16 iunie 2017

Nominalizați Trofeul CroVi 2017

Ne aflăm la capătul unui sezon dificil, chiar dramatic, care ne-a făcut să trăim fotbalul mai mult ca în ultimii cinci ani laolaltă. Echipa este principalul artizan al acestor trăiri și ni se pare că merită laude din partea noastră, a suporterilor poliști.

Pentru al doilea an, dorim să acordăm câte un trofeu celui mai bun jucător al primei echipe și celui mai bun junior - sau, mai precis, jucătorului care s-a evidențiat de la echipa secundă. Cine-și aduce aminte știe că anul trecut n-am avut cui să dăm premiu de la seniori, astfel că i-am ales pe Sebastian Mailat și pe Deian Sorescu de la echipa secundă, pentru a rămâne cu pereche. Am și stat de vorbă cu ei atunci, iar chiar dacă plecarea lui Deian ne-a dezamăgit, avem satisfacția de a fi văzut în ultimele luni că Seba poate cu adevărat să devină un jucător cheie pentru Poli.

Ne-am uitat la notele pe care le-am acordat în acest an pentru a face o selecție a jucătorilor cheie ai echipei. Astfel, pe toți cei care au obținut o notă medie peste media echipei (anume 5,44 pentru toate meciurile din sezonul regulat + play-out) i-am nominalizat la un vot deschis tuturor suporterilor, care astfel pot alege cui îi va reveni trofeul. Votul va avea un format aparte, sarcina fiind să alegeți, în ordine, cei mai buni trei jucători din acest sezon. Normal că „bun” este un cuvânt vag și general, dar ca idee ne referim la calitatea prestațiilor, la constanță, la importanța pentru echipă, la aportul în meciurile cheie.

Sondajul va fi deschis până luni (19 iunie) seara, ora 24.00. Trofeul CroVi, la fel ca și trofeul CroVi juniori, vor fi acordate, în măsura disponibilității jucătorilor, la finalul săptămânii viitoare.

Așadar, nominalizații, fiecare cu imperfecțiunile sale, în ordine alfabetică, iar la capăt sondajul magic.

1. Andrei Artean

La un moment dat, Artean părea să fi devenit un jucător destul de complet după experiența de anul trecut de la Caransebeș. După pregătiri aveam impresia că vom vedea o grămadă de goluri din șuturile sale năprasnice, dar până la urmă acestea s-au rezumat la execuții de la unsprezece metri. Cele treizeci și opt de partide ca integralist din campionat, de departe cel mai folosit jucător din lot, îl recomandă la capitolul, să-i zicem, fiabilitate. Nici la constanță nu stă rău, chiar dacă ar putea fi constant la un nivel mai bun, dar să nu uităm că acesta a fost primul său sezon serios de Liga 1. Dacă este un jucător de la care începea alcătuirea echipei în 2016/17, acela este Artean.

2. Cristian Bărbuț

Este tare păcat că forma lui Bărbuț din acest an nu a rămas la ceea ce văzuserăm până în decembrie. Venit, cumva, renăscut după transferul eșuat la Pandurii (Doamne ajută pentru el, nu?), am crezut că acesta va fi anul revirimentului, la capătul unui 2015/16 marcat de stagnare. Într-un fel a fost, Bărbuț devenind mai constant, mai abil să-și îndeplinească sarcinile defensive, și mai greu de citit de adversar în dueluri unu la unu când are spațiu. Numeroasele penalty-uri obținute cântăresc greu în traista noastră de puncte, la fel ca și pasele de gol oferite. Calitatea centrărilor și a finalizărilor sale poate totuși să mai crească. Dincolo de toate, tevatura creată chiar de el prin insinuarea unei plecări iminente, a lăsat impresia că îi lipsea motivația pentru a da totul. S-a văzut în meciurile de baraj cât de mult își dorea să lase o (ultimă) impresie bună, deci nu știu dacă e un argument valabil; uneori pur și simplu nu iese mai mult.

3. Gabriel Cânu

La cum începuse sezonul, culminând cu dezastrul împotriva Botoșaniului, deplângeam soarta de a trebui să ne bazăm în continuare pe Cânu. N-a prins așa de multe meciuri până la play-out, deși calitatea prestațiilor a crescut - sau, mai degrabă, s-a stabilizat. În play-out însă a fost cel mai important om din apărare, iar în singurul meci din care a lipsit, deplasarea de la Chiajna, ne-am ars tocmai pe naivități defensive. Amintirea recentă a atitudinii după meciul tur cu UTA i-a câștigat multe buline violete, ardoarea sa din proaspăt dobândita poziție de căpitan fiind cât se poate de autentică. Este clar că nu face mereu cele mai curate meciuri și rămâne susceptibil la intrări dure, vociferări excesive și, implicit, cartonașe galbene, dar de cele mai multe ori primează ce aduce ca personalitate pe teren.

4. Marius Croitoru

Croitoru are de partea sa farmecul sisific al celui care aleargă cât poate, uneori și când nu trebuie, doar ca să arate că se poate. Faptul că este unul dintre cei mai în vârstă jucători din lot dă mereu apă la ideea că „dacă el poate, de ce nu pot și alții mai tineri?”. Nu știu dacă este un lider prin personalitate, dar cred că este de cele mai multe ori un lider prin exemplu pe teren. Jocul său a crescut când conta mai mult, în play-out, ca și în cazul lui Cânu, iar deși execuțiile la fazele fixe nu sunt mereu de încredere, a contribuit cu multe pase decisive, atât din libere/cornere, cât și din acțiune. Personalitatea sa dificilă, pe alocuri colerică, i-a făcut probleme când a ajuns la club anul trecut, dar anul acesta nu a apărut la iveală decât arareori.

5. Alin Șeroni

Amintirea despre Șeroni, pilonul central al apărării, din sezonul 2013/14 este una destul de îndepărtată. Intervențiile cu risc mare care atunci îi ieșeau, au părut să fie frecvent cu câteva fracțiuni de secundă prea lente în acest an. Nu cred însă că cineva îl putea acuza că nu vrea, iar odată ce a fost redescoperit ca fundaș stânga cu tendințe de tanc ofensiv, a elevat echipa. A făcut câteva meciuri deosebite, cu Iași, Astra, Botoșani sau Voluntari, la fel cum și-a trecut în cont câteva catastrofe memorabile. Pentru cineva care nu se uită des la Poli, Șeroni este fix genul de jucător care să iasă în evidență și să-ți rămână tipărit în memorie. Sunt convins că într-o apărare mai stabilă și carențele sale de disciplină tactică ar fi mai puțin pregnante.

6. Josip Šoljić

N-am adus decât doi jucători în această iarnă, ambii competenți, dar ce noroc (sau știință) că cel mai fiabil dintre ei s-a dovedit a fi Šoljić. Fără un înlocuitor pe măsura lui Llorente am fi naufragiat în play-out, însă croatul s-a dovedit a fi exact ceea ce ne trebuia. Într-o stare generalizată de indisponibilități medicale, Šoljić (alături de Artean) a reprezentat un factor important de stabilitate, utilizat aproape meci de meci, inclusiv în cele două partide ignorate de cupe. Jocul său variază fascinant între calculat și agresiv, controlul mingii cu driblinguri scurte și pase inteligente (chiar de nu mereu precise) fiind în contrast cu intrările prin alunecare de mare risc, uneori chiar și când faza de joc nu o cere. Păcat de jocul pătat cu gafe de la Mediaș, altfel Šoljić chiar ar fi fost un exemplu ideal pentru constanță și responsabilitate.

7. Cătălin Straton

N-am mai avut de mult un portar care să ne țină în joc când trebuie să ne țină în joc și să nu ofere adversarilor cadouri. Deși n-a strălucit decât pe alocuri (în special cu Viitorul acasă), Straton a făcut ceea ce se cere de la un portar - să apere ce e de apărat. Degajările sale precare sunt motiv de amuzament deja, mai ales că vin în contrast cu siguranța pe care o oferă propriei echipe atât prin intervențiile sale, cât și prin maniera în care controlează careul mic. Rămâne misterioasă scoaterea sa din echipă tocmai în meciurile importante din finalul acestui campionat, dar chiar și așa, Straton a fost cu siguranță unul dintre oamenii importanți ai acestui sezon.

Nu uitați, ne puteți urmări și pe facebook:
https://facebook.com/cronicavioleta/

Pentru o vedere mai puțin înghesuită a sondajului: 
https://goo.gl/forms/lzpOu2CJYFfk7n2h1 

Google+