3 ianuarie 2018

Catalogul alb-violet: o jumătate de sezon bipolară

Ca să vedeţi că toate notele acordate cu atâta trudă nu zac degeaba, am sintetizat, aşa, de început de an, statistica sezonului în curs.

Personal am fost curios cum vor arăta alăturate cele două seturi de note, ale comunităţii şi ale cronicii, din moment ce apar diferenţe semnificative între notele maxime-minime pe care le acordăm noi şi cele pe care le acordaţi voi. Surprinzător sau nu, extremele se neutralizează, iar în medie cele două seturi de note cad relativ aproape (diferență 0,28) chiar dacă noi rămânem mai aspri, în special atunci când rezultatele de pe teren sunt pozitive.

Pentru puţină perspectivă, aţi votat de 1120 de ori, va să zică aţi acordat peste 15000 (!) de note.

Tabelul de mai jos prezintă situaţia jucătorilor folosiţi în acest sezon, exclusiv în campionat. Steluţele din ultima coloană simbolizează titlurile de omul meciului acordate de-a lungul acestor douăzeci şi două de etape de către comunitate.


Primul lucru care se remarcă este că nu există un jucător anume care să fi excelat. Culmea, tocmai cel desemnat de trei ori „omul meciului” are o medie mai mică decât majoritatea echipei. Se observă, comparând cu Bîrnoi, de exemplu, că cei care au votat au simțit plecarea lui Mailat ca pe o dezertare, nu doar ca pe un eșec de management. Cert este doar că, în ciuda unor fluctuații mari în jocul său din acest an, Poli a pierdut unul dintre puținii jucători care puteau face diferența.

Ca fenomen de grup este însă clar că cei care au prins anumite meciuri „gherlă” (Astra, Chiajna, FCSB) ies mai prost statistic decât cei care au absentat atunci. De aici și situația privilegiată a unor jucători precum Curileac, Cânu, Șeroni sau Țigănașu. Implicit, la aceștia se văd cele mai mari diferențe comunitate/cronică, iar lor li se alătură Munteanu și Crețu. 

Remarcăm că există și un grup select de jucători care au note egale sau mai mare de la cronică, decât de la comunitate - pe de-o parte Mailat, Bocșan și Bud, iar pe de alta la Curjuric, Bianconi și Doman. Pentru primii cauzele sunt complexe, țin poate de aprecierea prestațiilor individuale sau de antipatii - fiecare dintre cei menționați a frustrat și dezamăgit într-un fel sau altul. Pentru cei din urmă, diferența este acutizată de faptul că ei au intrat des pe final de partide, primind note (de regulă mici) din partea comunității, dar scăpând de judecata noastră. 

Tocmai această diferență nu este ușor vizibilă în acest tabel, motiv pentru care am făcut o sortare după note și am scos acei jucători din lista cronicii care nu aveau măcar cinci partide notate. Culorile sunt gândite ca ajutor vizual, de la note mari (verde închis) la note mici (roșu aprins).


Având în vedere aspectele discutate cu privire la favorizarea statistică a anumitor jucători, rămânem cu concluzia că ne lipsește un motor al echipei, un jucător care să mobilizeze din teren cu prestații constant bune și peste medie. Acest lucru se resimte cel mai puternic la meciurile din retur, când toată echipa a căzut, iar singurii care au rămas cu medii mai mari sunt cei care au absentat frecvent. 

Sare în ochi, în schimb, numărul mare de jucători care nu prinde note de trecere, precum și numărul mare de partide disputate de aceștia. Anul trecut am avut un singur jucător sub nota 5, pe Neagu, iar în general nu avem mai mult de doi, și aceia cu puține meciuri jucate. Când am avut ultima oară mai mult de trei? În sezonul 2014-2015. 

Este puțin probabil să găsim o vedetă care să strălucească meci de meci, dar avem nevoie de un Croitoru 2016 - asta pe lângă acele completări esențiale de lot, cu atacant și fundaș stânga, eventual fundaș central și mijlocaș dreapta. Nu sunt semne că ar trebui să ne așteptăm la surprize mari în acest sens de la reunirea de mâine.

Ceea ce ne dorim cel mai mult - o dorință obsesivă, aproape - introducem în urarea pentru anul nou: fie ca 2018 să ne aducă linişte.

Niciun comentariu :

Google+