30 mai 2015

Olimpia Satu Mare - ACS Poli 1:1 (0:0)

Cu un unsprezece burdușit cu tineri fotbaliști (finalmente!), Poli a terminat la egalitate ultima partidă a sezonului, ultimul meci în liga secundă pentru, să sperăm, multă vreme de acuma încolo. Golul nostru a sosit la capătul unei combinații a "veteranilor" Trandu și Popescu, cel din urmă trecându-și în cont a treia reușită a sezonului. Pentru context, au debutat astăzi o serie de jucători: Radu Motreanu (1998), Harald Fridrich (1998), Deian Sorescu (1997) - toți titulari - Mădălin Livan (1996), Sebastian Velcotă (1998), Lucian Oprea (1998) - ca rezerve. Lor li s-au alăturat ca titulari Marin și Rus, ambii debutanți la Tărlungeni.

A fost o primă repriză destul de echilibrată, cu câteva ocazii de ambele părți. Popescu și Rus au pus în pericol poarta gazdelor în primul sfert de oră, la două faze consecutive, ca apoi Olimpia să aibă un gol anulat în minutul 17, pentru fault la portar. Doar Trandu a mai creat niște șanse pentru noi în prima repriză, în minutele 20 și 27, șuturile sale de la ceva distanță ocolind însă buturile adverse. Gazdele au avut mai multă inițiativă în a doua parte a reprizei, dar presiunea nu s-a concretizat în ocazii foarte mari, doar galbenele lui Motreanu și Rus mai fiind de semnalat până la pauză.

După două ratări singur cu portarul, semnate de Popovici și Rus în minutele 53 și 57, a venit și deschiderea scorului două minute mai târziu: cursă a lui Trandu în flancul stâng, o centrare perfectă către Popescu, acesta finalizând din cinci metri! Gazdele nu au trândăvit în acest răstimp, căci a fost nevoie de o intervenție a lui Haidău chiar înainte de deschiderea scorului, la un șut plasat sub bară, pentru a ne menține la egal. Din păcate avea să fie egal din nou: Olimpia a replicat foarte degrabă, Faur marcând cu capul, peste portarul nostru, în minutul 65. Nou-intratul Livan a avut șansa golului cu un sfert de oră rămas de jucat, ca apoi Popovici să mai rateze o șansă singur cu portarul, din doar șapte metri. Ambele echipe au rămas în zece în minutul 85, când Bocșan l-a lovit cu piciorul, în cădere, pe Mărkuș și acesta a ripostat. Șansa victoriei a avut-o Olimpia în prelungiri, Onicaș reluând pe lângă poartă din doar patru metri, astfel că scorul final a rămas egal - aparent, echitabil.

Capăt de drum pozitiv pentru Poli și Alexa, mai ales după ce în ultima săptămână s-au aliniat astrele și am stabilit noul manager sportiv (Daniel Stanciu), în vreme ce președintele clubului a anunțat că vom putea evolua în alb-violet începând de sezonul viitor! Pe deasupra, egalul obținut menține seria de meciuri fără înfrângere, ajunsă la 25 (oficiale)!
Mă uitam peste unsprezecele care a evoluat în meciul de istorie cu Dinamo, din 2007, acel egal nebănuit la vremea lui, devenit mult mai puțin surprinzător cu puțină perspectivă, căci cinci dintre titulari au ajuns (pe lângă Alexa) să evolueze pentru națională - Panti, Luchin, Lato, Torje și Pătraș (Moldova). Mulți dintre cei care au evoluat astăzi sunt în circuitul naționalelor de juniori și trecutul ne arată cât de important este să poată juca fotbal la un nivel cât mai înalt, cât mai devreme. Să sperăm că o vor putea face în alb-violet și pentru Timișoara.

Bravo Poli!

Poli: Haidău - Motreanu, Bocşan (cpt.), Fridrich, G. Neagu - Ov. Popescu - Trandu, M. Marin, Sorescu - Popovici, Rus

Livan pentru Marin (min 68)
Velcotă pentru Rus (min 80)
Oprea pentru Popovici (min 87)

27 mai 2015

ACS Poli - Mioveni 0:0

N-au fost mulți cei care au venit la stadion să „sărbătorească” promovarea și probabil că nici n-au avut de ce. O zi friguroasă, în mijlocul săptămânii, un meci fără miză, chiar de a fost primul acasă după obținerea matematică a promovării și ultimul în calitate de gazde din acest sezon. Și nici nu avea să fie cel mai spectaculos meci, care deși a fost destul de cursiv în prima repriză, ocaziile au fost doar în a doua repriză.

În minutul 6 Bălace a bătut bine o lovitură liberă în prima repriză, dar prea central pentru a pune probleme portarului, iar în replică Nilă de la Mioveni a încercat o foarfecă din careu, dar mingea a fost trimisă mult pe lângă poartă. Avea să fie singura fază mai interesantă a oaspeților. Abia în minutul 59 putem consemna următoarea ocazie, când Boldea are un prim șut periculos, în stilul său caracteristic, de la 30 metri, dar puțin peste. Avem mai multe ocazii de a înscrie cu capul, prin Elek și Cânu, dar de fiecare dată mingea nu a fost suficient de bine plasată, astfel că portarul Mioveniului reușește să pareze de fiecare dată. Boldea mai încearcă o dată șutul în minutul 80, dar tot pe lângă. Cea mai mare ocazie am avut-o însă în ultimul minut al timpului regulamentar, când Bălace îl deschide pe Elek în careu, acesta trimite mai departe către Popovici, care cu toată poarta în față trimite în portar. Și pentru că meciul era prea calm, Cânu s-a enervat la o fază următoare, iar în urma unei încăierări în careu, este eliminat un jucător de la Mioveni.

Nu avem prea multe de spus legat de fotbalul prestat, decât că jocul de pase a mers, doar că n-a fost nimeni mai incisiv care să pună cu adevărat probleme apărării oaspete, care a fost organizată destul de bine.

În schimb, nu înțeleg de ce a fost convocat juniorul Oprea doar ca să stea pe bancă. Trebuia neapărat ca Belu sau Boldea (introduși în repriza a doua) să-i mai demonstreze ceva lui Alexa după atâta timp? Nici nu mai vreau să pomenesc că era vorba că va da șanse mai multor juniori de perspectivă. Să înțelegem deci, că n-avem perspectivă?

Omul meciului a fost cu certitudine Bălace, a cărui prestație a reprezentat un cântec de lebădă, acesta fiind ultimul său meci ca profesionist. Mi se pare cam trist faptul că plecăciunea sa către suporteri de la final n-a prea avut cine s-o vadă. Dar cu siguranță are spre ce privi în urmă cu bucurie. Noi îi urăm mult succes și pe viitor!

Și ca să încheiem într-o notă mai veselă, m-a încântat grupul de copii de la tribuna a doua care a cântat și a ovaționat pe parcursul meciului. Dacă e un semn că promovarea clubului în școli începe să dea roade, să sperăm că se va pune mai mult accent pe astfel de acțiuni.

ACS Poli: Pap (5,5) – Melinte (5,5), Cânu (6), Scutaru (5,5), Bălace (6,5) – Petre (5,5), Ovidiu Popescu (5,5), Poparadu (5,5), Trandu (5) – Nanu (5), Elek (6)

Schimbări:

Boldea (6) pentru Nanu (min 46)
Popovici (5,5) pentru Petre (min 46)
Belu (5) pentru Poparadu (min 62)

26 mai 2015

Rezultate sondaj 18.05.2015

N-am primit prea multe răspunsuri pe tema reconcilierii între cele două „Politehnici”, dar balanța înclină ușor spre varianta că ar trebui făcut mai mult decât s-a făcut până acum. Cred că e destul de clar pentru toată lumea că subiectul a fost abordat prost încă de la început, când Robu a tratat situația în stilu-i caracteristic, tranșând decizia așa cum a dorit el, fără a lua în considerare opinia altora, iritându-i pe cei din Druckeria și pe susținătorii lor. Dacă varianta utopică a susținerii de către ambele tabere a unei echipe din liga a cincea nu era agreabilă, atunci sunt sigur că se putea găsi o variantă în care cele două cluburi să poată coexista pașnic, dacă subiectul era abordat cu mai mult tact.

Dar n-a fost așa, astfel că acum, după aproape 3 ani, acea întâlnire între Robu și reprezentanții Druckeriei s-a reeditat. Deși din relatări reiese că a fost o discuție amiabilă, nicăieri nu am văzut vreun semn că s-a negociat ceva sau că vreuna din părți e dispusă să facă vreun sacrificiu, așa că mă întreb care a fost rostul întâlnirii, de unde și concluzia că absolut nimeni nu face ceva concret pentru rezolvarea situației.

Sunt destul de sigur că cei care au votat negativ consideră că situația nici măcar nu trebuie rezolvată. Până la urmă fiecare parte e decisă să meargă pe drumul pornit, iar astfel de discuții inutile ar putea chiar să distragă atenția de la obiectivele sportive. Sigur, ar fi frumos ca suporterii să fie uniți ca în vremurile bune și să nu existe discordie. Iar eu cred că și dacă privim lucrurile pragmatic, existența acestui conflict dăunează serios imaginii celor două echipe și ține departe destui spectatori de rând, care așteaptă liniștirea și limpezirea apelor.

Apropo de limpezirea apelor, pe lângă lipsa unor discuții cu substanță, există multe întrebări la care eu unul nu am văzut nici măcar o tentativă de răspuns și care complică și mai mult subiectul. Conform unor interpretări ale regulamentului, Universitatea n-ar putea susține ambele cluburi dacă ASU va promova în liga a treia. Care este poziția UPT în acest caz? Și mai important, de ce nu clarifică Druckeria acest aspect, dacă nu e nevoie de o negociere cu ACS și UPT pentru a-l rezolva? Și să nu uităm că această întâlnire a pornit de la dialogul între Robu și Brâncovan, acesta din urmă fiind renegat de Druckeria și acuzat de urmărirea intereselor personale. Te face să te întrebi cam câți membri mai au interese personale și vor fi renegați în viitor...

Și viitorul? Căci despre asta vorbim, până la urmă. O să dispară ACS odată cu schimbarea forțelor politice actuale, precum scriam acuma câteva săptămâni? O să se grupeze câteva sute sau mii de susținători vocali în jurul lui ACS, să-i dea o identitate emoțională? Și dacă se întâmplă asta, ce riscuri implică pentru ASU? Dacă circumstanțele o vor permite și puterea politică o va dori, cât de odios ar fi să rămână ASU fără Poli și fără alb-violet? Nu credem că există un viitor fericit cu două Poli. O variantă în care, cumva, cei cu putere de decizie aleg să construiască ceva comun este superioară oricărei alte variante. Dar, momentan, pare fantasmagorică.

Cu alte cuvinte, multe discuții în van, altele nici măcar în sensul rezolvării problemei. Nici nu e de mirare că deja a devenit un subiect iritant. E clar că nici una din persoanele implicate până acum nu a făcut și nu va face destul pentru o reconciliere. Așteptăm să apară acea persoană care să o facă? Cineva gen Stanciu, proaspăt anunțat ca manager sportiv, care să se afle și într-o relație bună cu suporterii ASU? Nu cred că își va asuma o asemenea responsabilitate, mai ales că atribuțiile unui astfel de post sunt cu totul altele.

Ca de obicei, timpul le va rezolva pe toate.

Credeți că ar trebui făcut mai mult pentru o reconciliere ACS-ASU?

Da - 6 voturi (60%)
Nu - 4 voturi (40%)

Total voturi: 10

23 mai 2015

Unirea Tărlungeni - ACS Poli 0:5 (0:3)

Victorie tranșată rapid în această deplasare, cu trei goluri marcate în primele douăzeci de minute, timp în care gazdele au și ratat un penalty. Alexa a trimis doar cinci titulari obișnuiți în primul unsprezece, ceea ce nu ne-a împiedicat deosebit de mult în a face, din nou, scor - chiar cel mai mare scor al sezonului, scor record în ultimii trei ani! Pe deasupra, în repriza secundă au debutat doi tineri ai clubului, Marius Marin (mijlocaș, 1998) și Răzvan Rus (atacant, 1996).

Primul gol a fost marcat în minutul 8, prin Doman, care a convertit un penalty acordat pentru henț. Era deja 2-0 în minutul 14, grație unui efort personal al lui Popovici, vârful de astăzi driblând doi jucători înainte să-l depășească și pe portarul advers. Tărlungeni a beneficiat de un penalty cinci minute mai târziu, Bocșan fiind sancționat în urma unui duel în careu, însă Smaranda a parat execuția lui Dâlbea. Popovici a tranșat în mare jocul în minutul 22, când și-a trecut în cont dubla la capătul unei faze asemănătoare cu cea de la primul gol, finalizată cu șut în stânga lui Niczuly.

Restul primului mitan și mare parte din repriza secundă au fost mai liniștite, dar apoi Poli a început să forțeze în ultimul sfert de oră și acest lucru s-a văzut: Melinte, Popovici și Rus au avut șanse bune de a marca, înainte ca Rody să-și treacă în cont primul gol al sezonului. Era minutul 83, centrarea i-a aparținut lui Popescu și Rody a înscris cu capul, din șase metri! Cireașa de pe tort, Popovici și-a trecut în cont tripla la chiar ultima fază a jocului, cu o execuție din liberă, care a mers pe sub zid și mingea a poposit unde-i este locul - în poarta adversă.

A fost, așadar, o victorie lejeră, în ciuda menajării unui mare contingent dintre titulari. Singurele aspecte mai puțin pozitive sunt accidentările lui Belu (entorsă) și Doman, ambii înlocuiți pe parcursul jocului. Popovici, cu tresărirea pe final de sezon, de fapt primul meci după multă vreme în care a avut ocazia să joace, a făcut ceea ce nu mai reușise niciun alt jucător din era ACS: să marcheze trei goluri într-un meci. Ne rămâne să sperăm că atât el, cât și ceilalți jucători, își vor menține apetitul pentru goluri în ultimele două jocuri, în special cel de acasă cu CS Mioveni, cu care ocazie să putem sărbători împreună finalul acestui sezon - statistic, cel mai bun din ultimii ani! Alexa are șansa să consolideze acest "titlu", timp în care clubul ar face bine să desemneze oficial noul manager. Stanciu, prezent astăzi la Tărlungeni, pare să fi revenit în pole position.

Bravo Poli!

Poli: Smaranda - Belu, Melinte, Bocșan, Bălace - Popescu - Trandu, Doman, Boldea - Popovici, Rody

Schimbări:

Neagu pentru Belu (min 20)
Marin pentru Boldea (min 45)
Rus pentru Doman (min 52)

19 mai 2015

Pentru Čišovský

Suferința majoră a lui Marián Čišovský, diagnosticat cu ALS la începutul acestui an, s-a făcut cunoscută într-un material publicat în ProSport astăzi, cu ocazia celebrării titlului câștigat de clubul lui Ciso, Victoria Plzen. Aceștia au dedicat trofeul fundașului central care a lăsat așa o impresie profundă asupra noastră în timpul petrecut aici.


Transferul său la Poli s-a concretizat în 2008, de la Artmedia Bratislava, și fotbalistul slovac a intrat degrabă în unsprezecele nostru de titulari. La capătul anului, unul destul de amar după titlul pierdut în disputa cu Unirea Urziceni, Čišovský se afla pe prima poziție a podiumului notelor acordate de către Cronica Violetă. Aprecierea prestațiilor sale era exuberantă:

28. Marian Čišovský: 6,09 (16) / 6,19 (27)

Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepțiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).


Și după ce a plecat de la noi, Ciso a rămas la înălțime, jucând pentru Viktoria Plzen până la începutul anului trecut. În 64 de meciuri a înscris 12 goluri în campionat, pe lângă care a marcat de cinci ori în cele 21 de partide disputate în Liga Campionilor - de două ori a acces cu Plzen în faza grupelor.

Mi-e greu să exprim tristețea pe care o simt în aceste momente, știind că unul dintre cei mai reprezentativi și admirabili sportivi care au trecut pe la Timișoara suferă de o boală incurabilă, la o vârstă la care ar trebui să-și petreacă timpul gândindu-se la ce urmează unei cariere de succes. Ne rămâne să îi ținem pumnii, ca boala să fie cât mai blândă cu el și să sperăm că vom mai avea ocazia să îl vedem la Timișoara, să îi mulțumim pentru ce a oferit clubului nostru!

18 mai 2015

Rezultate sondaj 11.05.2015

Am pus o întrebare ipotetică acuma o săptămână care are meritul suspect de a fi total depășită în acest moment. Alexa a confirmat în weekend-ul acesta că Timofte nu va rămâne, circumstanțele plecării sale fiind ascunse în clar-obscurul unor jumătăți de declarații, în vreme ce Stanciu s-a alipit din nou de ASA Târgu Mureș, unde probabil va avea tot interesul să rămână, mai ales dacă se ia titlul. Importanța stabilirii unui nou manager sportiv, în condițiile în care sezonul viitor începe la o lună după terminarea acestuia, nu poate fi ignorată. Numele vehiculate pe lângă Stanciu ar fi Ovidiu Burcă, recent activ în același post la Oțelul Galați, sau Cristi Bobar, predecesorul lui Stanciu la Dinamo. Obiectivul declarat al lui Nicolae Robu este desemnarea cuiva în următoarea săptămână, în limitele bugetului existent, dar care să se conformeze la rigorile unui club precum ACS Poli. Dacă nu se găsește o soluție externă, s-ar putea apela la una internă/locală. Sună cel puțin îngrijorător.

Presiunea este să rezolvăm situațiile contractuale ale jucătorilor în cumpănă, precum și racolarea unor întăriri. Alexa trage momentan sforile și e important ca alegerea pentru director sportiv să fie deja pe aceeași lungime de undă cu antrenorul. E destul de clar că numele menționate până acuma se alinează acestei condiții.

Cât despre rezultatul sondajului, mi se pare surprinzător că Timofte nu a beneficiat de o susținere mai puternică. Împreună cu Alexa, a făcut o echipă bună pentru acest an, a adus mai mulți jucători în limitele noastre bugetare, dintre care Henrique s-a dovedit a fi o reală vedetă. Când aduci pe zero, îți poți asuma anumite eșecuri. În plus, a moștenit un lot vast, din care nu s-au putut elimina jucatori până la expirarea contractelor semnate in era Rosenblum, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu cei care n-au confirmat dintre cei noi.Cel mai mare eșec pentru Tim, dacă se va confirma, este pierderea lui Vlad Dragomir - jucătorul exponent al generației sale.
În rest, s-a expus (inutil) în explorarea unor sponsori, care nu au putut fi aduși la Timișoara în liga secundă. Spun inutil pentru că bulina neagră i-a revenit, aparent, exclusiv lui. Pe deasupra, n-a putut nici să aducă lumea la stadion sau să găsească vreo cale de mijloc cu Druckeria. Dar stau și mă întreb în ce măsură ar trebui să fie responsabilitatea unui director sportiv să se ocupe de aceste lucruri, și nu a unui director general/președinte, poziție de care Timofte a fost privat vara trecută.

Personal, văd mult merit în continuitatea unui duo care a facilitat o promovare convingătoare.

Din păcate nu mai e loc de discuții și plecarea sa ne lasă descoperiți. Conducerea clubului a fost informată de mai bine de o lună de această decizie, astfel că nu există scuze pentru tergiversarea găsirii unui înlocuitor. Stanciu, chiar dacă are experiență și a dovedit o bună capacitate managerială, se arată nestatornic și în căutarea preamăririi. Nu știu, dacă ar veni, în ce măsura ar aprecia să lucreze în limitele financiare restrictive impuse de autoritățile locale. Poate are reuși să le schimbe, dar cu agitația actuală din spatele cortinei, e greu de spus cine are determinarea și voința să facă aceste schimbări. Cât despre Burcă și Bobar, sunt cantități necunoscute. Cel dintâi, măcar, a reușit să îndrepte puțin lucrurile la Oțelul, în condiții de foamete maximă. Să vedem.

Timpul trece...și până când va fi trecut tot, un sondaj nou despre relația ACS-ASU.

Alegeți:

Timofte - 7 voturi (50%)
Stanciu - 7 voturi (50%)

Total voturi: 14

11 mai 2015

Rezultate sondaj 01.05.2015

Rezultatul sondajului cu referire la prestația lui Alexa în acest sezon nu este deloc surprinzător. Majoritatea covârșitoare apreciază că acesta s-a descurcat bine la cârma echipei.

Cu toate că acum 10 zile l-am criticat (și) pe baza rezultatelor neconvingătoare și mai ales a jocului mai modest din acea perioadă, în săptămâna ce a urmat lansării sondajului, Alexa ne-a impresionat cu două victorii categorice împotriva Reșiței, ocupanta locului secund, care ne-au și adus promovarea matematică. Dacă e să comparăm cel mai recent meci din Valea Domanului cu înfrângerea de pe același teren din începutul campionatului când doar 3 jucători au fost diferiți față de acum, e clar că echipa a crescut mult în bine de atunci. Și e meritul antrenorului că din sumedenia de jucători testați, a reușit să îi integreze pe cei mai buni, astfel încât să creeze o echipă bună, cu un joc pragmatic, dar și ofensiv grație diferiților atacanți de care dispune.

Doar câțiva cititori au evaluat la superlativ prestația lui Alexa, probabil impresionați de recordul statistic: cele mai multe goluri date, cele mai puține primite, seria de meciuri fără înfrângere etc. La fel de mulți au considerat că antrenorul principal este mai degrabă unul mediocru.

Amintind de criticile aduse și remarcând nivelul lamentabil al ligii secunde, concluzia este că performanța lui Alexa nu este de lăudat peste măsură, dar în acest sezon a arătat că este un antrenor peste medie.

Pentru sondajul următor (pe care îl găsiți în partea dreaptă a paginii) vă adresăm o întrebare mult mai simplă: Timofte sau Stanciu?

Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?

Foarte bună - 4 voturi (18%)
Bună - 14 voturi (63%)
Mediocră - 3 voturi (13%)
Slabă - 0 voturi (0%)
Foarte slabă - 1 vot(4%)

Total voturi: 22

9 mai 2015

Metalul Reșița - ACS Poli 0:3 (0:0)

Suntem promovați! O victorie clară în fața ocupanta locului secund reprezintă fix genul de meci pe care ți-l dorești ca să-ți asigure promovarea matematică și Poli s-a ridicat la înălțimea așteptărilor azi, așa cum a făcut-o de destule ori de-a lungul acestui sezon. Chiar dacă toate reușitele au venit în repriza secundă, cele trei puncte au fost bine-meritate, dubla lui Henrique și al doilea gol stagional al lui Popescu tranșând ultima mare dispută a play-off-ului.

Nu este ca și cum gazdele ne-au întâmpinat cu resemnare, și acest lucru a fost cel mai pregnant în prima jumătate de oră a meciului. Pap a fost nevoit să intervină de două ori, în minutele 6 și 25, reșițenii fiind periculoși în multe rânduri, dar destul de impreciși la finalizare. Poli a suferit și prin reaccidentarea lui Bărbuț, care a trebuit schimbat în minutul 25 cu Popescu, însă tocmai introducerea acestuia s-a dovedit a fi o mutare inspirată, întărind centrul, ceea ce ne-a permis să preluăm încet inițiativa. Pedro Henrique a dat primul semnal, cu un șut care n-a prins poarta, înainte ca brazilianul să-i pună mingea lui Ovidiu Petre, a cărui șut l-a întins pe Zimmermann. Minutul 40, nici șutul lui Popescu nu l-a putut învinge pe portarul reșițean, în vreme ce Belu nu a prins poarta la capătul unui corner. Pauza s-a consemnat după două minute adiționale, dar partida era deja înclinată în favoarea noastră.

Puțin peste zece minute ne-a mai luat până la deschiderea scorului, căci în minutul 57, proaspăt intratul Boldea i-a centrat lui Elek, lovitura de cap a acestuia a fost respinsă de Zimmermann, însă doar până la Henrique, care a trimis fără probleme în plasă! Poate că minutul 65 a fost decisiv pentru speranțele gazdelor, când Pap a respins o liberă de la marginea careului, mingea a revenit la un reșițean care a tras din demivole, pe lângă. Două minute mai târziu s-a făcut doi pentru noi, Popescu deschizându-l pe Henrique, acesta a pătruns în careu și a finalizat pe sub portar, a unsprezecea reușită în acest sezon! Meciul s-a stins în minutele rămase, Metalul nereușind să mai pună în pericol poarta noastră, Lovitura finală ne-a aparținut tot nouă, în chiar ultimul minut de prelungire, când la capătul unei faze rapide de atac, rolurile s-au inversat și Henrique i-a pasat lui Popescu, acesta marcând în poarta goală. Trei zero, și unicul regret este că nu mai era nimeni să se bucure alături de acești jucători care domină liga secundă, seria a ii-a, de mai bine de douăzeci de etape.

A fost un meci bun făcut de întreaga echipă, chiar dacă adversarul suferă deschis de câteva luni de zile. Henrique și Popescu s-au remarcat în mod devident, au fost incisivi și decisivi, la fel ca de atâte alte ori de-a lungul acestui sezon. Dar fiecare a avut aportul său către această victorie deloc facilă în primă instanță, apărarea fiind la post atunci când a fost pusă sub presiune, grație și a unor intervenții sigure ale lui Pap. I se cuvin și felicitări lui Alexa, care a mutat inspirat atât prin Popescu, cât și prin Boldea, acesta fiind pe deasupra doar al șaptelea meci ca integralist pentru Henrique - cu pasă de gol în ultimul minut, pentru bună măsură.

Bineînțeles că promovarea era ca și garantată după victoria de etapa trecută, dar faptul că am etanșat-o cu un meci așa de convingător trebuie să ne ofere satisfacție. Am cârcotit noi pe aici că lucrurile nu sunt mai mult decât perfecte, că nu avem ambidexteritatea de a construi un unsprezece solid atât pentru prezent, cât și pentru viitor, dar nimeni nu poate imputa echipei că nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor de la începutul sezonului. Aș spune că nu e de mirare, am remarcat încă din primele meciuri că această formulă a Politehnicii are alt nivel de entuziasm decât cea care a precedat-o, altă calitate în joc, și chiar dacă a durat câteva etape să atingă un echilibru optim pentru a obține rezultatele pe care le așteptam, a făcut-o. Ne rămân trei meciuri de disputat, trei jocuri în care Alexa poate pune la o parte manta precauției și echipa își poate savura succesul. Un singur meci va fi acasă, cel din 30 mai cu CS Mioveni, un prilej pentru a ne arăta recunoștința, aprecierea, bucuria.

Bravo Poli!

Poli: Pap (6,5) - Belu (6), Scutaru (6), Melinte (6), Neagu (6) - O. Petre (6) - Bărbuț, Keita (5,5), Poparadu (6) - Elek (6), Henrique (7)

Schimbări:

Popescu (7) pentru Bărbuț (min 25)
Boldea (6) pentru Keita (min 56)
Popovici pentru Elek (min 85)

2 mai 2015

Poli - Reșița 2:1 (2:0)

Că tot am vorbit de bunele și relele lui Alexa, astăzi am avut parte mai mult de bune decât de rele și Poli aproape că a impresionat timp de 75 de minute. În orice caz, am arătat că merităm fără nici un dubiu promovarea și am dominat cu ușurință a doua clasată, scorul putând fi unul mult mai categoric în favoarea noastră. E drept totuși că Reșița nu a fost în cea mai bună formă astăzi, absențele din lot contând probabil destul de mult. Apărarea a fost punctul slab, pe care am și mizat, atacanții noștri depășindu-i și în viteză și în forță.

În ciuda ploii, meciul a arătat din start că nu va fi unul plicticos, ambele echipe trecându-și în cont câte o mare ocazie în primele minute. Mai întâi Henrique este lansat foarte bine, avansează deși are un fundaș în cârcă, dar nu reușește să plaseze balonul pe lângă portar. Apoi reșițenii au o acțiune finalizată cu un șut din dreapta careului mic, blocat de Scutaru în ultimul moment. Fără intervenția sa, probabil că Pap ar fi avut mari probleme să respingă. A fost și singura ocazie a oaspeților în prima repriză.

În rest, noi avem mai multe șanse foarte bune, dar ratate cu destulă nonșalanță de către Henrique, aflat astăzi într-un semi-reviriment după perioada mai slabă în care trece de la începutul anului. Mai întâi, lansat din nou bine pe partea dreaptă, trimite pe lângă portar de această dată, dar și pe lângă bară. Apoi Trandu și Elek încearcă câte un șut surprinzător de la distanță. Primul este ușor deviat și prins de Zimmermann, iar al doilea este puțin peste. Minutul 25 ne aduce și deschiderea scorului în urma unei scheme foarte frumoase, ce ne arată cât de mult ne ajută că exersăm aceste faze. Cu Boldea și Popescu aproape de colțul terenului, mingea este trimisă pe jos spre colțul careului, unde apare Trandu nestingherit și trimite din prima o centrare înaltă. Henrique se înalță din mijlocul careului și trimite cu capul. Zimmermann respinge în primă fază, dar până la urmă Scutaru împinge mingea în poartă.

După 10 minute, Pedro reușește până la urmă să marcheze, tot după o lansare bună, de această dată din partea lui Neagu. Dar, din nou singur cu portarul, trimite destul de slab. Zimmermann parează, dar nu destul de bine, mingea urmându-și drumul spre poartă. Tot brazilianul este protagonistul ultimei faze a reprizei când se accidentează, din păcate, și este schimbat la pauză. Boldea a încercat o pasă la întâlnire, dar trimite slab permițând portarului să prindă. Pedro ajunge târziu și se ciocnește de acesta.

Repriza a doua continuă sub dominarea noastră, dar prin introducerea lui Popovici pierdem din forță și incisivitate. Astfel, Popescu are două șanse, întâi printr-un efort de la distanță, puțin peste, apoi cu un șut pe jos, pe lângă poartă. Tot Popescu îl găsește excelent pe Boldea în careu, acesta driblează frumos din preluare, dar șutul din poziție foarte bună este pe lângă.

Ca răzbunare, reșițenii reușesc să marcheze în minutul 75, destul de întâmplător, cu un șut lobat din colțul careului, ce îl depășește pe Pap, ieșit mult prea în față, și intră aproape de vinclu. Acest gol schimbă cursul bun al meciului, căci echipa noastră se complace din nou în jocul pragmatic, la fel ca în finalul ultimelor meciuri, cu trageri de timp și refuzul de a ieși la joc în ultimele minute. E drept, Alexa e nevoit să îl schimbe pe Popovici, accidentat și acesta, deși inițial era vizat Boldea, care a avut o nouă prestație cu multe inexactități, chiar dacă a fost foarte prezent în meci. Dar apoi recurge la schimbarea defensivă a lui Popescu cu Poparadu, deși Lazăr așteaptă de ceva vreme să reintre într-un meci oficial. Ironic, chiar Boldea și Poparadu sunt protagoniștii unei mari ocazii ce putea fi golul 3. Boldea pătrunde din dreapta, îi plasează mingea lui Poparadu, iar șutul său la firul ierbii lovește bara. Și Doman ratează în stilul lui Henrique, când îl ia la țintă pe Zimmermann după o pătrundere în careu. Ultima ocazie îi aparține lui Belu care din colțul careului mic încearcă o foarfecă la o recentrare înaltă. Dar Zimmermann s-a aflat din nou la post.

Nu sunt prea multe de spus. Am jucat bine, am dominat, dar problemele noastre își fac din nou simțită prezența. Finalizarea a fost slabă, căci scorul putea fi mult mai mare, dar datorită ratărilor am fost nevoiți să avem ceva emoții pe final. Henrique a jucat bine azi, n-a avut practic nici o problemă cu fundașii adverși, dar a ratat mult prea ușor în poziții clare. Bocșan a fost titular (grație accidentării lui Cânu și gestului „altruist” al lui Melinte la meciul trecut) și n-a avut probleme, iar Popescu a avut o revenire în teren excelentă, după accidentarea din al doilea meci oficial al anului. Evoluția lui Pap a fost și ea bună, cu excepția golului, el fiind mereu acolo unde trebuie, să prindă sau să respingă mingea.

Mai avem nevoie de un singur punct, pe care îl putem obține chiar la Reșița. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că sunt curios cum vom juca odată ce obiectivul va fi îndeplinit. Trebuie, totuși, să vedem și ceva nou, pentru că nu ne permitem să stăm pe loc.

Poli: Pap (5,5) - Belu (5,5), Bocșan (5,5), Scutaru (6,5), Neagu (5,5) - O. Petre (6), Popescu (6,5), Trandu (6), Boldea (5,5) - Henrique (6,5), Elek (6)

Schimbări:

Popovici pentru Henrique (min 46)
Doman pentru Popovici (min 75)
Poparadu pentru Popescu (min 79)

1 mai 2015

Eseu despre Alexa

Începusem să aștern niște gânduri legate de starea anostă pe care am trăit-o la meciurile din acest an și am ajuns să scriu o analiză destul de lungă a lui Alexa în acest an. Chiar când eram gata să public, apăruse „bomba” cu posibila demisie a lui Timofte. Cuplată și cu o plecare a antrenorului ar fi făcut cam degeaba toată această postare. Dar cum Alexa a spus el însuși că vrea să rămână pentru a conduce echipa în liga întâi, cred că e momentul cel mai potrivit pentru acest articol.

Promovarea bate la ușă, oricât de mult încearcă să ne convingă staff-ul tehnic al clubului că „încă nu suntem promovați” și că „mai e mult de muncă”. Totuși, acest lucru nu mă prea entuziasmează. La urma urmei, promovarea era nu doar obiectivul principal, ci și singurul deznodământ acceptabil. Și cu bugetul și condițiile pe care le-am avut, cu nivelul general extrem de scăzut al tuturor adversarilor noștri, promovarea era un lucru normal. Iar lucrurile normale nu prea au cum să entuziasmeze, doar să mulțumească.

Astfel, nici Alexa nu cred că are mari motive de bucurie, dacă și-ar face o analiză obiectivă, ca din punctul de vedere al unui conducător sau patron al clubului de fotbal. Și pentru că nu-mi dau seama cine din anturajul ACS Poli ar putea suplini acest rol, zic să ne punem noi în postura ipotetică de șefi ai antrenorului principal și să vedem cum apreciem prestația sa. Doar clubul e susținut din banii noștri, nu?

Așadar, obiectivul principal al promovării va fi atins conform așteptărilor, după cum spuneam, dar nici un șef nu te va ridica în slăvi pentru că te înscrii în limitele normalului. Sigur, aici ar fi și vina conducerii că a propus doar acest obiectiv, care ar fi trebuit să fie mai degrabă o necesitate, nu o țintă finală. Ținta finală ar fi trebuit să fie crearea unei echipe care să reziste în prima ligă. Astfel, simpla bifare a obiectivului nu ar trebui să atragă laude sau motive de extaz. Cel mult câteva aplauze și speranța că o va ține tot așa.

Iar în cazul de față mi-e teamă ca „tot așa” să nu ducă la o retrogradare „tot așa” ca sezonul trecut. Sigur, nivelul echipei e mai ridicat, dar avem oare semne că putem rezista în prima ligă? E greu de spus, pentru că nu știm care e nivelul primei ligi față de cel al umililor noștri adversari de acum. (Poate acel amical anulat cu Dinamo ar fi fost chiar util)

Dar dacă ne referim doar la echipa noastră, nu mă impresionează cifrele record din dreptul nostru, pentru că sunt înșelătoare. Avem cel mai bun golaveraj și cele mai multe goluri, dar are cineva siguranța că atunci când vom avea nevoie de gol, îl vom și marca? Impresia mea e că deși am putut bate la scor atât cele mai slabe echipe, cât și pe cele mai bune, uneori ne-am chinuit groaznic chiar și să avem șuturi pe poartă. Cu alte cuvinte, precizia la finalizare e relativ slabă în continuare, dar e și fluctuantă. Degeaba vom bate 6-0 ultima clasată, dacă nu vom putea înscrie atunci când trebuie cu locurile 13, 12, 11...

Și dacă tot am menționat vechi metehne, să completăm lista: în continuare jocul cu om în plus pare că e în dezavantajul nostru, nu știm să ținem de rezultat sau să profităm de superioritatea în joc. Legat de acest ultim punct, efectiv m-a călcat pe nervi abordarea de pe finalul ultimelor trei jocuri (și nu numai), când, aflându-ne chiar și în superioritate numerică, am ales să ne apărăm și să ținem de rezultat cu dinții, de parcă jucam barajul retrogradării, nu extinderea avansului la 10 puncte. Înțeleg să fim prudenți și pragmatici, dar rezultatul în aceste trei finaluri de meci a fost atât penibil (Pap avertizat și Melinte elminat pentru trageri de timp, un corner la care nimeni nu a urcat în atac, și am pierdut mingea aproape instant încercând să o protejăm), cât și periculos: dacă recitiți cronicile veți observa că adversarii noștri au avut mari ocazii tocmai în aceste minute în care ne apăram, iar Mioveni chiar ne-au și egalat. Pare că Alexa nu învață din propriile greșeli.

Pentru laude, Alexa ar fi trebuit să ne impresioneze în vreun fel. Oare cu ce ne-ar fi putut Alexa impresiona sezonul acesta? Ar fi putut ca jocul echipei să fie spectaculos în mod constant, astfel încât să aducă și să mențină publicul pe stadion, în ciuda proastei imagini a clubului și a incompetenței celor responsabili de ea. N-a fost cazul, căci excelenta serie de 6 victorii categorice din sfârșitul anului trecut, nu a fost confirmată cu un joc care să placă ochiului în acest început de an.

Ar fi putut să ne uimească cu un tânăr talent cooptat în echipa mare. A început bine cu introducerea lui Dragomir, dar apoi lipsa perseverenței a dus la situația pe care o știm, tânărul fiind pe moment exclus din lot și cu un pas peste hotare. Sigur, poate că Alexa nu ar fi avut oricum ce să facă în acest caz, dar mai sunt și alți tineri lăudați de a căror valoare nici măcar nu ne putem pronunța pentru că nu li s-a dat vreo șansă, deși oportunități au fost. Mai este și Bocșan, care a primit șanse, dar doar când nu exista alternativă mai experimentată. Dar despre asta am vorbit deja. Dacă ar fi să facem comparații, cu Velcea am obținut nu doar o promovare surprinzătoare, dar l-am câștigat și pe Bărbuț.

Scopul meu nu e să îl defăimez pe Alexa. Dar aceste observații după aproape un sezon cu el la cârmă sugerează că deși nu e un antrenor rău, el nu impresionează, în ciuda cifrelor spectaculoase. Evident, sunt și aspecte bune: jocul parcă e ceva mai cursiv, se pasează mai mult, avem mai multe soluții de atac decât „mingea la bătaie” sau „sprintul lui Bărbuț”. Fazele fixe pare că sunt exersate și am progresat destul de bine la acest capitol, deși mai e de lucru. Avem jucători mai buni, mai tehnici, unii pentru care Alexa a și mizat. Doman, de exemplu, ar putea fi genul de jucător care să facă diferența în prima ligă. Iar Popescu - pe care nu l-am menționat în precedentul paragraf, pentru că nu a fost promovat din sânul clubului - a fost unul dintre cei mai buni jucători. În fine, simplul fapt că Alexa reușește o promovare în primul său sezon complet ca antrenor, este ceva de remarcat și un posibil semn al unei cariere de succes.

Dar până la urmă chiar trebuie ca Alexa să ne impresioneze? Nu este de ajuns normalul? Depinde mult și de ce lot vom putea avea la dispoziție sezonul viitor și de multe alte variabile externe, dar la o adică, nu zic că nu ne putem menține în prima ligă chiar și cu lotul actual. Ideea e că totul e prea incert și ne-am fi așteptat ca după 3 ani de la existența clubului în starea sa actuală, să avem ceva garanții că nu au fost degeaba. E poate nedrept să pun totul în cârca antrenorului, cu o conducere atât de incompetentă alături, dar asta este diferența între mediocru și excepțional. Dacă echipa impresiona și ar fi indus opiniei publice părerea că nu vom avea probleme în prima ligă, atunci nu cred că ar fi fost atâtea tensiuni, scandaluri și poate nici stadionul atât de gol.

Per ansamblu, pare că Alexa nu a progresat prea mult față de anul trecut, când era la același nivel cu Velcea și Șunda. Și e păcat, pentru că un pas înainte ar fi un pas mare, căci toate problemele enumerate mai sus gravitează în jurul aceleași slăbiciuni, pe care o știm încă din primele meciuri. Din prudență excesivă ne apărăm și atunci când nu trebuie și nu putem profita de situațiile de superioritate. De frica eșecului nu se bazează pe jucători tineri neconsacrați (vezi introducerea lui Scutaru în loc de Bocșan în meciul cu Tărlungeni) chiar și când, grație avansului considerabil, un eșec nu ar fi un dezastru. Of, de-ar putea căpitanul Alexa să-l îmbărbăteze puțin pe antrenorul Alexa!

Această analiză ar fi putut fi mai potrivită la finalul sezonului, dar aș zice că pentru noi sezonul următor începe în curând, după următoarele 2-3 meciuri. Astfel că Alexa se va putea lipsi de orice prudență și să ne impresioneze cu adevărat.

Hai Poli!

Aceasta a fost părerea noastră, dar suntem foarte curioși și de opinia cititorilor noștri. Votați în sondajul din dreapta paginii: „Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?
Google+