27 februarie 2016

Poli - Petrolul 1:0 (1:0)

În sfârșit, avem motive de bucurie! Chiar de vorbim doar de o victorie anticipată și necesară, în fața celei mai slabe echipe din campionat putem privi către play-out cu speranță. De asemenea, a fost meciul revenirilor. Pe de o parte Bărbuț a încheiat seria neagră prin care trecea încă de anul trecut, iar pe de altă parte revenirea pe teren a lui Elek a avut un impact semnificativ.

Prima repriză n-a produs prea multe ocazii până în ultimele 5 minute. Dominarea noastră a fost vizibilă, iar petroliștii n-au reușit să pună problemele nici în momentele de slăbiciune ale apărării noastre, rezumându-se la niște șuturi total în afara cadrului porții. Noi am alternat construcția la firul ierbii cu mingile lungi, dar Elek deși a fost bătăios, n-a reușit să scape spre gol. Am obținut în schimb mai multe faze fixe periculoase, însă le-am irosit cu nonșalanță prin execuții slabe ale lui Belu, Ov. Popescu sau Hernandez, ori prin scheme nereușite. De câteva ori chiar am și permis adversarului să scape periculos pe contraatac.

Putem trece în cont 3 ocazii mai importante. Mai întâi, în minutul 11 Hernandez a ratat complet șutul, după ce Elek a ținut foarte bine de minge și l-a deschis în poziție centrală. Apoi, în minutul 20, am dezvoltat rapid o acțiune pe partea dreaptă, de unde Belu a avut o intenție excelentă să centreze din prima. Chiar de mingea a fost prea lungă, ea ajunge tot la noi, de unde Ov. Popescu recentrează, portarul respinge, dar doar până la același Belu, care nu reușește să nimerească spațiul porții din mijlocul careului. În minutul 36 Llorente își încearcă șutul pe jos, după ce Hernandez se bate pentru o minge, dar balonul se scurge pe lângă poartă.

În fine, momentul de bucurie apare în minutul 41, la un out pe partea stângă bătut de Dan Popescu. Hernandez prelungește cu capul, Ov. Popescu urmărește și are și el excelenta inspirație de a nu mai prelua și a centra direct în mijlocul careului, unde printr-un mănunchi de „lupi galbeni”, apare în viteză Bărbuț și trimite mingea în plasa porții.

Totuși, repriza se putea încheia mai nefericit, căci în ultimul minut permitem un contraatac periculos, Belu dă dovadă de lipsă de poziționare, de inspirație și de tehnică, creând o breșă pe partea lui, mingea este centrată până în fața porții, dar spre norocul nostru șutul lui Gavrilă trece și el pe lângă.

Partea secundă e și mai seacă în ocazii, căci ne-am preocupat mai mult cu păstrarea avantajului, echipa apărându-se tot mai jos pe măsură ce timpul înainta. Dar de această dată n-am mai făcut greșeli grave și tot noi am avut ocaziile mai mari, grație eforturilor lui Elek, Bărbuț și Ov. Popescu, care s-au bătut și au recuperat multe mingi în atac, dar au și coborât în ajutorul colegilor. O frumoasă fază s-a dezvoltat când Bărbuț a urcat de pe la vreo 25-30 de metri din terenul nostru, și-a scos din joc câțiva adversari, Elek a tras în lateral alți doi, creându-i astfel culoar pentru o cursă de vreo 50-60 de metri. Din păcate, Bărbuț n-a reușit să ajungă într-o poziție de șut și nici nu a apărut vreun coechipier în ajutor.

Dar ca șuturi periculoase, putem nota în minutul 79 încă un șut pe jos al lui Llorente, dar nu a fost destul de plasat, astfel că portarul Cobrea, deși poziționat cam slab, a reușit să respingă. Trei minute mai târziu și Ovidiu Popescu a încercat la fel, dar pe lângă poartă. Am avut, însă, ceva emoții când un atacant a scăpat în mijlocul careului nostru, dar Torres a dat dovadă de prezență de spirit, a închis bine și a respins mingea.

Și așa s-a scris istoria unei victorii mult așteptate, dar care era și inacceptabil să nu vină în urma acestui meci. În general toată echipa s-a mișcat bine. Fundașii centrali s-au apărat bine atunci când a fost cazul, iar Ram Strauss, chiar de nu a avut ce apăra, a respins multe mingi pe sus. Hernandez s-a zbătut, dar încă nu a revenit la nivelul pentru care îl lăudam la finalul anului trecut. Ovidiu Popescu a confirmat forma bună, dar ce contrast a fost între Zicu (care a rămas pe drept pe bancă) și Elek, care a fost cel mai combativ jucător. S-a bătut în dueluri unu la unu, a jucat inteligent, creând culoare și oferind pase coechipierilor, și a contribuit și în apărare când a fost nevoie. A debutat și Jenkins, dar n-am prea avut ce remarca în 20 de minute. Pe semne că vede ceva Florin Marin la el dacă l-a introdus înaintea celorlalți nou-veniți.

Intrăm, deci, optimiști în play-out, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. O victorie la limită împotriva celei mai slabe echipe din campionat nu e motiv de extaz. Trebuie să luăm lucrurile bune și entuziasmul și să le aplicăm și în confruntările grele ce urmează, meciuri decisive pe care le putem și câștiga, dar și pierde, în egală măsură.

Poli: Strauss (5.5) - Belu (5), Scutaru (6), Torres (6), D. Popescu (5,5) - Bărbuț(6,5), Llorente (5,5), Melinte (5,5), Ov. Popescu (6) - Hernandez (5,5), Elek (6.5)

Schimbări:

Jenkins pentru Hernandez (min 71)
Pisas pentru Bărbuț (min 87)
Doman pentru Llorente (min 90+2)

3 comentarii :

Anonim spunea...

Inca facem greseli la pase . Nu reusim sa ne concentram la pase simple cand nu suntem presati de adversari. Echipa adversa este ajutata astfel sa faca faza de contraatac. Oricum in aparare trebuie sa se mai lucreze.Acele momente de uluiala trebuie sa dispara. Scutaru in revenire de forma si-a facut datoria la fel ca mijlocasi de banda Barbut si Popescu. Pisas trebuie jucat mai mult la fel Doman. Strauss pare ca si-a castigat locul si este un real castig ptr echipa.

Stefan Carpanu spunea...

La cati jucatori am adus, e clar ca n-o sa fie timp pentru toata lumea.

alextorrrres spunea...

Am irosit citeva minute pretioase din timpul meu liber cautind informatii pe net despre Nana Sanzuale Manwere Andam si nu am gasit absolut nimic ceea ce spune suficient despre cit de cunoscut si potent este asa zisul investitor. Poate fondul financiar din spatele lui o fi mai acatarii, daca nu o forma mascata de spălare de bani. Sa speram ca o scoatem cumva la capăt pina la finalul sezonului si obtinem si licenta, desi asta e alta poveste tare incurcata.

Google+