27 aprilie 2011

U Cluj - Poli 1:2 (0:2)

Vreau să încep această cronică prin a-l felicita pe Dusan Uhrin, nu doar pentru că a făcut magia pe care am cerut-o de la el ci și pentru că a dovedit că citește Cronica Violetă și mai și urmărește ce am de zis pe forum. Mai serios acuma, Poli și-a schimbat primul unsprezece, atitudinea față de joc și, ca să vezi, a făcut prima partidă bună după multe vreme. Cu o echipă defensivă, Ricketts în avanposturi, o linie de mijloc fără Zicu și Magera, cu Ignjatijevic poziționat mijlocaș stânga (a cărui nume am învățat să-l scriu), alb-violeții au evoluat cu multă maturitate și precizie.

Clujenii veneau cu mare elan în această partidă, fiind într-o formă bună și cu un joc nu fără părțile lui plăcute ochiului. N-au fost însă pregătiți să înfrunte o echipă atât de diferită față de cea pe care o cunoșteau, deși ar fi putut fi induși în eroare de începutul pe care au părut să-l controleze. Era însă ceva steril în dominarea lor, astfel că nu a mirat faptul că prima ocazie ne-a aparținut nouă: în minutul 16, Ricketts a luat fața fundașilor adverși și a șutat din voleu, puțin peste poarta lui Popa. Gazdele au devenit imediat mai temătoare și alb-violeții au început să beneficieze de faze fixe din zone interesante. Popa a prins întâi la lovitura de cap a lui Ghionea, dar nimeni n-a mai putut interveni în minutul 22, când Ricketts a deviat cornerul lui Bourceanu către Alexa și acesta a marcat, fiind scăpat complet din marcaj. Jocul a revenit la tiparul primului sfert de oră, cu dominarea clujenilor, dar tot Poli a avut următoarea ocazie de gol în minutul 40, când Sepsi a pătruns în careu pe stânga, dar a șutat și el puțin peste. Pericolul la poarta noastră părea să vină la fazele fixe, căci după indecizia lui Taborda la un corner, a urmat o liberă de pe dreapta la finalul căreia mingea a lovit bara, Niculescu fiind lăsat liber în partea stângă de atac a gazdelor. Ca la carte însă, Poli a lovit iarăși pe contră, Tameș lansându-l ideal pe Ignjatijevic, care l-a driblat pe Popa și a înscris cu poarta goală! U Cluj ar fi putut reduce din handicap încă înainte de pauză, iar la o fază fixă, dar lovitura de cap a unui jucător advers a trecut nesperat pe lângă.

Alb-violeții și-au văzut de treabă după pauză și păreau să aibă o soartă ușoară în fața unui adversar neputincios, până în minutul 59. Atunci, Cojocnean a trimis o pasă foarte inteligentă la întâlnire, Niculescu a avut prim planul și a finalizat pe lângă Taborda, ieșit în întâmpinare. Aș spune însă că portughezul nu a închis bine unghiul și acest gol i se poate atribui într-o mare măsură. Din fericire nu s-a schimbat nimic în joc, iar odată cu intrarea lui Magera și apoi Zicu, Poli a părut foarte stăpână pe sine. S-a remarcat jocul bun la pressing făcut în această parte a jocului, ceea ce a dus la câteva recuperări interesante, dar nefructificate. Goga a fost aproape de a tranșa partida în minutul 83, când a reușit o trecere bună în fața unui fundaș advers (după o lansare a lui Zicu), dar acesta a revenit din spate, cu prețul unei accidentări. Astfel, gazdele au rămas în zece și ne-au permis să controlăm destul de liniștiți finalul de meci. De fapt, exceptând un șut pe lângă a lui Menassel în minutul 69, clujenii nici nu au mai avut alte șanse semnificative de gol.

Recunosc că nu speram la această victorie, dar ea a fost rodul schimbărilor care s-au impus pentru a sparge letargia ce domina jocul echipei noastre. Mișcările făcute de Uhrin au avut efect maxim, Ricketts jucând un rol central la primul gol, în timp ce Tameș a fost pasatorul la golului marcat de Ignjatijevic - deci trei titulari nebănuiți care au decis meciul. În mod previzibil, jocul pe flancuri a fost unul destul de compact cu jucător predispuși la eforturi defensive și astfel nu a oferit multe șanse gazdelor, chiar dacă Cojocnean, de la care nu mă așteptam să ajungă să joace atât de bine, ne-a dat câteva bătăi de cap. E greu să critci prestația unui jucător, când e clar că acest rezultat a fost rodul unei veritable munci în echipă, dar i-aș evidenția pe Ghionea, Ignjatijevic și Ricketts, pe cel din urmă în special pentru că a intrat titular cu mare responsabilitate, deși fusese puțin folosit, și s-a dovedit un bun muncitor și un atacant cu potențial de pericol. Nu vreau să-i ignori pe cei doi închizători, Alexa și Bourceanu, care au conlucrat bine în tentativa de a evita un tăvălug advers asupra apărării noastre, atât prin recuperări, cât mai ales printr-o organizare bună a jocului.

Există, în sfârșit, un motiv sănătos pentru care putem spera mai departe, dar va fi nevoie de prestații cel puțin la fel de bune în meciurile rămase pentru a duce lupta până la capăt. Cea mai mare satisfacție este însă faptul că Dusan a găsit astăzi o parte din soluția la problemele echipei și, să sperăm, acest lucru va permite tuturor jucătorilor să abordeze cu mai multă încredere partidele rămase.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (5) - Luchin (6), Burcă (6), Ghionea (6,5), Sepsi (6) - Tameș (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (5), Ricketts (6,5)

Schimbări:

Magera (5,5) pentru Tameș (min 66)
Zicu pentru Ricketts (min 69)
Nikolic pentru Goga (min 90+3)

Un comentariu :

Anonim spunea...

Da, insfarsit echipa a aparut mai in vana.Cei obositi au fost lasati pe banca si este corecta aceasta decizie.Sa joace numai cei care au potential fizic si mental la ora jocului.Ne asteapta un meci infernal cu Brasovul ceva gen TgMures cand trebuie sa dovedim o rabdare de fier pentru a sparge o defensiva si un mijloc valoros.Trebuie ca antrenorul sa-si dovedeasca din nou maiestria pentru a putea obtine un rezultat favorabil.O aparare atenta pentru a nu fi surprinsi de brasoveni si un atac in forta pentru a sparge reduta tipica a oaspetilor.

Google+