Prosport anunţă jucătorii care vor fi deplasaţi cu echipa în primul cantonament din această vară.
Portari: Pantilimon, Cobliş, Taborda
Fundaşi: Stancu, Bădoi, Luchin, Cisovsky, Nibombe, Latovlevici, Maxim, Bonfim, Mera
Mijlocaşi: Abiodun, Curtean, Alexa, Borbely, Vrsic, Artiom Karamyan, Bourceanu, Claudiu Ionescu, Chiţu, Jitaru, Dudaş
Atacanţi: Arman Karamyan, Bucur, Parks, Amuneke, Magera, Mansour
Cobliş şi Jitaru au evoluat la Poli II în acest retur, Jitaru fiind chiar junior.
Dudaş (21.01.1991) este un fost jucător al CFR-ului din Timişoara, care a fost aproape şi de alte cluburi de primă ligă (Urziceni), însă până la urmă a ajuns la Poli.
Iar pe lângă Bourceanu şi Ionescu, ceilalţi nou-veniţi (Bonfim, Mera, Chiţu şi Mansour) au venit de la Buzău. Totuşi păcat că nu au fost aduşi Florin Sandu şi Adrian Popa, tot cei de la Buzău, mai ales că veneau să ocupe poziţii (sau măcar flancuri) destul de descoperite.
30 iunie 2009
29 iunie 2009
Rezumat de retur şi sezon 2008/2009
Precum menţionam şi în rezumatul turului, cifrele par să sfideze realitatea din teren - dacă nu cumva scot în evidenţă importanţa altor factori decât cei pur fotbalistici. Astfel, media notelor pe partidă a scăzut faţă de anul trecut, de la 5,69 la 5,66, în primul rând din cauza numeroaselor prestaţii mediocre (ca să nu spun submediocre), prestaţii ce, în mod paradoxal, au adus mai multe puncte. Poate că aşa se manifestă mult discutatul "noroc", dar la fel ar putea fi o expresie a faptului că nivelul a scăzut per ansamblu, iar prestaţiile mediocre au devenit implicit suficiente.
Oricum, este cert că faţă de tur, când echipa a jucat destul de constant bine, cu câteva excepţii, media returului a fost considerabil ridicată de meciurile excelente făcute cu Rapid (6,32) şi Universitatea Craiova (6,33), acestea fiind şi cele mai bune partide făcute de alb-violeţi în întreg sezonul. Meritoriu a mai fost în special fotbalul prestat cu Rapid în tur (6,21), FC Braşov (6,04) , sau Craiova şi Poli Iaşi (6,00 - ultima partidă, cea din retur).
Printre jucători, remarcaţii au rămas destul de constanţi. Astfel, Cisovsky (6,09) tronează în continuare pe prima poziţie, urmat fiind de Arman Karamyan (6,05), Gigel Bucur (5,88) şi Dan Alexa (5,82). Evident însă, Karamyan a jucat mai puţine partide decât ceilalţi. Pantilimon (5,74) şi Nibombe (5,75) au jucat bine în general, însă şi-au trecut în conturi şi câteva partide în care erorile lor au fost determinante.
La coada clasamentului se găsesc Bădoi (5,13), care venea chiar după un tur reuşit, Borbely (5,39) şi Latovlevici (5,38). Dacă Lato a avut o serie de meciuri impresionante, mijlocaşul slovac s-a remarcat printr-o mediocritate foarte constantă, ca şi cum nu şi-ar găsi locul la mijlocul terenului. Cam tot aceştia, cărora li se alătura şi Stancu, au obţinut cele mai mici medii şi pe întreg parcursul campionatului.
Per total, Cisovsky (6,19), Pantilimon (5,94), Bucur (5,90) şi Alexa (5,82) au impresionant cel mai mult de-a lungul întregului sezon, însă precum scriam şi mai sus, portarul alb-violeţilor nu a avut constanţa celorlalţi în retur.
De remarcat că cel pe care presa bucureşteană îl adoră în mod inexplicabil de mult, şi care se regăseşte mai mereu în forma ideală a campionatului, anume Artiom Karamyan, are doar media 5,71, fiind depăşit de alţi patru jucători pe lângă cei menţionaţi deja. Explicaţia e una simplă, anume că armeanul a avut prestaţii mediocre în retur, o cauză fiind cu siguranţă şi pregătirea fizică precară de astă iarnă, în contextul în care capacitatea de efort reprezintă piesa centrală în jocul internaţionalului nostru.
Şi acuma, ca de obicei, analiza în detaliu a tuturor jucătorilor aflaţi în lotul Politehnicii în acest sezon. Fişierul Excel cu notele îl puteţi descărca de aici.
Jucător: Notă retur (meciuri) / Notă total (meciuri)
1. Răzvan Baba: fără notă (0)
Promovat ca al treilea portar după ce a fost stabilit că Marius Popa nu va continua la club, tânărul jucător al alb-violeţilor nu a prins echipa, jucând în general la Poli II. Din câte l-am urmărit, a avut prestaţii bune, însă face erori greu de justificat uneori, ceea ce înseamnă că e puţin probabil să prinde cândva în viitorul apropiat o primă prezenţă în Liga 1.
2. Eder Bonfim: 4,63 (5) / 4,63 (5)
Mie mi s-a părut mereu că Bonfim e un jucător care ar putea fi util echipei, iar evoluţiile destul de bune de la Buzău, coroborate cu falimentul total care a fost Bădoi, arată că a fost cedat prea uşor astă iarnă, mai ales în contextul în care nu a fost adus un alt jucător să-l înlocuiască. Din păcate şi brazilianul nostru face destule erori în apărare, însă are un aport ofensiv foarte bun, astfel că nu văd de ce nu l-ar prinde o poziţie mai avansată, de ce nu chiar de mijlocaş dreapta, pe viitor. Totodată, la Buzău a evoluat şi pe flancul stâng, însă nu cred că se simte în largul său acolo.
3. Iasmin Latovlevici: 5,38 (16) / 5,40 (20)
E totuşi, zic eu, un mare lucru că am ajuns să am dubii vizavi de aprecierea că Lato nu va juca niciodată suficient de bine cât să ocupe un loc în primul unsprezece al Politehnicii. Evident, între timp dubiile s-au disipat, dar însăşi faptul că avut ce să se disipeze e o chestie. Problema principală a lui Lato e că nu gândeşte jocul, nu aşteaptă adversarul, iar lacunele sale defensive nu pot fi compensate de aportul ofensiv. Nu că ceea ce a făcut din punct de vedere ofensiv ar fi fost cine ştie cât de impresionant, dar măcar are viteza necesară să tragă o Bănel Nicoliţă pe lângă unii sau alţii. Mi se pare amuzant faptul că în ciuda limitărilor sale şi a jocului plin de erori în marea majoritate a partidelor, tot a reuşit să se claseze pe poziţia a patra în super-topul GSP. Nu vreau să încep însă să discut despre cât de slab este făcut acesta, pentru că e loc de-un articol întreg pe această temă. Dar de ce ne-ar păsa?
4. Milos Brezinsky: 5,44 (8) / 5,44 (8)
Nu mai e mare lucru de spus vizavi de Brezinsky, ne rămâne doar să sperăm că îşi va putea reveni după accidentarea suferită în aşa fel încăt să evolueze în continuare la Poli. Este un jucător bunicel, de care avem nevoie.
5. Dan Alexa: 5,82 (11) / 5,82 (25)
Căpitanul alb-violeţilor şi-a văzut de treabă şi a jucat la nivelul cu care ne-a obşinuit. Poate că în acest an echipa s-a grupat mai mult în jurul lui Alexa decât în trecut, dar cel mai bine pentru el este că a reuşit să se tempereze fără a-şi diminua aportul în joc. Va fi interesant de văzut ce fel de cuplu va face cu Bourceanu, Vrsici sau Ionescu, în funcţie de cel care va fi amplasat alături de el în linia mediană.
6. Dare Nibombe: 5,75 (10) / 5,75 (10)
Adus pe gratis, internaţionalul togolez a reuşit, în general, să se ocupe cum trebuie de sarcinile sale defensive atunci când a fost solicitat să o facă. Ba mai mult, i-a luat faţa lui Luchin, din punctul meu de vedere datorită fizicului mai impunător şi a experienţei sale superioare. E unul dintre puţinele "chilipiruri" utile făcute în era Iancu, dar în acelaşi timp are caracteristicile tipice ale unui chilipir: nu e ceea ce s-ar numi în mod uşor ostentativ "un jucător complet".
7. Stelian Stancu: 5,50 (12) / 5,38 (27)
Deşi a reuşit să-şi ridice nivelul jocului în retur, după un tur absolut dezolant, îmi vine greu să spun că mi-l doresc pe Stancu în primul unsprezece. Flancul drept al echipei e slab şi toată lumea vede asta, astfel că sper să vină cel puţin încă un fundaş dreapta, şi preferabil şi un mijlocaş dreapta, ca să ştim o treabă. Stancu poate fi mai degrabă util de pe banca de rezerve, dar oricum este de bun augur că a reuşit să revină la un nivel acceptabil.
9. Winston Parks: 5,65 (14) / 5, 72 (25)
Deşi nu a reuşit să-şi ridice în mod vizibil nivelul jocului, a fost un jucător foarte util şi plăcut ochiului. Cred că trebuie să fie mai constant şi să reziste mai mult pe teren ca să poată râvni la un post de titular cert, dar pentru fotbalul care se joacă în România este excelent.
10. Artavazd Karamyan: 5,57 (14) / 5,71 (29)
Precum scriam mai sus, pregătirea slabă din această iarna s-a făcut simţită în mod exacerbat în cazul lui Artiom. Şi aşa, per ansamblu a făcut un sezon bun, cu şapte goluri şi nouă pase de gol, cifre extrem de impresionante, dar care riscă să ascundă lipsa de formă din aceste ultime luni. În ceea ce priveşte viitorul armeanului, va fi interesant de văzut ce îi este rezervat la Poli.
11. Arman Karamyan: 6,06 (8) / 5,90 (20)
Nu cred că sunt total pe lângă dacă spun că Arman a reprezentat surpriza returului. Deşi ne-a mai făcut asemenea surprize plăcute, constanţa de care a dat dovadă în cele opt etape jucate în retur. E păcat că nu a prins mai multe, deşi mă îndoiesc că ar fi putut menţine nivelul de-a lungul întregului retur, cert rămâne faptul că Arman a dovedit, cu prisosinţă, că nu e un jucător de aruncat. Nu e nici o vedetă, dar eu n-aş spune că vreunul dintre cei doi armeni poate fi catalogat astfel, astfel că nu o văd ca pe un lucru rău.
12. Marius Popa: fără notă (0)
Nimic de zis. Multă baftă în continuare!
13. Sreten Sretenovici: (0) / 5,25 (4)
Aici chiar că nu mai e nimic de zis.
13. Cristian Scutaru: 5,5 (3) / 5,5 (3)
Nu ştiu ce-aş putea comenta despre meciurile făcute de Scutaru. Nu a ieşit în evidenţă în niciunul dintre ele, precum nu a făcut nici la Buftea în tur. Îmi vine greu a crede că are un viitor la Poli, dar probabil va fi păstrat în lot pentru a îndeplini gradul de "stufozitate" dorit de conducere. Poate o să mai aibă şansa să se afirme.
15. Dare Vrsici: 5,67 (6) / 5,67 (6)
Eterna necunoscută, slovenul mai că şi-a dat drumul în cele două partide de pe final de sezon. Ar fi însă prea mult să încercăm să tragem cine ştie ce concluzii după nici măcar 180 de minute, astfel că rămânem cu speranţa că "acesta va fi anul lui".
16. Srdjan Luchin: 5,63 (12) / 5,76 (23)
În anul în care a ajuns până aproape de Naţionala mare, fiind convocat la selecţionata "B", Luchin a reuşit să facă mai multe partide foarte frumoase. Din păcate nu mi se pare că e prin preajma lui cineva care să-l înveţe ce să facă atunci când are mingea la picior, căci au trecut doi ani deja şi degajările în tribună sau pasele la bătaie încă abundă. Au avut loc câteva tentative timide de a urca cu mingea în terenul advers, dar nu ştiu cât de utilă este această tactică, în contextul în care Luchin nu este un dovedit dribleur. Dar poate ştiu alţii ceva ce nu ştim noi, iar dacă va reuşi să capete acea mult dorită clarviziune şi stăpânire de sine pe viitor, are toate şansele să şi debuteze în tricolor.
17. Balazs Borbely: 5,39 (14) / 5,42 (24)
N-am nicio idee de ce Borbely nu a mai revenit la prestaţiile pe care le avea atunci când a sosit la Poli. Este poate puţin prea delăsător, iar de când cu accidentarea sa de vara trecută, nu pare să mai intre cu aceeaşi determinare în contacte fizice, ceea ce era determinant pentru stilul său de joc. Probabil va rămâne la noi, în condiţiile în care postul de mijlocaş la închidere e mereu foarte solicitat, dar trebuie să muncească mai mult ca să redevină jucătorul de bază care era anul trecut.
18. Gigel Bucur: 5,88 (16) / 5,90 (31)
Deşi porneşte mai greu, după câteva etape slabe redevine deodată piesa centrală a ofensivei noastre. Pentru al treilea an consecutiv este golgheterul Politehnicii, iar totodată este primul jucător de la Ciosescu încoace (1958!) care obţine titlul naţional de golgheter pentru Timişoara. E drept că 17 goluri nu este neapărat o cifră foarte adecvată pentru un titlu naţional, dar e clar că dacă ar reuşi să funcţioneze la parametrii normali şi în primele cinci etape din tur-retur, atunci n-ar avea probleme să treacă de 20 de reuşite. Din nou, felicitări!
19. Dejan Rusici: 5,00 (9) / 5,36 (22)
Nu a prins selecţia pentru cei mai slabi jucători, deoarece a intrat de multe ori pe final de partidă, astfel că are doar unsprezece partide notate, însă pentru mine este deziluzia sezonului. Nu mă aşteptam să marcheze douăzeci de goluri, dar aveam speranţa că va fi la fel de decisiv precum a fost anul trecut, atunci când echipa are nevoie de el. Dacă în tur a legat trei partide bune, de atunci prezenţa sa pe teren a fost una din acelea sublime, ce lipsesc cu desăvârşire. Ţin însă să remarc că a fost important în victoria din Cupa României, asupra celor de la Gloria Bistriţa, când a fost omul cu pasa la golurile marcate de Magera şi Curtean.
Odată cu revenirea lui Mansour, nu ştiu cât de multe meciuri va mai vedea Rusici în culorile alb-violet, astfel că nu m-ar surprinde dacă ar pleca. E drept că s-a mai vorbit despre asta şi în pauza de iarnă, dar acuma despărţirea chiar pare iminentă.
20. Florin Maxim: 5,00 (4) / 5,00 (4)
Un transfer de umplutură, a rămas la acest statut, în ciuda unui gol marcat în campionat (graţie lui Mincă) şi a unei partide bune făcute în compania prietenilor de la Dinamo. Dar dacă era la-ndemână, normal că l-am luat.
21. Dorin Goga: 5,50 (1) / 5,85 (17)
Marele ghinionist al acestui retur, îl aştept pe Goga să continue în acest sezon ceea ce începuse în turul anului trecut. Am avut mereu mare încredere în el şi sper ca această accidentare să nu-i fi dăunat mai mult decât în mod evident a făcut-o.
23. Jose Luis Garcia: (0) / 5,00 (2)
Nimic de spus. Nici în cele câteva meciuri disputate la Buzău nu a arătat mare lucru, ceea ce, până la urmă. nu e de mirare. Amatorismul ăsta, bată-l vina.
23. Kevin Amuneke: 4,75 (2) / 4,75 (2)
Cam idem, deşi măcar pe Amuneke nu l-am văzut jucând decât în doua partide, şi ştiu că la Poli II a mai avut evoluţii apreciate. Nu cred că mă înşel însă când spun că nu a avut niciun rost şi nicio logică transferul lui în această iarnă.
25. Carlos Milhazes: (0) / 5,23 (13)
A devenit destul de rapid integralist la Guimaraes, dar asta nu înseamnă mare lucru pentru noi. E clar că ceva s-a rupt în timpul verii, când au şi existat anumite polemici ce îl priveau pe portughez, iar acuma fiecare îşi vede de treaba lui - şi e bine aşa.
25. Alexandru Curtean: 5,54 (14) / 5,54 (14)
E clar că Alex Curtean nu a confirmat cum ne-am fi dorit, dar are câteva scuze care-i sunt la-ndemână. În primul rând, faptul că nu ar fi primul jucător care nu se adaptează în primul sezon. În al doilea rând, faptul că a fost plimbat peste tot pe teren, Balint neştiind prea clar ce să facă cu el. Şi în al treilea rând, uşoara senzaţie de persecuţie lăsată de acelaşi Balint, care a căutat să facă un exemplu din el în partida cu Otopeni, când a făcut chiar una din puţinele partide chiar reuşite ale acestui retur. În plus, golul cu Bistriţa ne-a ţinut practic în cursă pentru locul întâi, şi chiar de e puţin pentru un retur întreg, e un mic ceva.
27. Lukas Magera: 5,77 (15) / 5,79 (30)
Din punctul meu de vedere, cel mai bun transfer făcut în această vară, chiar dacă nu chiar în sensul în care ne aşteptam. La finalizare nu este deosebit de eficient, însă atunci când joci cu mingi lungi, cum s-a făcut mai ales în prima parte a campionatului, reuşeşte prin forţa şi talentul său să protejeze bine mingea şi să creeze faze de poartă. Din jucătorii care au evoluat mai mult în acest sezon, a fost cel mai bun pasator al echipei, nu doar fiindcă a oferit nouă pase de gol, ci şi fiindcă se vede că are anumite idei când primeşte balonul - va să zică, nu o plezneşte la primul coechipier pe care îl zăreşte la orizont. Rămâne un mister pentru mine de ce nu a fost introdus în finala CR, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva i se pune ceva la cale.
28. Marian Cisovsky: 6,09 (16) / 6,19 (27)
Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepţiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).
29. Costel Pantilimon: 5,74 (17) / 5,94 (31)
Recunosc că am fost sceptic când Panti a fost oarecum impus drept titular al postului la începutul acestui an - nu fiindcă n-ar avea talent, ci fiindcă nu credeam că e pregătit. Până la urmă a avut un tur în care i s-ar putea reproşa doar câteva goluri, iar chiar de finalul de retur (şi finala CR) a fost cam fâsâit, per total cred că a mulţumit pe toată lumea cu prestaţiile pe care le-a avut. E foarte important că vom avea un nou antrenor cu portarii, mai ales unul care a lucrat în trecut cu Bogdan Lobonţ, căci mereu am avut impresia că progresul făcut de Panti de când a venit la Poli a fost mai degrabă unul din inerţie, decât sistematic. Dacă se descurcă bine în meciurile din Europa, are toate şansele să ajungă până la urmă la o echipă importantă din Europa - chiar dacă nu e chiar Inter sau Juventus.
30. Valentin Bădoi: 5,13 (12) / 5,43 (28)
Din păcate, se pare că la vârsta sa, Bădoi nu mai poate face faţă cum trebuie la cerinţele postului de fundaş dreapta. E clar că fundaşii de bandă sunt printre cei mai solicitaţi jucători din punct de vedere atât fizic, cât şi tehnic, căci în fotbalul acesta modern se aşteaptă de la ei să deposedeze, să centreze şi să fie mereu la locul potrivit. Nu de puţine ori, odată cu o cursă ofensivă, Bădoi nu reuşea să se replieze în timp util, iar flancul drept era vulnerabil. Probabil viitorul său depinde de ce jucători vor fi aduşi în această vară.
31. Abiodun Agunbiade: 5,50 (8) /5,50 (14)
Deşi în câteva rânduri ne-a adus aminte de ce a fost ales titular de către Uhrin la începutul mandatului său, până la urmă nigerianul nu a reuşit să depăşească pragul mediocrităţii. Cea mai mare problemă a sa (precum şi a lui Stancu, celălalt mijlocaş dreapta) este că nu reuşeşte nicicum să centreze "cu cap", adică să se uite unde trimite mingea şi s-o trimită bine. Este şi motivul pentru care Poli nu a reuşit prea multe goluri din faze cursive de atac pe flanc.
99. Pedro Taborda: (0) / 5,25 (4)
N-o fi el neapărat cel mai slab portar pe care l-a văzut pământul, dar dacă stau să mă gândesc că a fost adus să fie titular, îmi aduc aminte din nou cât de aiurea au putut fi făcute unele transferuri vara trecută. Altfel, nu mai am nimic de adăugat faţă de raportul din tur.
Oricum, este cert că faţă de tur, când echipa a jucat destul de constant bine, cu câteva excepţii, media returului a fost considerabil ridicată de meciurile excelente făcute cu Rapid (6,32) şi Universitatea Craiova (6,33), acestea fiind şi cele mai bune partide făcute de alb-violeţi în întreg sezonul. Meritoriu a mai fost în special fotbalul prestat cu Rapid în tur (6,21), FC Braşov (6,04) , sau Craiova şi Poli Iaşi (6,00 - ultima partidă, cea din retur).
Printre jucători, remarcaţii au rămas destul de constanţi. Astfel, Cisovsky (6,09) tronează în continuare pe prima poziţie, urmat fiind de Arman Karamyan (6,05), Gigel Bucur (5,88) şi Dan Alexa (5,82). Evident însă, Karamyan a jucat mai puţine partide decât ceilalţi. Pantilimon (5,74) şi Nibombe (5,75) au jucat bine în general, însă şi-au trecut în conturi şi câteva partide în care erorile lor au fost determinante.
La coada clasamentului se găsesc Bădoi (5,13), care venea chiar după un tur reuşit, Borbely (5,39) şi Latovlevici (5,38). Dacă Lato a avut o serie de meciuri impresionante, mijlocaşul slovac s-a remarcat printr-o mediocritate foarte constantă, ca şi cum nu şi-ar găsi locul la mijlocul terenului. Cam tot aceştia, cărora li se alătura şi Stancu, au obţinut cele mai mici medii şi pe întreg parcursul campionatului.
Per total, Cisovsky (6,19), Pantilimon (5,94), Bucur (5,90) şi Alexa (5,82) au impresionant cel mai mult de-a lungul întregului sezon, însă precum scriam şi mai sus, portarul alb-violeţilor nu a avut constanţa celorlalţi în retur.
De remarcat că cel pe care presa bucureşteană îl adoră în mod inexplicabil de mult, şi care se regăseşte mai mereu în forma ideală a campionatului, anume Artiom Karamyan, are doar media 5,71, fiind depăşit de alţi patru jucători pe lângă cei menţionaţi deja. Explicaţia e una simplă, anume că armeanul a avut prestaţii mediocre în retur, o cauză fiind cu siguranţă şi pregătirea fizică precară de astă iarnă, în contextul în care capacitatea de efort reprezintă piesa centrală în jocul internaţionalului nostru.
Şi acuma, ca de obicei, analiza în detaliu a tuturor jucătorilor aflaţi în lotul Politehnicii în acest sezon. Fişierul Excel cu notele îl puteţi descărca de aici.
Jucător: Notă retur (meciuri) / Notă total (meciuri)
1. Răzvan Baba: fără notă (0)
Promovat ca al treilea portar după ce a fost stabilit că Marius Popa nu va continua la club, tânărul jucător al alb-violeţilor nu a prins echipa, jucând în general la Poli II. Din câte l-am urmărit, a avut prestaţii bune, însă face erori greu de justificat uneori, ceea ce înseamnă că e puţin probabil să prinde cândva în viitorul apropiat o primă prezenţă în Liga 1.
2. Eder Bonfim: 4,63 (5) / 4,63 (5)
Mie mi s-a părut mereu că Bonfim e un jucător care ar putea fi util echipei, iar evoluţiile destul de bune de la Buzău, coroborate cu falimentul total care a fost Bădoi, arată că a fost cedat prea uşor astă iarnă, mai ales în contextul în care nu a fost adus un alt jucător să-l înlocuiască. Din păcate şi brazilianul nostru face destule erori în apărare, însă are un aport ofensiv foarte bun, astfel că nu văd de ce nu l-ar prinde o poziţie mai avansată, de ce nu chiar de mijlocaş dreapta, pe viitor. Totodată, la Buzău a evoluat şi pe flancul stâng, însă nu cred că se simte în largul său acolo.
3. Iasmin Latovlevici: 5,38 (16) / 5,40 (20)
E totuşi, zic eu, un mare lucru că am ajuns să am dubii vizavi de aprecierea că Lato nu va juca niciodată suficient de bine cât să ocupe un loc în primul unsprezece al Politehnicii. Evident, între timp dubiile s-au disipat, dar însăşi faptul că avut ce să se disipeze e o chestie. Problema principală a lui Lato e că nu gândeşte jocul, nu aşteaptă adversarul, iar lacunele sale defensive nu pot fi compensate de aportul ofensiv. Nu că ceea ce a făcut din punct de vedere ofensiv ar fi fost cine ştie cât de impresionant, dar măcar are viteza necesară să tragă o Bănel Nicoliţă pe lângă unii sau alţii. Mi se pare amuzant faptul că în ciuda limitărilor sale şi a jocului plin de erori în marea majoritate a partidelor, tot a reuşit să se claseze pe poziţia a patra în super-topul GSP. Nu vreau să încep însă să discut despre cât de slab este făcut acesta, pentru că e loc de-un articol întreg pe această temă. Dar de ce ne-ar păsa?
4. Milos Brezinsky: 5,44 (8) / 5,44 (8)
Nu mai e mare lucru de spus vizavi de Brezinsky, ne rămâne doar să sperăm că îşi va putea reveni după accidentarea suferită în aşa fel încăt să evolueze în continuare la Poli. Este un jucător bunicel, de care avem nevoie.
5. Dan Alexa: 5,82 (11) / 5,82 (25)
Căpitanul alb-violeţilor şi-a văzut de treabă şi a jucat la nivelul cu care ne-a obşinuit. Poate că în acest an echipa s-a grupat mai mult în jurul lui Alexa decât în trecut, dar cel mai bine pentru el este că a reuşit să se tempereze fără a-şi diminua aportul în joc. Va fi interesant de văzut ce fel de cuplu va face cu Bourceanu, Vrsici sau Ionescu, în funcţie de cel care va fi amplasat alături de el în linia mediană.
6. Dare Nibombe: 5,75 (10) / 5,75 (10)
Adus pe gratis, internaţionalul togolez a reuşit, în general, să se ocupe cum trebuie de sarcinile sale defensive atunci când a fost solicitat să o facă. Ba mai mult, i-a luat faţa lui Luchin, din punctul meu de vedere datorită fizicului mai impunător şi a experienţei sale superioare. E unul dintre puţinele "chilipiruri" utile făcute în era Iancu, dar în acelaşi timp are caracteristicile tipice ale unui chilipir: nu e ceea ce s-ar numi în mod uşor ostentativ "un jucător complet".
7. Stelian Stancu: 5,50 (12) / 5,38 (27)
Deşi a reuşit să-şi ridice nivelul jocului în retur, după un tur absolut dezolant, îmi vine greu să spun că mi-l doresc pe Stancu în primul unsprezece. Flancul drept al echipei e slab şi toată lumea vede asta, astfel că sper să vină cel puţin încă un fundaş dreapta, şi preferabil şi un mijlocaş dreapta, ca să ştim o treabă. Stancu poate fi mai degrabă util de pe banca de rezerve, dar oricum este de bun augur că a reuşit să revină la un nivel acceptabil.
9. Winston Parks: 5,65 (14) / 5, 72 (25)
Deşi nu a reuşit să-şi ridice în mod vizibil nivelul jocului, a fost un jucător foarte util şi plăcut ochiului. Cred că trebuie să fie mai constant şi să reziste mai mult pe teren ca să poată râvni la un post de titular cert, dar pentru fotbalul care se joacă în România este excelent.
10. Artavazd Karamyan: 5,57 (14) / 5,71 (29)
Precum scriam mai sus, pregătirea slabă din această iarna s-a făcut simţită în mod exacerbat în cazul lui Artiom. Şi aşa, per ansamblu a făcut un sezon bun, cu şapte goluri şi nouă pase de gol, cifre extrem de impresionante, dar care riscă să ascundă lipsa de formă din aceste ultime luni. În ceea ce priveşte viitorul armeanului, va fi interesant de văzut ce îi este rezervat la Poli.
11. Arman Karamyan: 6,06 (8) / 5,90 (20)
Nu cred că sunt total pe lângă dacă spun că Arman a reprezentat surpriza returului. Deşi ne-a mai făcut asemenea surprize plăcute, constanţa de care a dat dovadă în cele opt etape jucate în retur. E păcat că nu a prins mai multe, deşi mă îndoiesc că ar fi putut menţine nivelul de-a lungul întregului retur, cert rămâne faptul că Arman a dovedit, cu prisosinţă, că nu e un jucător de aruncat. Nu e nici o vedetă, dar eu n-aş spune că vreunul dintre cei doi armeni poate fi catalogat astfel, astfel că nu o văd ca pe un lucru rău.
12. Marius Popa: fără notă (0)
Nimic de zis. Multă baftă în continuare!
13. Sreten Sretenovici: (0) / 5,25 (4)
Aici chiar că nu mai e nimic de zis.
13. Cristian Scutaru: 5,5 (3) / 5,5 (3)
Nu ştiu ce-aş putea comenta despre meciurile făcute de Scutaru. Nu a ieşit în evidenţă în niciunul dintre ele, precum nu a făcut nici la Buftea în tur. Îmi vine greu a crede că are un viitor la Poli, dar probabil va fi păstrat în lot pentru a îndeplini gradul de "stufozitate" dorit de conducere. Poate o să mai aibă şansa să se afirme.
15. Dare Vrsici: 5,67 (6) / 5,67 (6)
Eterna necunoscută, slovenul mai că şi-a dat drumul în cele două partide de pe final de sezon. Ar fi însă prea mult să încercăm să tragem cine ştie ce concluzii după nici măcar 180 de minute, astfel că rămânem cu speranţa că "acesta va fi anul lui".
16. Srdjan Luchin: 5,63 (12) / 5,76 (23)
În anul în care a ajuns până aproape de Naţionala mare, fiind convocat la selecţionata "B", Luchin a reuşit să facă mai multe partide foarte frumoase. Din păcate nu mi se pare că e prin preajma lui cineva care să-l înveţe ce să facă atunci când are mingea la picior, căci au trecut doi ani deja şi degajările în tribună sau pasele la bătaie încă abundă. Au avut loc câteva tentative timide de a urca cu mingea în terenul advers, dar nu ştiu cât de utilă este această tactică, în contextul în care Luchin nu este un dovedit dribleur. Dar poate ştiu alţii ceva ce nu ştim noi, iar dacă va reuşi să capete acea mult dorită clarviziune şi stăpânire de sine pe viitor, are toate şansele să şi debuteze în tricolor.
17. Balazs Borbely: 5,39 (14) / 5,42 (24)
N-am nicio idee de ce Borbely nu a mai revenit la prestaţiile pe care le avea atunci când a sosit la Poli. Este poate puţin prea delăsător, iar de când cu accidentarea sa de vara trecută, nu pare să mai intre cu aceeaşi determinare în contacte fizice, ceea ce era determinant pentru stilul său de joc. Probabil va rămâne la noi, în condiţiile în care postul de mijlocaş la închidere e mereu foarte solicitat, dar trebuie să muncească mai mult ca să redevină jucătorul de bază care era anul trecut.
18. Gigel Bucur: 5,88 (16) / 5,90 (31)
Deşi porneşte mai greu, după câteva etape slabe redevine deodată piesa centrală a ofensivei noastre. Pentru al treilea an consecutiv este golgheterul Politehnicii, iar totodată este primul jucător de la Ciosescu încoace (1958!) care obţine titlul naţional de golgheter pentru Timişoara. E drept că 17 goluri nu este neapărat o cifră foarte adecvată pentru un titlu naţional, dar e clar că dacă ar reuşi să funcţioneze la parametrii normali şi în primele cinci etape din tur-retur, atunci n-ar avea probleme să treacă de 20 de reuşite. Din nou, felicitări!
19. Dejan Rusici: 5,00 (9) / 5,36 (22)
Nu a prins selecţia pentru cei mai slabi jucători, deoarece a intrat de multe ori pe final de partidă, astfel că are doar unsprezece partide notate, însă pentru mine este deziluzia sezonului. Nu mă aşteptam să marcheze douăzeci de goluri, dar aveam speranţa că va fi la fel de decisiv precum a fost anul trecut, atunci când echipa are nevoie de el. Dacă în tur a legat trei partide bune, de atunci prezenţa sa pe teren a fost una din acelea sublime, ce lipsesc cu desăvârşire. Ţin însă să remarc că a fost important în victoria din Cupa României, asupra celor de la Gloria Bistriţa, când a fost omul cu pasa la golurile marcate de Magera şi Curtean.
Odată cu revenirea lui Mansour, nu ştiu cât de multe meciuri va mai vedea Rusici în culorile alb-violet, astfel că nu m-ar surprinde dacă ar pleca. E drept că s-a mai vorbit despre asta şi în pauza de iarnă, dar acuma despărţirea chiar pare iminentă.
20. Florin Maxim: 5,00 (4) / 5,00 (4)
Un transfer de umplutură, a rămas la acest statut, în ciuda unui gol marcat în campionat (graţie lui Mincă) şi a unei partide bune făcute în compania prietenilor de la Dinamo. Dar dacă era la-ndemână, normal că l-am luat.
21. Dorin Goga: 5,50 (1) / 5,85 (17)
Marele ghinionist al acestui retur, îl aştept pe Goga să continue în acest sezon ceea ce începuse în turul anului trecut. Am avut mereu mare încredere în el şi sper ca această accidentare să nu-i fi dăunat mai mult decât în mod evident a făcut-o.
23. Jose Luis Garcia: (0) / 5,00 (2)
Nimic de spus. Nici în cele câteva meciuri disputate la Buzău nu a arătat mare lucru, ceea ce, până la urmă. nu e de mirare. Amatorismul ăsta, bată-l vina.
23. Kevin Amuneke: 4,75 (2) / 4,75 (2)
Cam idem, deşi măcar pe Amuneke nu l-am văzut jucând decât în doua partide, şi ştiu că la Poli II a mai avut evoluţii apreciate. Nu cred că mă înşel însă când spun că nu a avut niciun rost şi nicio logică transferul lui în această iarnă.
25. Carlos Milhazes: (0) / 5,23 (13)
A devenit destul de rapid integralist la Guimaraes, dar asta nu înseamnă mare lucru pentru noi. E clar că ceva s-a rupt în timpul verii, când au şi existat anumite polemici ce îl priveau pe portughez, iar acuma fiecare îşi vede de treaba lui - şi e bine aşa.
25. Alexandru Curtean: 5,54 (14) / 5,54 (14)
E clar că Alex Curtean nu a confirmat cum ne-am fi dorit, dar are câteva scuze care-i sunt la-ndemână. În primul rând, faptul că nu ar fi primul jucător care nu se adaptează în primul sezon. În al doilea rând, faptul că a fost plimbat peste tot pe teren, Balint neştiind prea clar ce să facă cu el. Şi în al treilea rând, uşoara senzaţie de persecuţie lăsată de acelaşi Balint, care a căutat să facă un exemplu din el în partida cu Otopeni, când a făcut chiar una din puţinele partide chiar reuşite ale acestui retur. În plus, golul cu Bistriţa ne-a ţinut practic în cursă pentru locul întâi, şi chiar de e puţin pentru un retur întreg, e un mic ceva.
27. Lukas Magera: 5,77 (15) / 5,79 (30)
Din punctul meu de vedere, cel mai bun transfer făcut în această vară, chiar dacă nu chiar în sensul în care ne aşteptam. La finalizare nu este deosebit de eficient, însă atunci când joci cu mingi lungi, cum s-a făcut mai ales în prima parte a campionatului, reuşeşte prin forţa şi talentul său să protejeze bine mingea şi să creeze faze de poartă. Din jucătorii care au evoluat mai mult în acest sezon, a fost cel mai bun pasator al echipei, nu doar fiindcă a oferit nouă pase de gol, ci şi fiindcă se vede că are anumite idei când primeşte balonul - va să zică, nu o plezneşte la primul coechipier pe care îl zăreşte la orizont. Rămâne un mister pentru mine de ce nu a fost introdus în finala CR, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva i se pune ceva la cale.
28. Marian Cisovsky: 6,09 (16) / 6,19 (27)
Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepţiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).
29. Costel Pantilimon: 5,74 (17) / 5,94 (31)
Recunosc că am fost sceptic când Panti a fost oarecum impus drept titular al postului la începutul acestui an - nu fiindcă n-ar avea talent, ci fiindcă nu credeam că e pregătit. Până la urmă a avut un tur în care i s-ar putea reproşa doar câteva goluri, iar chiar de finalul de retur (şi finala CR) a fost cam fâsâit, per total cred că a mulţumit pe toată lumea cu prestaţiile pe care le-a avut. E foarte important că vom avea un nou antrenor cu portarii, mai ales unul care a lucrat în trecut cu Bogdan Lobonţ, căci mereu am avut impresia că progresul făcut de Panti de când a venit la Poli a fost mai degrabă unul din inerţie, decât sistematic. Dacă se descurcă bine în meciurile din Europa, are toate şansele să ajungă până la urmă la o echipă importantă din Europa - chiar dacă nu e chiar Inter sau Juventus.
30. Valentin Bădoi: 5,13 (12) / 5,43 (28)
Din păcate, se pare că la vârsta sa, Bădoi nu mai poate face faţă cum trebuie la cerinţele postului de fundaş dreapta. E clar că fundaşii de bandă sunt printre cei mai solicitaţi jucători din punct de vedere atât fizic, cât şi tehnic, căci în fotbalul acesta modern se aşteaptă de la ei să deposedeze, să centreze şi să fie mereu la locul potrivit. Nu de puţine ori, odată cu o cursă ofensivă, Bădoi nu reuşea să se replieze în timp util, iar flancul drept era vulnerabil. Probabil viitorul său depinde de ce jucători vor fi aduşi în această vară.
31. Abiodun Agunbiade: 5,50 (8) /5,50 (14)
Deşi în câteva rânduri ne-a adus aminte de ce a fost ales titular de către Uhrin la începutul mandatului său, până la urmă nigerianul nu a reuşit să depăşească pragul mediocrităţii. Cea mai mare problemă a sa (precum şi a lui Stancu, celălalt mijlocaş dreapta) este că nu reuşeşte nicicum să centreze "cu cap", adică să se uite unde trimite mingea şi s-o trimită bine. Este şi motivul pentru care Poli nu a reuşit prea multe goluri din faze cursive de atac pe flanc.
99. Pedro Taborda: (0) / 5,25 (4)
N-o fi el neapărat cel mai slab portar pe care l-a văzut pământul, dar dacă stau să mă gândesc că a fost adus să fie titular, îmi aduc aminte din nou cât de aiurea au putut fi făcute unele transferuri vara trecută. Altfel, nu mai am nimic de adăugat faţă de raportul din tur.
28 iunie 2009
Și alesul e Sabău
Fostul internațional a semnat cu Poli pentru doi ani de zile, cu opțiune de prelungire pentru încă unul - fie să se surpe pământurile și să ajungă s-o semneze și pe cea din urmă!
Doar ca idee, nu cred că Sabău este o alegere rea, deși strict statistic vorbind nu are performanțe care să îl recomande. Rezultatele sale din ultimii ani la Gloria Bistrița se prezintă în felul următor:
Sezon M V E I GM GP Pct Din %
2005-2006 30 11 6 13 27 34 39 90 43% (locul 11 din 16)
2006-2007 34 16 6 12 42 35 54 102 52% (locul 6 din 18)
2007-2008 33 11 9 13 34 39 42 99 42% (locul 10 din 18)
2008-2009 33 11 5 17 31 42 38 99 38% (locul 13 din 18)
Are însă o reputație ca un om competent, serios și disciplinat, niște trăsături esențiale pentru orice antrenor de succes. Nu sunt neapărat compatibile cu unele elemente din clubul nostru, dar nu văd de ce n-ar putea, asemenea lui Dusan, să creeze un spirit mai propice performanței, măcar pe termen scurt.
Rămâne, din punctul meu de vedere, o problemă în obiectivele declarate ale lui Iancu, obiective practic iresponsabil de ambițioase, pe care pe de-o parte nu și le poate asuma decât un antrenor care nu are nimic de pierdut, și care pe de altă parte subminează orice posibilitate de a crea stabilitate la nivelul băncii tehnice.
Sunt convins să prestația echipei în fazele preliminare ale competițiilor europene va fi decisivă pentru Sabău, chiar dacă sunt doar primele meciuri pe care le dispută cu Poli, ceea ce pune multă presiune pe umerii săi. Să vedem cum se descurcă.
Forza Poli!
P.S. Ah, și lui Sabău îi plac tinerii!
Doar ca idee, nu cred că Sabău este o alegere rea, deși strict statistic vorbind nu are performanțe care să îl recomande. Rezultatele sale din ultimii ani la Gloria Bistrița se prezintă în felul următor:
Sezon M V E I GM GP Pct Din %
2005-2006 30 11 6 13 27 34 39 90 43% (locul 11 din 16)
2006-2007 34 16 6 12 42 35 54 102 52% (locul 6 din 18)
2007-2008 33 11 9 13 34 39 42 99 42% (locul 10 din 18)
2008-2009 33 11 5 17 31 42 38 99 38% (locul 13 din 18)
Are însă o reputație ca un om competent, serios și disciplinat, niște trăsături esențiale pentru orice antrenor de succes. Nu sunt neapărat compatibile cu unele elemente din clubul nostru, dar nu văd de ce n-ar putea, asemenea lui Dusan, să creeze un spirit mai propice performanței, măcar pe termen scurt.
Rămâne, din punctul meu de vedere, o problemă în obiectivele declarate ale lui Iancu, obiective practic iresponsabil de ambițioase, pe care pe de-o parte nu și le poate asuma decât un antrenor care nu are nimic de pierdut, și care pe de altă parte subminează orice posibilitate de a crea stabilitate la nivelul băncii tehnice.
Sunt convins să prestația echipei în fazele preliminare ale competițiilor europene va fi decisivă pentru Sabău, chiar dacă sunt doar primele meciuri pe care le dispută cu Poli, ceea ce pune multă presiune pe umerii săi. Să vedem cum se descurcă.
Forza Poli!
P.S. Ah, și lui Sabău îi plac tinerii!
27 iunie 2009
Program detaliat de pregătire
Site-ul oficial anunță că Poli va avea următorul program:
29 iunie - reunirea lotului, la stadionul "Dan Păltinişanu", la ora 19,00
30 iunie – teste medicale
1 iulie – plecarea în stagiul de pregătire de la Debrecen (Ungaria)
6 iulie – meci amical, adversar nedesemnat
8 iulie – două meciuri, cu formule de start diferite, cu FC Debrecen
10 iulie – meci amical, posibil cu Gaz Metan Mediaş
10 iulie – întoarcerea la Timişoara
12 iulie – plecarea în stagiul de pregătire de la Karnten (Austria)
14 iulie – meci amical, Austria Karnten
16 iulie – meci amical, FC Koln
18 iulie – meci amical, Eintracht Frankfurt
20 iulie – meci amical SSC Napoli sau USC Palermo
22 iulie – meci amical Wigan Athletic sau Fenerbahce Istanbul
22 iulie – întoarcerea la Timişoara.
Sună bine, în linii mari, dar rămâne să vedem dacă adversarii vor rămâne cei stabiliți sau dacă iarăși vom avea parte de numeroase modificări.
Oricum, povestea cu antrenorul se tergiversează nepermis de mult și este în mod cert prioritară.
29 iunie - reunirea lotului, la stadionul "Dan Păltinişanu", la ora 19,00
30 iunie – teste medicale
1 iulie – plecarea în stagiul de pregătire de la Debrecen (Ungaria)
6 iulie – meci amical, adversar nedesemnat
8 iulie – două meciuri, cu formule de start diferite, cu FC Debrecen
10 iulie – meci amical, posibil cu Gaz Metan Mediaş
10 iulie – întoarcerea la Timişoara
12 iulie – plecarea în stagiul de pregătire de la Karnten (Austria)
14 iulie – meci amical, Austria Karnten
16 iulie – meci amical, FC Koln
18 iulie – meci amical, Eintracht Frankfurt
20 iulie – meci amical SSC Napoli sau USC Palermo
22 iulie – meci amical Wigan Athletic sau Fenerbahce Istanbul
22 iulie – întoarcerea la Timişoara.
Sună bine, în linii mari, dar rămâne să vedem dacă adversarii vor rămâne cei stabiliți sau dacă iarăși vom avea parte de numeroase modificări.
Oricum, povestea cu antrenorul se tergiversează nepermis de mult și este în mod cert prioritară.
26 iunie 2009
Bourceanu la Poli
Finalmente, tânărul Bourceanu este foarte aproape de Poli, urmând a semna un contract pe cinci ani de zile. Mai aștept câteva zile înainte de a-i face un profil și a-mi da puțin cu părerea despre utilitatea transferului său - dar așa, doar între noi, nu sunt nemulțumit.
Totodată, și Claudiu Ionescu este practic la Poli, un jucător de care am mai spus că-mi place, dar recunosc că pentru a oferi un randament bun, are nevoie de un antrenor care să știe cum să-l ghideze.
Totodată, și Claudiu Ionescu este practic la Poli, un jucător de care am mai spus că-mi place, dar recunosc că pentru a oferi un randament bun, are nevoie de un antrenor care să știe cum să-l ghideze.
Juniori B: Poli - FC Arges 2:0 (0:0)
Gratie reustielor lui Velici si Morosan, juniorii B vor disputa marti finala nationala la categoria lor de varsta, impotriva celor de la Scoala de fotbal Gica Popescu.
Felicitari!
Felicitari!
23 iunie 2009
Juniori B: FC Arges - Poli 1:1 (0:0)
Micii alb-violeti au terminat la egalitate prima mansa din semifinala nationala, fiind egalati in prelungirile partidei. Pentru Poli deschisese scorul Aldea, in minutul 60.
Urmeaza returul, vineri, de la ora 10 pe stadionul UMT. Poate ar fi fost frumos sa joace pe Dan Paltinisanu, dar nu stiu in ce masura era posibil.
Mai multe detalii aici.
Urmeaza returul, vineri, de la ora 10 pe stadionul UMT. Poate ar fi fost frumos sa joace pe Dan Paltinisanu, dar nu stiu in ce masura era posibil.
Mai multe detalii aici.
21 iunie 2009
Întârziere
Îmi pare rău, dar nu voi reuşi să întocmesc raportul de final de sezon săptămâna asta. Nu ştiu dacă o să pot comenta ştirile ce se profilează la orizont, dar voi încerca s-o fac. Numai să nu fie ştiri prea deprimante.
Prin bălţile patriei
În stilul clasic cu care ne-am obişnuit, zvonurile au trecut rapid de la nemţi şi italiani, la nemţi şi italieni figurativi. Astfel, gazeta îl prezintă pe Dorinel Munteau drept prioritatea lui Iancu, şi chiar nu cred că trebuie sa scriu aici de ce nu e o alegere bună. Paralela cu declaraţiile făcute înainte de venirea lui Balint este uşor tulburătoare.
Dacă e să vină un antrenor român, dintre numele vehiculate Şunda este de departe cea mai bună opţiune. În primul rând pentru că e chiar antrenor şi în al doilea pentru că ţine la Poli. Dar e clar că nu e genul de profesionist de care avem noi nevoie la club.
Ah, să vedem, să vedem. Cât de rău poate să fie?
Dacă e să vină un antrenor român, dintre numele vehiculate Şunda este de departe cea mai bună opţiune. În primul rând pentru că e chiar antrenor şi în al doilea pentru că ţine la Poli. Dar e clar că nu e genul de profesionist de care avem noi nevoie la club.
Ah, să vedem, să vedem. Cât de rău poate să fie?
19 iunie 2009
Ne paşte Matthäus?
Zvonurile se intensifică în ceea ce priveşete posibila venire a lui Lothar Matthäus la cârma alb-violeţilor. Deşi nu sunt deosebit de încântat, dacă nu putem avea un antrenor bun, atunci mai bine unul cunoscut şi slab, decât unul fără anvergură şi slab. Că banii oricum nu sunt ai noştri.
P.S. Că mi-a mai venit o idee, nu ar fi rău cineva de profilul lui Matthäus să povestească prietenilor săi despre ce face FRF-ul în România şi mai ales la Poli...
P.P.S. Aparent nici Lothar, nici nea Piţi. Mai există antrenori liberi de contract în afara de ăştia doi?
P.S. Că mi-a mai venit o idee, nu ar fi rău cineva de profilul lui Matthäus să povestească prietenilor săi despre ce face FRF-ul în România şi mai ales la Poli...
P.P.S. Aparent nici Lothar, nici nea Piţi. Mai există antrenori liberi de contract în afara de ăştia doi?
17 iunie 2009
Ştirile zilei
Se anunţa o zi plină de întâmplări, cu elucidări vizavi de neregularităţile financiare descoperite de FIFA, precum şi date despre posibila revenire a lui Dusan. Din păcate, în timp ce există anumite informaţii în ceea ce priveşte problema licenţierii (click aici), despre Dusan nu am aflat decât că mai degrabă nu vine, decât vine.
Totodată, precum era e aşteptat, clubul a primit penalizare de patru etape fără spectatori. Atâta timp cât se va dovedi că se judecă cu aceeaşi măsură când se va lua în discuţie cazul Dinamo, este o realitate iritantă cu care trebuie să trăim. Nu mi-a plăcut niciodată acest sistem de penalizare pentru că nu mi se pare just, dar dacă nu-ţi poţi controla nervii, aproape în orice circumstanţe vei avea de plătit.
Păcat că se ignoră problema reală, anume organizarea proastă care a permis pătrunderea în teren cu o asemenea lejeritate, sau răspunderea pe care şi-a asumat-o FRF-ul prin delegarea unui arbitru indezirabil. Încearcă ei să spună că nea Iancu a pus de-o revoluţie subliminală de-a lui, dar e evident că se îmbată cu penibil.
Singura soluţie eventual eficientă împotriva FRF-ului pe care eu o întrevăd este, vorba vine, o alinaţă. Cel mai bine ar fi între cluburi, însă acolo interesele sunt atât de mari, încât oricine e dispus să (introduceţi profanitatea preferată aici) pentru puţin mălai. Rămâne astfel opţiunea unei coordonări între suporteri, dar şi în acest caz este teribil de dificil, îmi imaginez - nu doar fiindcă există antipatii profunde între părţile care trebuie să colaboreze într-un asemenea efort, ci fiindcă dacă nu participă destulă lume, totul poate fi ascuns sub preşul ăsta minune al FRF-ului.
În fine, e frustrant. Dar ca o părere mai personală decât restul părerile de pe aici, oricine nu recunoaşte că intrarea pe teren a fost o prostie, nu este o persoană cu care se poate discuta.
Totodată, precum era e aşteptat, clubul a primit penalizare de patru etape fără spectatori. Atâta timp cât se va dovedi că se judecă cu aceeaşi măsură când se va lua în discuţie cazul Dinamo, este o realitate iritantă cu care trebuie să trăim. Nu mi-a plăcut niciodată acest sistem de penalizare pentru că nu mi se pare just, dar dacă nu-ţi poţi controla nervii, aproape în orice circumstanţe vei avea de plătit.
Păcat că se ignoră problema reală, anume organizarea proastă care a permis pătrunderea în teren cu o asemenea lejeritate, sau răspunderea pe care şi-a asumat-o FRF-ul prin delegarea unui arbitru indezirabil. Încearcă ei să spună că nea Iancu a pus de-o revoluţie subliminală de-a lui, dar e evident că se îmbată cu penibil.
Singura soluţie eventual eficientă împotriva FRF-ului pe care eu o întrevăd este, vorba vine, o alinaţă. Cel mai bine ar fi între cluburi, însă acolo interesele sunt atât de mari, încât oricine e dispus să (introduceţi profanitatea preferată aici) pentru puţin mălai. Rămâne astfel opţiunea unei coordonări între suporteri, dar şi în acest caz este teribil de dificil, îmi imaginez - nu doar fiindcă există antipatii profunde între părţile care trebuie să colaboreze într-un asemenea efort, ci fiindcă dacă nu participă destulă lume, totul poate fi ascuns sub preşul ăsta minune al FRF-ului.
În fine, e frustrant. Dar ca o părere mai personală decât restul părerile de pe aici, oricine nu recunoaşte că intrarea pe teren a fost o prostie, nu este o persoană cu care se poate discuta.
15 iunie 2009
Programul de vară
Preluat de pe site-ul oficial:
Jucatorii echipei FC Timisoara au intrat in vacanta pana pe 29 iunie cand, la ora 19,00, va avea loc reunirea formatiei. Iata cum se prezinta prima parte din programul verii:
1-8 iulie, stagiu de pregatire in localitatea maghiara Debrecen.
12-22 iulie, stagiu de pregatire in localitatea Klagenfurt (Austria).
17 iulie: tragerea la sorti a partidelor din cadrul turului 3 preliminar al Ligii Campionilor. Adversarul FC Timisoara se va alege dintre urmatoarele echipe: Sahtior Donetk, Panathinaikos Atena, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow si Sporting Lisabona.
28/29 iulie: prima mansa din turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
1 august: prima etapa a editiei 2009/10 a Ligii I.
4/5 august: mansa a doua din turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
Jucatorii echipei FC Timisoara au intrat in vacanta pana pe 29 iunie cand, la ora 19,00, va avea loc reunirea formatiei. Iata cum se prezinta prima parte din programul verii:
1-8 iulie, stagiu de pregatire in localitatea maghiara Debrecen.
12-22 iulie, stagiu de pregatire in localitatea Klagenfurt (Austria).
17 iulie: tragerea la sorti a partidelor din cadrul turului 3 preliminar al Ligii Campionilor. Adversarul FC Timisoara se va alege dintre urmatoarele echipe: Sahtior Donetk, Panathinaikos Atena, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow si Sporting Lisabona.
28/29 iulie: prima mansa din turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
1 august: prima etapa a editiei 2009/10 a Ligii I.
4/5 august: mansa a doua din turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
Câteva statistici
Fiind la final de sezon, este momentul statisticilor. Până la tradiţionalul raport de an, cu o scurtă analiză a fiecărui jucător, vă prezint mai întâi nişte date care mi s-au părut de interes.
Poli a avut cea mai mare medie de spectatori acasă, cu aproximativ 14000 de spectatori. Clubul este însă doar al şaptele în ceea ce priveşte deplasările, fiind privită în medie de 6300 de microbişti. Per total alb-violeţii se clasează pe locul doi în ceea ce priveşte numărul mediu de spectatori înregistrat atât în deplasare, cât şi acasă, cu o cifră puţin peste 10000, fiind surclasaţi de Steaua.
Pe teren propriu, cei mai mulţi spectatori au venit la meciul Poli - Dinamo (30000), iar cei mai puţini la Poli - Gloria Bistriţa (3000).
Costel Pantilimon a adunat cele mai multe minute pentru echipă, evoluând în 31 de partide, din care 30 integralist. El este urmat de Bucur, tot cu 31 de partide, Magera cu 30 şi Artiom Karamyan cu 29.
Golgheterul echipei a fost, precum se ştie, Gigel Bucur, cu 17 reuşite, el fiind urmat de Artiom Karamyan cu 7, Winston Parks cu 6 şi Arman Karamyan cu 5. Rămâne să vedem exact ce scriu gazetele, căci una e să marchezi un gol şi alta e ce va fi scris în statistică, în funcţie de raportul arbitrului.
Cele mai multe pase de gol le-au oferit Artiom Karamyan şi Magera, câte 9 fiecare, Bucur 8 şi Goga 5.
Cam atât momentan, iar raportul de final urmează cândva în următoarea săptămână.
Poli a avut cea mai mare medie de spectatori acasă, cu aproximativ 14000 de spectatori. Clubul este însă doar al şaptele în ceea ce priveşte deplasările, fiind privită în medie de 6300 de microbişti. Per total alb-violeţii se clasează pe locul doi în ceea ce priveşte numărul mediu de spectatori înregistrat atât în deplasare, cât şi acasă, cu o cifră puţin peste 10000, fiind surclasaţi de Steaua.
Pe teren propriu, cei mai mulţi spectatori au venit la meciul Poli - Dinamo (30000), iar cei mai puţini la Poli - Gloria Bistriţa (3000).
Costel Pantilimon a adunat cele mai multe minute pentru echipă, evoluând în 31 de partide, din care 30 integralist. El este urmat de Bucur, tot cu 31 de partide, Magera cu 30 şi Artiom Karamyan cu 29.
Golgheterul echipei a fost, precum se ştie, Gigel Bucur, cu 17 reuşite, el fiind urmat de Artiom Karamyan cu 7, Winston Parks cu 6 şi Arman Karamyan cu 5. Rămâne să vedem exact ce scriu gazetele, căci una e să marchezi un gol şi alta e ce va fi scris în statistică, în funcţie de raportul arbitrului.
Cele mai multe pase de gol le-au oferit Artiom Karamyan şi Magera, câte 9 fiecare, Bucur 8 şi Goga 5.
Cam atât momentan, iar raportul de final urmează cândva în următoarea săptămână.
14 iunie 2009
Juniorii B calificaţi
Graţie unei reuşite a lui Moroşan din prelungirile partidei, juniorii B au obţinut calificarea în semifinala competiţiei. Ei îi vor întâlni în sistem tur-retur pe cei de la FC Argeş, iar din câte am înţeles, partida de la Timişoara se va disputa pe 26 iunie.
Felicitări!
Felicitări!
CR: Poli - CFR Cluj 0:3 (0:2)
E păcat că am reuşit să ratăm toate obiectivele impuse în acest sezon, mai ales prin prisma faptului că am fost atât de aproape de al îndeplini. Superficialitatea şi lipsa de pricepere au pavat însă calea către acest deznodământ deprimant de sezon.
Alb-violeţii au jucat slab în prima repriză şi s-au trezit conduşi în minutul 6, când micul Deac a reuşit să trimită cu capul la un corner la care nici marcajul, nici Pantilimon nu şi-au făcut datoria. Meciul a continuat într-un ritm greoi, dar a fost tranşat în minutul 28, când Balaj a inventat un penalty pentru CFR, după nişte gafe lamentabile ale lui Latovlevici. Şi de parcă inventarea în cauză nu a fost de ajuns, când Bucur a fost oprit cel puţin la fel de clar în careu de către un fundaş clujean, centralul s-a făcut că nu vede. Meciul s-a rupt după desprinderea CFR-ului, care au mai avut două şanse bune, dar finalizările slabe i-au permis lui Panti să intervină.
Repriza a doua a debutat practic cu golul care închis meciul, după ce marcajul ne-a trădat din nou la o fază fixă şi Mara a fost lăsat complet liber. Jocul echipei noastre a început să se îmbunătăţească după intrarea lui Vrsici, şi până la final Poli putea înscrie măcar o dată, dar Bucur, Nibombe, Cisovsky şi fraţii Karamyan nu au reuşit să-l învingă pe Nuno Claro. Când chiar a înscris Karamyan, golul a fost anulat fiindcă mai mulţi fani ai alb-violeţilor intraseră pe teren.
La final am rămas cu un gust foarte amar, atât din cauza inabilităţii noastre, cât mai ales fiindcă nu am fost lăsaţi să ne jucăm şansa, aşa cum era ea. Cred că esenţa acestei deplasări am cuprins-o în postarea anterioară, deci nu prea mai am ce să adaug. Doar că e tare trist.
Poli: Pantilimon (4) - Bpdoi (4), Cisovsky (6), Nibombe (5), Latovlevici (3) - Stancu (4,5), Alexa (5,5), Borbely (4,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Parks (4,5)
Schimbări:
Arm. Karamyan (5) pentru Badoi (min 45)
Vrsici (6) pentru Borbely (min 58)
Luchin pentru Nibombe (min 76)
Alb-violeţii au jucat slab în prima repriză şi s-au trezit conduşi în minutul 6, când micul Deac a reuşit să trimită cu capul la un corner la care nici marcajul, nici Pantilimon nu şi-au făcut datoria. Meciul a continuat într-un ritm greoi, dar a fost tranşat în minutul 28, când Balaj a inventat un penalty pentru CFR, după nişte gafe lamentabile ale lui Latovlevici. Şi de parcă inventarea în cauză nu a fost de ajuns, când Bucur a fost oprit cel puţin la fel de clar în careu de către un fundaş clujean, centralul s-a făcut că nu vede. Meciul s-a rupt după desprinderea CFR-ului, care au mai avut două şanse bune, dar finalizările slabe i-au permis lui Panti să intervină.
Repriza a doua a debutat practic cu golul care închis meciul, după ce marcajul ne-a trădat din nou la o fază fixă şi Mara a fost lăsat complet liber. Jocul echipei noastre a început să se îmbunătăţească după intrarea lui Vrsici, şi până la final Poli putea înscrie măcar o dată, dar Bucur, Nibombe, Cisovsky şi fraţii Karamyan nu au reuşit să-l învingă pe Nuno Claro. Când chiar a înscris Karamyan, golul a fost anulat fiindcă mai mulţi fani ai alb-violeţilor intraseră pe teren.
La final am rămas cu un gust foarte amar, atât din cauza inabilităţii noastre, cât mai ales fiindcă nu am fost lăsaţi să ne jucăm şansa, aşa cum era ea. Cred că esenţa acestei deplasări am cuprins-o în postarea anterioară, deci nu prea mai am ce să adaug. Doar că e tare trist.
Poli: Pantilimon (4) - Bpdoi (4), Cisovsky (6), Nibombe (5), Latovlevici (3) - Stancu (4,5), Alexa (5,5), Borbely (4,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Parks (4,5)
Schimbări:
Arm. Karamyan (5) pentru Badoi (min 45)
Vrsici (6) pentru Borbely (min 58)
Luchin pentru Nibombe (min 76)
Câteva cuvinte înainte de zori
1) Balaj, eşti un idiot dezgustător, alături de federaţia care te-a alăptat de mic. Mai mult de jumătate din vină pentru prostiile făcute de rebelii din tribune vă aparţine.
2) Velcea, eşti o panaramă şi n-o să ajungi niciodată antrenor. Să primeşti nu una, ci două şanse imense de a intra în istoria clubului şi să le ratezi lamentabil pe amândoua.
3) Jucători, dacă nu aveţi forţa nici în cele mai importante momente ale carierei voastre să depăşiţi condiţiile de doi bani în care aţi fost puşi de către un management falimentar, vă înţeleg, dar mi-e şi puţin milă de voi.
4) Suporteri în general, mulţumiri pentru un drum fantastic. A fost extraordinar să văd zeci de maşini cu fanioane alb-violete fluturând pe tot drumul de la Timişoara la Târgu Jiu. A fost la fel de frumos să văd cât de bine a fost primit spiritul alb-violet în aceste patru judeţe pe care le-am traversat.
5) Suporteri rebeli, cu toţii suntem frustraţi, dar mai las-o dracu. Am fost primiţi ca prieteni pe stadionul celor din Târgu Jiu, de ce să le distrugem lăcaşul fotbalului?
6) Mulţumiri lui Iancu pentru că ne-a adus aici şi a reuşit să ne facă să ne chinuim să găsim fericirea după cel mai bun sezon din istoria clubului.
HAI POLI!
2) Velcea, eşti o panaramă şi n-o să ajungi niciodată antrenor. Să primeşti nu una, ci două şanse imense de a intra în istoria clubului şi să le ratezi lamentabil pe amândoua.
3) Jucători, dacă nu aveţi forţa nici în cele mai importante momente ale carierei voastre să depăşiţi condiţiile de doi bani în care aţi fost puşi de către un management falimentar, vă înţeleg, dar mi-e şi puţin milă de voi.
4) Suporteri în general, mulţumiri pentru un drum fantastic. A fost extraordinar să văd zeci de maşini cu fanioane alb-violete fluturând pe tot drumul de la Timişoara la Târgu Jiu. A fost la fel de frumos să văd cât de bine a fost primit spiritul alb-violet în aceste patru judeţe pe care le-am traversat.
5) Suporteri rebeli, cu toţii suntem frustraţi, dar mai las-o dracu. Am fost primiţi ca prieteni pe stadionul celor din Târgu Jiu, de ce să le distrugem lăcaşul fotbalului?
6) Mulţumiri lui Iancu pentru că ne-a adus aici şi a reuşit să ne facă să ne chinuim să găsim fericirea după cel mai bun sezon din istoria clubului.
HAI POLI!
13 iunie 2009
Finala
Voi fi la meci diseara, deci cronica va veni doar maine. Ce n-as da sa avem motiv de bucurie!
Ce ne rezerva viitorul
Am copiat o postare facuta pe forum, apropo de cum vad problematica antrenorului.
Problema e ca singurul care ne-ar putea da niste sanse sa trecem de primele faze in competitiile europene e Dusan. Si nu de alta, dar niciun antrenor care vine in locul lui nu are destul timp sa cunoasca echipa, sa gaseasca punctele forte/slabe, si sa o consolideze cu transfeuri in asa fel incat sa le mai si poata incadra in formatie in timp util. Nimeni nu poate face toate aceste lucruri intr-o luna si putin.
Probabil va fi adus unul dintre cei mentionati sau unul de speta lor, Iancu va trage cateva transferuri care ii pica lui bine (probabil in spiritul Amuneke, Maxim, Curtean - la dispozitie, dar nu pe posturile unde aveam mare nevoie de jucatori; si daca intamplator jucau pe post, atunci nu suficient de buni) si urmeaza un an de tranzitie. In cel mai fericit caz, antrenorul adus se adapteaza, obtine repede rezultate suficiente, isi cladeste o echipa, iar daca printr-o minune prinde Europa, atunci avem o mica sansa la continuitate.
Altfel va fi dat afara, ca nu si-a indeplinit obiectivul, si va veni un altul care va avea aceeasi sarcina. Si asa mai departe pana cand fie se va nimeri un antrenor foarte talentat, fie vom avea un lot inchegat in asa fel incat antrenorul nou nu va trebui sa faca mari schimbari si va putea continua intr-o maniera pozitiva munca celui (celor) ce l-au precedat.
Problema e ca singurul care ne-ar putea da niste sanse sa trecem de primele faze in competitiile europene e Dusan. Si nu de alta, dar niciun antrenor care vine in locul lui nu are destul timp sa cunoasca echipa, sa gaseasca punctele forte/slabe, si sa o consolideze cu transfeuri in asa fel incat sa le mai si poata incadra in formatie in timp util. Nimeni nu poate face toate aceste lucruri intr-o luna si putin.
Probabil va fi adus unul dintre cei mentionati sau unul de speta lor, Iancu va trage cateva transferuri care ii pica lui bine (probabil in spiritul Amuneke, Maxim, Curtean - la dispozitie, dar nu pe posturile unde aveam mare nevoie de jucatori; si daca intamplator jucau pe post, atunci nu suficient de buni) si urmeaza un an de tranzitie. In cel mai fericit caz, antrenorul adus se adapteaza, obtine repede rezultate suficiente, isi cladeste o echipa, iar daca printr-o minune prinde Europa, atunci avem o mica sansa la continuitate.
Altfel va fi dat afara, ca nu si-a indeplinit obiectivul, si va veni un altul care va avea aceeasi sarcina. Si asa mai departe pana cand fie se va nimeri un antrenor foarte talentat, fie vom avea un lot inchegat in asa fel incat antrenorul nou nu va trebui sa faca mari schimbari si va putea continua intr-o maniera pozitiva munca celui (celor) ce l-au precedat.
11 iunie 2009
Au venit punctele
Deci preliminarii de CL şi titlul pierdut în ultimul hal. Dar ce să-i mai faci acuma? Să privim înainte şi să luăm Cupa. Până la urmă trebuie să avem ceva de sărbătorit în acest sezon, că regretul trece.
De pe site-ul oficial:
Formatia noastra va juca in turul 3 preliminar (meciurile pe 28/29 iulie-4/5 august), adversar urmand sa fie una dintre urmatoarele formatii: Sahtior Donetk, Sporting Lisabona, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow sau Panathinaikos Atena. In cazul calificarii, echipa noastra, pentru a intra in grupele UEFA Champions League, ar trebui sa treaca de una dintre urmatoarele adversare, in runda play-off (18/19 august-25/26 august): Arsenal Londra, Atletico Madrid, Olympique Lyon, Fiorentina sau VfB Stuttgart.
De pe site-ul oficial:
Formatia noastra va juca in turul 3 preliminar (meciurile pe 28/29 iulie-4/5 august), adversar urmand sa fie una dintre urmatoarele formatii: Sahtior Donetk, Sporting Lisabona, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow sau Panathinaikos Atena. In cazul calificarii, echipa noastra, pentru a intra in grupele UEFA Champions League, ar trebui sa treaca de una dintre urmatoarele adversare, in runda play-off (18/19 august-25/26 august): Arsenal Londra, Atletico Madrid, Olympique Lyon, Fiorentina sau VfB Stuttgart.
Despre campionii din noi - şi din alţii
Nu mi se par corecte atacurile la jucători, cum că n-ar fi vrut să câştige ieri sau că nu au dat tot ce puteau. Dat fiind că ne aflam în improbabilitatea de a putea întoarce eşecul cu Unirea Urziceni, mi se pare că mult discutata menajare este o scuză suficientă. Am considerat că această Cupă a României trebuia sacrificată încă de la meciul cu Bistriţa, pentru că ne va stoarce de forţă pe acest final, dar nu îmi imaginam contextul fizic în care ne vom afla în ultima etapă. Nu e plăcut, dar e doar normal să ştii când să tragi linie şi să-ţi stabileşti prorităţile, ceva ceea ce noi nu am făcut în prima fază. Declaraţiile bombastice ale lui Iancu au fost, ca de obicei, iresponsabile şi lipsite de pragmatism, dar nu mai are rost să le discutăm acuma.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)