20 martie 2017

Poli - Voluntari 1:0 (0:0)

Victorie dorită, scontată, meritată și obținută! De când nu am mai avut parte de așa ceva? Întreaga echipă a jucat bine și a luptat la unison pentru cele 3 puncte care ne aduc în premieră în afara zonei de retrogradare.

Primei reprize i-au lipsit marile ocazii, dar în ciuda tatonărilor vizibile a avut un ritm bun în special datorită driblingurilor tehnicilor Croitoru și Cernat, dar chiar și ale lui Bărbuț. În chiar primul minut am avut o mare șansă de deschidere a scorului, când centrarea lui Bărbuț după o cursă în stilu-i caracteristic a fost respinsă de portarul advers din fața lui Fuček.

Însă jocul și-a intrat apoi în parametrii descriși mai sus. Oaspeții au arătat că ne pot pune probleme dacă nu suntem atenți în apărare, dar noi am contrat excelent printr-un joc mai ridicat, cu un pressing ce a recuperat multe mingi la mijlocul terenului, păstrând pericolul departe de poarta lui Straton. N-am avut însă și concretizări în fața porții, cu un Popovici în mare parte absent. Iar Voluntariul părea din ce în ce mai mult că a venit să obțină mai întâi un punct și abia apoi să încerce ceva în atac, căci pe faza defensivă aduceau foarte mulți oameni în spate. Croitoru a încercat un șut de la distanță, dar prea moale, astfel că ne-am mulțumit cu mai multe lovituri de la colț. Cea din minutul 30 putea aduce deschiderea scorului, dar lovitura de cap a lui Cânu a trimis mingea puțin pe lângă.

După o primă jumătate stearpă, dar controlată de noi, repriza secundă a început mai bine pentru Voluntari, care din nou ne-au pus ceva probleme în apărare, dar singura lor șansă mai importantă a fost un corner asemănător cu ocazia lui Cânu de mai devreme. Oarecum din nimic apare și golul după o fază ce e deja clasică: sprint Șeroni pe stânga și centrare excelentă. La capăt se demarcase Popovici care trimite în plasă.

Începem însă să ne retragem încet-încet probabil și datorită oboselii, având în vedere că toate cele trei schimbări pare că au fost făcute pe considerente medicale. Voluntariul a început să forțeze, dar fără viziune. Cânu a sărit pe sub minge la o lansare în careu, permițându-i lui Voduț un șut foarte periculos din întoarcere. Doar Straton ne-a salvat cu un reflex excelent. La cornerul ce a urmat am pornit pe un contraatac supranumeric, Croitoru l-a deschis pe Șeroni, dar șutul acestuia nu a fost cel mai bun și s-a dus pe lângă poartă.

Asta a fost și ultima noastră mare ocazie, iar finalul l-am trăit cu ceva emoții, dar efortul jucătorilor a dat roade și am terminat meciul învingători. Nu există loc de critici. Cum spuneam la început, toată echipa a luptat, fiecare așa cum a putut, iar pregătirea jocului mi s-a părut că a fost superioară celei făcute de oaspeții noștri de azi. Șeroni a fost clar eroul, pe lângă pasa de gol având multe alte urcări foarte bune, dar a fost și solid în apărare. Popovici are meritul să se fi demarcat foarte bine la gol, dar în rest doar cu efortul depus în repriza a doua a compensat lipsa calității. Croitoru a fost din nou motorul echipei, iar în minutul 80 încă avea energie să alerge pentru a face pressing la portar.

Sper ca după aceste laude echipa să nu se culce pe lauri pentru că mai sunt multe meciuri de jucat și nu este absolut nimic asigurat. Dar până atunci, bravo Poli!

Poli: Straton(6) - Șeroni (7), Scutaru (6), Cânu (6), Străuț (6) - Fuček (5,5), Šoljić (5,5), Artean (5,5), Croitoru (6), Bărbuț (5,5) - Popovici (6)

Schimbări:

Poparadu (5,5) pentru Fuček (min 57)
Bocșan pentru Scutaru (min 69)
Neagu pentru Șeroni (min 84)

17 martie 2017

Poli II - Lunca Teuz Cermei 1:1 (1:0)

Cu cel mai bun unsprezece, dar veniți și după trauma pierderii antrenorului de până acum câteva luni, fotbaliștii de la echipă nu s-au prezentat rău, pierzând victoria pe mână singurului jucător care ar fi putut să o aducă: Sebastian Mailat. Revenit după o accidentare lungă, căpitanul de astăzi a intrat rapid în formă de joc, reușind să înscrie, însă tot el a ratat o lovitură de la unsprezece metri.


Partida a fost săracă în ocazii, ambele formații apărându-se destul de exact. Prima oportunitate ne-a aparținut, în minutul 25, la o fază rapidă în care mingea a plecat de la Mailat către Pădurariu, acesta a redirecționat cu capul la Bîrnoi, însă șutul din unghi trimis de mijlocașul nostru a fost respins de portar. Golul s-a prezentat în minutul 40, când Mailat a trimis în forță din 22 metri, după un un-doi cu Popan, mingea a sărit în fața portarului și a intrat în poartă. 
La scurt timp după începerea reprizei secunde, oaspeții au beneficiat de un penalty pe seama unei intervenții stângace a lui Iordache, fundaș venit în această iarnă la club. Smaranda n-a putut interveni la șutul trimis puternic și pe centru, astfel că s-a restabilit egalitatea. În minutul 54, Bîrnoi a ratat preluarea care l-ar fi lăsat singur cu portarul, la o acțiune construită cu Mailat și Popan, ca trei minute mai târziu, Mailat să facă o cursă clasică lui pe o contră, ajuns în fața porții a trimis către Pădurariu - nu chiar grozav -, mingea a sărit dintr-un fundaș în portar, Pădurariu a insistat și a părut agățat. N-a fost nici aceasta cea mai convingătoare decizie, dar Mailat i-a iertat pe oaspeți, execuția sa tare fiind parată de apărătorul buturilor adverse. Jocul a trenat ulterior, deși Smaranda a fost nevoit să intervină la un moment dat, iar ultima ocazie mare i-a aparținut lui Bîrnoi. În minutul 82, acesta a luat mingea pe un culoar de la mijlocul terenului, a ajuns în careu cu un fundaș în spate, s-a văzut nevoit să se oprească și a încercat șutul din întoarcere, dar portarul ieșise bine să-i închidă unghiul. Deși am stat sus pe final și la chiar una din ultimele faze, Popan sau Sturz ar fi putut face mai mult, cu mingea la picior în careu/la marginea lui, rezultatul a rămas neschimbat.

Echipei îi lipsește un om de gol și acest lucru se simte acut, uneori. La fel de adevărat este că s-ar mai putea lucra la armonia ofensivă, căci nu de puține ori singurul om în față era Pădurariu, fără susținere din linia a doua. Din păcate, tocmai Pădurariu a fost printre cei care m-au dezamăgit, deseori prins în ofsaid și cu prea puține redirecționări utile din poziția lui de pivot. Dezamăgitor s-au prezentat și cei doi nou-veniți în această iarnă, Iordache și Murariu. Primul a părut vulnerabil cu regularitate, chiar și dacă ar fi să facem abstracție de faza golului; iar al doilea, deși vrea, mă tem că nu are un joc care să-i permită să evolueze la închidere. Absent, adeseori, a fost și Vasi, în cazul căruia nu știu ce s-ar putea face pentru a scoate maximul din abilitatea sa, exceptând o repoziționare în zona centrală - dar și azi s-a mers cu el în flanc și Popan în centru, deși putea liniștit să fie invers. 
Restul echipei mi-a plăcut, în linii mari, deși aștept ziua în care Popan va reduce numărul atingerilor de balon în schimbul unor servicii mai rapide către coechipieri. M-a bucurat revenirea lui Sturz în primul unsprezece, a cărui joc îmi place, deși, asemeni colegului său de linie, Fridrich, are scăpări ocazionale care nu-și au locul. 

Cumva e îngrijorător că nu am bătut nici astăzi, din moment ce am jucat cu tot ce aveam mai bun. Nici liniștitul Collins nu mă inspiră din înaltul tribunei, dar poate că-i va inspira pe juniori, la un moment dat. Că de nu, are deja patru înfrângeri consecutive la activ, incluzând partida pierdută în Cupa României la juniori A, unde tot lotul formației secunde a fost folosit și Collins a stat pe bancă.

Dar vreau să văd și partea plină a lucrurilor, faptul că șase-șapte jucători din cei care s-au aflat pe teren chiar pot emite speranțe la o carieră în prima ligă. Fiecare dintre ei are alte obstacole de depășit, de la imperfecțiuni de poziționare, la abordare mentală, la condiție fizică, la seriozitate în afara terenului. Iar un aspect în care trebuie toți să progreseze este judecata de joc, în special în plan construcția fazelor ofensive. Se poate.

Poli: Smaranda - Haruț, Sturz, Fridrich, Iordache - Murariu, Bîrnoi - Mailat, Popan, Vasi - Pădurariu

A intrat:

Andreici pentru Iordache (aprox. min 70)

P.S. Să ne bucurăm de rezolvarea chestiunii financiare numite Pedro Henrique.

10 martie 2017

Botoșani - Poli 1:2 (1:1)

Vreau să cred că sunt o persoană cu mintea deschisă, dar dacă-mi zicea cineva că plecăm de la Botoșani cu trei puncte, i-l recomandam pe psihologul meu. Și totuși! După un debut sinistru de meci, jocul s-a întors și mare parte a partidei s-a disputat de la egal la egal. Botoșani, fără demisionarul Leo Grozavu, a deschis scorul, Poli a egalat rapid prin Croitoru și rezultatul final a fost stabilit de Șeroni, din penalty. Ambele formații au avut ocazii mari spre foarte mari, însă insistența noastră s-a dovedit izbăvitoare, în fața unei echipe care ne-a făcut în foi de viță cam la fiecare întâlnire. Ce puncte enorme, pentru acest debut de play-out!

La cum a început prima repriză, mă așteptam ca din nou să nu prindem pauza fără să fi încasat o căruță de goluri. Deja în minutul 3, Scutaru a fost depășit în flancul stâng și Kuku a trimis în fața porții, devierea lui Cânu fiind decisivă pentru a înlătura pericolul. Un minut mai târziu, Cârstocea, de care ne mai aducem aminte, a centrat către același Kuku, prins în ofsaid la o fază care ar fi însemnat altfel deschiderea scorului. Jumătăți de ocazii păreau să se arate la aproape fiecare șarjă a gazdelor, cea din minutul 16, tot cu vârful Botoșaniului în prim plan, ieșind din tiparul jumătăților, dar Straton a reușit să intervină. Egalul n-a mai ținut decât un minut: corner, mingea îl găsește pe Miron, incredibil de liber, și acesta plasează lovitura de cap cu siguranță. Aproape că m-am ridicat să iau o pauză de respiro, dar bine că n-am făcut-o, fiindcă replica noastră a venit degrabă. Mai întâi, la primul nostru corner, Fucek a trimis spre colțul careului mic, de unde Šoljić a redirecționat balonul cu capul, portarul gazdelor, Albuț, reușind o paradă de reflex. Apoi, în minutul 23, Albuț și-a cam dat în petec: faza a plecat de la o minge prinsă in extremis de Šoljić în zonă centrală, lateral dreapta, balonul a ajuns la Croitoru, care a profitat de spațiul disponibil urcând până la 25 metri, de unde a tras tare, mingea a prins pământul în fața portarului și l-a păcălit, găsind plasa! Deși ne-am retras imediat după egalare, gazdele n-au mai avut aceeași vervă și marile spaime nu s-au abătat asupra noastră pentru o vreme. Din contră chiar, Poli a avut o fază interesant în minutul 41, când Popovici a fost lansat de Poparadu, Albuț a ieșit în întâmpinare, nouarul nostru la depășit, dar a intrat în unghi, în afara careului, și a încercat un șut/centrare, ca mingea să fie oprită cu mâna de portar - tot în afara suprafeței de pedeapsă. În mod absolut bizar, centralul Colțescu nu a acordat cartonaș galben, iar faza a fost irosită prin execuția anapoda a lui Croitoru. Botoșaniul a mai trimis o dată spre poartă chiar înainte de finalul reprizei, un șut de la distanță, deviat în corner de Șeroni, astfel că scorul pauzei arăta un egal nebănuit, la cum începuse meciul.

Partea secundă a continuat în aceeași notă, fără ocazii mari - până în minutul 55. Atunci Șeroni a trimis un lung de linie pentru Fucek, acesta a înaintat și i-a pus golul pe tavă lui Bărbuț, care din zece metri a tras fix pe portar. După o fază tensionată la poarta noastră, cu doleanțe de penalty ale gazdelor, ne-am trezit cu încă o șansă monumentală de a înscrie în minutul 60. Bărbuț a fost servantul de această dată, faza fiind plecată din respingerea/degajarea cu capul a lui Cânu, urcat până dincolo de mijlocul terenului, dar nici Popovici nu a putut să-l învingă pe Albuț din poziție unu la unu, ca apoi Croitoru să tragă pe lângă, deși portarul nu reușise să se replieze. În minutul 65, la o acțiune rapidă de atac în flancul drept al apărării noastre, am văzut mingea în poartă, dar de fapt Straton a deviat cumva balonul care s-a izbit de bară, iar la faza următoare Bărbuț a fost agățat la limita careului după deschiderea inteligentă a lui Croitoru și am primit penalty. Fără Doman, executantul obișnuit, Șeroni și-a asumat răspunderea și în ciuda așteptărilor mele a unei finalizări în forță, fundașul stânga a plasat mingea cu latul, în colțul opus celui în care a sărit Albuț. Ne aflam deja în ultima parte a meciului, dar finalul părea infinit de departe. Gazdele nu emiteau ferocitatea cu care ne obișnuiseră în alte ocazii, astfel că vreun sfert de oră nici n-au ajuns aproape de poartă, mai ales că Popa a trecut pe o formulă cu cinci fundași, odată cu introducerea lui Bocșan. Totuși, marile ocazii au venit între minutele 84 și 89. Întâi Bordeianu a pătruns în flancul drept al apărării noastre, zonă predilectă, cumva, finalizând în plasa laterală; apoi Elek, din centrul careului, ne-a iertat așa cum ierta adversarii noștri pe vremuri, cu un stâng direcționat pe lângă poartă; iar cea mai periculoase acțiune, pe care și scria gol, a plecat de la o liberă bătută direct pe poartă, Straton nu a respins grozav, puțin în lateral, iar Moruțan, din viteză, a țintit gaura dintre portar și poartă, nimerind bara. Cele patru minute de prelungiri s-au scurs greu, dar s-au scurs, și după ce Poparadu a respins cu capul la ultima acțiune a meciului, un corner, Colțan a pus punct pentru a consemna o victorie, să-i zicem, dârză a Politehnicii.

Îmi vine greu să transpun în cuvinte cât sunt de bucuros că am abordat partida cu această dârzenie - în ciuda istoricului negativ pe care îl aveam în fața Botoșaniului și în ciuda faptului că primele cincisprezece minute am fost luați la împins vagoane și conduși. Tocmai golul primit m-a scos din pepeni, fiindcă nu e posibil să permitem adversarilor să înscrie din nou și din nou în urma unor faze fixe. Și astăzi marcajul a fost deplorabil. Dar reacția noastră bună i-a surprins și pe gazde, care, s-a dovedit, au investit multă energie în acea primă parte. Chiar și fără un vârf veritabil, cu Popovici rar implicat în joc, am avut oareșce succes, mai ales grație liniei de mijloc, a prestațiilor solide venite din partea lui Croitoru, Šoljić  și chiar Poparadu. Mi-a plăcut și de Fucek astăzi, care a alergat mult, a făcut și dublaj în apărare, și ar fi trebuit să-și treacă în cont o pasă de gol, dacă Bărbuț era mai iscusit la finalizare. Dar chiar și el și-a răscumpărat greșeala, obținând lovitura de pedeapsă, iar pe final a mai ținut puțin de minge. În compartimentul defensiv, flancurile au avut serios de furcă, cu Șeroni în același timp mai eficient în intervenții, dar și mai expus în duelurile directe. Central, Cânu s-a ridicat la înălțime, cu Scutaru suficient de solid alături de el, dar parcă nu chiar la nivelul la care poate juca. Dintre toți, Straton a fost, mă gândesc, cea mai bună reflecție a efortului de astăzi, cu intervenții câteva intervenții grozave, cu altele mai aproximative, dar la sacrificiu de fiecare dată.

Schimbările făcute au funcționat înspre a stabiliza jocul și a întări apărarea, singura chestie îngrijorătoare fiind suferința de pe chipurile lui Șeroni și Croitoru în momentele în care au fost înlocuiți. Sau poate putem să privim partea plină a paharului, să vedem acea suferință drept expresia determinării cu care au evoluat astăzi, amândoi esențiali pentru această victorie. Pe fondul ploii insipide care a căzut tot meciul, lucrurile se leagă cumva, în sfera dramaticului.

Nu mi-am permis să sper la un asemenea debut în play-out, dar acum că l-am obținut, trebuie să respirăm adânc și să contiunăm în aceeași manieră mai departe. Se confirmă ceea ce am scris, că oricine poate bate pe oricine, mai ales dacă noi am bătut Botoșaniul, deci și reversul e valabil.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Cânu (6), Șeroni (6,5) - Poparadu (5,5), Šoljić (6) - Bărbuț (5,5), Croitoru (6,5), Fucek (6) - Popovici (5)

Schimbări:

Neagu pentru Șeroni (min 74)
Bocșan pentru Croitoru (min 78)
Bîrnoi pentru Popovici (min 90+1)


7 martie 2017

Program play-out şi implicaţii

Nu cred că programul care urmează ne avantajează prea mult. Precum scriam şi în cronică, aş fi zis că meciurile directe cu Pandurii şi ASA pot fi izbăvirea noastră. O problemă ar fi că în tur vom juca consecutiv cu cele două cluburi în deplasare, iar în retur ar trebui să disputăm aceste partide, plus jocul cu Chiajna, toate comprimate într-o săptămână. Săptămâna finalei Cupei Ligii. Implicit, e clar că se va reprograma deplasarea de la Chiajna, dar presiunea efortului şi a rezultatelor va fi deosebită la capătul lui mai.

Pe lângă acest element neplăcut, ar mai fi de considerat că nimeni nu este carne de tun. Pandurii s-au prezentat cel mai rău în aceste patru etape şi nici ASA n-a strălucit, dar tot a adunat trei puncte. Va fi un play-out în care oricine poate bate pe oricine, poate chiar şi noi pe Botoşani în prima etapă din acest weekend. Deci va fi greu al naibii şi n-ar trebui să facem prea multe calcule de pe acuma, aşa cum n-ar trebui nici să ne punem majoritatea speranţelor în cele patru partide care vor fi jucate cu rivalele directe pentru locul de baraj. Să nu mai spunem că şi dacă ajungem la baraj, ne vom trezi aproape la mijlocul lui iunie jucându-l, la capătul a peste patru luni cu mult fotbal.

Etapa 1 (11 martie): FC Botoşani – Poli Timişoara

Etapa a 2-a (18 martie): Poli Timişoara – FC Voluntari

Etapa a 3-a (1 aprilie): Poli Iaşi – Poli Timişoara

Etapa a 4-a (5 aprilie): Poli Timişoara – Concordia

Etapa a 5-a (8 aprilie): Pandurii – Poli Timişoara

Etapa a 6-a (15 aprilie): ASA Tg. Mureş – Poli Timişoara

Etapa a 7-a (22 aprilie): Poli Timişoara – Gaz Metan

(retur)

Etapa a 8-a (29 aprilie): Poli Timişoara – FC Botoşani

Etapa a 9-a (6 mai): FC Voluntari – Poli Timişoara

Etapa a 10-a (13 mai): Poli Timişoara – Poli Iaşi

Etapa a 11-a (20 mai): Concordia – Poli Timişoara

Etapa a 12-a (25 mai); Poli Timişoara – Pandurii

Etapa a 13-a (28 mai): Poli Timişoara – ASA Tg. Mureş

Etapa a 14-a (4 iunie): Gaz Metan – Poli Timişoara

4 martie 2017

Poli - Chiajna 1:1 (0:1)

Este una din rarele ocazii când un egal nu roade prea tare. Clar că am fi dorit trei puncte astăzi, dar aflându-ne la capătul sezonului regulat, știam că o atitudine pozitive - recompensată pe tabelă - ar fi cel mai important de obținut. Asta cu atât mai mult cu cât zilele trecute a venit verdictul negativ de la TAS și atmosfera din vestiar nu avea cum să fi fost una grozavă. Egalarea reușită în extremis de Șeroni a fost apreciată și de spectatorii prezenți la meci, atâția câți suntem.

Adevărul e că ar fi durut rău să pierdem acest joc. Chiajna a înscris repede, în minutul 10, la singura fază de poartă pe care au avut-o tot meciul, printr-o execuție oarecum întâmplătoare a lui Albu, acesta lobându-l pe Straton cu o lovitură de cap în urma unei faze fixe. Problema a fost că nici nouă nu ne convin apărările aglomerate, iar oaspeții s-au grupat bine în fața careului și i-au neutralizat eficient pe Bărbuț și Pedro. Prin urmare, prima, să-i zicem, ocazie ne-a parvenit în minutul 22, când Fucek a bătut un corner direct pe poartă și Bălgrădean a respins peste. De abia în minutul 45 am mai acționat periculos în careul advers, Bărbuț șutând tare, din unghi, spre poartă, cu același Bălgădean reușind, aproximativ, să pareze.

Dacă prima parte a părut sterilă, a doua a fost și mai și. Exceptând șutul de la patruzeci de metri trimis de Artean și respins cu greu de portar, nu am reușit de fel să creăm pericol. Multe faze își dădeau duhul în bocancul lui Străuț, incapabil să trimită măcar o centrare de calitate, sau în urma unor pase greșite în zona centrală, cu Croitoru și Fucek principalii culpabili. Schimbările efectuate în această a a doua repriză (după înlocuirea lui Scutaru cu Neagu, încă din prima) nu au ajutat vizibil, cu Poparadu și Popovici fără vreun succes notabil. Și asta face parte din povara noastră, lipsa unor variante cât de cât pe bancă, mai ales acum că absentează și Doman, Mailat sau Drăghici. În ciuda acestor dificultăți, jucătorii au insistat până la final, cu Croitoru la timonă și Șeroni aruncat în față pentru ultimele minute. Căpitanul nostru a obținut lovitura liberă, lateral stânga, din minutul 90 și tot el a executat-o: sus, la limita careului mic, Bălgrădean a încercat să iasă, dar Șeroni s-a înălțat și a trimis în poartă! Nu doar atât, că și minutele de prelungire le-am petrecut în jumătatea adversă, însă nici Popovici nu a putut oferi un serviciu bun în careu în acele clipe de final, nici Croitoru nu a reușit ceva magic la cornerul executat la chiar ultima fază a meciului. S-a terminat egal, dar un egal de zâmbet.

Revin la ceea ce am mai scris pe aici de-a lungul acestor luni: trebuie să fim realiști și pragmatici. Cu un adversar care se apără binișor, mai ales când o face supranumeric, și fără jucători de explozie, precum Doman, care să scoată ceva pe spații mici, nu ne rămân decât fazele fixe de la care să sperăm. Nu a ajutat că aportul lui Fucek a fost mediocru, cu multe erori, asemeni lui Šoljić , în special pe pasele lungi. Dar așa și Croitoru a irosit o grămadă de mingi, reușind să-și ridice nivelul doar în partea secundă, încununată cu acea pasă de gol. Cu Bărbuț și Pedro izolați, iar brazilianul practic inexistent după minutul 60, am luptat dezarmați. Dezamăgitor a fost și ce-am văzut de la fundașii laterali, atât Neagu, cât mai ales Străuț nereușind să trimite mingi periculoase în careu la acțiunile care i-au găsit în poziții de centrare. Greu să dai gol dacă nu duci mingea în careu, iar pe zonă centrală nu avem viteza de joc necesară s-o facem.

Prin urmare, egalul este rezonabil și creează un mic ascendent moral. Mă tem că multe partide din play-out se vor juca așa, cu precauție și apărări aglomerate, ceea ce nu ne priește, în special dacă luăm gol repede. Pentru noi este esențial să facem măcar opt puncte cu rivalele directe, Pandurii și ASA, iar dacă am obține maximul din aceste patru partide, sunt aproape sigur că am ajunge la baraj. Pentru mai mult avem nevoie de o serie de meciuri bune sau, mai bine zis, de rezultate pozitive, ceea ce nu ne va fi la-ndemână, dar nu ne este nici imposibil. Trebuie să credem.

Hai Poli!

Poli: Straton (5,5) - Străuț (5), Scutaru (5,5), Cânu (5,5), Șeroni (6,5) - Šoljić  (5,5), Artean (5,5) - Bărbuț (5,5), Croitoru (5,5), Fucek (5) - Pedro (5)

Schimbări:

Neagu (5) pentru Scutaru (min 32)
Poparadu (5,5) pentru Šoljić  (min 62)
Popovici pentru Fucek (min 74)

3 martie 2017

Poli II - UTA BD II 0:2 (0:2)

Oarecum conform așteptărilor, dacă ar fi să judecăm în baza rezultatelor obținute în această iarnă, jocul echipei secunde a arătat rău. De acolo până la a pierde fără drept de apel în fața ultimei clasate mai este însă ceva drum, pavat cu lipsă de determinare și tăcere. Determinarea e a jucătorilor, tăcerea a tehnicianului Victor Collins, șezut fără reacție pe parcursul întregii partide - opusul predecesorului său, Stoicov, care oferea constant indicații și corecții tactice tinerilor jucători.

Oaspeții au venit să joace și asta s-a văzut. Ei au dominat prima repriză, dar diferența au făcut-o prin două execuții destul de speciale. Prima, în minutul 18, a venit după un corner boxat de Contra, mingea a ajuns la șeptarul arădenilor în marginea careului și acesta a tras tare, spre vinclu, fără șanse pentru portar. A doua, zece minute mai târziu, a fost precedată de o acțiune în flancul stâng al defensivei noastre, balonul a curs până în zona centrală de unde Contra a fost învins cu un șut la firul ierbii. În rest, nimic notabil pe parcursul primei părți, iar lucrurile nu aveau să se schimbe fundamental în a doua repriză. Poli a avut doar două ocazii tot meciul și acelea s-au înghesuit la două cornere consecutive, în minutul 55, când întâi Oprea a tras din demivoleu și portarul a respins, ca apoi Pop să fie găsit liber în careu, dar lovitura sa de cap n-a impresionat pe nimeni. Deși am stat ceva mai sus, jocul combinativ, dublat de atitudinea deficitară a poliștilor n-a mai adus nimic notabil. Oaspeții, în schimb, au mai trimis de câteva ori de la distanță, peste, au avut o minge care s-a scurs periculos prin fața porții și au beneficiat de marcajul larg al lui Murariu în minutul 88, Contra reușind să respingă cu piciorul șutul expediat din ceea ce ar fi fost o poziție de gol.

Mi-e greu să văd cum acest unsprezece, chiar și întărit cu Haruț, Podină sau Popan, acum la lotul național, va aduna multe puncte în retur. Și unsprezecele de astăzi i-a inclus pe Fridrich, Bîrnoi și Vasi, cu Velcotă intrând pe parcurs, dar niciunul nu s-a remarcat pozitiv. La celălalt capăt al spectrului se regăsesc cei doi fundași laterali, Filip și Cherecheș, ambii cu evoluții piperate de erori personale. Nu știu cine a jucat cât de cât apreciabil. Poate doar Andreici și Codrean să fi arătat voință, dar cu succes limitat.

Dezamăgitor rău și cel mai grav este că nu l-am văzut pe Collins aproape de jucători.

Poli II: Contra - Filip, Fridrich, Murariu, Cherecheș - Pop, Oprea - Codrean, Bîrnoi, Vasi - Totic

Schimbări:

Velcotă pentru Vasi (min 46)
Andreici pentru Fridrich (min 65)
Kokora pentru Oprea (min 76)
Iordache pentru Cherecheș (min 84)

1 martie 2017

Cupa Ligii: Poli - ASA Tg. Mureș 3:1 (2:0)

Ziua a început pentru mine cu oareșice emoții. Mă tot sâcâia gândul unui posibil dezastru, având în vedere înfrângerea la scor din ultima etapă, dar și meciul foarte slab împotriva adversarei de azi. Sigur, posibilitatea era foarte mică, dar la câte ni s-au întâmplat de-a lungul timpului, nimic nu poate fi exclus.

Și imposibilul s-ar fi putut întâmpla chiar înaintea meciului, când pe la ora prânzului emoțiile s-au transformat în nervi la aflarea veștii că s-ar putea să pierdem la masa verde pentru că nu suntem în stare să plătim chiria terenului. Rezolvarea cu cheta în rândul jucătorilor și antrenorilor n-a putut să calmeze situația, prin prisma penibilului ei. Nimeni nu se poate ascunde de starea jalnică la care s-a ajuns și nu poate arunca vina în ograda altuia, când problema este una globală la toate nivelele ale fotbalului românesc. Desigur că problema noastră concretă provine de la moștenirea primilor 4 ani de conducere dezastruoasă. Poate că și actuala conducere putea rezolva problema mai elegant fără să apeleze tocmai la cei cărora le este deja datoare, sau poate chiar să o evite din timp, dar cred că deja a făcut peste ceea ce părea posibil de-a lungul acestui campionat. La fel, și Consiliul Județean este îndreptățit să fie scrupulos, dar nu cred că nu exista o modalitate legală de a amâna plata cu doar câteva zile, mai ales când echipa cu care ești asociat și care îți reprezintă până la urmă județul este pe cale să ajungă într-o finală de competiție. Și toată această dramă penibilă în jurul a doar 6000 de lei, bani care teoretic n-ar fi greu de obținut din bilete, mai ales la un meci cu o astfel de miză. Am putea da vina pe cei ce au preferat să stea acasă, dar nu poți da vina pe un om că nu vrea să participe la o competiție sportivă care rareori are ceva atractiv de oferit. Și nici nu e de mirare, când LPF nu își protejează nici cum participantele, permițând sponsorului principal al Cupei să nu plătească premiile promise nici măcar de la competiția trecută.

Așa că de la emoțiile de dimineață până la ora meciului am ajuns la speranța ca poliștii să mă bucure cu un 3-0 sec, să pot dormi liniștit. Și acești jucători minunați m-au ascultat și mi-au îndeplinit dorința. Popa n-a făcut nici un compromis deși avantajul din prima manșă i-ar fi dat oportunitatea. Practic, dacă Artean nu era suspendat, ar fi aliniat cel mai bun „11” din acest moment. Cu Scutaru și Cânu reveniți în echipă, am avut și cea mai bună apărare posibilă. Și asta în condițiile în care toți cei patru fundași sunt centrali de meserie, dar Scutaru și Șeroni au jucat pe flancuri. Asta cam spune multe despre forma de moment a lui Străuț și Neagu.

După câteva încercări pe flancuri și cu Pedro în poziție bună în careu, deschiderea de scor a venit în minutul 17, când brazilianul a luat fața apărării pentru a finaliza la colțul scurt o centrare în fața porții a lui Fuček. Doar zece minute mai târziu, Croitoru fura o minge la mijlocul terenului și îi pasa aceluiași Pedro. Acesta saltă balonul peste un fundaș și apoi șutează la colțul lung pentru 2-0 și demonstrează că vorbele lui Ionuț Popa, cum că ar fi putut fi cel mai bun atacant al campionatului, au o mare doză de adevăr.

Adversarii s-au prezentat cu aproape nici o pretenție: ușor depășiți, ușor deposedați, ușor interceptați. În aceste condiții, nici Popa nu s-a mai sfiit și s-a hotărât să le dea mai multe șanse tinerilor, menajându-i pe Croitoru și pe Henrique. Astfel, Bîrnoi a intrat chiar de la pauză, iar Vasi și-a făcut debutul la echipa mare în minutul 62. Ambii au avut evoluții de apreciat.

Repriza secundă a început însă mai slab, cu golul de onoare al oaspeților. Poparadu oprește o centrare, dar cade și pierde mingea, apărarea noastră nu poate să îndepărteze mingea, care în cele din urmă ajunge la Sin care trimite un șut frumos, la vinclu, din colțul careului.

Dar în rest, jocul a fost destul de calm, dar nu lipsit de ritm, toți jucătorii noștri având poftă de joc. Henrique a trecut pe lângă triplă la o fază dezvoltată de Bărbuț, urmată de o pasă în centru a lui Bîrnoi, dar brazilianul a șutat în portar din câțiva metri. Bărbuț a primit și el o pasă foarte bună în mijlocul careului, dar preluarea l-a cam trădat, mingea a sărit prea mult, iar șutul din vole a trecut peste poartă. Scorul final a fost stabilit în minutul 65 dintr-o lovitură liberă executată ca la carte: centrare curată Fuček, gol cu capul Cânu.

Toți jucătorii merită lăudați pentru atitudine și pentru bucuria oferită, cu atât mai mult având în vedere incidentul amintit. Putem minimaliza importanța competiției, dar performanța este enormă - patru victorii la rând, printre care și împotriva liderului actual al campionatului, accederea într-o finală după opt ani și asta din postura unei echipe teoretic de liga secundă și cu mari probleme financiare. Iar cel mai mare merit îl au jucătorii și staff-ul tehnic.

Din păcate, situația de azi ne pune serios pe gânduri, iar de aici încolo intervin alți factori. Nu e suficient că am ajuns în finală, trebuie să și ajungem la finală...

Dar până atunci, bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Scutaru (5,5), Cânu (7), Bocșan (5), Șeroni (6) - Poparadu (5,5), Šoljić (6) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Fuček (6,5) - Pedro (7)

Schimbări:

Bîrnoi (5,5) pentru Croitoru (min 46)
Vasi pentru Pedro (min 62)
Străuț pentru Scutaru (min 68)
Google+