24 mai 2011

Trei crai, trei povești



A trecut ceva vreme de când Petrovic a fost anunțat drept noul antrenor al Politehnicii, la începutul lunii iunie 2010. S-a întâmplat să fie primul antrenor care a plecat fără să fie dat afară de Marian Iancu, când în septembrie a trecut la cârma naționalei Serbiei. Culmea, în ciuda faptului că echipa a început greoi, s-a chinuit cu MyPa în Europa League, și ne-a lăsat pe locul 7, cu doar două victorii în campionat. Dar munca sa la Timișoara trebuie văzută în perspectivă, căci fără fundamentul clădit în perioada de pregătire de către Petrovic și stafful său, cel care l-a succedat nu ar fi avut șansa de a se remarca.

În septembrie Contra, înscăunat în grabă, a fost primit cu mult scepticism, dar a venit într-un moment bun, cu un Zicu care numai ce începuse să-și tureze motoarele, și a început cu patru victorii cariera sa de antrenor. În următoarele șapte partide n-a mai reușit să învingă decât de două ori, dar tocmai în fața adversarilor direcți, FC Vaslui și Oțelul Galați. Capătul de drum l-a reprezentat egalul nefericit obținut la Bistrița, în urma unui meci gestionat prost și a unui mic scandal antrenor-patron în post-factum.

Echipa era pe locul doi și Iancu l-a adus pe poate singurul antrenor care a plecat de la Poli cu un mare capital de simpatie, oferindu-i astfel șansa de care l-a privat în 2009, de a lupta pentru campionat. Cu o echipă bine consolidată în primul unsprezece și un Zicu în mare formă, alb-violeții păreau să fie favoriții tuturor la câștigarea titlului, deși din interiorul clubului discursul era rezervat. Avea și de ce să fie, căci aflați în incapacitatea de a întări cu adevărat echipa în punctele ei de suferință, singura achiziție notabilă a iernii a fost Sorin Ghionea. Buna intuiție a evidențiat necesitatea dublajului pentru flancul stâng, dar jucătorii aduși pentru posturile de fundaș și mijlocaș s-au dovedit fie insuficienți pentru acest nivel, fie prost amplasați în teren. La fel, Ricketts adus să întărească atacul nu a făcut decât să se alăture celorlalți atacanți din lot în perioada lor de acomodare la pretențiile echipei, iar Zăgrean, deși introdus cu succes în echipă, a fost suferind cu accidentările.

În ciuda unor rezultate discutabile în partidele din pre-sezon, formația gândită de Uhrin a început în trombă ceea ce mai era de jucat din retur. Cele patru victorii consecutive au poziționat echipa într-o poziție foarte bună pentru a tranșa lupta cea mare, dar tocmai în perioada care a urmat Poli a început să sufere, atât din cauza absențelor din lot, cât și din cauza unor mici atenții din niște meciuri care au schimbat fața returului. Suspendarea lui Zicu pentru meciul cu Steaua, lovitura de pedeapsă neacordată la Curtean în aceeași partidă, dubla greșeală din meciul cu Astra (penalty refuzat și ofsaid eronat la Zicu), au debusolat echipa, care după acele debut fulgerător nu a mai obținut decât o victorie în șase partide. Scuzele au fost însă epuizate cu Pandurii, când oaspeții au controlat meciul de pe Dan Păltinișanu, și Târgu-Mureș, când Zicu a ratat penalty-ul din prelungirile partidei. Între timp a venit și prima înfrângere a sezonului la Rapid, dar, culmea, marea luptă nu luase sfârșit, căci nu doar Poli se regăsise în genunchi după acest asediu fotbalistic al lunii aprilie, care a ruinat puțina calitate a Ligii 1, grație a înțelepciunii celor care au făcut această programare.

Uhrin s-a făcut simțit în etapa 29, când a reușit să schimbe radical jocul echipei și a obținut victoria care ne-a plasat pe prima poziție a clasamentului, unde mai poposiserăm scurt după egalul cu FCM Târgu-Mureș. Chiar dacă echipa a fost mai bine închegată, egalul pozitiv obținut la Vaslui a permis gălățenilor să preia din nou conducerea, fie și în niște condiții discutabile. Visul a luat sfârșit la după înfrângerea de la Galați, când erorile defensive ne-au costat victoria care ne-ar fi oferit prima șansă la un titlu pe care l-am fi putut câștiga. Sezonul s-a sfârșit cu o victorie frumoasă împotriva celor de la Dinamo, dar care n-a putut elimina amăgirea unei noi oprtunități ratate.

N-a fost un sezon rău, în condițiile în care n-au existat bani de transferuri, echipa a avut de gestionat schimbarea a doi antrenori, a suferit și pe seama unei constelații nefavorabile, fiind pe deasupra iritată și de neplata salariilor. Este la fel de corect însă că șansa ratată a fost una mare și scuzele sunt gratuite.

Întrebarea pe care mulți și-au pus-o este dacă schimbarea lui Contra a fost o decizie înțeleaptă. Este imposibil de zis ce rezultate ar fi reușit să obțină în retur, dar am certitudinea că pentru un proaspăt antrenor, pregătirea de iarnă se poate dovedi o sarcină deosebit de dificilă. Deși a obținut cel mai bun procentaj de puncte din partidele conduse, a beneficiat și de meciurile cele mai dificile jucate pe teren propriu. La fel, a pierdut puncte în partide care teoretic erau de câștigat (Cluj, Urziceni, Bistrița) și elanul inițial părea să rămână fără suflu în ultimele etape al anului.

Uhrin a reușit ceea ce nu mai reușise niciun antrenor până acuma în era BKP (din 2005-2006 încoace), adunând la fel de multe puncte în retur ca în tur. Returul a fost mereu un adevărat călcâi al lui Ahile, iar chiar de nici în acest an nu am fost feriți de accidentări, am reușit să nu părem fără aer la final de sezon. Sub conducerea lui Uhrin, echipa are cel mai mare plus la diferența între goluri marcate și goluri primite, dar când e de tras linia, un singur lucru rămâne în memoria, anume prestația neconvingătoare din cel mai important meci al sezonului. Precum am zis și cu acea ocazie, dacă schimbările târzii i se pot imputa, abordarea meciului cred că a fost corectă, iar gafele defensive au schimbat destinul partidei.

Statistica arată astfel:



Și pentru că mi s-a cerut, punctele aduse la adevăr:

Petrovic: +2 (-2; +4)
Contra: +8 (-2; +10)
Uhrin: +5 (-8; +13)

Normal ar fi ca Uhrin să rămână la conducerea echipei, fiindcă nu a avut rezultate proaste și doar continuitatea poate compensa lipsa investițiilor în jucători noi. Va fi însă un alt tip de încercare pentru Uhrin, care se va vedea obligat să integreze în lot ceea ce îi place cel mai puțin, anume jucători tineri. Dar acuma întrebările sunte multe și certitudinile puține, deci viitorul mai are de așteptat.

3 comentarii :

Andrei Vajna II spunea...

Sabau a fost primul antrenor ce a plecat de bunavoie.

Pentru mine Contra si Uhrin au fost la nivel egal. Daca Uhrin a avut meciurile grele in deplasare, a avut si 3 meciuri acasa ce trebuiau castigate. Dar e prea greu de facut o comparatie pe o perioada asa scurta.

Zilele astea m-am gandit, si cred ca am gasit marea hiba a cehului. Nu risca si e inflexibil. Legat de schimbarile tarzii, tin minte ca a declarat o data ca, indiferent ca jocul e prost, daca nu isi da seama de o schimbare care sa poata aduce o imbunatatire, mai bine n-o face. La fel, cu Vasluiul, a preferat sa nu riste cu orice pret. Alta declaratie care mi-a dat de gandit a fost cea in care a spus ca un moment cheie a fost egalul cu Tg. Mures. Pe langa faptul ca e ilogic - meciul ala a fost cel mai anost si se indrepta spre un egal clar; daca inscira Zicu era total nemeritat si norocos - mie imi sugereaza ca el avea un plan in care ne-ar fi ajuns doua egaluri cu Vaslui si Otelul. Asa, a fost nevoit sa riste cu Galatiul, ceea ce nu i-a convenit.

Dar nu vrea sa creada lumea ca imi displace Uhrin. E doar o hiba de-a lui, cum toti antrenorii au una. Si nu am chef sa vad sezonul viitor nici un alt antrenor pe banca.

Andrei Vajna II spunea...

P.S. Cred ca foarte interesante ar fi si statisticile acasa/deplasare, sau macar adevar.

Mie Petrovic mi s-a parut cel mai slab dintre cei 3, mai ales cand imi vine in minte meciul lui de despartire - un fiasco total, cum de mult n-am mai vazut.

FcPoliFan spunea...

Nici pe mine nu m-a impresionat Petrovic, dar a stat prea putin timp ca sa fie judecat. In plus, daca era slab, un antrenor fara experienta ca si Contra nu cred ca putea redresa o pregatire efectiv proasta a echipei.

Va fi interesant de vazut ce cariera in antrenorat va avea Contra, dar inca n-a dovedit absolut nimic. A luat o echipa pusa pe picioare de altcineva, a reusit s-o motiveze si fiindca avea o relatie de prietenie cu mai multi jucatori, iar la primul hop si-a pierdut echilibrul.

Pe de alta parte, daca ai un staff bun care sa puna echipa pe picioare din punct de vedere fizic si stii sa-ti tii jucatorii in priza, ai rezolvat deja mai bine de jumatate din sarcinile unui antrenor.

Imi place ca in ciuda semnelor de intrebare care isi asteapta raspuns in privinta lui Contra, nu am avut mai deloc impresia ca ar fi un incepator.

In mod normal va mai avea ocazia sa-si dovedeasca talentul, probabil si la noi.

Google+