concretiza măcar una din cele trei faze de singur cu portarul avute în ultimele două meciuri?

Rămân o afirmaţie şi o întrebare: Retrogradarea se joacă. Noi o facem?

Poli: N. Claro (4,5) - Belu (5), Mera (4,5), Scutaru (5,5), Morariju (5) - Gorobsov (5), Poparadu (6) - Boldea (5), Trandu (4,5), Hasani (5) - Szekely (5)

Schimbări:

Roman (6) pentru Hasani (min 42)
Mansour (5) pentru Boldea (min 45)
Nanu pentru Szekely (min 70)
Google+