Amical: Poli - Sparta Praga 0:0

Acel zero în dreptul golurilor marcate de alb-violeți începe, vrând nevrând, să mă neliniștească. Chiar dacă a fost vorba, din nou, de adversari de talie pentru Poli, și echipa și-a creat câteva ocazii bunicele, faptul că nu se marchează pare să indice că ofensiva suferă în continuare. E încă prematur să ne agităm, dar sunt convins că nu sunt singurul care se gândește la această situație.

Pe de altă parte, acel zero din dreptul oaspeților care s-a repetat și el de câteva ori îmi dă speranțe că alb-violeții s-au reorganizat mai bine în defensivă. Încetul cu încetul se concretizează primul unsprezece, dar recomand concluzii în această privință după ultima partidă programată, momentan, în Spania.

Poli: Pantilimon - Helder, Cisovsky (Burcă '46), Luchin, Scutaru - Lavecchia (Nikolici '74), Alexa, Tameş (Magera '61), Zicu - Ricketts (Rocha '46), Goga

Deși, acuma că văd fazele de poartă, nu pare tocmai de fier apărarea asta. Heh.



Sursa: www.sparta.cz

Amical: Poli - Arka Gdynia 3:1 (2:0)

Prima victorie în Spania pentru Poli, goluri Popovici, Pătraș și Luchin. De bun augur.

Poli Timișoara: Lepmets – Krejci, Cisovsky, Mera, Scutaru – Matei ('66 Lavecchia), Poparadu, Jitaru ('71 Luchin), Pătraș ('65 Rocha) - Popovici ('65 Ricketts), Axente (46' Nikolic).

Bucurie și unitate

În primul rând, se remarcă faptul că Ricketts și Pătraș au fost convocați la Naționalele lor, anume cea a Canadei și cea a Moldovei.

Chiar dacă John Malkovich opina că "Moldova sucks", sunt convins că debutul la Naționala țării sale nu i-ar putea face decât bine lui Pătraș, care trebuie însă să evolueze cu mai multă determinare pentru a spera la un post de titular la Poli. Fiind un jucător nu lipsit de talent și cu o atitudine potrivită pentru performanță, singurul lucru care dă de gândit este că de când a sosit la Poli nu a reușit să progreseze deosebit de mult, asemeni lui Popovici. Amândoi au fost însă privați de evoluții la nivelul primei ligi, ceea ce cred că este un important detriment pentru tinerii fotbaliști care caută să evite blazarea profesională. Și cam în această fază a carierei lor se află amândoi.

Pentru Ricketts saltul acesta cu siguranța îl va motiva, tocmai fiindca e clară legătura dintre presupoziția că tânărul canadian s-a alăturat unei formații puternice, dintr-un campionat de oareșce calibru, și convocare. Din păcate nivelul celorlalți atacanți convocați recent pare a fi unul mediocru, în așa o manieră că singurul care mai evoluează în prima ligă pe undeva este un tânăr de 21 de ani de la o echipă clasată în a doua jumătate a clasamentului din Scoția. Dar dacă va reuși să confirme, sunt convins că Ricketts va avea șansa de a aduna multe selecții în tricoul țării sale.

Insinuam cumva că această meditație va avea ceva de-a face cu conceptul unității. Chiar ieri citeam un interviu despre situația celor de la Bologna, care au fost depunctați în două rânduri luna trecută, o dată un punct și o dată două puncte, pentru restanțele la salarii care ajunseseră la șase luni de zile. În acest moment la conducerea clubului se află deja a treia administrație diferită din noiembrie încoace, ceea ce confirmă haosul organizatoric de la club.

Și care-i culmea? Bologna joacă un fotbal de bună calitate, iar fără penalizare s-ar fi aflat pe locul nouă, peste echipe precum Genoa și Fiorentina. Victoria împotriva celor de la Lazio din acest weekend, scor 3-1, a fost clară, deși lazialii se găseau pe poziția a doua în clasament înaintea etapei. Se remarcă determinarea formației și devotamentul față de club.

Seamănă situația, măcar cumva, cu o altă situație de care vă puteți aduce aminte din trecutul nu prea îndepărtat? E clar că dusă la extrem această situația va cauza o implozie masivă și totul se va sfârși cam ca și la Craiova, dar nu există nimic mai bun pentru un club de fotbal decât o criză sănătoasă. Altfel, trebuie să fii tare iscusit să scoți cei mai bun din toată lumea.

Amical: Poli - Lech Poznan 0:2 (0:1)

Meci greu pentru alb-violeți care nu au făcut față echipei poloneze, formație care a marcat patru goluri celor de la Juventus Torino în ediția actuală a Europa League. Tocmai marcatorul acestor goluri, Rudnevs, a deschis scorul în minutul 33, după ceea ce pare din comentarii a fi fost o prelungă dominare a celor din Poznan, care au mai avut și alte ocazii de gol pe parcursul primei reprize. Deși în mitanul secund au schimbat zece jucători, tot Lech a marcat în minutul 59. Poli a încercat să ofere o replică pe final, dar Axente, Tameș și Rocha nu au reușit să marcheze.

Rezultat slab, în continuare fără gol marcat, dar e începutul pregătirilor.

Poli (rep 1): Taborda - Helder, Burcă, Cisovsky, Krejci - Lavecchia, Alexa, Tameș, Goga - Ricketts, Nikolic

Poli (rep 2): Taborda - Helder, Luchin, Burcă, Krejci - Matei, Alexa, Tameș, Rocha - Goga, Axente

Schimbări:

Luchin pentru Cisovsky (min 20)
Mera pentru Luchin (min 57)

Amical: Poli - Young Boys Berna 0:0

Am început stagiul spaniol cu un egal nul, deși alb-violeții au avut destule șanse să marcheze. Cisovsky și Matei au lovit bara, Axente a ratat cu poarta goală și Tameș nu a putut converti un penalty obținut de Helder. Intervențiile lui Pantilimon au asigurat că nici poarta noastră a rămas nepenetrată, deci zero la zero.

Nu știu ce echipă a folosit Young Boys, dar majoritatea primei echipe fusese folosită și ieri în meciul cu Lech. Rămâne ca cei de la fața locului să tragă primele concluzii.

Poli: Pantilimon - Luchin, Cisovsky, Scutaru, Rocha - Helder, Alexa, Tames, Lavecchia - Goga, Ricketts

Schimbări:

Burcă pentru Cisovsky (min 45)
Zicu pentru Lavecchia (min 45)
Matei pentru Goga (min 45)
Krejci pentru Scutaru (min 62)
Axente pentru Rickets (min 65)
Jitaru pentru Helder (min 67)

Cantonamentul II

Ne aflăm deja la începutul următorului cantonament, cel din Spania de la Marbella. Din lotul ce se va deplasa astăzi lipsesc o parte din tinerii care au făcut deplasarea în Ungaria și de rămas a rămas doar Jitaru.

Portari: Costel Pantilimon, Pedro Taborda, Sergei Lepmets

Fundaşi: Helder da Silva, Srgian Luchin, Marian Cisovsky, Cristian Scutaru, Ovidiu Burcă, Jiri Krejci, Ioan Mera, Laszlo Sepsi, Rafael Rocha Ferreira

Mijlocaşi: Dan Alexa, Adrian Poparadu, Artur Pătraş, Alexandru Popovici, Iulian Tameş, Ionuţ Matei, Samuel Jitaru, Ianis Zicu, Luigi Lavecchia

Atacanţi: Dorin Goga, Tosaint Ricketts, Mircea Axente, Stefan Nikolic, Lukas Magera

Nici noua achiziție Zăgrean, fostul jucător al celor din Alba Iulia, nu s-a alăturat lotului mare, el fiind într-o fază de recuperare alături de echipa a doua. La un moment dat părea un jucător interesant, dar încă nu a reușit să confirme cu adevărat la nivelul Ligii 1.

Urmează perioada cu partide de pregătire pe care să sperăm că vom reuși să o urmărim parțial la televizor. Meciurile programate sunt:

22 ianuarie
16,00: meci de verificare: Politehnica Timişoara-BSC Young Boys Berna (Elveţia), la Marbella Football Center

24 ianuarie
16,00: meci de verificare: Politehnica Timişoara-KKS Lech Poznan (Polonia), la Marbella Football Center

27 ianuarie
16,00: meci de verificare: Politehnica Timişoara-FC Arka Gdynia 1929 (Polonia), la Marbella Football Center

30 ianuarie
16,00: meci de verificare: Politehnica Timişoara-AC Sparta Praga (Cehia), la La Cala

2 februarie
16,00: meci de verificare: Politehnica Timişoara-FC Dnipro Dnepropetrovsk (Ucraina), într-o localitate ce urmează a fi desemnată.

Amical: Poli - Bocs KSC 4:0 (3:0)

Ca la început de cantonament, alb-violeții au disputat astăzi un amical cu o echipă de liga a II-a din Ungaria. Golurile au fost marcate de Rickets (x2), Goga și Rocha.

Poli (rep. 1): Lepmets - Helder, Luchin, Burca, Sepsi - Lavecchia, Alexa, Tames, Goga - Zicu, Ricketts

Poli (rep. 2): Lepmets - Matei, Mera, Krejci, Rocha - Popovici, Poparadu, Jitaru, Patras - Nikolic, Axente

A mai intrat Dobriceanu (min 75) în locul lui Jitaru.

Se remarcă faptul că, dacă așezarea în teren a fost cea enunțată de site-ul oficial, Goga a fost folosit din nou mijlocaș dreapta și Matei fundaș dreapta. Niciunul dintre ei nu dă randament maxim în aceste poziții, în special Matei.

Oricum, pregătirea-i pregătire. Să vedem ce mai urmează.

Lotul pentru primul cantonament

Nici n-am terminat bine cu meditatia, ca avem lotul pentru primul cantonament. Ma intreb daca nu era mai degraba loc de un Trandu decat de Dobricean, desi cel din urma are avantajul vitezei si a jocului pe flancuri.

Seceta din atac se confirma prin convocarea a doi jucatori care s-au chinuit sa marcheze in liga a III -a.

Revine si Matei, despre care s-a mai scris. Greu de zis de pe acuma cat de util poate fi echipei.

Portari: Pantilimon, Taborda, Lepmets

Fundaşi: Helder, Luchin, Cisovsky, Scutaru, Burcă, Krejci, Mera, Sepsi, Rocha

Mijlocaşi: Alexa, Poparadu, Pătraş, Matei, Jitaru, Popovici, Zicu, Tameş, Dobriceanu, Magera

Atacanţi: Goga, Ricketts, Axente, Nikolic, Boştină, Magdaş.

O miscare-n asteptare

Sergei Lepmets va avea in cantonamentul care urmeaza cea mai mare sansa a carierei sale - zic eu. Portarul de 23 de ani, de 1.90m, a ajuns la Poli de la Levadia, din Estonia, unde a aparat mai mult la echipa secunda a echipei. Ceea ce ar putea sa-l recomande este faptul ca la echipa sa anterioara, Merkuur Tartu, a adunat 42 de prezente in prima liga inainte de a implini 20 de ani. In plus, la Levadia l-a avut concurent pe Martin Kaalma, un portar estonian cu experienta care a aparat in 33 de randuri si la echipa Nationala a Estoniei.

Nu are rost sa judec de ce am testa un jucator strain cu o cariera atat de neconcludenta, dar in cazul in care va fi retinut, cred ca s-ar incadra in tiparul celorlalte achizitii din aceasta pauza competitionala - in special Ricketts si Rato. Din pacate, daca Pantilimon/Taborda va pleca, echipa secunda nu poate oferi in acest moment un al doilea portar pentru lotul anternat de Uhrin Jr. si dupa repetate esecuri cu tineri adusi din tara, respectiv in contextul preturilor exagerate cerute pe diversi jucatori oarecum consacrati, nu surprinde cu adevarat reticenta explorarii pietei interne.

Dar ar fi o greseala ignorarea acestei piete. Sunt convins ca liga secunda poate oferi jucatori talentati la preturi abordabile, drept dovada si diversele povesti de succes ale jucatorilor promovati cu cluburile lor in Liga 1 si apoi cotati la fel si fel de valori. Doar ca exemple mai evidente, Eric, Takayuki Seto (Astra) si Gardos.

Noul început de drum

Cu urările de rigoare trecute în plan secundar, propun să privim deja către mărețele două luni ce ne stau în cale până la reînceperea returului.

Finalul de an ne-a întâmpinat cu foști jucători de calitate care au intrat în relații de tatonare cu Poli, anume Mitea și Semedo. Dacă primul s-a auto-propus, cel de-al doilea a fost dorit de către club, numai că niciunul nu pare a fi în drum către Timișoara. De Mitea a spus Iancu că nu l-ar dori în mod anume (deși nu în mod absolut), iar Semedo a semnat cu o echipă din Cipru. Deci status quo. Sper că vom întări lotul, fiindca avem nevoie, dar cel puțin la fel de important este să nu pierdem vreun titular, cum ar fi Sepsi, despre care s-a tot vorbit. Și ce luăm, să luăm în timp util.

Altfel, am văzut recent un clasament cu cele mai bune echipe pe întreg anul 2010 și am rămas chiar surprins să văd că Oțelul se află pe primul loc și în acel clasament, înaintea Vasluiului și a noastră. Cred că asta scoate în evidență că gălățenii nu trebuie desconsiderați în vreun fel și că nu există niciun motiv să credem că își vor pierde din ritm în retur. Campionatul se va putea câștiga doar jucând fotbal, nu așteptându-ne că alții nu o vor face.

Asta o spun așa, de dragul de a o spune, căci am mai specificat că nu cred în mod deosebit în șansele noastre. Sper, dar asta-i altceva, chiar de speranța de acuma este întărită de felul în care pesimismul meu inițial a fost înfrânt.

Să înceapă odată cantonamentele!

Cu un picior în Sărbători

Citeam cu oarecare amuzament cum Panti a fost declarat cel mai bun portar și cel mai bun jucător din Liga 1, în condițiile în care nici nu a fost cel mai bun jucător de la Poli - și nu cred că există dubii vizavi de acest lucru. A reușit însă câteva intervenții bune în cele cinci meciuri jucate la echipa Națională, fiind și singurul reprezentat constant al alb-violeților în lotul României, ceea ce este un merit în sine.
Altfel, Iancu spune cum pierderea lui Sepsi nu ar fi o pierdere importantă, când e clar că, istoric privit, postul de fundaș stânga a fost cel mai suferind pentru Poli. De fiecare dată când am avut un jucător bunicel pe acel post, ceva s-a întâmplat și am rămas fără el - la propriu sau la figurat. Nu știu dacă un jucător de profilul lui Helder e soluția (aka Rato), din moment ce Helder nu excelează defensiv, dar oricum e un pariu riscant.
În rest e destul de liniște, se tatonează pista Alex Muntean și momentan cam atât din ce se aude. Ne stă bine să așteptăm cuminți și să sărbătorim ce e de sărbătorit cu liniștea atâta de atipică pentru suporterii viola în această perioadă a anului. De savurat.
Sărbători fericite!

Revenirea lui Dusan-zeu

E un film pe care îl urmăresc oricând cu mare plăcere, în care doi îndrăgostiți încearcă să recunostruiască cele mai romantice momente din relația lor în speranța de a reaprinde flacăra pasiuneii. Precum te-ai aștepta, nu funcționează prea bine.

Din fericire, fotbalul nu e o experiență pur romantică, deci există destul loc pentru speranțe de mai bine. Astăzi s-a confirmat revenirea lui Dusan intr-un context vesel, iar satisfacția tuturor celor implicați lasă impresia că se pune de o organizare solidă pentru retur. Mi-a plăcut mereu de Dusan pentru calitățile de care a dat dovadă aici și îmi doresc mult să aibă succesul pe care l-a avut deja la Poli - restul e speculație și, după experiența ultimilor ani, e prea devreme să speculăm încă de pe acuma.

Iancu a declarat că l-ar dori pe Alex Muntean, de la Mediaș, un mijlocaș de bandă care a lăsat o impresie foarte bună în acest tur, dar mai ales grație faptului că evoluează la o echipă care trăiește din viteză și viteza este principala sa armă. Oricum, avem nevoie de jucători și Muntean ar fi unul chiar util. 

Să vedem dacă își dorește și Dusan ceva sau dacă o ia la drum cu ceea ce are. Ar fi bine să nu ajungem iar în poziția de a aduce jucători cu două săptămâni înainte de începerea returului. Ar fi chiar un semn decisiv de pozitiv pentru mine. 

Două cuvinte și despre Contra, care pare să fi fost îndepărtat în mod plănuit de la echipă. Nimeni nu cred că-i poate imputa ceva vizavi de rezultatele obținute, iar atitudinea avută a fost justificabilă. Restul e maculatură. Cred că putea fi tratat mai bine, dar acuma trebuie să privească înainte și să vadă dacă antrenoratul ăsta merge așa de bine precum a părut să meargă. Ne-a surprins o dată deja. 

Zic și eu un mersi Cosmin, fiindcă a ajutat pe Poli în acest ultim an de zile. 

Adversarii noștri înainte de sărbători

Tot timpul mi-a fost teamă de această pauză de iarnă, în care unele echipe efectiv se transformă peste noapte. De aceea voi face acum o scurtă trece în revistă a contracandidaților noștri, înainte de orice transferuri bombă.

Distanța mare față de lider fac ca echipele de pe locurile 6-7-8 să nu mai aibă practic nici o șansă. Chiar statistica ne arată acest lucru, deoarece nici o echipă aflată pe aceste locuri la finalul turului, nu a reușit să câștige titlul. Cea mai mare performanță a fost o urcare de pe locul 5, dar distanța de recuperat a fost mult mai mică.

Astfel că orice transferuri, mișcări tehnice sau "butoane" nu pot reitera performanța Stelei de acum 3 sezoane. Dar asta e din perspectiva titlului, pentru că și noi ne aflăm la 5 puncte distanță de Oțelul. Așa că, dacă nu vom reuși să ținem pasul, adversarii noștri principali sunt cei de pe locurile 3-8.

Steaua pare un adversar foarte periculos. Au avut rezultate bune în final și parcă tot timpul au arătat un potențial ce nu a fost atins. În plus, se preconizează că e echipa care se va schimba cel mai mult.

La Dinamo sunt probleme interne, încă nu se știe cu ce jucători vor merge mai departe, astfel încât rezolvarea acestor probleme va avea prioritate asaltului asupra locurilor fruntașe. Incapacitatea lor defensivă îi va trage în jos și la anul. Pentru noi, importantă va fi (să sperăm) confruntarea din ultima etapă. Asemeni, CFR Cluj - cel mai prost clasat dintre adversari, nu poate emite pretenții la mai mult decât un loc de cupă europeană, după sezonul dezamăgitor pe care l-au avut.

Așa cum le e caracteristic, Rapidul a dat semne foarte bune, dar aroganța jucătorilor le-a adus numai rezultate alternante. Iar dacă, tot în modul lor caracteristic, se vor lepăda de antrenorul care, totuși, i-a lăsat pe un loc mai bun decât în anii precedenți, atunci vor continua în mediocritate.

Mediașul este mai mult decât o surpriză plăcută, este o confirmare a unei echipe ce mereu a jucat frumos. Dar pare că se conservă, forțând doar atunci când e nevoie să rămână sus. Să vedem și dacă vor reuși să-și păstreze jucătorii de valoare. Important e pentru noi să câștigăm cu ei în prima etapă pentru a ne îndepărta la o distanță liniștitoare. În rest, cred că prezintă un pericol mai mic decât vecinele de clasament.

Vasluiul au terminat în forță, după problemele serioase ce le-au avut la început, ajungând un pericol serios pentru noi. Dacă vor continua așa, avem de ce să ne temem.

În fine, rămâne de văzut dacă Oțelul poate păstra acest ritm. Ei au avut un final mai liniștit, ceea ce le-a dat prilejul să se depărteze. Probabil că adversarii lor din prima parte a returului nu vor mai fi așa de indulgenți.

Un aspect important este faptul că Oțelul și noi avem un adevăr net superior celorlalte echipe, ceea ce, teoretic, ne dă speranță că ne vom distanța, urmând ca bătălia pentru titlu sa se dea numai între noi. În tur am avut meciuri tari acasă, reușind să le câștigăm acasă. Dar în retur, meciurile cu echipele adverse vor fi în deplasare, ceea ce înseamnă că ne va fi greu să acumulăm puncte. Important e să nu facem pași greșiți acasă, și să ținem pasul. Depinde doar de noi dacă ne vom lupta cu liderul, sau cu echipele de sub noi.

Saga continuă

Cosmin Contra nu ne-a mai putut arăta dacă el ar fi fost eroul ca-n filme de care vorbeam, deoarece producătorul suprem Marian Iancu s-a lepădat de tânărul său asistent.

Tinerețea, cu caracterul ei rebel, nu e ce căuta el de fapt. Ciudat cum de nu a realizat asta de la început. Cum poți să ai pretenții de la un tânăr care nu a antrenat în viața lui? Și totuși, ce a realizat e chiar uimitor. A preluat echipa de pe locul 6, când victoriile erau o raritate (3 din 11 meciuri) și a dus-o pe locul 2, cu o singură înfrângere (cea din cupă). Cu o echipă cu un joc neinspirat am ajuns să sperăm cât de cât la titlu, prin curajul, organizarea și uneori fantezia arătată de jucători în teren. De nu apărea pe alocuri și lipsa de concentrare, puteam fi chiar pe primul loc. Și asta în condițiile în care lipsesc jucători importanți, iar banca de rezerve în ultima vreme conține aproape în totalitate jucători debutanți la echipa mare. Cam toate jocurile tari au fost în acest final de campionat, dar am avut rezultate excelente în toate. Cosmin Contra, zic eu că merită un rând de aplauze și măcar o nominalizare la vreun premiu!

E clar că Iancu din nou nu are nici un argument valid, la mijloc fiind doar orgoliul și megalomania personale. Dar publicul s-a obișnuit deja cu acest melodramatism, ce a făcut ca filmul Politehnicii să fie mai degrabă o telenovelă decât o producție de succes, care să captiveze atât fanul de fotbal, cât și să obțină vreo distincție ceva. Acest moment tensionat a mai completat caracterul odios al lui Iancu și a mai dezvoltat imaginea lui Contra, dar nu a creat o reacție puternică asemeni despărțirii de alți antrenori. Oricum era previzibil, deoarece Contra venise mai mult de plăcere la Poli și din ambiție acceptase rolul de antrenor. Nu avea nimic de pierdut și nu era ținut de nimic.

Totuși, regizorul Iancu e gata să dea lovitura cu următorul episod (sunt așa multe deja, că nimeni nu mai știe numărul). Va fi o continuare a unui episod mai vechi, garantat să atragă fanii: "Întoarcerea lui Rumburak". Permiteți-mi să am dubii că mișcarea ar avea succesul scontat. Puține sunt filmele care au continuări mai bune decât originalul, și acestea sunt cu adevărat mega-producții. Oricum, probabil varianta 2D la televizor va fi mult mai atrăgătoare decât 3D-ul din stadion, care, deși nu putem spune că e de proastă calitate, începe să-și piardă din popularitate.

Dar nu uitați că e doar un film. El e imaginat și creat de cineva, și nu are neapărată legătură cu realitatea. Realitatea e însă cea care contează, și uneori e chiar frumoasă. La mulți ani, Politehnica Timișoara!

Gloria Bistrita - Poli 3:3 (0:1)

Ce să mai zici după această nouă dovadă crasă de incompetență defensivă? Tocmai de ziua aniversării a 89 de ani de existență, alb-violeții (astăzi în echipament special alb-negru) au lăsat din mână o victorie care ar fi trebuit să le aparțină, dar eternele gafe colective sau personale în apărare ne-au costat două puncte enorme. Și asta, culmea, după un meci cu Dinamo în care apărarea s-a ținut tare la egal, nu când avea două goluri avantaj.

O să fiu succint tare, fiindcă nu am niciun chef să mă lăfăi în detalii. Bistrița a început cu o bară de la treizeci de metri, ca apoi Poli să deschidă scorul în minutul 18 la un corner executat de Tameș - minge trimisă înainte cu capul de Cisovsky și Luchin a împins-o în poartă din câțiva metri. Același Luchin ar fi putut dubla avantajul, tot la un corner, dar nu a trimis bine cu piciorul. Gloria a fost la un pas de egalare, după o fază șnur pe dreapta, dar Panti a reușit să respingă în bară cu palma.

După ce am scăpat cu bine de presiunea gazdelor de pe finalul reprizei, am debutat în forța în mitanul secund: Axente faultat la marginea careului, Tameș execută, Albuț scapă mingea printre picioare și Zicu o împinge în poartă. Evident, așa cum e mereu după ce marchezi golul distanțării, era primordial să rezistăm zece minute fără să încasăm unul, dar nu am reușit nici cinci: minutul 53, fază iar pe dreapta, centrare deviată cu capul de unul din fundașii noștri, ajunge pe cealaltă parte a careului, Velcovici vine lansat și trage, fără speranțe pentru Pantilimon. Bistrița a continuat să forțeze, dar din nou Poli s-a putut desprinde: fază excelentă a lui Sepsi care a recuperat o minge din propria jumătate, a înaintat până la 30 de metri și l-a lansat pe Axente, care a tras puternic cu stângul și a marcat un gol foarte dificil. Degeabă, căci exact ca la prima desprindere, alb-violeții au capotat și au permis imediat Gloriei să revină. Astfel, în minutul 72, Keita a fost găsit liber liber în careu, a șutat la colțul lung și, mingea trecând printre picioarele lui Ciso, a intrat în poartă. Chinul schinguitor de pe final a fost făcut mai dificil după ce Burcă și-a încasat o eliminare meritată, iar în minutul 90, o liberă de pe dreapta după un fault care, hm, mi s-a părut dat după o intrare la minge, balonul a fost retrimis cu capul la Keita care, din nou liber, l-a disturs pe Pantilimon cu un lob excepțional, deși cu siguranță se putea mai bine și din partea portarului nostru.

Într-un fel, deși acționez într-un exces de pesimism acuma, cred că acest meci a reconfirmat că nu putem emite în mod realistic pretenții la titlu - doar dacă ceilalți continuă să se împiedice la ritm mai ceva decât cel actual. Nu e problemă în sine rezultatul, care ne-a propulsat la +10 în clasamentul adevărului, ci faptul că pur și simplu nu stăpânim jocul defensiv. Degajările constante în față ale lui Pantilimon au asigurat prezența Gloriei în jumătatea noastră și dintr-o asemenea fază, care nu anunța nimic, a venit și golul doi. Cheia rezolvării fazelor de presiune ale adversarilor nu stă doar în precizia din apărare, ci în păstrarea posesiei, o lecție pe care Poli a părut să o controleze doar rareori. De atâtea ori s-a degajat pur și simplu mingea după o fază fixă, deși doi sau chiar trei jucători alb-violeți stăteau nemarcați în preajma balonului...

E mare păcat, fiindcă echipa a fugit mult și a făcut un pressing bun în prima parte a jocului, dar s-au pierdut încă prea ușor cu firea. Să vedem dacă se dispută și ultima etapa programată în acest an iar apoi să pășim înainte, fără emoții și fără pretenții zic eu, în 2011. Dacă e să iasă bine, va ieși bine.

P.S. Oare Keita e de vânzare?
P.P.S. La mulți ani Poli!

Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (6,5), Cisovsky (6), Burcă (5), Sepsi (6) - Helder (5,5), Tameș (6), Alexa (5,5), Zicu (6) - Nikolic (5), Goga (5)

Schimbări:

Axente (6,5) pentru Nikolic (min 45)
Bourceanu (5,5) pentru Goga (min 61)
Pătraș pentru Helder (min 74)

Poli II - Becicherecu Mic 1:0 (0:0)

Am avut onoarea de a urmari aceasta partida lipsita de tonus aproape pe intregul ei parcurs, un minus accentuat profund de vant si ploaie. Si asa, alb-violetii mici au obtinut victoria atat de necesar, pentru a mai respira in clasament.

De frig nici n-am notat fazele importante ale partidei, dar prima repriza a fost dominata oarecum de oaspeti. Pe final de mitan acestia au avut o serie de ocazii la poarta lui Iordache, mai mici sau mai mari, dar n-au putut cadra mingea.Mai degraba in a doua jumatate a meciului au aparut suturile pe poarta, portarul nostru fiind in doua randuri importante la post pentru Poli II. In sfarsit, prin minutul 70, alb-violetii au inceput sa puna presiune pe apararea adversa si dupa doar cinci minute aceasta a cedat: minge respinsa la marginea careului, sut din prima Jitaru si gol! Gaman a avut, cateva minute mai tarziu, o mare ocazie de a dubla avantajul pe tabela, dar portarul s-a opus.

In final, punctele conteaza, dar lipsa de perspectiva in ceea ce priveste echipa secunda e putin ingrijoratoare. Mi-e greu sa evidentiez pe cineva, desi Krejci, Dobricean si Ilie (daca l-am identificat corect pe fundasul central) au miscat binisor, in timp ce Gaman a adus un nou suflu atacului dupa intrarea sa.

Ramane sa vedem ce rezerva viitorul acestei echipe.

Avancronică: Gloria Bistrița - Poli

După un final de foc al turului, cu înfruntări împotriva echipelor de top și o deplasare în groapa rivalilor de moarte, ne așteaptă încă două meciuri foarte grele în acest final de an, început de retur.

Cum cu Dinamo ne-am mulțumit doar cu un egal, nu avem cum să țintim altceva decât victoria în deplasarea la Bistrița. Misiune extrem de dificilă. Bistrița e o echipă grea, cu câțiva jucători destul de valoroși ca și frații Moraes. Mereu s-a remarcat prin dozarea efortului, forțând doar în meciurile mai importante pentru ei. Astfel, nu au prea încurcat echipele fruntașe, excepție fiind Steaua. S-au remarcat prin parcursul foarte bun din cupă, unde au ajuns în semifinale, dovadă că e o echipă cu care nu e de glumit.

Ultimele două meciuri, din care au obținut 6 puncte extrem de importante, le-au adus ceva liniște, dar tot nu sunt într-o poziție fericită: doar 2 puncte de locurile 15-17. Orice punct câștigat e o gură de aer pentru Bistrița.

Așadar e foarte probabil că nu se vor avânta spre victorie cu noi. Dar e totuși un meci acasă și cu vremea din ultima vreme, va fi un teren foarte greu, excelent pentru a se închide cât mai ermetic pentru a nu lua gol și pentru a termina la egalitate. Cu siguranță vor specula orice contraatac prin Ribeiro Moraes, care se află pe locul 3 în clasamentul golgheterilor, cu 8 goluri, la fel ca alți jucători, printre care și Zicu.

E foarte realizabil să nu luăm gol dacă suntem atenți și rapizi la repliere. Dar pasul până la o victorie atât de necesară e un pas atât de mare....

Hai Poli!

Complex

Dacă despre meciul cu Dinamo vorbeam că e unul complex, acum vorbim despre un alt înțeles al acestui cuvânt: complexul față de Steaua și Dinamo. Să ne uităm întâi ce am făcut cu echipele din vârful clasamentului. Avem victorii cu Oțelul, cu Vasluiul, Cu Rapidul - cele mai tari echipe din acest tur. Cu Gaz Metanul am scos doar un egal pentru că i-am desconsiderat. (să vă spună Alexa!) Dacă vreți, puneți și victoria împotriva echipei de pe locul 8 - CFR Cluj. Singurele echipe pe care nu le-am bătut sunt Steaua și Dinamo - echipe de locurile 6 și 7!

De ce nu le-am bătut? Au jucat entuziasmant, cum au jucat Gaz Metanul? Am făcut vreo gafă mare? Au avut vreo apărare ermetică ce ne-a dat bătăi de cap? Nu! Ne-a fost frică. Am fost complexați.

Cu Steaua am început cu 5 fundași. De ce? Ce logică avea? Nu le-am pus nici o problemă decât atunci când au intrat Contra și Zicu și au schimbat fața jocului nostru.

Cu Dinamo a fost invers. Când începusem să avem mari ocazii de până și Goga trecea prin apărarea lor ca prin brânză, Contra a închis meciul prin 3 schimbări defensive. Chiar de schimbările au fost forțate și nu existau alte soluții, retragerea și resemnarea s-a văzut în atitudinea de joc. La ultima fază am ținut de minge, nici măcar nu am încercat să dăm o lovitură de final.

De unde e frica asta irațională? Ce motiv aveam să jucăm ultra-defensiv cu Steaua? De ce am ezitat să le dăm o lovitură zdravănă câinilor când erau la pământ? La cum am jucat în apărare, riscul să luăm vreun gol era mult mai mic, comparat cu posibilitatea unei victorii prețioase în deplasare în fața unei rivale (să nu uităm) de moarte. Ba mai mult, având în vedere rezultatul Rapidului - cunoscut deja la ora meciului, chiar și în cazul unei înfrângeri nu aveam de pierdut prea mult, față de cât am fi avut de câștigat. Concluzia e că am fost lipsiți de curaj, ne-a fost teamă fără un motiv rațional. Am fost complexați cu alte cuvinte.

Ne enervează că la televizor se vorbește de Steaua și de Dinamo, indiferent ce loc ocupă ele, chiar și când există subiecte care merită mai multă atenție. Dar atunci noi de ce le dăm atâta atenție? De ce arătăm atâta respect când jucăm împotriva lor? De ce nu le-am arătat respectul cuvenit de exemplu Brașovului, Clujului, Mediașului(!)? Ipocrizia asta ne-a costat. Am ignorat realitatea fotbalistică a momentului, și ne-am complăcut în a le da prea mare importanță acestor două cluburi mediocre.

Timpul lor a trecut, iar tot ce avem acum e un zgomot disperat al lor de a rămâne în atenție. Iar cel mai bun mod de a te bate cu un zgomot e să-l ignori. Astfel, eforturile noastre pot fi canalizate în alte părți unde e mai mare nevoie.

Sondaj în sărbătoare

Sărbătorim, sărbătorim ziua patriei noastre mult iubite, dar între timp ne pregătim sufletește pentru un final de an ce ar putea fi cu adevărat excelent.

Până atunci, un sondaj mai academic, fără tangențe cu lumea reală: dacă Poli ar putea lua un jucător dintre cei enumerați, pe care l-ați prefera? Na bine, cu tangențe, anume jucătorii menționați recent de către Iancu drept țintele alb-violeților.

Aștept răspunsurile voastre pe mail sau prin SMS...eh, sau totuși mai jos pe dreapta, în chenarul sondajului.

Dar chiar vorbind academic, prioritar aș vrea un atacant care a confirmat (Moraes, mhmhmh) sau poate un mijlocaș precum Chipciu. Altfel, mai sunt câteva proiecte interesante sau măcar accesibile, ca și Mardare dacă pleacă dragul de Luchin, sau poate Budescu de la Petrolul, un tânăr atacant cu oareșce succes în Liga a II-a. Zic și eu așa.

Dinamo - Poli 0:0

Spre deosebire de alte egaluri nule făcute în această Liga 1, meciul din această seară dintre Dinamo și Poli a fost unul bun, în care ambele echipe au jucat cu determinare, dar și cu teama înfrângerii. Pentru alb-violeți acest egal consemneaza o reușită fără precedent, un tur înterg fără să fi pierdut o partidă. Chiar dacă raportul victorii-egaluri nu este chiar cel dorit, performanța în sine este un excepțională și asta în ciuda unor circumstanțe oarecum adverse.

Deși tot meciul a fost echilibrat în ansamblul lui, poate cu Dinamo fiind puțin mai ofensivă în diverse momente ale jocului, maniera în care s-a desfășurat partida în prima jumătate de oră poate constitui definiția echilibrului. Ambele apărări au fost la înălțime, deși la alb-violeți Luchin a avut mult de furcă cu rapidul Alexe, dar în final eu zic că a reușit să-l stăpânească - și asta deși juca într-o poziție care nu îl definește. Prima mare ocazie a meciului a aparținut gazdelor, când Torje a șutat din voleu în minutul 14 o centrare venită de pe dreapta, dar mingea a trecut de puțin pe lângă. Poli a beneficiat de multe faze fixe, din care însă nu a obținut mare lucru, chiar dacă Nikolic a cerut penalty la o aparentă tragere de tricou. Momentele de presiune ale dinamoviștilor au venit după minutul 30, când au încercat șuturi de la distanță și au ținut o posesie mai bună a mingii. Replica noastră a venit în minutul 40 prin Helder, care a recuperat în preajma careului advers, a pătruns până la marginea lui și a șutat, dar fără forță sau plasament. O ocazie ce se anunța imensă era să ne aparțină nouă două minute mai târziu, Nikolic fiind lansat foarte bine de Zicu dacă nu mă înșel, dar tușierul a arătat ofsaid. Sincer să fiu, în condițiile în care acesta a fost un ofsaid la limita limitelor, cred că faza putea liniștit să fie lăsată să continue - mai ales că muntenegreanul era singur cu portarul.

Repriza secundă a continuat în ritmul celei dintâi, și când părea că Dinamo va fi echipa ceva mai înfiptă în joc, alb-violeții au avut o ocazie enormă: Goga trece în viteză de Moți, singur cu portarul încearcă să lobeze mingea către Nikolic liber în careu, respinge Diabate balonul care de fapt se îndrepta spre poartă, acesta revine la Goga, dar șutul lui trece puțin pe lângă. Apoi are loc o schimbare care, mă gândesc eu, a fost făcută în speranța reenergizării atacului, dar efectele ei au fost opuse: Axente pentru Nikolic. După intrarea atacantului cu sorginte de gălățean, Poli nu a mai prea contat în atac, așa cum a fost cazul în multe din partidele din acest tur de campionat. Este clar că la jocul etalat de echipă, tipul de jucător care este Nikolic ne poate fi de mult mai mare folos. Oricum, deși Dinamo a controlat oarecum partida după minutul 60, singura mare ocazie a venit la un corner, când Diabate a trimis peste din poziție ideală. În rest, multă încrâncere, mai ales după înlocuirea lui Tameș cu Bourceanu, ultimul fiind excelent în echilibrarea meciului. Finalul a venit după trei minute de prelungire și a pus punct unui meci bun, care nu cred că merita toată falsa tevatură ce l-a precedat.

De la alb-violeți s-a remarcat toată unitatea defensivă, dar l-aș alege în special pe Sepsi, care deși a avut două scăpări, a reușit să-i țină piept excelent lui Torje. Luchin, precum am menționat, a avut de suferit inițial în duelul său cu Alexe, dar și așa s-a descurcat bine per ansamblu. În centru, Burcă a fost fără greșeală, în timp ce Cisovsky a făcut una din cele mai bune partide ale sale din acest tur.

Duelul crâncen de la mijloc a fost dus de Alexa și Helder, cel din urmă fiind mereu un ghimpe în apărarea adversă, chiar dacă nu a avut mari reușite. A făcut un meci bun și Tameș, care a recuperat mai multe mingi și a oferit câteva pase nebănuit de bune, dar neconcretizate în final. Zicu a fost cel mai suferind jucător de pe teren, iar chiar de a reușit să dea câteva mingi de efect, marcajul strict la care a fost supus l-a neutralizat cu succes. În atac am apreciat evoluția lui Nikolic, care a protejat bine mingea și a intrat în combinații cu coechipierii, chiar dacă nu a avut șanse de gol. Oricum, mult mai de temut decât a fost Axente în repriza secundă. De cealaltă parte, Goga a avut câteva reușite, dar nu a putut să obțină maximul din niște faze care l-au avantajat. Și ar mai fi Pătraș, care a intrat în locul lui Goga, dar acesta nu s-a prea văzut în meci, deși a avut aproape un sfert de oră la dispoziție.

Altfel, aș mai zice că sunt impresionat de cât de bine a organizat echipa Contra. A dat dovadă de o iscusință tactică și a obținut, zic eu, obiectivul pe care îl aveam pentru această deplasare. Mai mult, s-a remarcat atitudinea pozitivă a jucătorilor, care a fost decisivă în stabilirea raportului de forțe din teren. Dacă reușim să obținem două victorii în meciurile rămase, nu cred că poate cineva să-și exprime vreo nemulțumire vizavi de felul în care a decurs acest sezon până la pauza de iarnă sau vizavi de rezultatele anume obținute de Contra.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Luchin (5,5), Cisovsky (6,5), Burcă (6), Sepsi (6,5) - Helder (6), Alexa (6), Tameș (6), Zicu (5,5) - Goga (5,5), Nikolic (5,5)

Schimbări:

Axente (5) pentru Nikolic (min 59)
Bourceanu (6) pentru Tameș (min 67)
Pătraș pentru Goga (min 76)