29 martie 2014

Viitorul Voluntari - ACS Poli 1:2 (1:1)

Cred că e clar între timp pentru toată lumea: Poli este implicată într-un război din care nu cel mai bun va supravieţui, ci cel care are cea mai multă voinţă de a o face. Astăzi, într-un nou meci neconvingător, alb-violeţii au obţinut ceea ce a fost esenţial, marcând la singurele faze de poartă create, ambele pe fondul unor grave erori defensive ale gazdelor. Remarc însă precizia execuţiilor din cele două acţiuni, cu Nanu şi Szekely precişi cât pentru toate etapele disputate în acest an.

Meciul a început greu pentru noi, Axente fiind la un pas de gol în minutul 3, când i-a luat faţa lui Mera, însă a trimis pe lângă din interiorul careului. După o liberă irosită de gazde în minutul 12, de la marginea careului, a fost nevoie de intervenţia lui Nuno Claro când Axente a scăpat de Belu şi a trimis din unghi spre poartă. În ciuda presiunii exercitate de Viitorul, a fost de ajuns un luft în propria jumătate care l-a pus în acţiune pe Nanu, acesta a centrat pe fruntea lui Szekely, vârful nostru ţintind poarta fără greş pentru a deschide scorul în minutul 19. Din păcate atitudinea echipei a dezamăgit în cele ce-au urmat, căci Poli de abia ce a mai trecut de jumătatea terenului până la finalul reprizei. O minge respinsă de Mera la un şut al lui Daminuţă (ce de ex-jucători!) a menajat avantajul nostru, însă doar până în minutul 43. Atunci însă, Lazăr a pasat lung, Băluţă s-a strecurat între Morariju şi Şeroni şi fotbalistul gazdelor a ales o execuţie fenomenală, din alergare, care l-a depăşit pe Nuno Claro şi a poposit în plasa porţii noastre. Până la pauză a mai fost nevoie de o intervenţie a portarului nostru în faţa lui Axente pentru a menţine egalitatea pe tabelă.

Echipa a părut puţin mai determinată ieşind de la cabine, numai că jocul nu s-a schimbat fundamental. Szekely a avut o fază bunicică în minutul 54, pe care a finalizat-o cu un şut fără tărie la poartă adversă, în rest primul sfert de oră fiind neinteresant. Momentele decisive ale partidei au avut loc între minutele 64-65, când acelaşi Băluţă s-a încolăcit printre jucătorii noştri în careu şi a fost oprit de Morariju printr-o intervenţie care se putea solda cu lovitură de la unsprezece metri, înainte ca Poparadu să intercepteze cu capul o preluare absolut eronată a unui fundaş advers, mingea a ajuns la Nanu care a preluat perfect, a înaintat cu elan şi a tras puternic la colţul lung, iar în ciuda unei devieri a portarului, balonul a sfârşit în poartă! Viitorul a replicat furibund după minutul 70, masându-ne bine de tot în propria jumătate. Prima ocazie a venit la un şut de la distanţă al lui Larie, care a trecut de puţin pe lângă vinclul porţii noastre. Apoi, Tănase s-a jucat cu Belu şi Boldea, a trimis către poartă, mingea a trecut de Nuno Claro şi doar prezenţa salvatoarea a lui Morariju a păstrat rezultatul. La o fază fixă în minutul 82, portarul nostru a fost nevoit să intervină la un şut din apropiere, ca la cornerul următorul gazdele să trimite peste printr-o execuţie acrobatică. Până la final am reuşit să mai temperăm elanul Viitorului, dar şi aşa a mai fost nevoie de Nuno Claro într-o nouă instanţă, când acesta a prins impresionant şutul trimis de Larie din interiorul careului, în prelungirile partidei.  După patru minute suplimentare şi o liberă foarte enervantă dictată din 18 metri, a venit fluierul final şi marea gură de oxigen de care aveam nevoie pentru destinul nostru de prim divizionari!

Ca să mă refer puţin la ce cred că n-a mers astăzi, aş zice că mijlocul a fost teribil de ineficient. Trandu, Gorobsov şi O. Petre n-au izbutit recuperări, n-au putut ţine posesia, astfel că jocul nostru s-a bazat pe mingi lungi despre care ştim deja cât de lipsite de perspectivă sunt când Szekely stă izolat în faţă. Nu pot spune că apărarea a strălucit, însă cam fiecare jucător a avut măcar o intervenţie bună spre foarte bună, astfel că a existat un echilibru rezonabil acolo. Bărbuţ a avut foarte puţine oportunităţi să arate ceva, dat fiind jocul etalat, astfel că mi-a fost şi destul de greu să înţeleg titularizarea lui - chiar şi luând în considerare meciul bun de etapa trecută.

Ce m-a deranjat puţin, chiar dacă în mod ironic s-a dovedit a fi mutarea câştigătoare, este teama şi reţinerea cu care a abordat Alexa meciul. Jocul foarte defensiv, schimbările previzibile şi post pe post, au făcut ca Poli să nu prezinte multe argumente pentru victorie astăzi, însă eficienţa neobişnuită a acestei zile ne-a surâs. Adevărul e că n-ar trebui să ne plângem aşa de mult, obiectivul este salvarea de la retrogradere prin orice mijloace avem la dispoziţie. Şi din ce-am văzut în acest an, fix acestea sunt mijloacele care ne-au permis să adunăm punctele pe care le-am adunat.

Şi în încheiere, mi se pare de neînţeles de ce Nanu a devenit mai degrabă rezervă în acest retur, mai ales că lucrurile nu mergeau. Poate că nu are consistenţa pe care ne-am dori-o, dar e un jucător tehnic şi rapid, bun în faţa porţii, de departe cea mai bună variantă pe care o avem în acel flanc. Nu e ca şi cum Popovici sau Boldea au avut contribuţiile sale de-a lungul acestui sezon.

În final şi în sfârşit: BRAVO POLI!

Poli: N. Claro (6,5) - Belu (5,5), Mera (6), Şeroni (5,5), Morariju (6) - O. Petre (5), Gorobsov (5) - Bărbuţ (5), Trandu (5) , Nanu (7) - Szekely (6,5)

Schimbări:

Poparadu (6) pentru Gorobsov (min 51)
Boldea (5,5) pentru Bărbuţ (min 59)
Kneeshaw pentru Szekely (min 90)

24 martie 2014

ACS Poli - FC Vaslui 0:2 (0:1)

Al doilea meci cu ocazii numeroase în dreptul Politehnicii, a doua înfrângere acasă. O imprecizie la un corner şi o gafă în lanţ a apărării ne-au costat două goluri, şi pe deasupra am terminat partida în zece, Mansour fiind eliminat pentru cumul de frustrare şi două galbene. Pavajul către Liga a II-a, mă tem, acoperă tot mai mult din drum.

După un debut destul de echilibrat de partidă, scorul a fost deschis de oaspeţi în minutul 16, prin faza fixă deja numită. Tema reprizei pentru noi a reprezentat şuturile de la distanţă, cu Boldea, Trandu şi Bărbuţ încercându-şi norocul. Cea mai mare oportunitate, încununată cu ghinion, i-a aparţinut lui Bărbuţ, a cărui şut din lateral dreapta a lovit încheietura bărilor. Energia arătată de echipă n-a putut fi convertită în mai mult, din păcate, astfel că la pauză am intrat cu un scor neagreabil.

Repriza a doua a fost mai slabă pentru noi, oaspeţii încercându-l pe Nuno Claro în câteva rânduri, însă portarul nostru s-a prezentat bine. Mansour a avut un şut din marginea careului, fără elan, în minutul 66, prins însă. A urmat desprinderea vasluienilor, în minutul 72, după ce Şeroni a pasat mingea la adversar în propria jumătate, apoi a alunecat încercând să se replieze, şi Antal i-a pasat lui Viveiros, care a marcat în poarta goala. Şeroni a avut imediat o ocazie, dar a trimis cu capul peste, şi pe final tot el am impresia nu a profitat de o bâlbâială în careul advers şi a şutat slab pe portar. În rest, doar Antal ce-ar fi putut să marcheze la puţin timp după desprindere, mingea trecând însă pe lângă. Practic ultima fază a meciului a fost eliminarea lui Mansour, care nu are scuze pentru intervenţie absolut inutilă asupra fundaşului stânga advers.

Cred că e evident că nu am prea mult spor în a descrie acest meci. Dacă atitudinea echipei a părut destul de bună, carenţele tehnice şi jocul destul de haotic din atac, construit pe şuturi de la distanţă şi pase lungi, nu a dat roade deosebite. N-am menţionat cele două-trei faze la care s-ar fi putut acorda lovitură de pedeapsă pentru noi, deoarece nu acolo rezidă problema noastră fundamentală. Ea rezidă în faptul că începem fiecare meci cu un atacant care n-a mai arătat ceva chiar interesant de vreo opt etape. Sau că folosim doi închizători, din care unul nu pare foarte să aducă vreun plus de siguranţă echipei. Sau că în ciuda taliei noastre, nu reuşim să profităm de fazele fixe care ni se arată. Sau, sau, sau.

Astăzi mi-au plăcut Bărbuţ, Morariju, N. Claro şi O. Petre. Şeroni nu a fost în apele lui, chiar dacă a avut şi intervenţii bune, în vreme ce Petrovic a acordat ceea ce consider un corner deloc necesar la faza care a precedat primul gol al partidei. Mera a fost insipid, Szekely inexistent, dar măcar de la intrarea lui Mansour am început să facem ceva cu mingile lungi. În general însă, cei doi-trei jucători ofensivi erau izolaţi, iar mijlocul n-a reuşit decât în prima repriză să creeze pericol, cât timp vasluienii au lăsat mai multe spaţii.

Viaţa noului antrenor, Alexa, va fi extrem de dificilă. Mi se pare un risc deosebit să-ţi laşi soarta supravieţuirii în prima ligă, a unui proiect de asemenea anvergură, în mâinile unui antrenor fără experienţă, indiferent ce alte calităţi îl recomanda. Sper să mă înşel amarnic şi cât mai degrabă, căci timpul şi punctele fug de noi.

Poli: Nuno Claro (6) - Mera (5), Petrovic (5), Şeroni (5), Morariju (6) - Bărbuţ (6), Petre (6), Hasani (5), Trandu (5) - Boldea (5), Szekely (4,5)

Schimbări:

Mansour (5,5) pentru Hasani (min 38)
Nanu pentru Szekely (min 75)
Belu pentru Mera (min 82)

14 martie 2014

ACS Poli - FC Braşov 0:1 (0:0)

Soarta noastră se pecetluieşte încet, dar sigur. E puţin paradoxal faptul că jocul bunicel arătat astăzi, cu mai multe ocazii decât în celelalte meciuri cumulate şi, în orice caz, mai mult apetit ofensiv, a fost penalizat cu o înfrângere, înfrângere suferită cu om în plus, pe deasupra. Două mutări tactice eronate, fie din necesitate cum presupun că a fost ieşirea lui O. Petre, fie din impresia că poziţia de pe foaia de joc valorează mai mult decât potenţialul aport ofensiv în cazul lui Mera, au creat premisele unui eşec scump. Doisprezece puncte pierdute cu Braşov şi Botoşani, echipe accesibile şi rivale directe, dor tare.

Prezenţa lui Mansour în primul unsprezece şi, poate mai mult, jocul cu două vârfuri au dat altă faţă echipei noastre. După un debut mai timid punctat de un şut de la distanţă a lui Trandu, în care oaspeţii au păstrat posesia şi s-au plasat adânc în jumătatea noastră, albii au fost chiar periculoşi prin minutul 11. Atunci, Mera a trimis cu capul din corner, peste. Echilibrul s-a mai păstrat o vreme, până când ne-am apropiatde jumătatea de oră. Primul moment prielnic a fost mingea trimisă de Trandu în careu, la care Mera a ratat de puţin intercepţia, ca în minutul 30 Mansour să scape singur cu portarul, să suteze din unghi şi mingea să treacă pe lângă. Boldea şi-a încercat la scurt timp şutul de la marginea careului, dar n-a reuşit să-l plaseze, ca apoi Mansi să scape iar în flanc, să centreze, însă Szekely n-a ajuns la balon, portarul a deviat-o şi un fundaş al gazdelor a fost aproape de un autogol.

Repriza a doua n-a fost la fel de dinamică, însă Poli a părut să aibă iniţiativa. Cele mai mari ocazii ale noastre au venit în minutule 53 şi 56: întâi, Boldea a rămas singur cu portarul după devierea lui Szekely, a ales să şuteze şi apărătorul buturilor adverse a izbutit parada; apoi Mansi a beneficiat de o deviere de la Trandu, a întors un fundaş, însă şutul său a fost slab şi pe poziţia portarului. Oaspeţii au avut un gol anulat eronat în minutul 59, când Morariju şi-a pierdut omul din marcaj, înainte ca Trandu să aibă la rândul lui un gol anulat, pentru un ofsaid discutabil în prealabil la Boldea. Meciul s-a liniştit apoi, până când braşovenii s-au trezit în zece în minutul 80, după ce fostul nostru jucător Grigorie l-a prins cu un şut în cap pe Nuno Claro, din alergare. Introducerea lui Himcinschi cu scopul de a întări atacul s-a dovedit greşită, căci acesta mai mult s-a încurcat cu coechipierii săi, iar în minutul 88, la o minge pierdută uşor de Szekely la mijlocul terenului, ne-am trezit descoperiţi în flancul drept, de unde ieşise Mera, Scutaru a strâns în mod neintuitiv în centru, astfel că Cristea a rămas liber, a primit mingea şi a marcat pe lângă Nuno Claro. Tentativele neconvingătoare din finalul partidei nu s-au mai lăsat cu ocazii pentru noi, astfel că rezultatul a rămas cel stabilit de biruitorul Valenciei.

Pe lângă mişcările neinspirate pe parcursul partidei (pe lângă cei doi jucători menţionaţi, a mai intrat şi Bărbuţ, care a continuat seria de meciuri fără niciun aport), îmi vine greu să critic ceva anume. Poate pe Szekely, care în afară de câteva devieri mi s-a părut inferior lui Mansour, adus de prin proverbialele parcuri să joace în Liga 1. Echipa a arătat rezonabil, a avut ocazii, a fost descusută de o gafă, ca în celelalte partide de pe finalul anului trecut, când iar jucase bine şi am pierdut pe erori personale. Aş vrea mai multă inventivitate de la Trandu, a cărui pasă decisivă cam lipseşte, şi ceva mai multă viteză în joc în compartimentul ofensiv. De multe ori mi s-a părut că o pasă bună, o preluare rapidă şi o minge trimisă repede la un coechiper ar fi putut face daune considerabile apărării adverse. Dar n-a prea fost să fie.

Prezenţa lui Mansour a reprezentat un plus pentru echipă. Putea şi poate trebuia să facă mai multe la şansele avute, în vreme ce pun individualismul pe seama neintegrării sale în formula magică. Sper ca sosirea lui să nu fie tardivă şi că punctele pierdute acuma, cu toate adversarele noastre directe, nu vor cântări prea mult la finalul sezonului.

Într-un fel mă întreb dacă această prima floricică a primăverii, din jocul nostru, va mai avea timp să crească sub ghidarea lui Şunda sau nu. Dacă alternativele nu sunt de calitate, părerea mea este că o schimbare de antrenor n-ar face minuni. Of, Poli!

Poli: Nuno Claro (5,5) - Mera (5,5), Scutaru (5), Şeroni (6), Morariju (5,5) - Boldea (5,5), O. Petre (6), Trandu (5,5), Ahmetovic (5,5) - Mansour (6), Szekely (4,5)

Schimbări:

Bărbuţ (5) pentru Ahmetovic (min 58)
Poparadu pentru O. Petre (min 75)
Himcinschi pentru Mera (min 83)

13 martie 2014

Mansour din nou la Poli

Poate că nu intră la știrile cu "transferuri bombă". Probabil nu e jucătorul care să ne câștige meciurile de unul singur. Se poate accidenta chiar în primul meci, știindu-se fragilitatea lui fizică. Probabil nici nu e într-o formă fotbalistică foarte bună, ultimul meci oficial fiind în urmă cu aproape un an. Totuși, cred că poate fi la fel de util ca Szekely și că e mai bun ca ceilalți atacanți din echipă.

Dar nu despre asta vroiam să scriu. Sigur, Mansour nu a avut același aport ca un Bucur, de exemplu. A dat goluri importante, dar ne-a și scos peri albi când sărea mingea din el la 10 metri. Dar cu un palmares ce include 3 goluri din foarfecă, unul incredibil cu Argeșul și celelalte chiar împotriva lui Dinamo și Steaua, e demn de statutul de legendă. Golul cu Steaua mai ales, nu-l voi uita toată viața și am să‑l povestesc nepoților până se vor plictisi. De când a preluat Abiodun mingea pe dreapta am simțit că asta va urma. Eram chiar pe linia careului pe acea parte. M‑am ridicat și am strigat "Foarfecă!" când mingea încă era în aer. O clipă nu mi‑a venit să cred. Apoi am explodat de bucurie! Cel mai frumos gol pe care l-am văzut și trăit vreodată:



Mansour a fost cel mai longeviv dintre stranieri, activând la Poli din 2004 până în 2011, jucând 87 de meciuri oficiale în care a marcat de 18 ori. A început încă de pe vremea AEK-ului lui Doboș și a rămas până la final, refuzând chiar un transfer la Dinamo, pentru care a suportat consecințele. Iar acum a revenit la Timișoara, la această nouă încarnare a lui Poli. Indiferent de forma în care este, eu de-abia aștept să-l revăd în iarbă, pe Dan Păltinișanu. Bine ai revenit, Omul Foarfecă!

8 martie 2014

Botoșani - Poli 1:0 (0:0)

Roata se întoarce, și după șansa de a juca două meciuri cu om în plus și să obținem o victorie in extremis la Mediaș, acum noi am fost cei în inferioritate numerică și am pierdut nemeritat la Botoșani.

Se spune că viața e ca un film și meciul de azi ne-a arătat că așa e. Regizorul filmului Poli în sezonul acesta pare însă unul limitat, predispus la a ne arăta aceleași scene, editate diferit, a căror balanță morală tinde să se echilibreze în final.

Minutul 21, prima scenă reciclată: Popovici sare la cap, dar în elan îl lovește pe Croitoru, venit acolo fără nici o treabă cu mingea. La fel ca la Mediaș, dar cu rolurile inversate. În opinia mea, pentru asemenea faze nu se dă roșu, decât dacă impunem ca regulă că la cap nu ai voie să sari decât cu mâinile lipite de corp. Tot ce ne-au arătat aceste două momente similare, e că avem arbitri slabi și fără caracter, care nu pot lua cu hotărâre o decizie decât după ce văd sânge.

Dar nu era de ajuns să jucăm în 10, pentru că în minutul 51 revedem eliminarea din jocul cu Săgeata, dar de data aceasta cu Gorobsov în rol principal și cu o intrare mai clar de roșu, direct pe tibia aceluiași nefericit Croitoru, după ce în prealabil argentinianul se împiedicase de minge.

Și deși ne descurcam chiar și în 9 oameni, golul înfrângerii a venit într-un mod total neoriginal, fiind o copie a celui din meciul tur, un șut surpriză de pe la vreo 30 de metri al lui Vașvari, ce l-a prins cam ieșit pe Nuno Claro.

A mai fost pe final o minge șutată din 3 metri în mâna ghinionistului de azi, Croitoru. Dar așa cum nu trebuia să se dea penalty Mediașului la o fază asemănătoare a lui Gorobsov, așa nu s-a dat azi...

Dar să revenim la firul meciului și să spunem că începutul a fost dominat destul de steril de gazde. Prima ocazie a apărut prin minutul 15 când Vașvari a șutat prin surprindere, puțin din lateral, dar destul de slab, iar Nuno Claro a respins în corner. La faza ce a urmat, se creează o busculadă ca în curtea școlii, un adversar lovește mingea cu călcâiul, dar fundașii noștri reușesc să îndepărteze pericolul până la urmă.

Am replicat curând după o minge lungă ce îi găsește pe Szekely și Trandu foarte bine poziționați între fundașii adverși. Primul deviază cu capul, dar al doilea nu reușește să cadreze decât mijlocul porții.

După prima eliminare, presiunea adversă a fost ceva mai mare, aceștia au avut mai multe ocazii, dar am reușit să scăpăm cu fața curată până la urmă, ba chiar să stăm destul de sus, astfel încât să contracarăm avântul adversarului.

Era să ne compromitem chiar în minutul 26, când Nuno scapă foarte ușor o minge, câțiva jucători se ciocnesc între ei, iar Vertelis împinge mingea în poartă cu talpa. După lungi parlamentări între jucători, arbitrul central și arbitrul de careu, scăpăm în cele din urmă de acest gol penibil.

Moldovenii au mai avut un șut de la distanță peste transversală, iar noi am răspuns printr-o foarte mare ocazie prin Szekely. Acesta este lansat de Șeroni cu o minge lungă de la mijlocul terenului, evită ofsaidul foarte inteligent, dar viteza nu este punctul lui forte, rămâne și fără suflu, iar ajuns în fața porții, trimite alături.

Reușim să terminăm repriza fără gol luat și avem ceva speranțe pentru repriza a doua. Din păcate, vine și a doua eliminare, iar cireașa de pe tort este că golul a căzut fix după ce Șunda l-a scos pe Szekely, astfel că am rămas și cu doi oameni mai puțin și fără atacant în condițiile în care trebuia să forțăm egalarea, nu să ținem de rezultat. În acest context, a doua schimbare mă miră foarte mult, căci Boldea, singurul jucător ofensiv rămas, este și el înlocuit de către Nanu.

Dar totuși, în mod extrem de surprinzător, noi am fost cei ce au atacat pe final de meci, ba chiar am pus presiune pe adversari, ținând mingea sus și profitând de multe faze fixe. Au avut și moldovenii câteva momente în care puteau închide jocul, dar ne-am descurcat cu bine.

Să consemnăm, deci, golul lui Șeroni în minutul 73, după o lovitură liberă bătută de Trandu, mingea fiind trimisă în prealabil în bară de un alt jucător. Dar golul este anulat pentru că Hasani sau Mera se aflau în ofsaid chiar în momentul executării loviturii libere. Cum se poate întâmpla așa ceva la niște jucători de liga întâi, mi-e greu să explic....

Nu știu ce s-a întâmplat în executarea fazelor fixe, dar avem mai multe ocazii, din care două foarte mari, tot ale lui Șeroni, cu capul, dar parate de portarul Lazăr.

După acest meci palpitant, dar cu final nefericit sper două lucruri: că toată șansa primită în primele două meciuri a fost plătită cu ghinionul din acest meci și că pe viitor vom trata fazele fixe așa cum am făcut-o în ultimele 20 de minute de azi.

Șeroni a fost din nou cel mai bun, atât în apărare, cât și în atac. Și Mera a rezolvat câteva faze mai grele. Am apreciat out-urile bătute până în careu de către Morariju, dar mai trebuie să evolueze în apărare și la centrări ca să primească laude depline. Gorobsov nu are scuză pentru eliminare, dar marea dezamăgire a fost Poparadu, care a fost aproape inexistent, s-a poziționat prost, iar când a atins mingea, de obicei o pierdea. Mi-e greu să apreciez prestația lui Nuno Claro. A scos câteva șuturi, dar parcă n-au fost prea grele și nu ne-a salvat așa cum a făcut-o Lazăr pentru echipa sa. Ba chiar dimpotrivă...

E totuși îmbucurătoare evoluția în 9 oameni. O fi doar îndârjirea jucătorilor sau chiar o reală îmbunătățire a jocului? Totul mi se pare așa de aleator de când e Șunda antrenor încât nu pot trage o concluzie.

Un egal ar fi fost bun, dar n-a fost să fie. Victoria cu Brașov e imperativă. Hai Poli!

Poli: Nuno Claro (5) - Mera (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (6,5), Murariju (5,5) - Gorobsov (4,5), Poparadu (4,5), Popovici (5), Boldea (5), Trandu (5,5) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Hasani (5) pentru Szekely (min 55)
Nanu (5,5) pentru Boldea (min 63)
Kneeshaw pentru Trandu (min 85)

3 martie 2014

Contemplare tactică

Mi-am petrecut seara contemplând puţin abordarea tactică a echipei, atât în general, cât şi în special cu privire la meciurile în care am evoluat în superioritate. Şi ziceam astfel, cu pălăria mea pesimistă pe cap:

Cred că nivelul de acuma este cam tot pe acolo pe unde era nivelul când a plecat Velcea. Poate că atunci motivele erau altele, însă nu văd cum acest meci a fost mai presus decât cel cu Corona sau decât cel cu Botoşani. Acest lucru mă face să mă gândesc că plusul de atitudine obţinut prin schimbarea antrenorului s-a disipat şi dacă situaţia nu va lua altă faţă curând, că a fost principala cauza pentru jocurile bune arătate pe finalul anului trecut.

Ma plângeam la un moment dat că nu jucăm pe flancuri, deşi avem jucători buni pe flancuri. Între timp se pare că încercăm excesiv să exploatăm flancurile, dar nu cred că în aceste două meciuri am dat mai mult de două-trei centrări utile. Nu mi se pare că avem destul curaj să încercăm şi zona centrală, deşi în mod anume au apărut ieri faze bune când am intrat acolo. Adesea văd însă un jucător la mijloc care preferă lungul de linie în locul jocului spre Gorobsov (sau Hasani, cine o fi pe acolo), probabil de teama unei recuperări care să lase echipa descoperită. Atunci când am construit central, s-a strâns acolo, au apărut şi mai mult spaţii în flancuri, implicit şi şanse mai bune pentru centrări sau şuturi. Poate că e prea simplistic să spunem că viteza de joc ne rezolvă toate problemele, însă fără ea şi în lipsa unor centrări de calitate, respectiv a unor jucători foarte abili în careu, e greu să ajungi periculos în zona careului advers. Un joc mai rapid înseamnă un joc mai riscant, fiindca presupunerea este că limita tehnica a unor jucători este joasă. Nu ştiu dacă e neapărat aşa.

Aş aprecia că la o echipă bine formată, chiar dacă de nivel mediu/inferior, se pot distinge două viteze de joc: cea de aşteptare, când scorul e de regulă favorabil sau oricum egal, şi cea activă, când scorul nu e favorabil. O echipă trebuie să se dovedească în stare de a face tranziţia de la o stare la cealaltă, chiar dacă asta înseamnă asumarea unor riscuri mai mari, şi nu stiu de ce echipa noastră nu pare, de regulă, sa fie capabilă de această tranziţie. Ieri a mers, cât de cât, însă rezultatul tot n-a fost cel dorit. Mai mult de atât, aceeaşi tranziţie trebuie făcută şi atunci când condiţiile din teren se schimbă - spre exemplu când rămâi cu un jucător în plus. E un moment prielnic să pui presiune, sa-ţi exerciţi superioritatea asupra adversarului, adesea dezorganizat. Însă noi n-am făcut acest lucru în niciuna din partidele când am avut superioritate, am continuat să jucăm pasiv, să permitem adversarului să-şi regăsească echilibrul. Un om în plus nu se simte daca nu dezvolţi un joc în viteză, fiindcă de regulă se repozitionează un jucator ofensiv, dar echipa în superioritate nu are aceeaşi flexibilitate în a-şi reconfigura linia de fund. Introducerea lui Bărbuţ a făcut întocmai acest lucru, dar mai erau doar zece minute când s-a produs înlocuirea, deci a fost tardiv.

Ştiu că m-am aruncat aici în teorie fotbalistică de colţ de stradă şi că n-am diplomele să-mi ateste competenţa, dar cred ca vorbim despre lucruri logice. Sunt convins că ele sunt ştiute de toţi cei implicaţi la club, deci nu ştiu de ce implementarea lor nu funcţionează.

1 martie 2014

ACS Poli - Săgeata Năvodari 1:1 (0:1)

Chiar dacă șansă își dă repetat silința să ne ajute, noi se pare că n-o prea facem. Cu om în plus din minutul 30, Poli n-a reușit să bată o rivală directă pentru surpaviețuirea în Liga 1, după o primă repriză lamentabilă, salvată doar parțial de mai multă determinare în a doua jumătate. Când introduci însă un jucător de 19 ani în primul lui meci la seniori în speranța ca acesta să facă diferența, îți dai seama că există multe lucruri care ar trebui să-ți dea bătăi de cap.

Prima repriză a fost una sterpă, fără mari ocazii de poartă. Doar şutul de la distanţă din minutul 12, trimis de Vezan şi apărat de Nuno Claro, ce a reprezentat acţiune de poartă. În rest, oaspeţii au părut mai în control, asta până când au rămas în zece după o intrare mai dură la mijlocul terenului. Părerea mea e că eliminarea a fost foarte uşoară. Avantajul numeric nu s-a resimţit degrabă şi jocul a trenat. În prelungiri, Scutaru a judecat eronat o fază şi a oferit un corner gratuit oaspeţilor. Aşa cum se cade la cadouri, oaspeţii au reuşit să deschidă scorul la acea lovitură de colţ, Morariju scăpându-şi omul din marcaj.

Mitanul secund a debutat cu două schimbări şi o primă ocazie pentru Poli, când Boldea a insistat în urma unei combinaţii cu Szekely, a ajuns să împingă mingea printre doi adversari, însă aceasta n-a trecut de portar. În minutul 55 am reuşit totuşi egalarea, Gorobsov executând o liberă din lateral stânga, iar Şeroni a deviat cu capul în poartă. Din păcate nu am rămas destul de sus în minutele următoare, astfel că exceptând o lovitură firavă de cap a lui Szekely, ocaziile au cam lipsit. De abia în minutul 79 am mai notat una, la şutul din afara careului a lui Trandu, parat de portarul advers. Un minut mai târziu, la o neînţelegere între Morariju şi Nuno Claro, am fost la câţiva centimetri de a încasa un gol, însă Nuno Claro a reuşit să intervină la şutul lui Chiacu. Ultimele zece minute au fost mai dinamice din partea noastră, odată cu intrarea lui Bărbuţ şi graţie eforturilor lui Popovici, însă nici atunci când am ajuns în faze promiţătoare, n-am putut obţine mai mult de un corner. Un rol important în acest sens a jucat noua achiziţie Kneeshaw, care n-a părut întocmai pregătit pentru a face diferenţa, chiar de a încercat să se implice în joc. În fine, a venit fluierul final şi ne-am trezit pierzând două puncte uşoare, din nou acasă.

Nu am prea multe laude de oferit astăzi, doar Şeroni, Gorobsov şi Popovici fiind peste medie. Debutanţii Dobrosavlevici şi Kneeshaw au încercat multe şi au reuşite puţine, ceea ce mă face să mă întreb de ce a intrat englezul la pauză în locul lui Hasani, când la fel de bine putea intra şi Bărbuţ - considerabil mai experimentat şi mai integrat în echipă, chiar dacă poziţia ar fi fost una mai atipică, însă una în care a mai jucat în trecut. Nici Morariju n-a arătat deloc bine azi, nici Nanu care a pierdut multe mingi, nici Szekely care n-a reuşit mai nimic, nici Boldea nu s-a remarcat, nici Hasani. Greu în aceste condiţii să obţii mai mult.

Poli arată în continuare rău. Intră fără convingere în teren, nu îşi creează ocazii, se cramponează în acţiuni fără de succes cu centrări lamentabile din flancuri. Şi greşelile personale, ce să mai zici despre ele?

Mă tem să nu ni se termine şansa înainte ca noi să începem să jucăm fotbal.

Poli: Nuno Claro (6) - Dobrosavlevici (5), Scutaru (5), Şeroni (6,5), Morariju (5) - Popovici (6), Gorobsov (6), Hasani (5), Nanu (5) - Szekely (5), Boldea (5)

Schimbări:

Trandu (5,5) pentru Nanu (min 45)
Kneeshaw (5) pentru Hasani (min 45)
Bărbuţ pentru Dobrosavlevici (min 81)
Google+