Seria meciurilor bune ale Politehnicii a continuat, iar în această seară geroasă a fost și încununată cu o bine meritată victorie. Doar o sută de spectatori au rămas în Timișoara pentru acest joc disputat între două formații care ar trebui să fie una lângă cealaltă în clasament, dar care rămân despărțite și acuma de opt puncte. Golurile zile le-au aparținut lui Luchin și lui Rufino, dar pe lângă ei au fost esențiali Kirschstein, Melinte și Javi.
Inițiativa ne-a aparținut la debut, iar după cursa eșuată a lui Bărbuț în dreapta, O. Popescu a avut șansa unui șut din celălalt flanc, preferând o pasă nereușită către Javi. În minutul 18 ni se putea acorda un penalty, Javi fiind omul la recuperare, care apoi a trimis spre Elek, blocajul la acesta rămânând nesancționat. Cu mai multă atenția, putea fi oricum gol, căci balonul a revenit la spaniol, dar opțiunea unui șut slab, din unghi, s-a dovedit inferioară unei potențiale mingi așezate în careu pentru Zicu. Momentele cheie pentru noi au avut loc în preajma minutului 27, la trei faze ale oaspeților. Prima ne-a găsit pasivi, iar Mureșan a primit o minge deviată în limita careului, a intrat în unghi, șutul său fiind blocat de Kirschstein în corner. La faza fixă care a urmat, Costa, vârful mureșenilor, s-a ridicat peste jucătorii noștri și a trimis cu capul spre poartă, Kirschstein evidențiindu-se cu un reflex deosebit. Și al doilea corner a fost reluat spre poartă, de această dată de Mureșan, dar Kirschstein a reținut cu calm - la fel cum a făcut de alte trei-patru ori pe parcursul meciului, la mingi cu potențial de pericol. Replica noastră e un șut destul de moale a lui Zicu, de la 25 metri, care trece puțin pe lângă, ca apoi Elek să se insinueze elegant din stânga înspre centru, finalizarea sa ratând cu mult poarta. După o altă ultimă pasă eșuată, ca de atâtea ori în această repriză, chiar acest meci, prindem cu ambele mâini șansa deschiderii scorului din minutele de prelungire. Bărbuț este faultat în flancul drept, la marginea careului, Javi bate puternic spre poartă, iar Luchin deviază decisiv, fără speranțe pentru adversari!
Cu avantajul golului picat la țanc, partea secundă promitea multe, dar a fost în mare o repriză curioasă și frustrantă. Oaspeții au greșit mult la mijloc, au pierdut numeroase mingi, dar noi n-am reușit nicicum să legăm o fază de la un capăt la celălalt. Am presat cu șuturi de la distanță în primul sfert de oră: Llorente, de două ori, dar prinde portarul; Bărbuț, din zonă centrală, dar pe lângă; Zicu din voleu, peste; O. Popescu din liberă, de la distanță, reține tot Stăncioiu. ASA a fost aproape de egalare în minutul 58, când Mureșan a finalizat cu capul o fază cursivă din flancul nostru stâng, dar am avut șansă ca mingea să nu prindă cadrul porții. Noi ne mai trecem în cont două oportunități în minutul 66: șutul lui Javi, respins de portar, iar Elek nu ajunge să împingă mingea în poartă, respectiv un voleu cu sete al lui Zicu din interiorul careului, dar necadrat. În minutul 69, Kirschstein boxează cu siguranță o minge trimisă de la distanță, dar apoi jocul se liniștește. Emoții mai avem destule, dat fiind numărul de puncte pierdute în ultimele cinci minute de meci, dar de această dată nu-și au rostul, mai ales grație unei acțiuni exemplare a lui Melinte. Folosit în dreapta, acesta urcă cu balonul la picior din propria jumătate, face un un-doi perfect cu O. Popescu, Stăncioiu iese în întâmpinare, dar Melinte îl depășește și trimite din unghi spre poarta goală; un fundaș al adversarilor intervine in extremis să scoată mingea de pe linie, însă nu mai poate face nimic la șutul din doi metri al lui Rufino, plasat vulpește în careul oaspeților. Până la fluierul final am avut alte două mari oportunități pentru un al treilea gol, de ambele ori din piciorul lui Bărbuț. Prima fază. o contră clasică cu minge lungă pentru vitezistul nostru, deschis de Sarmov (!), acesta intră în careu și trage la colțul lung, de unde Stăncioiu scoate acrobatic. A doua fază e una elegantă, Bărbuț trimite pe celălalt flanc la Rufino, acesta avansează și îi trimite înapoi lui Bărbuț, pe traiectorie înaltă, dar în locul unui lat plasat, Cristi alege un șut dificil, pe care nu îl cadrează. Chiar și așa, finalul meciului ne întâmpină cu cele trei puncte, în urma unei prestații foarte solide, în urma căreia unicul regret este că am ratat, totuși, prea mult.
Scriam deja despre asta la ultima cronică și, culmea, jocul de azi pare să ne îndreptășească în afirmația că un alt fundaș dreapta ar putea fi benefic echipei. Melinte a fost excelent, printre cei mai buni oameni de pe teren, fără să-și ignore sarcinile defensive, de care s-a achitat apraope mereu fără eroare (a fost o pasă la adversar, cam nasoală, în repriza secunda). E drept că oaspeții nu au jucat în viteză, ceea ce ne-a permis să gestionăm atacurile lor prin poziționare eficientă, dar cel puțin am văzut că este o opțiune care merită luată în considerare.
În rest, toată echipa s-a mișcat bine. D. Popescu a fost mereu inspirat în flanc, concentrat la multele atacuri din acea zonă, în vreme ce Scutaru și, mai ales, Luchin au dominat centrul. Llorente și O. Popescu a pendulat între apărare și atac, au recuperat multe mingi, iar în vreme ce primul a dat câteva pase bune, al doilea a preferat urcări în forță și viteză. Impresia e că îi lipsește încă ultima execuție, ca să devină un jucător esențial pentru formula noastră de start. Bărbuț și Zicu nu au fost mereu în joc, iar ambii ar fi putut face ceva mai mult în diverse momente; dacă primul a jucat un rol la primul gol și a fost un pericol frecvent pentru apărarea oaspeților în a doua repriză, al doilea a intrat în numeroase combinații utile cu cei din jur, doar că nu decisive. Poate cel mai bun om de pe teren, din nou, a fost Javi, care a reușit ceea ce nu i-a ieșit lui Zicu, beneficiind și de spațiile create de acesta, respectiv de recuperările rapide ale închizătorilor, spaniolul arătând o tehnică tot mai admirabilă, mai ales când se coordonează cu coechipierii săi. Elek, în fața, a luptat mult spre foarte mult, a coborât adesea, în stilul pe care îl cunoaștem deja foarte bine - și care, adesea, ne lasă dorind încă un plus de calitate, de forță sau de viteză.
Jucătorii introduși pe parcursul reprizei secunde au fost solizi - lucru important, mai ales că Scutaru a trebuit schimbat cu Cânu la un moment dat, iar în trecut o asemenea mutare ne-a dat probleme. A revenit și pasiunea poliștilor de pretutindeni, Sarmov, care a ținut bine mijlocul, atât cât a jucat, în vreme ce Rufino a arătat bine și nu doar grație reușitei sale.
Admiram și mutările inteligente pe care le-a făcut Florin Marin prin înlocuirile alese, tehnicianul nostru dovedindu-se foarte inspirat astăzi. Regretul mai mare este că n-a fost lume să vadă ce poate echipa, iar impresia este că ne va fi foarte greu se recâștigăm capitalul de încredere și entuziasm cu care am început sezonul.
Oricum, bravo Poli, o bucurie la final de noiembrie!
Poli: Kirschstein (6,5) - Melinte (6,5), Luchin (6,5), Scutaru (5,5), D. Popescu (6) - Llorente (6), O. Popescu (6) - Bărbuț (5,5), Zicu (5,5), Javi (6,5) - Elek (5,5)
Schimbări:
Sarmov pentru Elek (min 74)
Cânu pentru Scutaru (min 77)
Rufino (6) pentru Zicu (min 81)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu