31 august 2011

Dezamăgirea gustului

Transferul lui Luchin la Dinamo, confirmat astăzi după săptămâni de tevatură, lasă un gust amar şi strică blazonul unui jucător care a purtat banderola de căpitan a Politehnicii. Privind puţin peste detaliile financiare, care sunt vagi şi, ca de obicei, puţin credibile, tragem concluzia că Poli l-a dat pe mai nimic (300.000 EUR), poate în contul bunelor relaţii dintre Iancu şi Borcea, poate în contul lui Opria, poate în alte conturi.

Cred că ne-am obişnuit deja cu această stare de fapt, cum că timişorenii pleacă la Dinamo fiindcă acolo îi vor diferite personaje. Că e vorba de Iancu, pentru care primează teoretic banii (deşi numărul afacerilor bune făcute nu este deloc impresionant), că e vorba de impresari care par să controleze tot ce mişcă, sau că e vorba de fotbalişti care sunt, până la urmă, atâta, fotbalişti, noi putem doar să acceptăm concluzia consolidată că Timişoara nu a progresat prea mult de la revenirea în A. Juniorii de la LPS, subvenţionaţi de bugetul local, părăsesc oraşul pentru echipe aflate în antiteză cu Poli, ca deja-numiţii Dinamo, sau în destinaţii exotice precum Năvodari, sau chiar peste mări şi ţări unde li se garantează un climat mai propice dezvoltării personale, cel puţin teoretic.

Şi Poli a pierdut jucători tineri pe nimic, cum a fost cazul lui Daminuţă sau cazul mai recent al lui Moroşan, ale căror insuccese nu pot fi decât amare, pentru că sunt consecinţa unei proaste creşteri în spiritul fotbalistic, care creştere a avut loc cât aceştia erau la Timişoara. Nu e totul groaznic sau oribil, dar Poli avea un plan declarat de a aduce tot talentul local în ograda luminoasă a clubului, care talent cum scoate capul la aer este cuprins de vertigo-ul gloriei iminente.

Revenind la Luchin, iau plecarea lui ca pe un fel de dezamăgire personală, el fiind jucătorul pe care l-am admirat şi susţinut cel mai mult dintre cei aflaţi în generaţia 86-87. Nu există multe condiţii care trebuie împlinite pentru a rămâne în sufleţelele alb-violete, decât să eviţi echipe precum Dinamo şi Steaua şi să nu trădezi încrederea suporterilor. Cele două sunt de fapt sinonime, dar se dovedeşte că şi asta e prea mult pentru a indica un leal la orbirea profesională.

Cu siguranţă clubul nu face destul ca să creeze un spirit sănătos al performanţei la Poli. Numai că alţii încearcă şi mai mereu aceştia sunt cei care sfârşesc prin a fi dezamăgiţi. În fine, viaţa merge înainte, rămâne însă dezamăgirea gustului.

30 august 2011

CR: Poli - Naţional Sebiş

Poli va întâlni pe Naţional Sebiş, marţi, 6 septembrie, în următorul tur al Cupei României, în deplasare.

Culmea, am jucat amicale cu Reşiţa şi Sebiş înainte de debutul sezonului şi acuma am nimerit ambele echipe în Cupa României.

27 august 2011

Alro Slatina - Poli 2:3 (1:1)

La primul meci de matineu propriu-zis, alb-violeţii au ieşit învingători după o dispută destul de tensionată, în ciuda unei prestaţii neconvingătoare şi a unui arbitraj nefavorabil. Totuşi, spune şi asta ceva, dacă poţi bate în aceste condiţii.

Meciul a debutat practic cu o bară spectaculoasă a lui Axente, care a şutat de la marginea careului, dar şansa n-a fost de partea noastră. A fost cam singura ocazie adevărată de gol pentru o vreme, căci în rest ar fi fost de notat doar tentative mai puţin convingătoare de ambele părţi. Axente, e drept, a mai fost în poziţie bună în două rânduri, dar nu a obţinut maximul din acele faze, iar aşa cum s-ar fi cuvenit, chiar când gazdele începuseră să controleze jocul, Ricketts a fost lansat în adâncime, a depăşit ultimul adversar cu mingea la picior, şi a finalizat frumos cu un şut din gleznă. Era minutul 31, însă avantajul nostru nu a ţinut decât şapte minute, căci Alro a egalat după o fază pe dreapta, unde Sava nu a reuşit să intervină şi mingea centrată a fost împinsă din centrul careului de Creţu pe lângă Lepmets. Vina golului mai trebuie împărţită între Dăruială şi Luchin, căci primul părea să-l marcheze pe Creţu, însă a fost depăşit, în timp ce Luchin a lăsat prea mult spaţiu pentru atacantul oltean. Poli a terminat în atac repriza, cu Scutaru la cap după un corner în singurul minut de prelungire, dar acesta nu a reuşit să direcţionze mingea spre poartă.

Mitanul secund a început cu gazdele în control, Lepmets fiind obligat să pareze un şut de la marginea careului. Presiunea acestora a fost constantă în primul sfert de oră al reprizei, dar fără ocazii concrete, până în minutul 60, când tuşierul a dat un penalty eronat la un presupus henţ al lui Luchin. Precup a transformat lovitura de pedeapsă în dreapta lui Lepmets, dar avantajul gazdelor a ţinut numai trei minute: Pătraş a restabilit egalitatea printr-un efort deosebit, după ce a intrat înspre centru şi a şutat din întoarcere, lobat, peste Marinescu, a cărui plonjon a fost în van. Meciul s-a domolit în minutele ce au urmat, până când Alro s-a trezit în zece, pentru un fault aparent dur la Scutaru. Reluările însă nu au evidenţiat vreo duritate care să merite un roşu direct, dar echilibrul s-a restabilit degrabă, căci Axente a avut o intervenţie de o cogitaţie inexplicabilă şi a împins un fundaş într-o "tentativă de presing", trecându-şi astfel în cont al doilea galben al meciului. Şi aşa, Poli era clar echipa mai determinată pe final, graţie şi efortului lui Rocha pe stânga, iar la o fază creată de acesta, Tameş a primit mingea pentru şut în marginea careului, dar din nou bara ni s-a opus. S-a produs într-un anume sens dreptate în minutul 88, graţie lui Pătraş, care a driblat în careu şi a fost agăţat de un fundaş, astfel că Poli a beneficiat de un penalty. Tameş a transformat, tot în dreapta portarului, şi alb-violeţii au bifat a doua victorie a sezonului, după un meci nu lipsit de emoţii, dar care a evidenţiat că şi într-o zi mai puţin perfectă ca joc, destule trebuie să meargă împotriva noastră pentru a rămâne cu proverbiala buză umflată.

Majoritatea echipei a evoluat destul de mediocru astăzi, dar trebuie apreciate golurile lui Ricketts şi Pătraş, rodul unor eforturi personale excelente. Au dezamăgit în mod special Curtean, aş spune şi Tameş, pe lângă Axente, subînţeles. Cu Dăruială şi Sava pe flancuri, mai toate fazele periculoase s-au dezvoltat în acele zone, ambii fundaşi fiind depăşiţi în mai multe rânduri. De remarcat că Sava a început să urce niţel după intrarea lui Rocha, dar aportul său ofensiv a fost mai mult contraproductiv. Mă întreb dacă nu ar fi mult mai util să se evolueze cu Jitaru la mijloc, pentru a consolida flancurile suferinde ale apărării.

Orişicum, momentan suntem la şase din şase cu două aşa-numite contracanditate. Poate că Poli nu joacă la maxim, dar pare să fie suficient. E esenţial însă să nu ne complacem în această stare de fapt.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5), Luchin (5,5), Scutaru (5,5), Sava (5) - Pătraş (7), Poparadu (5,5), Tameş (5,5), Curtean (5) - Ricketts (6,5), Axente (5)

Schimbări:

Rocha (6) pentru Curtean (min 64)
Popovici (5) pentru Ricketts (min 67)
Zăgrean pentru Poparadu (min 83)

25 august 2011

Avancronică: Slatina - Poli

După prestația jalnică din cupă, entuziasmul față de viitoarele evoluții în campionat a mai scăzut. Laudele după victoria cu Bihor s-au mai pierdut și cu toții am început să ne amintim că au fost și momente mai slabe în acel meci. De asemeni, ne putem pune întrebarea dacă nu cumva am supraevaluat gruparea orădeană când i-am considerat principalii favoriți ai seriei, având în vedere că au fost eliminați din cupă de către Sănătatea Cluj.

Dar cupa e o competiție aparte și în campionat lucrurile pot sta altfel. Orașul Slatina are înscrise două echipe în liga a doua și cum le vom întâlni pe ambele în următoarele două etape, le abordăm pe amândouă în rândurile ce urmează.

Cu ALRO vom avea primul meci în deplasare din această stagiune, deci un bun prilej de a vedea cum se descurcă violeții pe meleaguri ostile. Clubul a luat naștere în 2006 prin fuziunea a două cluburi locale, Alprom și FC Oltul, iar în al 4-lea sezon au reușit promovarea în liga secundă. Deși au avut ca obiectiv menținerea, slătinenii au realizat surpriza de a termina pe locul 5. Iar având în vedere că echipele de pe 3 și 4 au fost "promovate" în prima ligă, înseamnă că ALRO sunt următoarea echipă clasată după Bihor, din cele rămase în liga secundă. Ceea ce probabil i-a făcut pe unii să îi considere unii dintre pretendenții la promovare. Dar având în vedere că sunt încă o echipă în formare, e destul de posibil ca evoluția de sezonul trecut să nu se mai repete.

Primul semn a fost dat în prima etapă, chiar în derby-ul orașului, când ALRO a pierdut în fața celeilalte echipe, CSM Slatina, sau FC Olt, cum se numește din acest sezon. Aceasta este chiar mai tânără, fiind înființată în anul 2009 și, prin finanțarea autorităților locale au reușit două promovări consecutive. Sezonul actual a stat sub semnul întrebării, deoarece numitele autorități și-au retras sprijinul. Dar lucrurile s-au rezolvat, iar sub noul nume, ar putea fi o echipă cu pretenții.

După aceste două meciuri vom putea avea o imagine mult mai bună legată de cum stăm în campionat și vom afla și ce jucători vor mai pleca de la club, cel puțin pe bani. Sperăm că lecțiile de la Reșița au fost învățate și că vom vedea o altă atitudine și o altă prestație.

Hai Poli!

24 august 2011

CR: Poli II - UTA 1:4 dp (1:1, 0:0)

Zi lungă ieri după ce ambele noastre echipe au ajuns la penalty-uri, fiind 0-0 după 90 de minute. Cele două meciuri au fost însă în antiteză. Dacă echipa mare a jucat slab, dar a avut noroc la loviturile de departajare, violeții mici au meritat mai mult calificarea, dar șansa n-a fost de partea lor.

Am mers la meci cu mari așteptări, dar jucătorii au reușit să mi le întreacă chiar și pe acestea. Au început în forță, scorul putând fi 1-0 deja în minutul 2, când un arădean a blocat pe linia porții lovitura cu capul a lui Mera.

De necrezut, dar Poli II a dominat meciul, controlând bine mingea și menținând-o mai sus de treimea proprie. Pe finalul reprizei, jocul s-a mai echilibrat, venind și câteva ocazii ale oaspeților, odată cu primul șut pe spațiul porții noastre, în minutul 31, reținut fără mari probleme de Rusu. Ar mai fi un șut al lui Hidișan, atins un pic de Rusu, dar mingea părea că oricum va depăși transversala.

Repriza a doua avea să fie și mai intensă, cu mari ocazii de ambele părți. Mai întâi Popovici și-a trecut în cont ratarea primelor 90 de minute, când în minutul 55 a fost lansat excelent pe culoar, a încercat să plaseze mingea pe lângă portar, dar aceasta s-a scurs milimetric pe lângă bară. Arădenii s-au revanșat repede, întâi cu un șut din unghi în plasa laterală, apoi cu un altul pe centru, parat de Rusu.

Finalul a fost în totalitate al nostru, ofensiva noastră trecând de mai multe ori în viteză pe lângă fundașii adverși. Minunea se putea întâmpla chiar în ultimul minut, când Dobricean ajunge în poziție centrală și încearcă o scăriță, dar este prea joasă, iar portarul reține ușor. Nu îi imput gestul, mie mi s-a părut că a ajuns într-o poziție cam incomodă pentru un șut ca lumea. Dacă îi reușea, era erou!

În minutul 6 al prelungirilor, Ilie nu reușește să-i ia fața lui Drăghici, acesta își așează mingea din preluare și reușește să o ciupească. Vicleană, mingea a trecut pe sub portarul nostru, prin singurul loc prin care aceasta se putea strecura. Era 1-0 și jucătorii noștri gesticulau, vizibili afectați. Totuși, jocul prestat în continuare arăta că n-au capitulat deloc. Ajutați și de eliminarea unui arădean, au presat constant, iar egalarea a venit în cele din urmă în minutul 110, în urma unui corner, când Mera a tras cu capul direct la vinclu. Că acesta a primit al doilea galben pentru că s-a urcat pe gardul peluzei sud, nici nu mai contează. Rusu mai blochează un șut foarte periculos din careu, iar lovitura de grație putea să vină cu două minute înainte de final, tot după un corner, când lovitura de cap a fundașului dreapta Belu a nimerit bara. La loviturile de departajare lipsa de experiență, emoțiile și neșansa s-au năpustit toate asupra executanților noștri, dar rezultatul nu are prea mare importanță.

Pentru mine a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri la care am asistat pe Dan Păltinișanu. Am văzut niște băieți care au dat totul pe teren. S-au luptat pentru fiecare minge și parcă încă mai aveau resurse. Drept dovadă au reușit să revină după golul primit. Mai mult, au părut că sunt peste adversari. Adesea i-au trecut în viteză, culmea, și în forță. Chiar de uneori driblingurile nu s-au concretizat și cu o pasă bună, am rămas surprins cât de mult au putut ține de minge. Și nu în ultimul rând, am văzut un joc tactic foarte plăcut, cu mai multe pase, pătrunderi și infiltrări pe culoar. Trebuie să fie mâna lui Stoicov.

Sandu practic a arat partea stângă a terenului, pătrunzând și printre fundașii adverși, ajutat de Chițu, dar a și revenit în apărare, executând câteva alunecări foarte bune. Apărarea a fost destul de exactă, cel puțin individual. Mera și-a împărtășit din experiență, Ilie a fost hotărât și de multe ori a dat dovadă de inteligență, luându-le fața adversarilor. Belu a fost și el foarte precis și muncitor. Jucătorii ofensivi nu s-au remarcat în mod special, dar au conlucrat bine. Dobricean l-a înlocuit pe Fuchs, care a fost cam emoționat, iar intrarea lui s-a văzut, pentru că jocul s-a înclinat dintr-o dată în favoarea noastră. Căpitanul Zaluschi a dat dovadă de dăruire și a coborât adesea pentru a-i bloca pe arădeni. Iar portarul Rusu a parat tot ce s-a putut para. A fost strigătul lor de afirmare. Să o țină tot așa!

Bravo Poli!

Poli II: Rusu - Sandu, Ilie, Mera, Belu - Chițu, Fuchs, Zaluschi, Popa - Boștină, Popovici

Schimbări:
Dobricean pentru Fuchs (min 65)
Damian pentru Chițu (min 82)
Szalkai pentru Popa (min 99)

CR: Şcolar Reşiţa - Poli 3:4 dp (0:0)

Viaţa ne-a jucat un fel de festă neamuzantă astăzi: la Reşiţa, Poli cu echipa de titulari a fost, în esenţă, inferioară gazdelor, acestea au rămas în zece în prelungiri, dar tot a fost nevoie de lovituri de departajare pentru a stabili învingătoarea întâlnirii. La Timişoara, Poli II a fost cel puţin la nivelul celor de la UTA, a egalat în a doua repriză de prelungiri după egal la zero la finalul celor nouăzeci de minute, a rămas în zece după eliminarea lui Mera pentru prea mult entuziasm, dar a pierdut în final la aceleaşi antipatice lovituri de departajare. Despre cea din urmă partidă va scrie mai pe larg Andrei în cursul zilei de mâine, căci eu am avut nefericita soartă de a participa la meciul din Valea Domanului.

Prima repriză a fost asemănătoare cu cea din meciul cu Bihor, adică aproape complet neinteresantă şi mai deloc agreabilă. În timp ce Reşiţa a avut repetate ocazii de a pune în mare pericol poarta lui Lepmets, dar a eşuat la ultima pasă, Poli a avut nevoie de aproape 40 de minute pentru a trimite un şut chiar periculos spre poartă, prin Axente. Era cât pe ce să intre în avantaj la pauză gazdele, căci în minutul 44 o liberă de pe partea stânga a fost împinsă fără spor către poartă din interorul careului mic, astfel că portarul nostru a putut interveni.

Repriza secundă a fost vag mai dinamică decât cea dintâi, dar nu din meritul alb-violeţilor. E drept că Axente a avut o şansă bună în minutul 63, dar şutul acestuia a ţintit portarul, înainte ca Reşiţa să ofere o replică îngrijorătoare în minutul 68. Cumva, cu introducerea lui Caimac, care nu are nici 19 ani, pericolul pe flancul drept şi pe contre a crescut razant, Sepsi fiind realmente umilit de presaţia adversarului său direct. Lovitura de graţie putea să cadă în minutul 88, când o altă fază pe dreapta a fost oprită prin fault în marginea careului nostru. Libera ce a urmat a fost bătută la bară, Lepmets parând cu succes, dar la cornerul care a urmat doar şansa ne-a salvat de gol, căci din cam zece metri un jucător reşiţean a trimis peste cu poarta goală.

Chiar dacă gazdele se chinuiau rău cu condiţia fizică, şi au rămas în zece după minutul 100, tot aceştia au fost mai aproape de gol, tot datorită aportului lui Caimac. Înainte de pauza dintre reprizele de prelungire, Axente ar fi putut marca, dar deşi Ricketts l-a deschis bine, atacantul nostru nu a putut să-l învingă pe portarul advers. Cea mai mare ocazie pentru Poli a avut-o Jitaru, care prin minutul 107 a şutat cu sete în bară, dintr-o poziţie excelentă, şi în ciuda intenţiilor aparente de a tranşa meciul înainte de penalty-uri, alb-violeţii nu au reuşit să se impună.

La lovituri de departajare, Tameş a ratat primul, Reşiţa a condus cu 2-1 după reuşita lui Axente, ca apoi Lepmets să pareze, Luchin să restabiliească egalitatea, un reşiţean să tragă pe lângă, Sepsi să înscrie, la fel un reşiţean, şi în final Pătraş a pus punct procesiunii.

Din păcate, a fost o victorie foarte amară pentru Poli, care nu a jucat mai nimic astăzi. Exceptându-i pe fundaşii centrali, Luchin şi mai ales Scutaru, care a oprit cel puţin două pase foarte periculoase, de Lepmets şi ocazional de Poparadu şi Pătraş, restul echipei a fost dezamăgitoare. Sepsi ia premiul de decepţia partidei, în timp ce Dăruială, Ricketts, Zăgrean, Tameş, Axente, Jitaru şi Rocha au avut mult prea puţine reuşite pentru pretenţiile de la cineva care joacă la Poli. Cu siguranţă mulţi dintre jucătorii de la Poli II ar putea fi promovaţi la echipa mare ca urmare a celor două partide de azi, dar rămâne de văzut dacă dorinţa de performanţă va depăşi titularizările din necesitate ale jucătorilor care nu prea au chef să joace.

Poate ieşim cu ceva din meciul acesta şi ne interesăm de sus-numitul Caimac.

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5), Luchin (5,5), Scutaru (6), Sepsi (4) - Ricketts (5), Tameş (5), Poparadu (5,5), Rocha (5) - Axente (5), Zăgrean (5)

Schimbări:

Jitaru pentru Zăgrean (min 60)
Pătraş pentru Rocha (min 68)
Rotariu pentru Dăruială (min 114)

21 august 2011

Avancronică: Cupa României - faza IV

Pe lângă promovare, celălalt obiectiv declarat al clubului este finala Cupei. Dacă ar fi să glumim un pic, am putea spune că nu ne-am propus chiar trofeul deoarece antrenor este Velcea, cel cu care am pierdut ultimele două finale. Dar, realist, nerealist, Cupa este competiția în care ne putem măsura puterile cu vechii noștri parteneri din prima ligă. Poate vom avea parte și sezonul acesta de înfruntări cu Dinamo, Steaua, Cluj.

Numai că până atunci trebuie să trecem de vecinii noștri mai mici. Tragerea la sorți a ieșit cum nu se putea mai bine. Echipa mare va juca la Reșița împotriva celor cu care au avut și ultimul meci de pregătire, FC Școlar, moștenitorii spirituali ai fostului CSM. Nu va fi la fel ca în amical, deoarece reșițenii vor fi mai motivați și vor beneficia de suportul fanilor înfocați. Dar în mod normal n-ar trebui să avem mari probleme, singurul dușman al poliștilor, fiind ei înșiși.

Acasă în Timișoara, echipa mică va da piept cu marii noștri rivali UTA. E ocazia perfectă pentru jucătorii de acolo să aibă parte de atmosfera unui meci tradițional, de suportul fanilor, de care nu prea au parte în liga a 3-a. Cu atât mai mult cu cât meciul se va disputa pe "Dan Păltinișanu", la lumina reflectoarelor. Vor veni și unii jucători de la prima echipă, iar cu Popovici în formă maximă, cine știe, poate vom avea parte de o surpriză plăcută. Un meci frumos, cu siguranță va fi!

Hai Poli!

19 august 2011

Poli - FC Bihor 2:0 (1:0)

Alb-violeții au început bine acest nou sezon, grație nu în mică parte al aportului mai multor titulari de anul trecut. Luchin și Sepsi în apărare, Curtean și Goga la mijloc, chiar și Axente în atac au fost piesele cheie ale partidei, care în ciuda scorului liniștitor nu a fost mereu liniștitoare.

În special prima repriză a fost una dezamăgitoare. Poli a preluat controlul partidei de la primul fluier, dar minutele au tot trecut, fără ca jucătorii noștri să-și creeze vreo ocazie. De legat nu s-a legat mare lucru în jocul ofensiv al alb-violeților, dar și așa Goga, Ricketts și Scutaru au încercat timid poarta adversă. Oaspeții și-au trecut în cont o tresărire, dar Lepmets a ieșit bine să oprească o acțiune periculoasă, chiar înainte ca Poli să deschidă scorul în minutul 21. A fost un gol clasic în simplitatea lui: corner Tameș, cap Scutaru de la colțul lung. Din păcate, reacția echipei după deschiderea scorului a fost una negativă, și deodată așezarea destul de comapctă din teren a devenit un 4-1-4, în care fiecare eroare a lui Scutaru/Tameș îi punea pe oaspeți în atac. Astfel, egalarea putea pica în minutul 41, când un jucător bihorean a recepționat mingea în centrul careului și a trimis cu capul, dar mingea ne-a ocrotit, trecând de puțin pe lângă.

Lucrurile s-au schimbat însă după pauză, când alb-violeții în noile lor echipamente au ieșit mult mai deciși de la vestiare. Șutul spectaculos al lui Tameș din minutul 52 a anunțat golul doi, sosit doar trei minute mai târziu: Ricketts prinde mingea și o împinge către Scutaru, venit lansat, acesta intră în careu, îi trimite lui Axente în centru, de unde atacantul nostru reia spectaculos, din voleu, fără șanse pentru portarul advers! Această reușită i-a moleșit complet pe oaspeți, care nu au mai reușit absolut nimic până la finalul meciului. Poli, în schimb, a început să joace din plăcere, și jocul echipei a fost mult ajutat de intrarea lui Poparadu în locul lui Scutaru. Ricketts a avut o șansă imensă de a marca în minutul 66, în urma unei faze a lui Goga pe dreapta, dar a șutat cu sete din interiorul careului și mingea a fost deviată în corner. În timp ce Luchin controla mai toate baloanele trimise înspre careul nostru, Axente ar fi putut să mai marcheze o dată, dar lovitura sa de cap nu a prins cadrul porții. Finalul i-a aparținut însă lui Goga, care a trimis de trei ori mingea periculos către poartă. Întâi, în minutul 83, deschis bine pe dreapta de către Tameș, am impresia, a lobat mingea către vinclu de unde s-a întins portarul să o scoată. Câteva minute mai târziu, șutul său a fost parat de același portar, mingea i-a revenit și Goga a mai tras o dată, prea slab însă. Rocha și Ricketts au mai avut oportunități de a înscrie în ultimele zece minute, dar nu au prins cadrul porții din poziții bune, astfel că scorul final a rămas cel stabilit la scurt timp de la reluare, dar gustul experienței fotbalistice a fost unul mult mai dulce.

E clar că dacă aceasta ar fi echipa cu care s-ar aborda restul sezonului, Poli ar promova la pas. E însă la fel de clar că Luchin, Sepsi și Goga sunt sortiți plecări. Din considerente de lot, cel mai greu de înlocuit ar fi apărătorii, căci de la mijloc în sus sunt soluții. S-a simțit destul de acut astăzi că echipa asta nu a jucat mult împreună în timpul verii, mai ales Sepsi și Scutaru, cel din urmă reprofilat la închidere, funcționând ceva mai slab în angrenaj. Nu că ar fi jucat prost, doar Scutaru și-a trecut în cont un gol și o pasă de gol, și Sepsi a avut mai multe intervenții prin alunecare executate perfect, dar s-a simțit că e loc de mai bine în felul în care erau poziționați față de colegi.

Luchin a fost cheia apărării, fiind de netrecut practic, în special în repriza a doua. Pe de altă parte, Ilie și Dăruială au avut câteva scăpări grave, în primul mitan, dar ulterior au devenit mai siguri și mai deciși în intervenții. E clar însă că într-un fel joci când ai alături doi jucători de națională și altfel joci când ești flancat de Mera și Sandu. Nici măcar nu e o chestiune de calitate în joc, ci de încredere pe care ți-o inspiră prezența în teren a unor fotbaliști atât de experimentați la un nivel (foarte) ridicat. Din acest motiv îmi fac griji că dacă aceștia pleacă, apărarea va avea mult de suferit, cel puțin în acest tur de campionat, până când se consolidează într-o formulă precisă.

La mijloc nu pot spune că mi-a displăcut cineva, Tameș și Curtean fiind remarcații mei în mod deosebit. Amândoi harnici, combativi, și cu o prezență bună în joc. Goga a fost plasat cam ciudat în postura de mijlocaș stânga, pentru a-i face loc lui Ricketts în atac. Personal aș fi preferat o variantă cu Zăgrean și Goga în fața, Rocha pe stânga și Curtean pe dreapta, mai ales că Ricketts nu pare într-o formă deosebit de bună. Canadianul a fost și jucătorul cu cele mai multe nereușite astăzi, și a ratat un gol ca și făcut, dar măcar a contribuit la golul doi al serii. Axente, în stilul caracteristic, n-a făcut mare lucru, doar a dat un gol spectaculos. Suficient, momentan.

Cel mai surprins am fost de Poparadu, care a avut un calm și o clarviziune nebănuite după ce a intrat pe teren. A fost vizibil faptul că el a jucat aproape mereu titular la mijloc, alături de Tameș, și jocul ofensiv a mers mult mai bine cu el în echipă. Nici Rocha nu s-a mișcat rău, dar a avut parte de puțină susținere din partea lui Sepsi, spre deosebire de maniera în care a jucat cu Sandu, când cei doi au conlucrat bine pe stânga. E clar că e vorba doar de o chestiune de exercițiu, dar aceste mutări care ne pasc în viitorul apropiat vor fi o încercare serioasă pentru echipă în general și Velcea în mod aparte.

Per total, o vineri frumoasă, cu o atmosferă frumoasă și o victorie bine meritată. De apreciat și atitudinea jucătorilor față de galeria la final, care i-a susținut cu obișnuita pasiune pe parcursul partidei.

Foarte interesant de văzut în ce măsură contează orgoliul de a elimina UTA, în meciul de cupă.

Bravo Poli!

Poli: Lepmets (6) - Dăruială (5,5), Luchin (6,5), Ilie (5,5), Sepsi (6) - Curtean (6), Tameș (6), Scutaru (7), Goga (5,5) - Ricketts (5), Axente (6)

Schimbări:

Poparadu (6,5) pentru Scutaru (min 61)
Rocha (6) pentru Curtean (min 70)
Zăgrean pentru Axente (min 77)

18 august 2011

Avancronică: Poli - Bihor

După o mult prea lungă pauza, în sfârşit putem avea parte de singurul lucru care contează, şi anume de un meci de fotbal. Chiar dacă multe rămân în continuare incerte, mâine seară vom afla răspunsul la câteva lucruri: câţi suporteri mai sunt interesaţi de Poli şi cam pe unde ne încadrăm între echipele ligii secunde.

E chiar un bine că pornim cu un meci tare acasă, împotriva unei candidate la promovare. Pe de o parte ar trebui să adune mai multă lume la stadion, şi pe de alta o încleştare directă arată adevăratul raport de forţe. Sigur că impresia după primul meci nu oferă o imagine pentru tot campionatul, dar măcar ştim cu ce pornim la drum şi ce avem de îndreptat.

Bihorul este principala candidată la promovare, după ce a făcut-o deja sezonul trecut, când a terminat pe 2 la un punct de Petrolul. Au avut mai multe meciuri de pregătire serioase, cum ar fi cantonamentul din Italia, în care au întâlnit şi nume precum Brescia şi Bologna. Drept e că au pierdut cu brio, dar le-au şi înscris goluri, iar în restul amicalelor au avut rezultate convingătoare. Mai adăugăm şi faptul că orădenii şi-au păstrat lotul de sezonul trecut şi avem imaginea ideală a unei echipe a cărui loc nu e în această ligă inferioară.

În tabăra noastră sunt multe motive de îngrijorare, mai ales de ordin psihologic. Jucătorii ar avea nevoie de un impuls motivaţional, dar din păcate nu sunt semne că ar exista cineva capabil să le ofere acest lucru. În afara suporterilor. În acest moment, fanii şi jucătorii sunt singurii capabili să ajute Politehnica, şi numai prin colaborare se va întâmpla acest lucru. Un licăr de speranţă există, pentru că Luchin, Sepsi şi Goga vor fi în lotul pentru meci, iar atmosfera din cadrul echipei pare că s-a mai domolit un pic în ultima vreme.

Hai Poli!

CR 2011/2012: Turul 4

În timp ce Luchin și Sepsi par să se fi alăturat lui Tameș, Curtean și Goga printre posibilii titulari de mâine, s-a tras la sorți și turul următor al Cupei României, cu două meciuri interesante:

CSM Reșița - Poli
Poli II - UTA

Ambele meciuri se joacă marți, de la 17.30.

16 august 2011

CR: Poli II - CS Millenium Giarmata 5:4 (3:3, 2:1)

Şansa a vrut să prind un meci în această după-amiază care face onoare cuvântului "epic" - păstrând proporţiile. Poli II s-a calificat în următorul tur al Cupei României după prelungiri, dar dacă jocul nu a fost foarte spectaculos din punct de vedere tehnic, reuşitele zilei au indus aplauze de admiraţie.

Prima repriza a început sub dominarea sterilă a junilor alb-violeţi, care au trimis în teren o echipă cu destui jucători de la formaţia mamă. Cea dintâi şi cam singura şansă de gol în cam prima jumătate de oră pentru Poli s-a arătat în minutul 5, când Boştină a şutat pe lângă dintr-o poziţie favorabilă. În ciuda notei în care se juca, oaspeţii au deschis scorul în minutul 17, când un jucător a scăpat la limita ofsaidului şi l-a învins fără mari probleme pe Ostafie. Repriza s-a animat în ultimul sfert de oră, graţie aportului consistent al lui Popovici, care întâi a restabilit egalitatea în minutul 28, după o lansare a lui Dobriceanu. Acelaşi Popovici a trecut de portar patru minute mai târziu, a ajuns în unghi, dar a aşezat bine mingea pentru şutul lui Popa, care nu a reuşit să-l învingă pe portarul oaspeţilor. Popovici a arătat cum se face după doar un minut, când a preluat perfect o minge înaltă şi a marcat cu sânge rece din interiorul careului.

Partida a părut tranşată după golul lui Popa din debutul reprizei secunde, acesta trimiţând cu capul, plasat, o centrare fără cusur venită de la Pătraş. Stăpânirea de sine a alb-violeţilor nu a fost suficientă pentru a menţine jocul în frâu, căci în minutul 58 Ostafie a ieşit inoportun la un corner şi a permis celor din Giarmata să reducă diferenţa de pe tabelă. Zece minute mai târziu scorul avea să fie egal, ca urmare a unei lovituri libere bătute spectaculos la vinclu, la care Ostafie nu a mai reuşit să ajungă. Tot Giarmata putea lovi decisiv în timpul regulamentar, dar nu a putut profita de o poziţie bună de şut din interiorul careului.

Ostafie s-a evidenţiat în minutul 93, va să zică în prima repriză de prelungiri, când a respins peste un şut bun expediat de la treizeci de metri. Poli s-a trezit în sfârşit în minutul 97, graţie aceluiaşi Popovici, care a făcut o fază bună, dar nu a reuşit să finalizeze decât în portar. Nu avea însă să greşească Pătraş trei minute mai târziu, după ce a recepţionat o minge deviată cu capul de către Magdaş şi a învins portarul advers dintr-un unghi închis. Încă înainte de finalul reprizei, Pătraş i-a returnat favorul lui Magdaş, dar acesta nu a putut tranşa partida, şutând pe lângă din interiorul careului.

Avea să-i coste pe alb-violeţi această ratare, căci în minutul 109, după o fază demnă de Barcelona, Giarmata a egalat cu un şut plasat din careu, dar nu înainte de a face şah-mat apărarea noastră. Introducerea lui Szalkai imediat după reluare avea să fie mutarea decisivă, căci mijlocaşul de bandă l-a servit bine pe Popovici la doar cinci minute după intrarea pe teren şi acesta a trimis cu capul-ceafa, lobat, la colţul lung, astfel că portarul nu a mai putut interveni şi atacantul nostru şi-a trecut în cont o bine-meritată triplă! Tot Szalkai putea să recreeze distanţa de două goluri, dar în una din ultimele faze ale meciului, deşi scăpat singur cu portarul, a preferat o pasă nereuşită către Popovici în locul unui şut, astfel că a trebuit să ne declarăm mulţumiţi cu cele nouă goluri văzute.

Aşadar, un meci care nu a dus lipsă de frumos, dar care a evidenţiat şi lipsa de experienţă a jucătorilor noştri. Dacă ar fi să mă rezum la laude, i-aş lăuda pe Popovici, Iovan şi Zaluschi, în mod special. Cât de păcat este că Poli pur şi simplu nu pare capabilă să îl ajute pe Popovici să joace constant la nivelul său maxim.

Restul, în afară eventual de Pătraş şi Mera în momentele lor bune, nu cred că pot emite pretenţii momentan să joace la echipa mare în viitorul apropiat.

Bravo băieţi!

Poli: Ostafie - Iovan, Mera, Dubei, Damian - Popa, Zaluschi, Dobriceanu, Pătraş - Boştină, Popovici

Schimbări:

Stancu pentru Mera (min 58)
Magdaş pentru Boştină (min 60)
Fuchs pentru Dobricean (min 71)
Szalkai pentru Pătraş (min 110)

15 august 2011

Un început

Mai sunt câteva zile până la debutul noului sezon şi toată suflarea alb-violetă se întreabă ce rezultate va da pregătirea de vară, cum s-au integrat noile transferuri, ce stil de joc va adopta echipa şi în ce etapă putem spera cel devreme să ne atingem obiectivele.

Nu-i aşa c-ar fi chiar plictisitor să fie atât de simplu? Adevărul este că doar cu greu ne-am fi putut imagina un fundament mai şubred pentru un sezon: două pregătiri distincte cât un tur de campionat, o echipă în perpetuă reformare, nicio achiziţie care să completeze un lot dezertat, un antrenor nou care are în palmaresul său succint dubioasa onoare de a fi pierdut două finale de cupă, şi o conducere care nu ştie cu adevărat ce obiective îşi propune în sezonul următor şi cum/dacă îl poate duce la bun sfârşit din punct de vedere financiar.

Drept vorbind, nu ştiu dacă e aşa de tragic, din moment ce vineri seară se joacă pe Dan Păltinişanu. Problema care afectează totul, de la spiritul zbuciumat al suporterilor la buzunarele tremurânde şi moralul schinguit ale fotbaliştilor, este nesiguranţa la nivel organizaţional. Nu există nimic mai dificil decât să planezi în incertitudine la locul de muncă; la început o ignori, apoi începi să o conştientizezi tot mai acut, apoi te frustrează la culme şi în final te blazează. Judecând după ce am văzut pe teren în ultimele partide de pregătire, noi ne aflăm undeva între faza trei şi faza patru. Pur şi simplu nu poate fi subestimat efectul acestei stări de fapt care este complet defavorabilă performanţei.

Altfel, dacă totul ar fi cât de cât în ordine, aş avea încredere că Poli poate lupta pentru promovare cu lotul actual, fie el şi destul de incomplet şi necopt. Să o luăm post cu post:

Portari:

Lepmets a dovedit până acuma că este un portar cel puţin decent. Rezerverele sale, Iordache şi Ostafie sunt doi portari tineri şi de perspectivă, chiar dacă primul este momentan accidentat. Îmi inspiră încredere situaţia noastră portărească.

Fundaşi dreapta:

Deşi doar Dăruială este fundaş dreapta de meserie, postul acesta poate fi acoperit şi de Scutaru. Din păcate, cam astea ne sunt opţiunile, iar cel dintâi nu m-a convins încă pe deplin, în timp ce al doilea nu doar că este o piesă esenţială în centrul apărării, dar mai are şi probleme cu accidentările. Cred că acesta este de departe postul care necesită cel mai mult încă un jucător de acoperire, deşi e clar că Dăruială va fi folosit titular, el fiind astfel primul dintre cei doi jucători de U21 impuşi de FRF în primul unsprezece.

Fundaşi centrali:

Scutaru, Mera şi Ilie sunt primele trei opţiuni pentru posturile de apărători centrali, dar aici mai pot juca Iovan şi Zaluschi, dintre cei care au mai avut de-a face cu lotul echipei mari. Am încredere în ceea ce îl priveşte pe Scutaru, dar nu pot spune acelaşi lucru despre Mera, care pare mai puţin limpede în zilele astea decât era acuma doisprezece luni. Ilie, care este echivalentul central al lui Dăruială, prezintă aceleaşi riscuri (precum şi beneficiul de a fi U21), astfel că mă întreb dacă suntem dispuşi să riscăm acoperind două posturi (3 titulari) cu patru jucători "de poziţie".

Fundaşi stânga:

Sandu şi Sava sunt momentan unicele opţiuni pentru poziţia de fundaş stânga, chiar dacă şi Rocha a mai fost folosit în această poziţie. Problema e că atât Sandu, cât mai ales Rocha sunt mult mai comfortabili la mijloc, în timp ce Sava nu a reuşit încă să se impună, deşi are ceva experienţă la nivelul ligii secunde. Problema este că Sava ar putea fi al doilea jucător de U21 din primul unsprezece, din lipsă de alternative, ceea ce ne-ar expune mult pe ambele flancuri.

Mijlocaşi dreapta:

Ricketts, Curtean, Popa şi Popovici au flirtat cu această poziţie, deşi niciunul dintre ei nu e mijlocaş dreapta de meserie - poate doar Popovici. A mai apărut şi Jitaru, în amicalul cu Sebiş, care a şi dispărut ulterior, din motive ce îmi sunt necunoscute. Dacă rămâne la echipă, nu cred că există dubii în ceea ce priveşte titularizarea lui Curtean, deşi e clar că trebuie să ne edificam asupra faptului dacă doreşte cu adevărat să joace pentru Poli în liga a II-a. Popa a mai jucat bine acolo, la fel şi Popovici, dar ambii oscilează mult în prestaţii, în timp ce Ricketts încă nu a arătat mare lucru în această poziţie (sau oriunde altundeva, din păcate). Ne-om descurca cumva însă.

Mijlocaşi la închidere:

Poparadu şi Zaluschi sunt opţiunile pentru acest post. Ambii jucători au ceva experienţă la bord, şi în special Poparadu m-a surprins destul de pozitiv în pregătiri. Nici Zaluschi n-a jucat rău cu Reşiţa, fiind un jucător care mi-a plăcut mereu, dar aidoma lui Popa sau Popovici, nu este destul de constant. E un post relativ bine acoperit.

Mijlocaşi de creaţie:

Nu ştiu cine ar putea juca acest rol, în afară de Tameş. Poate Fuchs mai poate fi folosit în această poziţie (deşi am impresia că l-am văzut şi la închidere). În rest, nu există dubluri pe post. Din fericire, Tameş a fost destul de bun în pregătiri şi experienţa lui poate face diferenţa la mijloc, astfel că atâta timp cât rămâne la echipă şi nu se accidentează stăm bine. La o adică, au mai jucat Rocha şi Curtean în centru, ceea ce probabil se va întâmpla şi în viitor dacă necesitatea o va cere. Nu e ca şi cum există o coadă lungă de mijlocaşi de creaţie care să merite în fotbalul românesc.

Mijlocaşi stânga:

Dacă există vreun post pentru care n-am emoţii, atunci acesta este acela. Rocha a fost convingător în pregătiri, Sandu e şi el o opţiune capabilă în flanc, de Curtean nu mai menţionez, în timp ce Chiţu, trimis recent la echipa secundă, este cu siguranţă o opţiune cel puţin la fel de bună ca şi ceilalţi jucători.

Atacanţi:

Ai zice că atunci când ai nume precum Zăgrean, Axente, Ricketts şi chiar Goga în atac, nu ar trebui să ai mari emoţii ofensive. Dar Poli a înscris puţin în ultimele meciuri de pregătire şi în special Goga nu pare încântat că se mai află pe la club. Este mare păcat, căci un jucător de calitatea lui ar putea face toate diferenţa de pe lume dacă şi-ar dori, dar e de înţeles că în timp ce conducerea tot caută să te plaseze undeva şi nu reuşeşte, îţi pierzi din determinare şi concentrare. Plus că mai e şi povestea cu salariile neplătite.
Altfel, Axente s-a dovedit în trecut a fi un vârf-golgheter la nivelul ligii secunde, dar cred că atâta timp cât va fi ferit de accidentări, Zăgrean va fi vârful nostru pleşuv în acest sezon. Mi-ar fi făcut plăcere să fie alături de aceşti jucători un Velici sau chiar un Pleşcan, dar probabil vor apărea în cazul în care Goga părăseşte echipa. Per total, nu îmi fac mari griji pentru atac, doar să ajungă mingea acolo.

Aşadar, deşi avem nevoie de încă doi jucători în apărare, restul echipei pare capabilă, valoric, să ducă greul unui sezon de promovare - în condiţii normale. Cert este că trebuie să introducem doi jucători U21 în primul unsprezece şi opţiunile noastre sunt doar în apărare, adică zona cea mai susceptibilă la erori costisitoare din lipsă de experienţă. Dacă nu mă înşel, dintre jucătorii folosiţi recent la echipa mare, opţiunile sunt: Dăruială, Ilie, Iovan, Sava, Fuchs, Jitaru.

O altă problemă ce ne ve costa elan este faptul că jucătorii, adesea rotiţi, nu au evoluat mult împreună, ca o echipă. Aici va trebuit să îşi intre în rol Velcea. E uşor să fii sceptic în ceea ce îl priveşte, dar acuma are cu adevărat şansa să pregătească pe Poli de la începutul unui sezon, să-şi aleagă oarecum jucătorii şi să-i formeze după chipul şi imaginea spiritului său tehnico-tactic.

Ar fi prea greu să păşim în acest sezon fără să ne încredem în absolut nimic. Pentru mine e destul de clar că haosul administrativ elimină mult din potenţialul anual de speranţă, dar avem în sfârşit un lot cu jucători tineri, unii şi locali, care, dacă printr-o minune toate scandalurile vor avea un deznodământ pozitiv, vor avea ocazia să formeze o echipă redutabilă. În câţiva ani, e drept, dar dacă am învăţat ceva din trăirile ultimilor ani e să înghiţim în sec şi să aşteptăm. E şi asta o calitate utilă.

Sper tare mult să văd o echipă care să-şi înfrunte destinul cu curaj şi să debuteze cu o victorie în poate cel mai greu meci al turului de campionat. Chiar sper. Onoare, orgoliu, pasiune, etc.

Hai Poli!

13 august 2011

Amical: Poli - Reşiţa 1:0 (1:0)

Ultimul meci de pregătire înaintea debutului ligii secunde nu a prezentat prea multe lucruri neştiute. Alb-violeţii au dominat partida cu echipa de liga a III-a, dar nu a fost un meci fără emoţii şi nici nu a fost un meci care să încânte în vreun fel.

Cu Goga în primul unsprezece, dar Curtean pe bancă, e clar că nici Velcea nu ştie pe cine va putea conta. Prima repriză a fost una cu puţine şanse reale de gol, mai ales datorită combinaţiilor nereuşite din preajma careului reşiţean. Cele câteva şuturi de la distanţă, de ambele părţi, au fost parate de portari, iar de abia în minutul 28 s-a desfăşurat prima fază ce avea să ducă la o reală oportunitate pentru Poli, dar Goga, care a fost deschis de Ricketts şi lăsat singur cu portarul, nu a putut trimite pe lângă acesta. Presiunea a crescut în minutele următoare şi a venit rândul lui Axente să rateze din interiorul careului, înainte ca Reşiţa să ofere o replică tăioasă, dar în ciuda unei poziţii ideale de finalizare, Lepmets a rămas neînvins. Golul s-a arătat în minutul 35, când o combinaţie rapidă şi frumoasă pornită de la Ricketts, via Goga, l-a lăsat pe Axente singur cu portarul, mult timp şi spaţiu, astfel că atacantul nostru a putut să marcheze fără mari emoţii.

Repriza secundă a început foarte bine pentru noi, schimbările efectuate la pauză oferind un suflu de aer proaspăt şi răcoros, dar apoi jocul a degenerat în ceva mult mai haotic. Oricum, până în minutul 65 Poli şi-a creat mai multe ocazii, dar nu înainte ca oaspeţii să beneficieze de o şansă foarte concretă de a egala în minutul 51: un jucător reşiţean, scăpat singur cu Lepmets, cam aidoma lui Axente, nu a reuşit să profite de indecizia portarului nostru, iar şutul său a fost deviat de acesta în bară. Cu Zăgrean în prim plan, alb-violeţii au reuşit să finalizaze patru faze bune cu şut la poartă, dar fără efect pe tabela nefuncţională. Mai întâi Sandu a centrat ideal pentru atacantul nostru, acesta a lovit puternic cu capul, dar mingea a mers pe lângă. Acelaşi Zăgrean a trecut de un jucător la treizeci de metri de poartă graţie unei fente decente (ha!), a şutat tare, însă din nou mingea n-a vrut să prindă cadrul porţii. În minutul 60, lansarea lui Zăgrean l-a lăsat pe Rocha în unghi, pe stânga, brazilianul a şutat pe portar, acesta a respins, iar apoi Popovici nu a mai ajuns să lovească bine cu capul din centrul careului. Ultima fază interesantă pentru mult timp s-a arătat în urma unei acţiuni pe axa Rocha - Zăgrean - Curtean, ultimul a şutat la rădăcina bării, numai că portarul a fost atent. Multele schimbări din repriza secundă şi-au făcut efectul (negativ), astfel că meciul şi-a pierdut busola şi a fost plictisitor până spre final. Atunci, Rocha, parcă uitat pe stânga după ieşirea lui Tameş, a mai mişcat ceva în flanc, dar din nou nu am reuşit să finalizăm cu gol din interiorul careului.

Din păcate, nici acest amical nu spune prea multe despre ce ne aşteaptă în meciul de vineri seară cu FC Bihor, dar e clar că avem în continuare probleme. Cea mai mare dintre ele este că jucătorii rămaşi de anul trecut sunt apatici şi par dezinteresaţi, în special Goga şi Curtean, care cumva nu au plecat încă. Nu m-ar mira să mai stea pe la club atât cât să prindă debutul ligii secunde, dar dacă nu vor să joace, prezenţa lor pe gazon are toate şansele să fie inoportună. Tameş, Ricketts şi Zăgrean, dintre cei rămaşi, par mult mai pozitivi în joc, în timp ce Axente continuă la ritmul obişnuit.

Astăzi s-a remarcat Rocha, dar nu mi-au displăcut nici Poparadu sau Zaluschi. De cealaltă parte, Popovici a fost foarte deconectat, în timp ce Dăruială pare a fi în continuare punctul nevralgic al apărării - asta când Mera nu dă vreo pasă la adversar. La o adică, nici Sava nu pare suficient de pregătit pentru acest nivel, astfel că mai mult ca sigur Sandu va juca titular ca fundaş, deşi locul lui e la mijloc.

Sper să apuc o dare de părere mâine cu privire la ce ne aşteaptă în acest sezon, puncte tari şi puncte moi. Ar fi câte ceva de contemplat.

Poli: Lepmets - Dăruială, Scutaru, Mera, Sava - Ricketts, Poparadu, Tameş, Sandu - Goga, Axente

Schimbări:

Curtean pentru Ricketts
Popovici pentru Goga
Zăgrean pentru Axente
Rocha pentru Sava
Zaluschi pentru Poparadu
Pătraş pentru Tameş
Popa pentru Popovici

10 august 2011

Amical: Poli - Luceafărul 2:0 (0:0)

Astăzi, Poli și Poli 2 au avut meciuri de pregătire, fiecare cu câte o nou-promovată în ligile respective în care vor evolua cele două echipe.

Să începem cu "cei mari", care i-au înfruntat pe învingătorii seriei C5, Luceafărul Oradea. În tipicul stil politehnic, prima repriză a fost dominată de alb-violeți, oaspeții încercând pe contraatac. A fost un joc deschis, dar ocaziile au apărut mai târziu. Tameș a coordonat cursul mingii spre careul ofensiv Ricketts-Zăgrean-Axente-Curtean. Uneori mingea s-a deplasat lejer, alteori coechipierii nu se înțelegeau la scheme, și bineînțeles, Axente șutează în portar din fața sa.

În repriza secundă, în urma schimbărilor, Poli pierde din avânt, dar reușește să deschidă scorul după un șut slab al lui Tameș, deviat subtil de Ricketts. Atacul se însuflețește odată cu intrarea lui Popa, și golul 2 vine în urma unui șut frumos al lui Pătraș de la 20 de metri.

Nu sunt prea multe de spus, acest meci nu aduce nimic nou și nici nu poate fi concludent pentru ce va fi în campionat. Pe dreapta, Ricketts nu prea se potrivește, și se pare că avem un gol și pe partea stângă a apărării. În meciurile oficiale s-ar putea să conteze mai mult motivația jucătorilor decât valoarea lor.

Poli 2 au primit vizita Gloriei Reșița, în fața cărora s-au impus cu un penalty obținut și transformat de Magdaș. În rest, atacantul mi s-a părut slab tehnic, cât și tactic. De menționat că la echipa a doua au venit o parte din juniori. Din ce-am văzut mi s-au părut mai buni și mai siguri pe ei decât cei din "vechea gardă". Personal mi-au plăcut Dorin Rotariu (16 ani!) și Paul Coșovanu, iar Velici, pe care nu l-am prins în prima repriză, a avut o bară. De văzut cum vor progresa.

În încheiere, vă prezentăm lista cu numele celor ce au jucat azi, ca să vă obișnuiți cu ele.

Poli: Lepmets - Dăruială, Ilie, Scutaru, Sandu - Ricketts, Zaluschi, Tameș, Curtean - Axente, Zăgrean.
Au mai intrat: Poparadu, Rocha, Popovici, Goga, Sava, Popa, Mera, Pătraș

Poli 2: Ostafie - Iovan, Dubei, Oberșterescu, Toma - Chițu, Dobricean, Artean, Szalkai - Boștină, Velici
Au mai intrat: Rusu (portar), Sepsi, Constantinescu, Magdaș, Rotariu, Stancu, Szilagyi, Coșovanu, Damian

7 august 2011

Amical: Debrecen - Poli 2:1 (0:1)

Alb-violeții au fost învinși ieri de echipa ce a terminat pe locul cinci prima liga maghiară în sezonul trecut, după ce au reușit totuși să deschidă scorul repede prin Axente. Primul unsprezece i-a inclus pe Sava și Dăruială, care par să fie pregătiți pentru posturile de titulari sub 21 de ani din care, am înțeles, e obligatoriu să ai doi în liga secundă. Altfel, primul unsprezece a fost unul solid, fără Goga care își așteaptă transferul, dar în repriza secundă au fost rulați mai mult jucători, după egalarea gazdelor.

Urmează două amicale acasă, unul miercuri și unul sâmbătă, pe care le aștept cu interes. Mai important va fi de știut, măcar la finalul săptămânii, pe cine ne bazăm pentru sezonul care urmează.

Poli: Lepmets - Dăruială, Mera, Scutaru, Sava - Ricketts, Poparadu, Tameș, Curtean - Axente, Zăgrean

Schimbări:

Sandu pentru Sava
Iovan pentru Dăruială
Rocha pentru Curtean
Popa pentru Zăgrean
Popovici penru Axente
Zaluschi pentru Poparadu
Pătraș pentru Tameș
Ostafie pentru Lepmets

4 august 2011

Programul sezonului 2011-2012

Iată-l! Începem acasă, prin 20 august, cu un meci foarte greu, în compania celor de la FC Bihor. Meciul cu UTA la începutul lui Octombrie, în rest echipele mai tari sunt împrăștiate prin program.

Etapa I: Poli - FC Bihor
Etapa II: Alro Slatina - Poli
Etapa III: Poli - CSM Slatina
Etapa IV: Gloria Bistriţa - Poli
Etapa V: Unirea Alba Iulia - Poli
Etapa VI: Poli - Gaz Metan CFR
Etapa VII: UTA - Poli
Etapa VIII: Poli - FC Maramureş
Etapa IX: Luceafărul Oradea - Poli
Etapa X: Poli - Chindia
Etapa XI: Mureşul Deva - Poli
Etapa XII: Poli - FC Argeş
Etapa XIII: Juventus - Poli
Etapa XIV: Poli - Arieşul
Etapa XV: Rm. Vâlcea - Poli

Amical: Poli - Gyula 3:1 (2:1)

Dubla lui Popovici și golul marcat de Rotariu jr. au pecetluit soarta amicalului de ieri, împotriva echipei de liga a III-a din Ungaria. Formația noastră a fost una improvizată, dar în care s-au aflat cel puțin patru sau cinci titulari din sezonul viitor - chiar dacă toți au fost schimbați la pauză cu alți jucători, în general mai tineri.

Remarc doar prezența lui Sava în lot, care nu era anunțat inițial și mă chiar întrebam de ce, dat fiind că plecarea lui Sepsi e inevitabilă.

Lepmets (58', Ostafie) - Daruiala, Mera (58', Belu), Iovan, Sandu (46', Sava) - Popa, Zaluschi, Dobriceanu (46', Patras), Chitu - Popovici (46', Rotariu), Bostina (58', Dudas)

3 august 2011

Cantonament Gyula

Pe lângă cei trei jucători convocați la Națională (Luchin, Panti, Ilie), acesta este lotul deplasat în cantonament:

Portari: Sergei Lepmets, Ciprian Ostafie;

Fundasi: Claudiu Belu, Andrei Daruiala, Ioan Mera, Cristian Scutaru, Razvan Iovan, Florin Sandu, Laszlo Sepsi, Alexandru Dudas;

Mijlocasi: Adrian Poparadu, Adrian Zaluschi, Adrian Popa, Iulian Tames, Dorinel Rotariu, Razvan Dobriceanu, Artur Patras, Marian Chitu, Rafael Rocha, Alexandru Curtean;

Atacanti: Alexandru Popovici, Dorin Goga, Mircea Axente, Andrei Zagrean, Alexandru Bostina, Tosaint Ricketts

Se remarcă prezența a doi noi juniori, Belu și Rotariu, precum și completarea lotului cu niște jucători de la Poli II, anume Boștină, Dudaș și Dobriceanu.

Am înțeles că A. Ganea va părăsi echipa, deși este unul dintre jucătorii cu mai multă experiență în liga a II-a și în cazul plecării lui Tameș ar fi fost util echipei. Altfel, rămâne de văzut când vor pleca și amfitronii rămași.

P.S. Într-un articol dintr-un ziar de astăzi scrie că Sepsi ar fi rămas de fapt la Timișoara, în așteptare.

1 august 2011

Florin Ilie

Astăzi are loc finala Campionatului European de fotbal la categoria de vârstă sub 19 ani, găzduită de România. După cum bine știți, la această categorie Poli este campioana națională, locul 3 fiind ocupat tot de o echipă a clubului. Din aceste două echipe, în lotul folosit de naționala României pentru acest turneu s-a regăsit exact un singur jucător: fundașul central Florin Ilie.

Bineînțeles că în primul meci, cel cu Cehia, acesta nici nu a început titular, dar norocul a făcut ca un coleg de-al său să fie accidentat de cehi în minutul doi, ceea ce a prilejuit intrarea jucătorului nostru, chiar la începutul meciului. A avut o evoluție foarte bună, fiind sigur pe el. A fost cam timid, n-a urcat cu mingea la picior, dar poate acestea au fost instrucțiunile antrenorului. Singura hibă pe care am văzut-o au fost pasele înainte, care de multe ori au fost interceptate cu ușurință. În rest, a jucat fără greșeală și a avut câteva intervenții oportune în fața cehilor. În repriza a doua chiar a avut șansa de a marca, atunci când a urcat la un corner, dar lovitura de cap a fost puțin peste.

Din păcate, Florin Ilie a jucat mai puțin de 3 reprize la acest turneu. Asta deoarece a fost scos cu 15 minute înainte de finalul partidei. Pentru că la 2-1 pentru adversari cea mai bună mutare este să schimbi post pe post un fundaș. Mai ales singurul din cei 4 care nu a greșit flagrant. Evident, avea să vină și golul 3. Ilie nu a mai intrat decât pentru a doua repriză din ultimul meci, 0-0 cu Irlanda, dar pe care nu l-am văzut.

După această scurtă observație, am rămas cu o părere foarte bună despre jucător și mă încumet să îl numesc drept "noul Luchin". Și ca dovadă că nu vorbesc prostii, chiar astăzi a fost convocat la naționala mare - o extrem de plăcut surpriză din partea lui Pițurcă.

Bravo, Florine!
Google+