Gigel Bucur a intrat în ultimele 15 minute ale partidei România -Franța, terminată cu scorul de 2:2.
Balasz Borbely a jucat în prima repriză în San Marino - Slovacia, meci încheiat cu scorul de 1:3.
Iar Arman Karamyan a evoluat 87 de minute în înfrângerea Armeniei, scor 2:3, în deplasarea din Belgia.
11 octombrie 2008
La mulți ani Dusan!
Astăzi, antrenorul nostru împlineșete 41 de ani și cu această ocazie a fost creat un site dedicat lui Dusan Uhrin: www.dusanuhrin.com.
10 octombrie 2008
Buftea - Prefab pe Sport.ro
Duminică, de la ora 11, veți putea urmări partida sus numită pe canalul sus numit. Recomand și urmărirea atacantului celor de la Prefab, Marius Jianu, un tânăr jucător care promite mult.
Sebiș - Poli II 0:1 (0:1)
Echipa secundă a mai reușit o victorie - una importantă, considerând poziția fruntașă ocupată de cei din Sebiș -, grație reușitei lui Buda din minutul 25.
Astfel Poli II a ajuns pe poziția secundă, la un punct de liderul Albina și cu un meci în minus (o restanță cu Minerul Mehedinți). N-aș fi crezut că va fi așa, dar felicitări echipei!
Poli II: Baba - Petruș, Sicoe, Gavriluță, Cuciorvă - Buda, Mladenovici, Glodeanu, Ganea - Rivis, Popa.
Au mai intrat Voicu, Oberșterescu, Raicu și Toroni, înlocuindu-i pe Glodeanu, Mladenovici, Popa și Riviș.
Astfel Poli II a ajuns pe poziția secundă, la un punct de liderul Albina și cu un meci în minus (o restanță cu Minerul Mehedinți). N-aș fi crezut că va fi așa, dar felicitări echipei!
Poli II: Baba - Petruș, Sicoe, Gavriluță, Cuciorvă - Buda, Mladenovici, Glodeanu, Ganea - Rivis, Popa.
Au mai intrat Voicu, Oberșterescu, Raicu și Toroni, înlocuindu-i pe Glodeanu, Mladenovici, Popa și Riviș.
8 octombrie 2008
Despre Cupa UEFA ce a fost
Ziceam că ar mai fi câte ceva de spus despre dubla cu Partizan și încerc să mă țin de cuvânt.
În timp ce sondajul din dreapta contabilizează părerile voastre, mi-o prezint și eu pe a mea: da, sunt mulțumit de prestația alb-violeților, dar de fapt e doar pentru a mă consola mai ușor cu gândul înfrângerii. Când s-a citit echipa cu care vom juca mi-am zis că-i bine, ba chiar m-am bucurat, în primul rând pentru că părea una din echipele mai accesibile cu care puteam să "picăm". Între timp mi s-a luminat și mie mintea, dar a trebuit să pierdem acasă ca să realizez că se putea și mai bine decât Partizan. Chiar și în aceste condiții, nu pot să nu recunosc că am ascuns amăgirea ratării calificării undeva în mine.
Dacă nu îmi doream să ne calificăm scriam și eu aici cuvinte precum cele ale lui Marian Iancu, că îmi doresc adversar pe AC Milan. Într-un fel, cred că din toate punctele de vedere era mai bine să jucăm cu italienii: pe de-o parte pentru că amăgirea sus menționată n-ar fi fost, pe de altă parte fiindcă echipele mari nu țin prea mult la această competiție, iar rezultatele obținute ulterior de Milan în dubla cu cei de la Zürich evidențiază acest lucru. Mai mult însă, stadionul ar fi fost cu siguranță plin și nu aș fi fost obligat să trăiesc cu o amăgire în plus, aceea că suporterii Politehnicii în Timișoara nu sunt deloc atât de mulți pe cât mă așteptam să fie. E drept că acest fapt nu m-ar fi putut eluda prea mult, văzând cum media de spectatori la meciurile echipei de acasă este în continuă scădere în ultimii ani, și mai ales cum cele șase victorii consecutive nu au vrăjit decât cinci mii de oameni pentru a veni să-și susțină echipa la cea de-a șaptea. Dar măcar pentru moment ar fi fost mai bine, căci problema spectatorilor ține pur și simplu de abilitățile departamentului de marketing al clubului - iar sincer să fiu, când nu poți aduce oameni la stadion în ciuda unui șir de șapte victorii, e clar loc de mai bine, chiar dacă factorii care influențează decizia venirii la meci pot să-i depășească pe cei care sunt influenațbili de departamentul sus numit.
Revenind la participarea în Cupa UEFA, tind a crede că cea mai mare problemă nu a fost lipsa de experiență. În ciuda faptului că primul contact a fost în mod evident diferit de al doilea, ceea ce lasă de înțeles că echipa a învățat cam care este atitudinea adecvată pentru a aborda o astfel de întâlnire, experiența, chiar de a jucat un rol în stabilirea învingătorului, nu l-a jucat pe cel mai important. Mai degrabă aș spune că efectuarea târzie a transferurilor în această vară, ceea ce automat a redus timpul de pregătire a jucătorilor în echipă, a cântărit cel mai mult. S-a văzut clar în debutul sezonului, când formația care a uitat pentru moment să piardă a jucat foarte slab la Pitești și a fost învinsă la Mediaș, că Politehnica nu era pregătită pentru noul sezon. Lucrurile au fost redresate din mers, iar aducerea lui Cisovsky a consolidat o apărarea în mare nevoie de consolidare. Este clar că există în continuare puncte slabe în echipa, îndeosebi pe flancuri, dar până una, alta, de n-ar fi eșecul de la Mediaș, Poli ar avea una dintre cele mai bune apărări.
Dusan Uhrin a știut că acestea sunt problemele și a ținut să-i fie aduși jucători pentru aceste posturi, dar în timp ce Sretenovici nu a reușit să confirme așteptările pe care le avea(m) de la el, s-a trezit în situația în care nu putea să-l înlocuiască cu nimeni, fiindcă unul dintre cei mai buni fundași centrali îi fusese vândut, unul era accidentat, iar celălalt care trebuia să se afle în lot s-a trezit expediat înapoi în Bosnia, prea târziu pentru a mai găsi soluții pe termen scurt pentru lacunele existente. Apărarea a fost kryptonitul alb-violeților și în meciul tur cu Partizan, cel despre care se spune pe bună dreptate că ne-a costat calificarea. De problemele de la mijloc nici nu mai vreau să scriu, căci acolo au fost aduși trei jucători dintre care (dacă nu mă înșel) niciunul n-a fost dorit de antrenor, și celui mai tehnic (și utilizat în partidele amicale) i-a fost reziliat contractul din cauza unor probleme medicale. Nu cred că exagerez prea mult când spun că Poli s-a prezentat în acest debut de sezon ca mielul la tăiat, iar dacă în campionat ne-am descurcat până la urmă grație valorii scăzute a adversarilor, când a contat cel mai mult n-am avut șansa să umplem din nou toate găurile cu ce aveam la-ndemână.
Cam atâta vroiam să spun despre ratarea calificării. Munca jucătorilor alb-violeți în acest an a fost una deosebită și rezultatele exemplare, dar nu trebuie să fi văzut mult fotbal ca să-ți dai seama că există anumite slăbiciuni în primul unsprezece. Și ca să închei într-o notă optimistă, cred că dacă se fac trei transferuri bune în această iarnă, avem șanse să luptăm pentru un loc pe podium, cu penalizare cu tot.
În timp ce sondajul din dreapta contabilizează părerile voastre, mi-o prezint și eu pe a mea: da, sunt mulțumit de prestația alb-violeților, dar de fapt e doar pentru a mă consola mai ușor cu gândul înfrângerii. Când s-a citit echipa cu care vom juca mi-am zis că-i bine, ba chiar m-am bucurat, în primul rând pentru că părea una din echipele mai accesibile cu care puteam să "picăm". Între timp mi s-a luminat și mie mintea, dar a trebuit să pierdem acasă ca să realizez că se putea și mai bine decât Partizan. Chiar și în aceste condiții, nu pot să nu recunosc că am ascuns amăgirea ratării calificării undeva în mine.
Dacă nu îmi doream să ne calificăm scriam și eu aici cuvinte precum cele ale lui Marian Iancu, că îmi doresc adversar pe AC Milan. Într-un fel, cred că din toate punctele de vedere era mai bine să jucăm cu italienii: pe de-o parte pentru că amăgirea sus menționată n-ar fi fost, pe de altă parte fiindcă echipele mari nu țin prea mult la această competiție, iar rezultatele obținute ulterior de Milan în dubla cu cei de la Zürich evidențiază acest lucru. Mai mult însă, stadionul ar fi fost cu siguranță plin și nu aș fi fost obligat să trăiesc cu o amăgire în plus, aceea că suporterii Politehnicii în Timișoara nu sunt deloc atât de mulți pe cât mă așteptam să fie. E drept că acest fapt nu m-ar fi putut eluda prea mult, văzând cum media de spectatori la meciurile echipei de acasă este în continuă scădere în ultimii ani, și mai ales cum cele șase victorii consecutive nu au vrăjit decât cinci mii de oameni pentru a veni să-și susțină echipa la cea de-a șaptea. Dar măcar pentru moment ar fi fost mai bine, căci problema spectatorilor ține pur și simplu de abilitățile departamentului de marketing al clubului - iar sincer să fiu, când nu poți aduce oameni la stadion în ciuda unui șir de șapte victorii, e clar loc de mai bine, chiar dacă factorii care influențează decizia venirii la meci pot să-i depășească pe cei care sunt influenațbili de departamentul sus numit.
Revenind la participarea în Cupa UEFA, tind a crede că cea mai mare problemă nu a fost lipsa de experiență. În ciuda faptului că primul contact a fost în mod evident diferit de al doilea, ceea ce lasă de înțeles că echipa a învățat cam care este atitudinea adecvată pentru a aborda o astfel de întâlnire, experiența, chiar de a jucat un rol în stabilirea învingătorului, nu l-a jucat pe cel mai important. Mai degrabă aș spune că efectuarea târzie a transferurilor în această vară, ceea ce automat a redus timpul de pregătire a jucătorilor în echipă, a cântărit cel mai mult. S-a văzut clar în debutul sezonului, când formația care a uitat pentru moment să piardă a jucat foarte slab la Pitești și a fost învinsă la Mediaș, că Politehnica nu era pregătită pentru noul sezon. Lucrurile au fost redresate din mers, iar aducerea lui Cisovsky a consolidat o apărarea în mare nevoie de consolidare. Este clar că există în continuare puncte slabe în echipa, îndeosebi pe flancuri, dar până una, alta, de n-ar fi eșecul de la Mediaș, Poli ar avea una dintre cele mai bune apărări.
Dusan Uhrin a știut că acestea sunt problemele și a ținut să-i fie aduși jucători pentru aceste posturi, dar în timp ce Sretenovici nu a reușit să confirme așteptările pe care le avea(m) de la el, s-a trezit în situația în care nu putea să-l înlocuiască cu nimeni, fiindcă unul dintre cei mai buni fundași centrali îi fusese vândut, unul era accidentat, iar celălalt care trebuia să se afle în lot s-a trezit expediat înapoi în Bosnia, prea târziu pentru a mai găsi soluții pe termen scurt pentru lacunele existente. Apărarea a fost kryptonitul alb-violeților și în meciul tur cu Partizan, cel despre care se spune pe bună dreptate că ne-a costat calificarea. De problemele de la mijloc nici nu mai vreau să scriu, căci acolo au fost aduși trei jucători dintre care (dacă nu mă înșel) niciunul n-a fost dorit de antrenor, și celui mai tehnic (și utilizat în partidele amicale) i-a fost reziliat contractul din cauza unor probleme medicale. Nu cred că exagerez prea mult când spun că Poli s-a prezentat în acest debut de sezon ca mielul la tăiat, iar dacă în campionat ne-am descurcat până la urmă grație valorii scăzute a adversarilor, când a contat cel mai mult n-am avut șansa să umplem din nou toate găurile cu ce aveam la-ndemână.
Cam atâta vroiam să spun despre ratarea calificării. Munca jucătorilor alb-violeți în acest an a fost una deosebită și rezultatele exemplare, dar nu trebuie să fi văzut mult fotbal ca să-ți dai seama că există anumite slăbiciuni în primul unsprezece. Și ca să închei într-o notă optimistă, cred că dacă se fac trei transferuri bune în această iarnă, avem șanse să luptăm pentru un loc pe podium, cu penalizare cu tot.
5 octombrie 2008
Poli - Gloria Bistriața 1:0 (0:0)
Puțină tortură ca la mama acasă ne-au pregătit alb-violeții și Dusan Uhrin Jr. în aceasta seară. Alegând să trimită în teren cel mai necreativ prim unsprezece cu putință, preferându-i pe Arman Karamyan, Borbely, Rusici și Bădoi în locurile lui Goga, Magera, Luchin și Parks, Uhrin și-a forțat norocul, dar a mutat în timp util pentru a redresa aceste "erori" și a conesmna a șaptea victorie consecutivă - un record absolut pentru Poli!
Primele 35 de minute ale partidei au fost lamentabile, din partea alb-violeților, aceștia nereușind să pună măcar o dată în pericol poarta adversă. E drept că nici bistrițenii n-au fost mult mai presus, dar aceștia au forțat mai mult decât noi și au avut două șanse din care, cu siguranță, putea ieși mai mult decât a ieșit. Poli și-a dat drumul după o foarfecă de efect a lui Bucur, în minutul 37, care a trimis mingea de puțin pe lângă poartă. Imediat după aceea, o lovitură de colț a creat din nou pericol pentru oaspeți, Borbely nereușind să trimită în poarta goal după prelungire a lui Brezinsky!
Repriza secundă a debutat cu o bună șansă Rusic, a cărui șut a trecut pe lângă, și una pentru Stelian Stancu, care a șutat însă paralel cu poarta dintr-o poziție din care această performanță este destul de impresionantă. Bucur trimite apoi pe lângă, cu capul, o centrare a lui Bădoi, înainte ca Goga să șuteze frumos, din voleu, dar pe centrul porții. Au urmat vreo cincisprezece minute de fotbal întortocheat, în care alb-violeții nu și-au creat șanse - ba mai mult, au fost aproape de a încasa un gol în minutul 80, când Coroian a scăpat de în rest excelenții Cisovsky (care a avut o intervenție decisivă la un șut al lui Hora) și Brezinsky, a trimis însă slab în brațele lui Pantilimon. Părea, încetul cu încetul, că victoria nu mai era posibilă, cu atât mai mult după ce lovitura de cap a lui Alexa a fost scoasă de pe (?) linia porții de către Anca în minutul 85. N-a trecut decât un alt minut ca lucrurile să ia o turnură mai pe gustul nostru, grație unei centrări perfect a lui Goga și a unei finalizări, tot cu capul, a proaspăt intratului Parks! Reușita costaricanului a venit cum nu se putea mai bine, iar în ciuda eforturilor bistrițenilor, care l-au trimis și pe Tătărușanu în careul nostru pe final, scorul a rămas acesta până la ultimul fluier al lui Danșa.
Această victorie, pe cât de importantă, a fost îngreunată de deciziile discutabile, deja menționate, ale lui Uhrin, dar până la urmă contează cel mai mult că alb-violeții au luptat până la capăt și au reușit o șaptea victorie, de-a dreptul, istorică. Ar fi frumos ca în etapele ce urmează jucătorii care și-au dovedit calitatea din postura de rezervă (Goga și Parks, mai ales) să fie titularizați în locul mult mai ineficienților Rusici și Karamyan (oricare dintre ei). Totodată, n-ar fi mai interesant să avem un flanc drept bun și un centru bun, decât un centru solid și un flanc drept în pom? Spun asta gândindu-mi că poziționarea lui Cisovsky pe dreapta ar putea fi mai eficientă, în final, dacă Luchin se achită onorabil de sarcini în centru. Doar un gând.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Cisovsky (6,5), Brezinsky (6,5), Milhazes (5) - Stancu (5), Alexa (6,5), Borbely (5), Arm. Karamyan (5) - Bucur (5,5), Rusici (5)
Au intrat Magera (5,5), Goga (6) și Parks pentru Borbely, Karamyan și Rusici.
P.S. Felicitări lui Pantilimon pentru prima convocarea la Naționala României de seniori! Și lui Bucur pentru a nu știu câta!
Gol Parks:
Primele 35 de minute ale partidei au fost lamentabile, din partea alb-violeților, aceștia nereușind să pună măcar o dată în pericol poarta adversă. E drept că nici bistrițenii n-au fost mult mai presus, dar aceștia au forțat mai mult decât noi și au avut două șanse din care, cu siguranță, putea ieși mai mult decât a ieșit. Poli și-a dat drumul după o foarfecă de efect a lui Bucur, în minutul 37, care a trimis mingea de puțin pe lângă poartă. Imediat după aceea, o lovitură de colț a creat din nou pericol pentru oaspeți, Borbely nereușind să trimită în poarta goal după prelungire a lui Brezinsky!
Repriza secundă a debutat cu o bună șansă Rusic, a cărui șut a trecut pe lângă, și una pentru Stelian Stancu, care a șutat însă paralel cu poarta dintr-o poziție din care această performanță este destul de impresionantă. Bucur trimite apoi pe lângă, cu capul, o centrare a lui Bădoi, înainte ca Goga să șuteze frumos, din voleu, dar pe centrul porții. Au urmat vreo cincisprezece minute de fotbal întortocheat, în care alb-violeții nu și-au creat șanse - ba mai mult, au fost aproape de a încasa un gol în minutul 80, când Coroian a scăpat de în rest excelenții Cisovsky (care a avut o intervenție decisivă la un șut al lui Hora) și Brezinsky, a trimis însă slab în brațele lui Pantilimon. Părea, încetul cu încetul, că victoria nu mai era posibilă, cu atât mai mult după ce lovitura de cap a lui Alexa a fost scoasă de pe (?) linia porții de către Anca în minutul 85. N-a trecut decât un alt minut ca lucrurile să ia o turnură mai pe gustul nostru, grație unei centrări perfect a lui Goga și a unei finalizări, tot cu capul, a proaspăt intratului Parks! Reușita costaricanului a venit cum nu se putea mai bine, iar în ciuda eforturilor bistrițenilor, care l-au trimis și pe Tătărușanu în careul nostru pe final, scorul a rămas acesta până la ultimul fluier al lui Danșa.
Această victorie, pe cât de importantă, a fost îngreunată de deciziile discutabile, deja menționate, ale lui Uhrin, dar până la urmă contează cel mai mult că alb-violeții au luptat până la capăt și au reușit o șaptea victorie, de-a dreptul, istorică. Ar fi frumos ca în etapele ce urmează jucătorii care și-au dovedit calitatea din postura de rezervă (Goga și Parks, mai ales) să fie titularizați în locul mult mai ineficienților Rusici și Karamyan (oricare dintre ei). Totodată, n-ar fi mai interesant să avem un flanc drept bun și un centru bun, decât un centru solid și un flanc drept în pom? Spun asta gândindu-mi că poziționarea lui Cisovsky pe dreapta ar putea fi mai eficientă, în final, dacă Luchin se achită onorabil de sarcini în centru. Doar un gând.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Cisovsky (6,5), Brezinsky (6,5), Milhazes (5) - Stancu (5), Alexa (6,5), Borbely (5), Arm. Karamyan (5) - Bucur (5,5), Rusici (5)
Au intrat Magera (5,5), Goga (6) și Parks pentru Borbely, Karamyan și Rusici.
P.S. Felicitări lui Pantilimon pentru prima convocarea la Naționala României de seniori! Și lui Bucur pentru a nu știu câta!
Gol Parks:
4 octombrie 2008
Dunărea Giurgiu - CS Buftea 1:1 (1:0)
Buftenii au obținut un egal bun la Giurgiu, grație reușitei lui Axente din minutul 63. Vă scriu acestea tocmai dintr-unul din aeroporturile acestei lumi, spre deliciul globalizării informației, sunt convins.
Probabil nu voi putea face o cronică imediat după meci mâine, dar îmi voi da silința să recuperez cât mai curând.
Hai Poli!
Probabil nu voi putea face o cronică imediat după meci mâine, dar îmi voi da silința să recuperez cât mai curând.
Hai Poli!
3 octombrie 2008
Rezultate sondaj
S-a confirmat, așadar, că nu are rost să pun sondaje care fac referire la deznodământul unui meci viitor, căci optimismul fanilor distorsioneaza complet orice rezultat. De fapt eram conștient de acest lucru, dar am zis că merită încercat, măcar cu această ocazie.
Deci - trecem de Partizan?
Da - 122 voturi (84%)
Nu - 22 voturi (15%)
Total voturi: 144
Deci - trecem de Partizan?
Da - 122 voturi (84%)
Nu - 22 voturi (15%)
Total voturi: 144
Poli II - CS Ineu 7:1 (1:0)
Din păcate, am avut neinspirația să ratez 87 de minute din acest meci, astfel că am lipsit la un spectacol pe cinste oferit de violeții mici, cu Popa (4 goluri) și A. Ganea (3 goluri) în mare formă. Scorul a fost deschis în minutul 10 de Popa, ca de abia după pauză alb-violeții să se dezlănțuie. În miuntele 57, 66 și 80 a marcat Ganea, iar în minutele 70, 78 și 89 Popa. Golul de onoare al oaspeților a fost înscris în minutul 71.
Iată formația care se afla în teren la finalul partidei:
Poli II: Bonda - Petruș , Sicoe, Gavriluță, Latovlevici - Buda, Sanchez, Mladenvovici, Garcia, Ganea - Popa
Au intrat Glodeanu, Voicu, Oberșterescu, Dăruială pentru Mladenovici, Buda, Gavriluță, Petruș.
Felicitări "mezinilor" familiei Poli!
P.S. Mladenovici a fost achiziționat pentru Buftea, din cunoștințele mele, dar se pare că a rămas la Poli II din cauza unei accidentări.
Iată formația care se afla în teren la finalul partidei:
Poli II: Bonda - Petruș , Sicoe, Gavriluță, Latovlevici - Buda, Sanchez, Mladenvovici, Garcia, Ganea - Popa
Au intrat Glodeanu, Voicu, Oberșterescu, Dăruială pentru Mladenovici, Buda, Gavriluță, Petruș.
Felicitări "mezinilor" familiei Poli!
P.S. Mladenovici a fost achiziționat pentru Buftea, din cunoștințele mele, dar se pare că a rămas la Poli II din cauza unei accidentări.
2 octombrie 2008
Cupa UEFA: Partizan - Poli 1:0 (0:0)
N-a fost să fie mai mult pentru Poli, în urma unei partide frumoase, în care jucătorii au dat ce au avut ei mai bun în ei și au reprezentat, cu onoare, Timișoara. Dincolo de toate, este important ca echipa să fie susținută financiar în continuare, să aibă liniștea de care are nevoie și să ne asigurăm încă o participare în Cupa UEFA anul viitor.
Partida de astăzi a avut un debut echilibrat, alb-violeții fiind foarte aproape de gol în două rânduri: întâi la lovitura de cap a lui Brezinsky (?), parată, iar apoi la execuția lui Stancu, din afara careului, însă mingea a trecut de puțin pe lângă. Gazdele au replicat imediat, când Diarra a scăpat singur cu Pantilimon, dar lobul său a trecut peste poartă. Tot cei de la Partizan au fost aproape de gol câteva minute mai târziu, când o centrare de pe dreapta a trecut la un metru prin fața porții noastre, fără ca cineva să o împingă în poartă. Poli a beneficiat în minutul 27 de o lovitură liberă din marginea careului, după un fault asupra lui Bucur, Magera a executat, pe lângă zid, însă exact acolo unde se afla portarul sârb.Deși cei de la Partizan au preluat controlul partidei în minutele următoare, Goga a avut și el o șansă bună de a marca, dar mingea trimisă de fostul clujean de la marginea careului a trecut peste poartă. Până la pauză nu s-au mai consemnat alte ocazii, iar în ciuda prestației solide a alb-violeților, era clar că până la un rezultat mare mai era mult de lucru.
Mitanul secund a început la fel ca primul, dar de această dată sârbii au fost primii care să aibă o mare ocazie, când după un corner mingea a fost trimisă cu capul, dar Pantilimon a avut o paradă de mare portar! Imediat Poli a replicat printr-o liberă de la distanță, centrată în careu, de unde unul din jucătorii alb-violeți, liber, nu a reușit să trimită înspre poartă. În minutul 55 Goga a șutat din afara careului, peste poartă, ca Poli să scape cu fața curată la un contratac zece minute mai târziu. A doua mare ocazie a reprizei a aparținut tot gazdelor, care au reușit din nou să-l scoată în evidență pe Pantilimon. Portatul nostru n-a avut însă ce face un minut mai târziu, la un șut fantastic din afara careului a lui Stevanovici care a mușcat bara înainte să intre în poartă.Din păcate tot sârbii au fost cei cu ocaziile și în minutele următoare, Pantilimon fiind încercat de la distanță cu un șut care nu i-a pus prea multe probleme. Poli a reușit să ofere o replică mai solidă de abia în minutul 80, când Bucur a pătruns pe flancul drept și a trimis o torpilă la colțul scurt, de unde mingea a fost scoasă cu greu de către portarul gazdelor. Aceștia au avut însă grijă să ne pună la respect imediat, fiind foarte aproape de gol la contra-atacul care a loc după această fază, mingea lui Tosici ratând de puțin cadrul porții. Același Bucur a avut golul în vârful bocancului câteva minute mai târziu, fiind lansat perfect spre poartă, dar micuțul atacant alb-violet nu a reușit să-l învingă pe portarul advers - la fel ca în minutele de prelungire. Acestea au fost și ultimele ocazii pentru Poli în această ediție a Cupei UEFA, alb-violeții neizbuntind să se califice în mult râvnitele grupe.
Nu văd însă ce ar fi de imputat echipei, care a evoluat curajos și și-a creat ocazii, dar nu a reușit să le transforme în gol. Sârbii, ca la Timișoara, au forțat în primele douăzeci de minute ale reprizei secunde și au reușit să marcheze, iar în ciuda eforturilor lui Uhrin, care a trimis în teren doi atacanți în ultimul sfert de oră, Poli nu a reușit să mai revină în lupta pentru calificare. Ar mai fi poate de zis niște lucruri, dar acesta nu este momentul potrivit.
Poli: Pantilimon (7) - Bădoi (6), Luchin (5,5), Brezinsky (6,5), Milhazes (6) - Stancu (5,5), Alexa (5,5), Borbely (5,5) - Goga (6), Bucur (5,5), Magera (5,5)
Au mai intrat Rusici și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Stancu și Luchin.
Partida de astăzi a avut un debut echilibrat, alb-violeții fiind foarte aproape de gol în două rânduri: întâi la lovitura de cap a lui Brezinsky (?), parată, iar apoi la execuția lui Stancu, din afara careului, însă mingea a trecut de puțin pe lângă. Gazdele au replicat imediat, când Diarra a scăpat singur cu Pantilimon, dar lobul său a trecut peste poartă. Tot cei de la Partizan au fost aproape de gol câteva minute mai târziu, când o centrare de pe dreapta a trecut la un metru prin fața porții noastre, fără ca cineva să o împingă în poartă. Poli a beneficiat în minutul 27 de o lovitură liberă din marginea careului, după un fault asupra lui Bucur, Magera a executat, pe lângă zid, însă exact acolo unde se afla portarul sârb.Deși cei de la Partizan au preluat controlul partidei în minutele următoare, Goga a avut și el o șansă bună de a marca, dar mingea trimisă de fostul clujean de la marginea careului a trecut peste poartă. Până la pauză nu s-au mai consemnat alte ocazii, iar în ciuda prestației solide a alb-violeților, era clar că până la un rezultat mare mai era mult de lucru.
Mitanul secund a început la fel ca primul, dar de această dată sârbii au fost primii care să aibă o mare ocazie, când după un corner mingea a fost trimisă cu capul, dar Pantilimon a avut o paradă de mare portar! Imediat Poli a replicat printr-o liberă de la distanță, centrată în careu, de unde unul din jucătorii alb-violeți, liber, nu a reușit să trimită înspre poartă. În minutul 55 Goga a șutat din afara careului, peste poartă, ca Poli să scape cu fața curată la un contratac zece minute mai târziu. A doua mare ocazie a reprizei a aparținut tot gazdelor, care au reușit din nou să-l scoată în evidență pe Pantilimon. Portatul nostru n-a avut însă ce face un minut mai târziu, la un șut fantastic din afara careului a lui Stevanovici care a mușcat bara înainte să intre în poartă.Din păcate tot sârbii au fost cei cu ocaziile și în minutele următoare, Pantilimon fiind încercat de la distanță cu un șut care nu i-a pus prea multe probleme. Poli a reușit să ofere o replică mai solidă de abia în minutul 80, când Bucur a pătruns pe flancul drept și a trimis o torpilă la colțul scurt, de unde mingea a fost scoasă cu greu de către portarul gazdelor. Aceștia au avut însă grijă să ne pună la respect imediat, fiind foarte aproape de gol la contra-atacul care a loc după această fază, mingea lui Tosici ratând de puțin cadrul porții. Același Bucur a avut golul în vârful bocancului câteva minute mai târziu, fiind lansat perfect spre poartă, dar micuțul atacant alb-violet nu a reușit să-l învingă pe portarul advers - la fel ca în minutele de prelungire. Acestea au fost și ultimele ocazii pentru Poli în această ediție a Cupei UEFA, alb-violeții neizbuntind să se califice în mult râvnitele grupe.
Nu văd însă ce ar fi de imputat echipei, care a evoluat curajos și și-a creat ocazii, dar nu a reușit să le transforme în gol. Sârbii, ca la Timișoara, au forțat în primele douăzeci de minute ale reprizei secunde și au reușit să marcheze, iar în ciuda eforturilor lui Uhrin, care a trimis în teren doi atacanți în ultimul sfert de oră, Poli nu a reușit să mai revină în lupta pentru calificare. Ar mai fi poate de zis niște lucruri, dar acesta nu este momentul potrivit.
Poli: Pantilimon (7) - Bădoi (6), Luchin (5,5), Brezinsky (6,5), Milhazes (6) - Stancu (5,5), Alexa (5,5), Borbely (5,5) - Goga (6), Bucur (5,5), Magera (5,5)
Au mai intrat Rusici și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Stancu și Luchin.
Succesul cere succes
Privind prestațiile bune și foarte bune ale echipelor românești în Europa, nu pot să alung gândul care îmi spune că ar fi tare păcat să nu facem măcar o mică surpriză la Belgrad. Când cei din jurul tău au succes, te obligă să nu fii mai prejos, dacă ții la onoarea ta (așa cum ne-au comunicat, corect, conducătorii steliști în ultima vreme, văzându-se puși în umbra CFR-ului). Important însă de menționat este că succesul poate avea diferite accepțiuni, deci chiar dacă doar o calificare ar fi consemnată ca un succes real, și un meci aprig, care să dea emoții sârbilor, nu ar fi neapărat un insucces în ciuda părăsirii competiției.
Alb-violeții nu au jocul precis din apărare de care au dat dovadă mai toate celelalte echipe românești care au evoluat în cupele europene în acest sezon, ceea ce ne-a și pus în situația în care ne aflăm. În plus, găurile de la mijlocul terenului și lipsa de creativitate ne-au speriat serios atunci când Partizan a început să se urce peste noi în partida de la Timișoara, mai ales că jocul combinativ suferă prin consecință.
Dacă Poli va reuși să joace mai bine în privințele menționate, atunci orice este posibil. Nu că aș fi eu un mare optimist, dar niciodată n-aș fi spus că CFR-ul va câștiga la Roma și va ține piept cu brio celor de la Chelsea (chiar dacă londonezii s-au prezentat cam relaxați). Au fost genul de prestații care îți redau încrederea în imposibil. Că bine zice vorba celor de la Adidas: Impossible is Nothing.
Alb-violeții nu au jocul precis din apărare de care au dat dovadă mai toate celelalte echipe românești care au evoluat în cupele europene în acest sezon, ceea ce ne-a și pus în situația în care ne aflăm. În plus, găurile de la mijlocul terenului și lipsa de creativitate ne-au speriat serios atunci când Partizan a început să se urce peste noi în partida de la Timișoara, mai ales că jocul combinativ suferă prin consecință.
Dacă Poli va reuși să joace mai bine în privințele menționate, atunci orice este posibil. Nu că aș fi eu un mare optimist, dar niciodată n-aș fi spus că CFR-ul va câștiga la Roma și va ține piept cu brio celor de la Chelsea (chiar dacă londonezii s-au prezentat cam relaxați). Au fost genul de prestații care îți redau încrederea în imposibil. Că bine zice vorba celor de la Adidas: Impossible is Nothing.
27 septembrie 2008
CS Buftea - Cetatea Suceava 3:1 (2:0)
Și-au mai revenit alb-violeții de Buftea în această etapă, reușind să-și învingă la pas adverarul din această dimineață.
Deși sucevenii au avut prima ocazie, prin Guriță în minutul 15, gazdele au controlat bine jocul și au deschis scorul la o fază în care Cojocnean a centrat și Ademar, brazilianul ce l-a înlocuit pe accidentatul Mansour, a înscris fără probleme. Chiar dacă au pus presiune asupra porții adverse, golul doi a venit de abia pe final de repriză, când Matei a trimis de după jumătatea terenului în poarta, profitând de degajarea slabă a portarului!
Repriza secundă a fost una și mai animată, în care Buftea a avut mai multe ocazii bune (Axente, Sandu, Dumitrescu, Păun), o bară (Mera) și a reușit să înscrie încă o dată prin Axente, care l-a executat pe portar după un ricoșeu norocos. Oaspeții au marcat golul de onoare în ultimele zece minute, printr-o execuție frumoasă a lui Negru, după ce jucătorul sucevean înaintase mult prea ușor până în marginea careului.
Buftea: Zimmermann (6) - Tomozei (5,5), Mera (6), Rațiu (6), Chițu (5,5) - Cojocnean (6), Teușan (6), Matei (6,5), Sandu (6,5) - Axente (6,5), Ademar (6,5).
Au mai intrat Popa (6), Păun și Dumitrescu, înlocuindu-i pe Cojocnean, Ademar și Axente.
Golurile le puteți vedea aici.
Deși sucevenii au avut prima ocazie, prin Guriță în minutul 15, gazdele au controlat bine jocul și au deschis scorul la o fază în care Cojocnean a centrat și Ademar, brazilianul ce l-a înlocuit pe accidentatul Mansour, a înscris fără probleme. Chiar dacă au pus presiune asupra porții adverse, golul doi a venit de abia pe final de repriză, când Matei a trimis de după jumătatea terenului în poarta, profitând de degajarea slabă a portarului!
Repriza secundă a fost una și mai animată, în care Buftea a avut mai multe ocazii bune (Axente, Sandu, Dumitrescu, Păun), o bară (Mera) și a reușit să înscrie încă o dată prin Axente, care l-a executat pe portar după un ricoșeu norocos. Oaspeții au marcat golul de onoare în ultimele zece minute, printr-o execuție frumoasă a lui Negru, după ce jucătorul sucevean înaintase mult prea ușor până în marginea careului.
Buftea: Zimmermann (6) - Tomozei (5,5), Mera (6), Rațiu (6), Chițu (5,5) - Cojocnean (6), Teușan (6), Matei (6,5), Sandu (6,5) - Axente (6,5), Ademar (6,5).
Au mai intrat Popa (6), Păun și Dumitrescu, înlocuindu-i pe Cojocnean, Ademar și Axente.
Golurile le puteți vedea aici.
26 septembrie 2008
Politehnica Iași - Poli 0:2 (0:1)
Alb-violeții se țin bine și reușesc, pentru prima oară de la revenirea în prima ligă, să câștige șanse partide consecutive. De fapt, acesta este și recordul absolut al Politehnicii pentru victorii consecutive (citiți aici), fiind stabilit în 1990. Atâta timp cât jucătorii lui Uhrin își văd de treabă, acest record ar trebui să cadă etapa viitoare, când Poli întâlnește acasă pe Gloria Bistrița.
Partida de astăzi a fost una prea puțin spectaculoasă, în care alb-violeții și-au dominat adversarii din aproape toate punctele de vedere. Prima șansă de gol i-a aparținut lui Gigel Bucur, în minutul 10, însă șutul acestuia - după ce a întors un fundaș - a fost prea slab pentru a-i pune probleme lui Pleșca. Tot Bucur, zece minute mai târziu, reușește o fază de toată frumusețea, înaintând cu mingea până în careu, unde este deposedat grație unei intervenții pe măsura fazei anterioare. Între timp, jucătorii gazdelor se chinuiau să ajungă în preajma careului lui Pantilimon, iar deși au beneficiat de niște lovituri libere ce puteau fi periculoase, primul șut pe spațiul porții s-a lăsat așteptat. În minutul 40, Bucur nu a mai iertat, interceptând o pasă înapoi la portar - după o centrare a lui Magera - și deschizând scorul!
Repriza secundă a debutat cu o ocazie enormă pentru Arman Karamyan, șutul acestuia din poziție de singur cu portarul fiind deviat în corner! N-a fost însă decât un foc de paie, căci ocaziile nu s-au înghesuit să apară nici în acest mitan, mai ales că alb-violeții au jucat mai defensiv. Ieșenii încearcă poarta lui Pantilimon cu șuturi timide, iar de abia în minutul 87 au prima ocazie de gol, când Bâlbă scapă spre poartă, ușor lateral stângă, Panti iese (puțin hazardat) să îl întâmpine, iar atacantul ieșean nu reușeste decât să trimită mingea în piciorul portarului nostru, în tentativa sa de a-l depăși pe acesta. Meciul nu era încă terminat, căci chiar în minutul 90 Goga a fost servit excelent de către Magera, a urcat cu mingea până în careul advers și l-a executat cu sânge rece pe Pleșca, pentru a stabili scorul final - chiar dacă și cehul din atacul Politehnicii a fost aproape de a înscrie, în chiar ultima fază a meciului.
Echipa a evoluat, în mare, cam la fel ca și în ultimele partide, diferența față de anul trecut fiind că jucătorii abordeaza meciurile din deplasare într-o maniera mai asemănătoare cu cele de pe teren propriu. Chiar dacă mijlocul, în continuare, nu reușește să ofere mingi cu adevărat bune jucătorilor din atac, alb-violeții pot oricând să câștige o partidă prin inspirația și oportunismul lui Bucur sau, pur și simplu, prin forța de joc a echipei. Din păcate, flancul drept este în continuare descoperit, Bonfim alternând intervențiile bune cu cele proaste mai des decât ne-am dori, în timp ce Bădoi nu pare capabil să mai revină la forma care l-a consacrat. Rămâne de văzut dacă Uhrin va dori să îl mute pe Cisovsky acolo unde îi este locul, mai ales că slovacul se descurcă de minune în centrul apărării, unde este - de fapt - cea mai mare nevoie de jucători buni.
Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (5), Luchin (6), Cisovsky (6,5), Milhazes (6) - Stancu (5,5), Alexa (6), Borbely (6), Arm. Karamyan (5,5) - Bucur (6,5), Magera (6).
Au mai intrat Bădoi (5), Goga și Rusici, înlocuindu-i pe Bonfim, Arm. Karamyan și Bucur.
Gol Bucur:
Partida de astăzi a fost una prea puțin spectaculoasă, în care alb-violeții și-au dominat adversarii din aproape toate punctele de vedere. Prima șansă de gol i-a aparținut lui Gigel Bucur, în minutul 10, însă șutul acestuia - după ce a întors un fundaș - a fost prea slab pentru a-i pune probleme lui Pleșca. Tot Bucur, zece minute mai târziu, reușește o fază de toată frumusețea, înaintând cu mingea până în careu, unde este deposedat grație unei intervenții pe măsura fazei anterioare. Între timp, jucătorii gazdelor se chinuiau să ajungă în preajma careului lui Pantilimon, iar deși au beneficiat de niște lovituri libere ce puteau fi periculoase, primul șut pe spațiul porții s-a lăsat așteptat. În minutul 40, Bucur nu a mai iertat, interceptând o pasă înapoi la portar - după o centrare a lui Magera - și deschizând scorul!
Repriza secundă a debutat cu o ocazie enormă pentru Arman Karamyan, șutul acestuia din poziție de singur cu portarul fiind deviat în corner! N-a fost însă decât un foc de paie, căci ocaziile nu s-au înghesuit să apară nici în acest mitan, mai ales că alb-violeții au jucat mai defensiv. Ieșenii încearcă poarta lui Pantilimon cu șuturi timide, iar de abia în minutul 87 au prima ocazie de gol, când Bâlbă scapă spre poartă, ușor lateral stângă, Panti iese (puțin hazardat) să îl întâmpine, iar atacantul ieșean nu reușeste decât să trimită mingea în piciorul portarului nostru, în tentativa sa de a-l depăși pe acesta. Meciul nu era încă terminat, căci chiar în minutul 90 Goga a fost servit excelent de către Magera, a urcat cu mingea până în careul advers și l-a executat cu sânge rece pe Pleșca, pentru a stabili scorul final - chiar dacă și cehul din atacul Politehnicii a fost aproape de a înscrie, în chiar ultima fază a meciului.
Echipa a evoluat, în mare, cam la fel ca și în ultimele partide, diferența față de anul trecut fiind că jucătorii abordeaza meciurile din deplasare într-o maniera mai asemănătoare cu cele de pe teren propriu. Chiar dacă mijlocul, în continuare, nu reușește să ofere mingi cu adevărat bune jucătorilor din atac, alb-violeții pot oricând să câștige o partidă prin inspirația și oportunismul lui Bucur sau, pur și simplu, prin forța de joc a echipei. Din păcate, flancul drept este în continuare descoperit, Bonfim alternând intervențiile bune cu cele proaste mai des decât ne-am dori, în timp ce Bădoi nu pare capabil să mai revină la forma care l-a consacrat. Rămâne de văzut dacă Uhrin va dori să îl mute pe Cisovsky acolo unde îi este locul, mai ales că slovacul se descurcă de minune în centrul apărării, unde este - de fapt - cea mai mare nevoie de jucători buni.
Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (5), Luchin (6), Cisovsky (6,5), Milhazes (6) - Stancu (5,5), Alexa (6), Borbely (6), Arm. Karamyan (5,5) - Bucur (6,5), Magera (6).
Au mai intrat Bădoi (5), Goga și Rusici, înlocuindu-i pe Bonfim, Arm. Karamyan și Bucur.
Gol Bucur:
Cupa României: Poli - CFR Cluj II
Alb-violeții vor întâlni, pe 15 sau 16 octombrie, pe echipa secundă a campionilor României, în cadrul optimilor Cupei României.
25 septembrie 2008
Dreptate pentru Poli!
Un nou site a fost lansat zilele acestea care detaliază situația actuală de la clubul alb-violet. Chiar dacă nu este încă în varianta finală, site-ul va fi disponibil în mai multe limbi (română, engleză, germană, franceză, posibil și italiana și spaniolă) și va conține o prezentare a istoricului clubului, a problematicii palmaresului (incluzând documentele aferente), precum și poze și filmulețe de la acțiunile de protest din Timișoara, respectiv acțiunile de susținere din România și restul lumii.
Site-ul îl puteți găsi la adresa: http://www.justiceforpoli.com
24 septembrie 2008
CS Buftea - FC Petrolul Ploiești 1:3 (0:3)
În același stil surprinzător, cei din Buftea s-au văzut înfrânți în această partidă din Cupa României, încasând trei goluri în doar cinci minute. Golul gazdelor a fost marcat de Arthur Pătraș, pe final de partidă.
Buftea: Zimmerman- Sfrijean, Teuşan, Raţiu,Pătraş – Popovici (Păun’46), Poparadu, Matei, Sandu., Mansour (Ghiţu M.’59), Axente (Popa Ad.’46)
Buftea: Zimmerman- Sfrijean, Teuşan, Raţiu,Pătraş – Popovici (Păun’46), Poparadu, Matei, Sandu., Mansour (Ghiţu M.’59), Axente (Popa Ad.’46)
21 septembrie 2008
Poli - FC Vaslui 3:1 (1:1)
Orice s-ar spune despre echipa făcută de Uhrin - că nu știe să se apere, că nu este constantă, că n-are mijloc - cu siguranță nu se poate spune că n-are caracter. Alb-violeții au remontat pentru a nu știu câta oară un scor defavorabil, grație, de această dată, a unui joc bun, precum și a inspirației anumitor jucători.
De fapt, întreaga dispută a fost relativ echilibrată la mijlocul terenului, chiar dacă vasluienii nu și-au creat decât două șanse reale de a marca - fără să includem extravaganța lui Bonfim. Bucur a fost omul începutul de meci, reușind să se demarce în repetate rânduri și să-l pună la încercare pe Kuciak, dar șuturile sale au fost, în general, cam anemice. Replica vasluienilor a venit printr-un șut de la distanță care ieșea oricum în aut, însă Pantilimon a ținut să se asigure de acest fapt și a respins în corner. Ocaziile au cam lipsit până spre finalul reprizei, deși Poli a creat de mai multe ori pericol la poarta oaspeților. În ciuda acestui fapt, la primul atac consistent, ca urmare a unei greșeli a lui Stancu, cei de la Vaslui au reușit să deschidă scorul (minutul 34), Temwanjera profitând și de indecizia lui Pantilimon. Replica alb-violeților nu s-a lăsat mult așteptată, ea venind grație efortului depus de Parks, care a driblat în marginea careului și a centrat excelent, Borbely a ratat finalizarea, dar mingea a ajuns la Bucur care n-a iertat (minutul 43)!
Repriza secundă a început cu o mare șansă de gol a vasluienilor, care au pătruns pe partea dreaptă, dar șutul lui Ljubinkovici a fost scos excelent de Pantilimon și apoi Bonfim. A urmat avalanșa alb-violetă, concretizată în Winston Parks, care a făcut ravagii pe partea dreaptă a apărării oaspeților și doar șansa le-a permis acestora să scape fără gol. Parks a cedat fizic până la final, fiind înlocuit de către Rusici (în continuare, într-o formă ridicol de slabă), dar decisiv s-a dovedit a fi Marian Cisovsky. În minutul 74, fundașul Politehnicii a luat pe cont propriu o fază la mijlocul terenului, a driblat, a înaintat cu mingea până pe la 30 de metri de poartă, și a trimis un șut fantastic peste Kuciak, direct în vinclul porții oaspete, pentru a-i aduce pe alb-violeți în avantaj! Și pentru a pune capăt speranțelor vasluiene, șase minute mai târziu Bucur primește o pasă în careu, întoarce doi fundași și șutează la colțul lung, prizându-l pe Kuciak pe picior greșit, astfel că scorul devine 3:1! Până la final nu rămâne nimic de remarcat, exceptând mingea trimisă în proprie-bară de Bonfim la un corner, iar cum nu țin să vorbesc despre arbitrajul slab al lui Balaj, prefer să închei aici acest raport al evenimentelor.
Dintre jucători, remarcați sunt Bucur, Parks și Cisovsky, iar alături de ei aș ține să-l menționez și pe Bonfim, care în ciuda normei sale de o gafă incredibilă pe meci, a fost foarte greu de depășit de către jucătorii adverși. Din punctul meu de vedere, dacă brazilianul reușeste să-și mențină concentrarea tot meciul și lucrează puțin la centrări, are toate șansele să prindă un loc în primul unsprezece. Despre Bucur nu am nimic de adăugat și nici despre Cisovsky, dar aș ține să spun că Parks a fost formidabil astăzi, chiar dacă n-a marcat, reușind să dribleze mulți jucători și să pătrundă cu ușurință în careul oaspeților. La polul opus se află Rusici, Luchin. Stancu și chiar Karamyan, care au avut un meci slab, în timp ce cei doi mijlocași centrali, precum și Milhazes, au alternat fazele mai bune cu cele mai puțin bune.
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (5,5), Luchin (5), Cisovksy (7), Milhazes (5,5) - Stancu (4,5), Alexa (6), Borbely (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (7), Parks (6,5).
Au mai intrat Goga (5,5), Rusici (5) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Art. Karamyan, Parks și Bucur.
Cât despre o plecare a lui Uhrin, conversația mi se pare absurdă.
P.S. Unde au dispărut toți poliștii?
Gol Temwanjera:
De fapt, întreaga dispută a fost relativ echilibrată la mijlocul terenului, chiar dacă vasluienii nu și-au creat decât două șanse reale de a marca - fără să includem extravaganța lui Bonfim. Bucur a fost omul începutul de meci, reușind să se demarce în repetate rânduri și să-l pună la încercare pe Kuciak, dar șuturile sale au fost, în general, cam anemice. Replica vasluienilor a venit printr-un șut de la distanță care ieșea oricum în aut, însă Pantilimon a ținut să se asigure de acest fapt și a respins în corner. Ocaziile au cam lipsit până spre finalul reprizei, deși Poli a creat de mai multe ori pericol la poarta oaspeților. În ciuda acestui fapt, la primul atac consistent, ca urmare a unei greșeli a lui Stancu, cei de la Vaslui au reușit să deschidă scorul (minutul 34), Temwanjera profitând și de indecizia lui Pantilimon. Replica alb-violeților nu s-a lăsat mult așteptată, ea venind grație efortului depus de Parks, care a driblat în marginea careului și a centrat excelent, Borbely a ratat finalizarea, dar mingea a ajuns la Bucur care n-a iertat (minutul 43)!
Repriza secundă a început cu o mare șansă de gol a vasluienilor, care au pătruns pe partea dreaptă, dar șutul lui Ljubinkovici a fost scos excelent de Pantilimon și apoi Bonfim. A urmat avalanșa alb-violetă, concretizată în Winston Parks, care a făcut ravagii pe partea dreaptă a apărării oaspeților și doar șansa le-a permis acestora să scape fără gol. Parks a cedat fizic până la final, fiind înlocuit de către Rusici (în continuare, într-o formă ridicol de slabă), dar decisiv s-a dovedit a fi Marian Cisovsky. În minutul 74, fundașul Politehnicii a luat pe cont propriu o fază la mijlocul terenului, a driblat, a înaintat cu mingea până pe la 30 de metri de poartă, și a trimis un șut fantastic peste Kuciak, direct în vinclul porții oaspete, pentru a-i aduce pe alb-violeți în avantaj! Și pentru a pune capăt speranțelor vasluiene, șase minute mai târziu Bucur primește o pasă în careu, întoarce doi fundași și șutează la colțul lung, prizându-l pe Kuciak pe picior greșit, astfel că scorul devine 3:1! Până la final nu rămâne nimic de remarcat, exceptând mingea trimisă în proprie-bară de Bonfim la un corner, iar cum nu țin să vorbesc despre arbitrajul slab al lui Balaj, prefer să închei aici acest raport al evenimentelor.
Dintre jucători, remarcați sunt Bucur, Parks și Cisovsky, iar alături de ei aș ține să-l menționez și pe Bonfim, care în ciuda normei sale de o gafă incredibilă pe meci, a fost foarte greu de depășit de către jucătorii adverși. Din punctul meu de vedere, dacă brazilianul reușeste să-și mențină concentrarea tot meciul și lucrează puțin la centrări, are toate șansele să prindă un loc în primul unsprezece. Despre Bucur nu am nimic de adăugat și nici despre Cisovsky, dar aș ține să spun că Parks a fost formidabil astăzi, chiar dacă n-a marcat, reușind să dribleze mulți jucători și să pătrundă cu ușurință în careul oaspeților. La polul opus se află Rusici, Luchin. Stancu și chiar Karamyan, care au avut un meci slab, în timp ce cei doi mijlocași centrali, precum și Milhazes, au alternat fazele mai bune cu cele mai puțin bune.
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (5,5), Luchin (5), Cisovksy (7), Milhazes (5,5) - Stancu (4,5), Alexa (6), Borbely (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (7), Parks (6,5).
Au mai intrat Goga (5,5), Rusici (5) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Art. Karamyan, Parks și Bucur.
Cât despre o plecare a lui Uhrin, conversația mi se pare absurdă.
P.S. Unde au dispărut toți poliștii?
Gol Temwanjera:
20 septembrie 2008
FC Snagov - CS Buftea 2:0 (0:0)
Jucătorii noștri de la Buftea au pierdut, lamentabil după scor, cu o echipa în fața căreia mă așteptam la alt rezultat. Drept dovadă, deci, că nu suntem pe nicăieri, sau, mai exact, suntem exact acolo unde eram anul trecut.
19 septembrie 2008
Fortuna Covaci - Poli II 3:1 (1:1)
Așadar, micii alb-violeți au pierdut la Covaci. Golul elevilor fraților Rotariu a fost marcat de Ad. Popa în minutul 3.
18 septembrie 2008
Cupa UEFA: Poli - Partizan 1:2 (1:1)
Alb-violeții nu au evoluat la nivelul la care ar fi trebuit sa evolueze în această seară pentru a obține mai mult decât această înfrângere la limită. Mai mult, au fost susținuți de surprinzător de puțini suporteri, absența acestora lăsând tribunele - deși pe două treimi pline - dezolant de goale.
Poli a început însă bine meciul, fiind prima care să-și treacă în cont o ocazie la lovitura de cap a lui Gigel Bucur. Chiar dacă deja din aceste prime minute fragilitatea defensivă a echipei noastre a fost evidentă, oaspeții de astăzi nu au avut nicio ocazie reală. Alb-violeți, în schimb, s-au aflat în fața golului de două ori într-un minut: întâi, Magera a tras bine de la marginea careului, dar portarul advers a scos în corner, ca la acest corner mingea să-l lovească pe Luchin afla la doar trei metri de poartă, dar portarul sârbilor a respins înapoi în Luchin, din care mingea a sărit în afara terenului. Cei de la Partizan aveau să-și treacă și ei două ocazii în cont în următoare, de ambele ori Pantilimon reușind să intervină excelent. Imediat după a doua paradă a portarului nostru, Karamyan a pornit pe un contra-atac, a pasat excelent către Bucur, iar acesta văzându-l ieșit din poartă pe portarul sârb, a trimis un lob excepțional prin care s-a consemnat deschiderea scorului! N-a fost însă suficient, căci deși presiunea oaspeților la poarta lui Panti nu era una foarte intensă, aceștia se aflau mai mereu în jumătatea noastră, iar în minutul 34 au obținut o lovitură liberă care, din tribună, a părut ușor acordată, tocmai la marginea careului. Tosici a executat perfect și a readus egalitatea pe tabelă, iar până la pauză doar intervențiile salutare ale lui Magera și Abiodun ne-au salvat de la două goluri ca și făcute.
Uhrin a mutat atipic de repede, lăsându-l pe Bădoi la vestiare, după ce fostul rapidist a fost depășit în repetate rânduri de jucătorii adverși. N-a fost însă suficient, căci mijlocul terenului era controlat în continuare de către cei de la Partizan, iar după ce au tras un semnal de alarmă în minutul 63, trimițând o minge în bară, a urmat golul secund, după ce mingea la găsit la limita ofsaidului pe Bogunovici, iar acesta a pătruns nestingherit spre poartă și a șutat de aproape, mingea sfârșind în plasa porții lui Panti, în ciuda intervenției sale. După această reușită, jocul s-a domolit, sârbii fiind mulțumiți de rezultat, în timp ce alb-violeții nu reușeau nicicum să se apropie periculos de poartă adversă, iar până la final nu s-a mai consemnat decât o bună șansă a lui Abiodun și un șut din marginea careului a lui Magera, ambele însă prea puțin periculoase pentru buturile adverse.
Înfrângerea de astăzi ne-a arătat că mai avem mult de muncă, și nu doar pe teren, unde este clar că anumiți jucători au fost depășiți valoric (în ciuda celor ce le scriam ieri) de miza meciului. În special Abiodun și Bădoi au format un flanc vulnerabil, iar centrul apărării, în ciuda intervenților bune ale lui Luchin (mai ales) și Sretenovici, a fost ușor de pătruns de către adversari. Vidul de mijloc nu a putut fi umplut de Magera și Alexa, deși cehul a făcut un meci bun (ce deobicei), iar nici flancul stâng nu a creat atâta pericol pe cât ne-am fi dorit. În plus, și inspirația lui Rusici pare să fi ajuns la sfârșit, căci și astăzi, ca la Craiova, slovenul a fost o mână moartă pe teren. Poate dacă Uhrin aborda mai precaut partida, îl lăsa pe Magera singur în atac, susținut de Borbely și Alexa, defensiv echipa s-ar fi prezentat mai bine, dar e greu de crezut că rezultatul ar fi fost altul.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (4,5), Luchin (6), Sretenovici (5,5), Milhazes (5) - Abiodun (5), Alexa (5,5), Magera (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Rusici (5), Bucur (6).
Au mai intrat Stancu (5,5), Goga (5,5) și Borbely, înlocuindu-i pe Bădoi, Rusici și Karamyan.
Așadar, rămânem cu șanse absolut minime de a ne califica, pe un stadion pe care se câștigă foarte, foarte greu. Asta e, Partizan ne-a depășit din toate punctele de vedere, atât ca joc, cât și ca dăruire.
Poli a început însă bine meciul, fiind prima care să-și treacă în cont o ocazie la lovitura de cap a lui Gigel Bucur. Chiar dacă deja din aceste prime minute fragilitatea defensivă a echipei noastre a fost evidentă, oaspeții de astăzi nu au avut nicio ocazie reală. Alb-violeți, în schimb, s-au aflat în fața golului de două ori într-un minut: întâi, Magera a tras bine de la marginea careului, dar portarul advers a scos în corner, ca la acest corner mingea să-l lovească pe Luchin afla la doar trei metri de poartă, dar portarul sârbilor a respins înapoi în Luchin, din care mingea a sărit în afara terenului. Cei de la Partizan aveau să-și treacă și ei două ocazii în cont în următoare, de ambele ori Pantilimon reușind să intervină excelent. Imediat după a doua paradă a portarului nostru, Karamyan a pornit pe un contra-atac, a pasat excelent către Bucur, iar acesta văzându-l ieșit din poartă pe portarul sârb, a trimis un lob excepțional prin care s-a consemnat deschiderea scorului! N-a fost însă suficient, căci deși presiunea oaspeților la poarta lui Panti nu era una foarte intensă, aceștia se aflau mai mereu în jumătatea noastră, iar în minutul 34 au obținut o lovitură liberă care, din tribună, a părut ușor acordată, tocmai la marginea careului. Tosici a executat perfect și a readus egalitatea pe tabelă, iar până la pauză doar intervențiile salutare ale lui Magera și Abiodun ne-au salvat de la două goluri ca și făcute.
Uhrin a mutat atipic de repede, lăsându-l pe Bădoi la vestiare, după ce fostul rapidist a fost depășit în repetate rânduri de jucătorii adverși. N-a fost însă suficient, căci mijlocul terenului era controlat în continuare de către cei de la Partizan, iar după ce au tras un semnal de alarmă în minutul 63, trimițând o minge în bară, a urmat golul secund, după ce mingea la găsit la limita ofsaidului pe Bogunovici, iar acesta a pătruns nestingherit spre poartă și a șutat de aproape, mingea sfârșind în plasa porții lui Panti, în ciuda intervenției sale. După această reușită, jocul s-a domolit, sârbii fiind mulțumiți de rezultat, în timp ce alb-violeții nu reușeau nicicum să se apropie periculos de poartă adversă, iar până la final nu s-a mai consemnat decât o bună șansă a lui Abiodun și un șut din marginea careului a lui Magera, ambele însă prea puțin periculoase pentru buturile adverse.
Înfrângerea de astăzi ne-a arătat că mai avem mult de muncă, și nu doar pe teren, unde este clar că anumiți jucători au fost depășiți valoric (în ciuda celor ce le scriam ieri) de miza meciului. În special Abiodun și Bădoi au format un flanc vulnerabil, iar centrul apărării, în ciuda intervenților bune ale lui Luchin (mai ales) și Sretenovici, a fost ușor de pătruns de către adversari. Vidul de mijloc nu a putut fi umplut de Magera și Alexa, deși cehul a făcut un meci bun (ce deobicei), iar nici flancul stâng nu a creat atâta pericol pe cât ne-am fi dorit. În plus, și inspirația lui Rusici pare să fi ajuns la sfârșit, căci și astăzi, ca la Craiova, slovenul a fost o mână moartă pe teren. Poate dacă Uhrin aborda mai precaut partida, îl lăsa pe Magera singur în atac, susținut de Borbely și Alexa, defensiv echipa s-ar fi prezentat mai bine, dar e greu de crezut că rezultatul ar fi fost altul.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (4,5), Luchin (6), Sretenovici (5,5), Milhazes (5) - Abiodun (5), Alexa (5,5), Magera (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Rusici (5), Bucur (6).
Au mai intrat Stancu (5,5), Goga (5,5) și Borbely, înlocuindu-i pe Bădoi, Rusici și Karamyan.
Așadar, rămânem cu șanse absolut minime de a ne califica, pe un stadion pe care se câștigă foarte, foarte greu. Asta e, Partizan ne-a depășit din toate punctele de vedere, atât ca joc, cât și ca dăruire.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)