30 octombrie 2013

CR: Steaua - ACS Poli 2:0 (1:0)

Îmi revine încă o dată ingrata sarcină de a relata un meci al Stelei. Totuși, parcă astăzi n-a mai fost așa rău ca în urmă cu o lună și măcar prima repriză a fost mai plăcut de urmărit. Dar până la urmă a fost doar un meci oarecare, de țară bananieră, un bambilici crunt între o campioană penibilă și o echipă ce speră să scape de retrogradare și care a trimis în teren un prim 11 încropit din ce s-a găsit în curtea clubului. Uitându-mă peste echipa de start a lui Poli, e clar că acest meci nu a fost o prioritate. Golgheterul Szekely a fost menajat, Petrovic și Nicola, deși căzuți în dizgrație și-au găsit loc pe teren, Balaure, un junior de doar 17 ani a debutat pe partea stângă, iar mijlocul a fost o mare improvizație, cu Marovic la închidere și Bărbuț și Keita alternând pe flancul drept.

Dar marea surpriză putea veni foarte devreme, căci după 5 minute de dominare stelistă, am avut ceva sclipiri pe contraatac, iar după o centrare bună a lui Trandu, Furtado a câștigat duelul aerian și doar ghinionul a făcut ca mingea să nu intre în poartă, ci să lovească bara. Dar această urmă de speranță s-a risipit repede, căci golul adversarilor a venit rapid, în minutul 11, în urma unei greșeli defensive. Tănase pătrunde la marginea careului, este înconjurat de 4 jucători poliști, dar Petrovic, cel aflat direct în fața lui se dă la o parte, cu o mișcare de toreador. Trandu, aflat în spatele stelistului, pune piciorul pe minge, dar tot ce iese este practic un un-doi, Tănase rămânând în cele din urmă singur cu portarul. Kirev se aruncă și parează, dar mingea nu ajunge decât la Georgevski, care trimite printre picioarele lui Balaure în poarta goală.

Deși părea că istoria cruntă se va repeta, Poli a prestat un joc chiar bunicel, având cam toate ocaziile importante până la pauză. După vreo 3-4 faze fixe consecutive în care nu am ajuns la o finalizare concretă, ci doar la un șut execrabil al lui Nicola mult pe lângă, Balaure are o acțiune pe cont propriu pe partea stângă, își ia inima în dinți și șutează de la distanță, destul de bine, dar peste. Și Belu își încearcă șansa din lovitură liberă, dar mingea este din nou alături. Singurul lucru notabil până la pauză este doar schimbarea a lui Marovic cu Nohai din minututl 30.

Așadar, în ciuda golului luat, n-a fost o primă repriză prea rea, cu toate că nu am trimis nici un șut pe poartă. Din păcate, în repriza secundă, am căzut cu totul și am cedat posesia și orice pretenție ofensivă. Dar mai întâi am avut o ultimă șansă, în minutul 50, după o acțiune rapidă a lui Bărbuț și Nohai, care în mod surprinzător a urcat pe flancul său și a și dat o centrare foarte bună, dar Furtado, aflat la marginea careului de 6 metri nu reușește să reia cum trebuie. În continuare, jocul a trenat, iar fața îngrijorată a lui Reghecampf sugera ceea ce cu toții speram: "Ce bine ar fi să ne cadă un gol neașteptat!" Dar am tot sperat, am râs de prestația penibilă a lui Adi Popa (jucător de națională am înțeles), de șutul pe lângă a lui Prepeliță după ce l-a driblat pe Kirev, de saltul în bazin al lui Piovaccari, sancționat cu galben pentru simulare, iar într-un final, ne-am și liniștit, căci în minutul 73 a venit și golul 2, tot după un moment de uluială în apărare. Nicola a tatonat relaxat, permițând o pasă filtrantă pe dreapta unui alt stelist, scăpat din marcaj de Boldea. Centrarea pe jos îi depășește și pe Kirev și pe Șeroni și îl găsește pe Piovaccari, ce îndeplinește o formalitate.

Ultimul sfert de oră n-am mai contat, chiar de Szekely a intrat și el în teren, dar pe post de mijlocaș. Tot ce s-a mai întâmplat notabil a fost că Nohai a luat din nou roșu într-un meci cu Steaua, dar de data asta total nemeritat, pentru că deși și-a lovit cu palma un adversar, a fost o fază ce se întâmplă mereu în orice meci, când atacantul se desprinde de marcaj. Nu e prea important, căci nu putem spune că Nohai era un element de bază al echipei, dar totuși, a fost o decizie stupidă din partea arbitrului.

La fel ca precedenta confruntare, a fost doar un meci de bifat și de uitat cât mai repede, căci urmează alte meciuri mai importante în campionat. În orice caz, jucătorii introduși au dat dovadă de ambiție și ni s-au confirmat încă o dată limitele lor. Furtado, în afară de bară și câteva atingeri de minge, a fost practic invizibil și a ratat majoritatea duelurilor aeriene. Trandu din păcate și-a continuat prestația slabă din ultima vreme, la fel ca Boldea, iar Nicola, Marovic și Petrovic au cam dat dreptate zvonurilor că li se caută înlocuitori. Nu înțeleg de ce n-ar fi putut juca Bocșan în locul lui Petrovic, dacă și așa echipa a fost compromisă din start și tot vrem să dăm credit tinerilor. Au rămas aceleași probleme, cu jocul așa zis defensiv în care jucătorii adverși sunt tatonați de la distanță, iar modulul tactic mi-a fost greu de înțeles în primele 15 minute. Chiar nu cred că era nevoie de improvizații la acest joc.

Mergem mai departe și sperăm că învățăm din greșeli și că jocul se va îmbunătăți meci de meci.

Poli: Kirev (5,5) - Belu (5,5), Petrovic (4), Șeroni (6), Marovic (5) - Bărbuț (5,5), Keita (5,5), Trandu (4,5), Nicola (4,5), Balaure (5,5) - Furtado (5,5)

Schimbări:

Nohai (5,5) pentru Marovic (min 30)
Szekely (5) pentru Balaure (min 65)
Boldea (4,5) pentru Keita (min 69)

27 octombrie 2013

ACS Poli - Pandurii Tg. Jiu 2-3 (1-1)

Un meci ca acesta te cam lasă o căruţă de nervi. Poli a jucat ca o echipă mică, a luat două goluri de la 20+ metri, şi nu a putut transforma calitatea bună arătată vreo jumătate de oră în prima repriză, respectiv faptul că ne-am aflat de două ori în avantaj, în ceva durabil - gen, un punct măcar, nu doar o amintire. E drept că per ansamblu oaspeţii au fost mai buni şi au avut mai multe ocazii, chiar un gol anulat pe un ofsaid inexistent şi că noi am avut parte de neşansă prin accidentarea a doi jucători cheie, dar şi aşa...

Precum scriam, meciul a început bine pentru alb-violeţi şi în minutul 6 deschideam deja scorul. Szekely a recepţionat o minge pe dreapta, aceasta a ajuns la Trandu via Popovici, mijlocaşul nostru central a încercat şutul din afara careului, o deviere a făcut ca balonul să sfârşească pe pieptul lui Szekely şi acesta a marcat din zece metri, central. În minutul 14 am fi dublat avantajul, însă centrarea lui Nanu nu l-a găsit chiar ideal pe Szekely, astfel că acesta cu poarta destul de liberă nu a putut trimite în forţă şi portarul s-a repliat, intervenind sigur. Jocul nostru a mers bine în continuare, chiar dacă nu au mai apărut alte ocazii, în principal datorită efortului remarcabil depus la mijloc, unde Gorobsov a fost motorul echipei. De remarcat că argentinianul a avut un rol mai ofensiv ca de obicei şi acest lucru s-a dovedit de bun augur. Oaspeţii, după câteva tentative neconvingătoare la poarta noastră, au avut acea reuşită anulată în minutul 32, venită un luft în careu al lui Petrovic care oferise cornerul, însă norocul a fost de partea noastră cu anularea eronată. N-a ţinut prea mult norocul, căci în minutul 38 s-a accidentat Gorobsov, înlocuit de Boldea, şi şocul asupra echipei a fost unul foarte mare. Deodată Pandurii erau mai agresivi, mai ofensivi, şi au avut două şanse considerabile în ultimele minute ale timpului regulamentar prin Eric, care întâi a trimis din liberă lângă bară, minge scoasă de Nuno Claro, şi apoi s-a trezit cu un balon deviat pe care l-a şutat din unghi, lovind bara laterală. Dar pentru ceea ce se va dovedi a nu fi ultima oară în acest meci, nu am ştiut să ne păzim norocul. În minutul de prelungire al primei reprize, mingea a ajuns la Popovici după un corner dacă nu mă înşel, şi în loc ca acesta să ţină de minge, a încercat să o ia la galop spre poarta adversă, a fost deposedat de primul adversar, premiţând oaspeţilor o ultimă fază de atac. Şi aşa, în minutul 46:15, Momcilovic a tras de la vreo douăzeci de metri şi a restabilit egalitatea.

Căderea de la finalul reprizei s-a resimţit şi în mitanul secund, Pandurii dominând cu autoritate jocul. Neşansa a lovit din nou în minutul 53, când Poparadu, în bună formă până atunci, a trebuit înlocuit din cauza unei accidentări. Era deja ultima înlocuire a partidei pentru Poli, după ce Bărbuţ intrase la pauză pentru Popovici. Am putut respira uşuraţi la ratarea imensă din minutul 63, un jucător al oaspeţilor trimiţând pe lângă din interiorul careului şi la fel de uşuraţi am respirat la lovitura slabă de cap a lui Eric, direct în braţele lui Nuno Claro. Printr-o minune, alb-violeţii au reuşit să-şi creeze o fază deosebit zece minute mai târziu, la recuperarea lui Belu care a urcat vreo patruzeci de metri cu mingea la picior, la deschis pe Bărbuţ în dreapta şi acesta cu exteriorul...a înscris! Minunea a ţinut însă fix patru minute, căci o fază pe stânga la care lui Marovic i-a fost luată faţă şi Nanu nu a coborât cu om, a fost urmată de o centrare în careu unde Petre l-a lăsat în voia lui pe Eric şi acesta a marcat fără mari emoţii. N-a fost însă suficiente aceaste eroari în lanţ,  căci la alte patru minute, la altă fază dezvoltată pe stânga, Trandu sau Boldea coboară prea mult şi lasă loc unui adversar să-şi încerce şutul de la 30 metri, şut care-l surprinde pe apărătorul buturilor noastre şi sfârseşte în plasa porţii. The End, cum ar veni.

Cred că am spus multe în comentariile fazelor. Aş mai specifica faptul că deşi am evoluat cu multe inovaţii (acelaşi Poparadu în stânga, Petre în centrul apărării, Belu la închidere, chiar şi Gorobsov aşa de avansat) acestea au funcţionat decent. Ceea ce nu a funcţionat a fost toată echipa după ieşirea lui Gorobsov, nu mi-a plăcut jocul nesigur al lui Petrovic, nu mi-a plăcut că doar Bărbuţ a avut vreun aport dintre cei introduşi şi pur şi simplu m-a exasperat faptul că din nou nu închidem şuturile de la distanţă!! Şi puţină maturitate, în numele lui Uhrin, e aşa de greu?

Avem nevoie de mai mult fotbal precum cel arătat în prima jumătate de oră şi atunci vom avea parte de destule satisfacţii. Nu e totul aşa de negru după acest meci, dar mă declar şi mă comport frustrat, fiindcă erorile se repetă din nou şi din nou. Dacă nu le rectificăm, va fi greu, greu, greu.

Poli: N. Claro (4,5) - Nohai  (5,5), Petre (5), Petrovic (5), Poparadu (6) - Belu (6) -  Popovici (5),   Trandu (5,5), Gorobsov (6,5), Nanu (5) - Szekely (6)

Au intrat:

Boldea (5) pentru Gorobsov (min 38)
Bărbuţ (6) pentru Popovici (min 45)
Marovic (5) pentru Poparadu (min 53)

21 octombrie 2013

U Cluj - ACS Poli 1:2 (0:1)

Cumva am avut un sentiment bun uitându-mă la desfăşurarea primei reprize şi după deschiderea scorului fix înainte de pauză, posibilitatea victoriei a părut foarte concretă. Din păcate însă, am prestat un joc deosebit de defensiv în a doua parte şi n-am dat naştere la mai nicio ocazie, astfel că după egalarea gazdelor am avut nevoie de o inspiraţie a lui Trandu şi de un al doilea penalty pentru a obţine atât de importantele puncte ale acestui meci. Dar, în condiţiile actuale, e bine şi aşa!

Poli a părut de la bun început echipa mai periculoasă, chiar de a cedat posesia clujenilor, şi prima şansă de gol a venit în minutul 10, când Szekely a interceptat o pasă aiurea înapoi şi a tras din afara careului, balonul fiind prins de portar. Popovici a încercat poarta cu o liberă de la mare distanţă şi portarul a prins, însă lipsa pasei decisive şi aparenta neintegrare a lui Keita în formula de joc a stopat mai multe faze promiţătoare. Gazdele au avut o oportunitate de-a lor în minutul 30, când O. Petre a judecat prost o lansate lungă şi intervenţia lui Nuno Claro s-a dovedit decisivă, cam atât totuşi. Cândva în aceasta perioadă a trimis Şeroni o lovitură de cap peste, în urma unui corner, însă momentul cheie al reprizei a venit în chiar ultimul minut. Nohai a centrat de pe dreapta, mingea deviată a ajuns până spre Nanu care a fost agăţat în careu, astfel că centralul a dictat penalty. Szekely a bătut în dreapta jos şi a marcat, primul gol pentru Poli în peste 400 minute!

Precum scriam, mitanul secund l-am abordat într-o manieră ultra-defensivă, ceea ce le-a permis clujenilor să stea mai mereu sus şi să beneficieze de nenumărate faze fixe. Acestea au adus şi pericolul, în trei rânduri fiind aceştia extrem de aproape de egalare. Întâi, un corner bătut pe colţul scurt s-a soldat cu Balde intrând practic cu mingea în poartă, doar piciorul absolut oportun şi inspirat al lui Gorobsov reuşind să ne salveze. Apoi, în minutul 65, de această dată la un corner bătut lung, mingea a fost recentrată, o foarfecă semi-ratată la prins din plin însă pe Szeleky, arbitrul n-a dat nimic şi mingea a ajuns la Lemnaru, a cărui şut a fost respins cu un reflex fabulos de Nuno Claro. A treia oportunitate i-a aparţinut lui Borza, care din foarfecă, iarăşi tare liber în zona centrală a careului nostru, a trimis de puţin peste. Din păcate, alb-violeţii nu au vrut nicicum să înveţe lecţia, iar în minutul 81 avea să ne coste. Poparadu a făcut un fault cam neglijent în marginea terenului, nici arbitrul n-a lăsat avantaj, şi s-a dovedit că decizia sa a fost de fapt avantajul de care aveau nevoie gazdele, căci din acea liberă au reuşit să egaleze, Abrudan trimiţând cu capul, la colţul lung - din mijlocul careului, zona lui Szekely să zicem. După ciudata înlocuire a vârfului nostru cu Belu, în minutul 84, nu părea ca şi cum ţelul Politehnicii ar fi rămas victoria, şansă însă ne-a surâs cum n-a mai făcut-o de mult. Nanu a fost lansat ideal de Trandu, a ciupit mingea peste portarul advers din poziţie de unu la unu şi a fost lovit din plin, astfel că după ce balonul s-a scurs pe lângă, centralul a dictat un nou penalty. De această dată Gorobsov a executat şi a făcut-o la fel de bine ca Szekely, readucând pe Poli în avantaj. Nu pot spune că n-am avut emoţii în cele trei minute de prelungire, dar notabil nu s-a mai întâmplat nimic, astfel că cele trei puncte au rămas în contul nostru şi ne-au dat o esenţială gură de aer!

Cred că putem cădea la un acord că jocul echipei noastre nu a fost fundamental diferit de ceea ce am văzut până acuma. Chestiuni mai exotice au fost titularizarea lui Poparadu ca fundaş stânga şi înlocuirea lui Scutaru cu O. Petre. Parcă nu am apreciat prea mult aceste mişcări, căci chiar de Poparadu a avut şi câteva intervenţii bune, a făcut şi vreo două-trei faulturi periculoase, în vreme ce O. Petre mi s-a părut aproape mereu prost plasat sau stângaci, mai ales când nu avea de respins cu capul. Nimic nou în linia de mijloc, unde Popovici a fost din nou titular, însă n-a putut face vreo diferenţă, în vreme ce Trandu şi Gorobsov nu au jucat prea mult ca o unitate de construcţie. Ambii au avut însă contribuţii individuale bune, argentinianul fiind în continuare un jucător pe placul meu. Nanu, care m-a enervat în mod special când cu destul spaţiu în jurul său şi trei coechiperi în preajmă, a ales să tragă de la 25 metri lateral stânga, mult peste, s-a dovedit cheia acestei victorii, reuşind să obţină cele două lovituri de pedeapsă. Pot spune doar că s-a arătat a fi un fotbalist cu calităţi utile şi graţie încrederii de care are parte de la colegii săi, face mult mai multe pe flancul său, decât Popovici sau Bărbuţ pe dreapta. Aş mai spune doar că Szeleky m-a deranjat prin proasta sa poziţionare în ofsaid, în vreme ce despre Keita mi-am spus deja oful.
Despre înlocuiri, doar că n-au făcut mare diferenţă.

Aşadar, un debut pozitiv pentru Şunda, chiar dacă avem în continuare mult de lucru la forţa de grup a echipei noastre. Să sperăm că timpul ne-o va rezolva şi pe asta, şi mai ales să sperăm că şansa nu ne va părăsi prea curând. Astăzi a fost decisivă, căci nu în orice zi primeşti două lovituri de pedeapsă, nici măcar atunci când sunt deosebit de evidente.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (6), Şeroni (6), O. Petre (5), Poparadu (5,5) - Popovici (5), Trandu (6), Gorobsov (6,5), Nanu (6,5) - Szekely (6), Keita (5)

Schimbări:

Bărbuţ (5,5) pentru Popovici (min 59)
Boldea pentru Keita (min 73)
Belu pentru Szekely (min 84)

20 octombrie 2013

ASU Poli - Gătaia 2:0 (1:0)

Nu știu cum, dar am reușit ca anul acesta să ratez aproape toate meciurile importante ale echipei Politehnicii. Am mai trecut și am văzut crâmpeie din unele partide, dar astăzi am fost hotărât să vizionez confruntarea cu liderul ligii a patra, Progresul Gătaia.

Din păcate, meciul a fost destul de plictisitor, mai ales în prima repriză, când am asistat la un joc îmbârligat, fără viziune și fără ocazii. Mai mult, oaspeții au jucat prea hotărâți și au abuzat de multe intrări periculoase, le-aș spune chiar bădărane, astfel încât în primul sfert de oră primiseră deja 3 cartonașe galbene, din care două văzute de același jucător, primindu-l implicit și pe cel roșu. Chiar înainte de eliminare, Poli a avut și prima mare ocazie, când mingea venită din dreapta a traversat careul, a ajuns la Făgețan, iar acesta, cu poarta goală în față, dar incomodat de un adversar, a tras mult peste. Atacantul alb-violet avea să se revanșeze mai târziu deschizând scorul, destul de norocos și întâmplător, cu un șut mai degrabă ratat, dar care i-a păcălit pe un fundaș advers, cât și pe portar și a intrat în poartă, lângă bară. Nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la pauză, în afara unui șut al aceluiași Făgețan în minutul 40, reținut cu puține emoții de portar.

Repriza a doua a început mai bine. Prima ocazie au avut-o însă oaspeții, printr-o lovitură liberă bine plasată, dar Burtic s-a întins și a reușit să pareze. Totuși, restul meciului a fost controlat în totalitate de Poli, care și-a și găsit o cadență în atac, reușind să-și aducă mai mulți oameni în apropierea porții adverse și trecând de la mingi lungi la pase scurte și șarje pe flancuri. Astfel, în minutul 62, tot Făgețan, reușește să dubleze avantajul și să alunge emoțiile spectatorilor, de data asta cu un șut bun după ce mingea i-a ajuns în mijlocul careului.

În continuare Poli și-a creat mai multe ocazii, pe care le-a și ratat cu nonșalanță. Mai întâi Ionuț preferă un vole ce se duce mult peste, în locul unui șut plasat, poarta fiind goală după ce portarul s-a întins ca să respingă mingea. Apoi Ilie trimite și el peste din mijlocul careului. De partea cealaltă, oaspeții au mai avut o lovitură liberă și o ocazie imensă, când un atacant a trecut de linia de fundași, dar, rămas singur cu portarul, trimite alături, irosind astfel șansa golului de onoare.

Nu prea mi-a plăcut jocul practicat astăzi și rămân sceptic în privința calităților lui Codrea ca antrenor. Mi-au plăcut în schimb mai mulți jucători. Pe lângă mult amintitul Făgețan, sau Ilie și Popoviciu pe care i-am tot menționat în trecut, a jucat foarte bine și Vucea, o amintire de la Poli II de acum 2 ani. Mi-a sărit în ochi și fundașul dreapta Birău, un tânăr de doar 19 ani, dar foarte ambițios și curajos, urcând cu brio în atac de câteva ori.

Rămân la părerea că în acest moment la Poli contează mai mult ambiția și valoarea jucătorilor decât antrenorul, dar echipa a câștigat un meci foarte important și a trecut pe primul loc și cu un meci în minus, astfel că merită felicitați cu toții. Bravo Poli!

Poli: Burtic - Maranescu, Obrejan, Gălan, Birău - Vucea, Neagoie, Popoviciu, Ilie - Făgețan, Vișan


Schimbări:
Ionuţ pentru Vucea (min 73)
Florea pentru Făgețan (min 77)
Opriș pentru Neagoie (min 85)
Oberșterescu pentru Ilie (min 90)

10 octombrie 2013

Velcea "promovat", Şunda noul antrenor

Într-o mişcare ce se dovedea aproape inevitabilă, chiar dacă nu neapărat în această formă, Velcea a fost înlocuit de la conducerea echipei, fiind reîntitulat ca director sportiv, iar în locul său a fost numit Aurel Şunda.

Cred că l-am susţinut mereu pe Vali Velcea, chiar dacă nu admir stilul său personal de responsabilizare şi comunicare, însă rezultatele avute în ultimele două sezoane la Poli l-au recomandat dincolo de orice antipatie. Nu pot să-mi dau seama din afară ce nu funcţionează în gestionarea echipei, însă ceea ce am văzut în ultimele două luni pe terenul de joc a fost inodor şi incolor. Uneori, prin repetatele modificări efectuate în prima repriză, m-am întrebat în ce măsură echipa intră cu un plan de joc în teren, fiindcă nu cred că e normal ca după toate antrenamentele efectuate premergător unei partide, să nu ştii cine ar trebui să se regăsească în primul unsprezece - sau să-ţi pierzi în jumătate de oră încrederea în capacitatea preconizată a unui jucător.

Din păcate e adevărat şi că nu dispunem de fonduri pentru transferuri, însă avem destule exemple de cluburi nou-apărute în Liga 1 care se descurcă şi aşa. Iar problema de fond este că nu jucăm absolut nimic, deşi avem o echipă în care există talent şi calitate pe mai multe posturi. Adică să ne rezumăm la fazele fixe, unde dispunem de doi fundaşi centrali care sunt mereu periculoşi când se află în careul advers, dar numărul finalizărilor de care au avut parte este dezamăgitor. Sau la linia de mijloc, unde avem o combinaţie cu potenţial de experienţă şi talent.

A trecut multă vreme ca Şunda să ajungă în această poziţie, deşi numele său s-a vehiculat la mai fiecare modificare de antrenor. Alegerea mi se pare bună, fiindcă nu e foarte oportun să aduci pe cineva din afară în mijlocului turului-returului, deci să vedem cum funcţionează. Cert este că avem nevoie de puncte ca de aer.

5 octombrie 2013

ACS Poli - Corona Braşov 0:0

În momente din acestea - ba, perioade din acestea, îţi cam piere toată pofta de fotbal şi de viaţă. Pe a mea oricum am rătăcit-o, deci ce pot să mai spun? Atunci când nu reuşeşti să învingi acasă, în faţa a doar câtorva sute de spectatori, cea mai slabă echipă din Liga 1, ai tot dreptul să-ţi pui întrebarea cine e de fapt cea mai slabă echipă. Da, dacă ar fi fost să câştige cineva astăzi, noi am fi făcut-o, dar nu degeaba suntem ultima sau printre ultimele echipe la faze de gol create. Astăzi, din cele trei ocazii rezonabile pe care le-am avut, n-am putut converti niciuna. Fără eficienţă, fără speranţe, în ciuda vâlvătăilor noastre ofensive.

Ca să ne referim la faze, pe scurt, Poli a dominat cam toată partidă, exceptând eventual primul sfert de oră, când oaspeţii au mai mişcat ceva ofensiv. Szekely a marcat din centrarea lui Nanu în minutul 25, dar a fost ofsaid, înainte ca Ov. Petre să nu poată trimite în poartă cea mai mare ocazie a noastră din întreaga partidă, în minutul 33.
După pauză am fost din nou aproape prin Szekely, dar acesta nu a putut nimeri poarta după ce a depăşit un fundaş în careul advers, în vreme ce braşovenii au fost periculoşi prin Aguirre, care a fost oprit din cursa sa spre poartă de Şeroni - semi-regulamentar, aş spune. În ciuda liberelor şi cornerelor bătute destul de promiţător de către Gorobsov, n-am putut finaliza nicuna, iar chiar în minutul 90 Keita a reuşit să împingă o minge spre poartă la o asemenea fază, balonul a fost deviat, însă portarul advers a reuşit să intervină. Şi cam asta a fost, chiar de braşovenii au rămas în zece în minutul 87.

În curând Velcea va rămâne fără scuze şi nu va mai putea da vina pe echipă. Da, n-au fost bani, dar avem cel puţin cinci-şase jucători care au o calitate de apreciabilă, destui cât să construieşti o formaţie solidă în jurul lor. Dar noi nu suntem în stare să construim, să avem şanse de gol, să forţăm şi să intimidăm prin forţă, dacă nu prin talent şi viziune. Refuz să cred că aceşti jucători sunt incapabili să facă mai mult, că valoarea lor nu le permite să obţină decât două puncte în şase etape sau să nu marcheze decât un gol în aceeaşi perioadă.

Linia de fund e ok, în special pe axul central unde Şeroni şi Scutaru sunt aproape mereu solizi, la mijloc avem patru-cinci jucători cu calităţi individuale peste media Ligii 1, dar care nu reuşesc să funcţioneze bine ca echipă, iar Szekely a arătat că dacă i se oferă şanse, să stea şi el cu faţa la poartă niţel, ştie să dea şi goluri. De ce nu iese mai mult, de ce nu merge? Nu ştiu cât timp va mai avea Velcea să-şi dea seama, dincolo de orice alte carenţe financiare şi organizatorice de la club.

Poli: N. Claro (6) - Belu (5,5), Şeroni (6), Scutaru (6), Marovic (5,5) - Bărbuţ (5), Ov. Petre (6), Trandu (5), Nanu (5,5) - Gorobsov (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Trandu (min 32)
Keita (5) pentru Bărbuţ (min 60)
Furtado pentru Ov. Petre (min 80)
Google+