17 aprilie 2011

Rapid - Poli 3:2 (2:1)

Din păcate, nu s-a schimbat nimic de la ultimele partide nici în calitatea jocului lui Poli, nici în atitudinea alb-violeților. Implicit, după un meci dominat copios de gazde, a venit și, s-o zicem, bine-meritata înfrângere, împotriva unui adversar montat, cu dorința de a câștiga, dar în media ultimilor adversari care ne-au pus la colț chiar și pe teren propriu. Cu această ocazie a luat sfârșit o serie incredibilă de 26 de meciuri fără înfrângere, care chiar dacă nu a fost frumoasă, în adevăratul sens al cuvântului, reprezintă o reușită absolut incredibilă pentru un fotbal în care constanța e un element atât de firav și timid.

Partida a început cu elanul impunător al rapidiștilor și o serie misterioasă de erori în apărarea noastră. Principalul protagonist a fost Sepsi, care a părut stângaci în primul sfert de oră, dar asta și datorită faptului că Roman, adversarul său direct, era în mare formă. Prin urmare, nu a fost o surpriză imensă când Rapid a deschis scorul în minutul 12, la o fază de contraatac: mingea a ajuns pe dreapta la Bozovic care l-a fentat pe Helder, brazilianul aruncându-se să-l blocheze, dar în schimb i-a oferit un culoare ideal de șut și jucătorul de bandă al gazdelor nu a iertat. Golul i-a mobilizat puțin pe alb-violeți și aceștia au început să urce, tiptil tiptil, în ofensivă. Și, ca să vezi, simpla prezență în atac a dus la golul egalizator în minutul 19, căci Axente a trimis o centrare înaltă de pe dreapta și Glauber a intervenit prost, trimițând mingea către Zicu, golgheterul nostru marcând cu un voleu frumos. Deși meciul a devenit mai echilibrat în continuare, tot Rapidul a avut inițiativa. Ocaziile de gol nu s-au înghesuit să apară, dar era destul de clar că nu putem să ne bazăm în mod deosebit pe jocul defensiv de astăzi, dat fiind că practic toți jucătorii din apărare au comis greșeli de un fel sau altul. S-a remarcat în mod special lipsa determinării la alb-violeți, a plăcerii de a fi pe gazon și a lupta pentru victorie, ceea ce a cauzat o delăsare greu de înțeles. La o fază care a exemplificat întocmai acest lucru, Rapid a trecut din nou în avantaj: Spadacio a ajuns cu mingea în fața careului și a ținut-o secunde bune neatacat, în timp ce Roman aștepta în spatele lui Sepsi, iar atunci când în sfârșit brazilianul a trimis o pasă lobată pentru mijlocașul dreapta al rapidiștilor, numai apărătorii noștri să fi fost surprinși, căci atât a așteptat Roman, care a înscris cu sete la colțul lung. Reacția alb-violeților nu a fost la fel de bună ca după primul gol și tot rapidiștii puteau marca la o acțiune incredibilă a lui Bozovic, care a trecut spectaculos de Cisovsky și a șutat, Panti reușind să pareze. În ciuda lipsei de perspective a jocului nostru, Poli a avut o șansă de a egala chiar înainte de pauză, când după o fază fixă mingea a ajuns la Tameș la marginea careului și acesta a pasat inteligent, peste apărare, lui Goga, dar șutul a mers doar în plasa laterală.

Nimic nou nu s-a întâmplat după pauză, jocul fiind reluat în cam aceeași parametri. Presiunea gazdelor, în special pe flancul drept în a doua parte a jocului unde Helder urca mai mult și uita să coboare, a culminat cu o nouă reușită în minutul 60. De această dată Cisovsky a fost principalul inculpat, fiind depășit în viteză de Pancu la o lansare în adâncime, și atacantul rapidiștilor a finalizat la colțul lung, profitând și de o poziționare slabă a lui Pantilimon. Putea fi 4-1 în minutul 67, când o altă fază pe dreapta a fost încheiată cu o centrare în fața porții, de unde Spadacio a trimis către gol, doar intervenția foarte bună a lui Panti salvându-ne de o umilință. Deși gazdele s-au retras, alb-violeții pur și simplu nu au reușit să lege trei pase în jumătatea adversă, iar în minutul 77 Pancu a fost din nou aproape de gol, dar același Panti a intervenit. Culmea, partida s-a reaprins în minutul 85, când Poli a marcat la o eroare de marcaj/gândire ca urmare a unui corner executat de Curtean, mingea fiind trimisă cu capul de Zăgrean, Bornescu a parat, dar doar în piciorul lui Alexa care astfel a înscris. Rapidiștii au trecut degrabă la o tactică de tragere de timp, ajutați fiind și de intervențiile irascibile ale jucătorilor noștri. Chiar și așa, Zăgrean a fost oarecum aproape de a egala în minutele de prelungire, când a primit o minge deviată cu capul, dar șutul său nu a avut nici forță și nici plasament. Fluierul de final a pus punct acestei noi partide de maximă suferință, care nu mă lasă decât întrebându-mă cea mai firească întrebare: care e problema cu Poli?

E drept că primul unsprezece, chiar dacă destul de complet, conținea câțiva jucători proaspăt recuperați, dar și așa nu îmi dau seama ce cauzează lipsa de ambiție și de vână din jocul nostru. Dacă cumva nu era clară absența acestor elemente din prestația noastră, atunci cu siguranță faptul că am luat un singur cartonaș galben evidențiază că ceva nu a fost chiar în ordine, asta de la o echipă care a luat în medie trei galbene pe meci în acest sezon.

Oportunismul nostru maxim este singurul lucru de bun augur cu care rămânem ca urmare a înfrângerii de astăzi, dar în rest absolut nimic n-a mers. Apărarea, precum am mai spus, dezorganizată, lentă, nesigură, depășită în nenumărate rânduri. Mijlocul a avut un randament foarte scăzut al paselor bune date în față și s-a remarcat prin destule mingi pierdute ușor, în special prin Bourceanu. Dacă Tameș măcar a mai coborât în ajutorul construcției, chiar dacă cu eficiență redusă, Zicu și Goga aproape că nu au fost de văzut în jumătatea proprie, ceea ce explică și de ce au fost așa de periculoși rapidiștii pe flancuri, cu jucători rapizi în dueluri 1v1, fără dublaj. Zicu a încercat să ducă mingea înainte în câteva rânduri, a încercat niște combinații, dar nu a părut să aibă cu cine. Și Goga a încercat câte ceva când a ajuns mingea pe la el, dar problema e atitudinea asta de așteptare perpetuă. Bietul Axente de abia dacă a avut mingea la picior, dar atunci când a avut-o nu s-a descurcat rău, oferind și centrarea bună la primul gol. Schimbările nu au modificat mare lucru, ceea ce era de aștepta, fiindcă echipa suferă de o problemă cronică, nu de vreo carență punctuală ce poate fi corectată ușor. Jucătorii introduși s-au integrat rapid în letargia generală a echipei, deci nu au putut produce o schimbare.

Dacă tragi linia, nu e un dezastru în clasament, dar n-a fost un dezastru nici după ultimele semi-eșecuri. Dezastrul stă după colț, căci dacă Poli nu se trezește și nu începe să joace fotbalul pe care l-a arătat la acest început de retur, ce măcar prezenta o apărare solidă și de încredere, atunci riscul de a ieși de pe primele cinci locuri este unul real. Țin să scot în evidență faptul că, în mod normal, nu aș căuta să-mi imaginez potențialul dramatic al unui asemenea moment, dar această înfrângere nu este o întâmplare, este consecința jocului fără sare și piper și carne și cartofi pe care îl etalăm de câteva etape încoace. Nu-mi dau seama care este problema principală a echipei, dacă e vorba de faptul că starea fizică subminează capacitatea psihică de a lupta pentru victorie sau dacă este o complicație de altă natură/cu alte ramificații.

Precum am zis și ultima oară, e momentul în care un antrenor își poate arăta valoarea.

Poli: Pantilimon (6) - Helder (4,5), Cisovsky (4), Ghionea (5), Sepsi (4,5) - Bourceanu (5), Alexa (5,5) - Goga (5), Tameș (5), Zicu (6) - Axente (5,5)

Schimbări:

Curtean (5) pentru Tameș (min 59)
Zăgrean (5,5) pentru Axente (min 62)
Nikolic pentru Bourceanu (min 80)

4 comentarii :

Mihai spunea...

De 2 campionate ne inecam ta tziganul la mal! Trezirea baieti !

Anonim spunea...

Trebuie sa evitam critica, caci prestatia a fost jalnica mai jos nu se poate.Este clar ca suntem intr-un blocaj fizic si psihic deosebit.Este randul stafului medical,al preparatorilor fizici si a antrenorului sa aduca echipa pe linia de plutire spre cucerirea titlului.Avem timp o saptamana ca totul sa intre in normal.Este clar echipa si staful ei nu sunt formati sa joace in ritmul acesta.Daca nu vor reusi inseamna ca s-a gresit in perioada de iarna iar efectele se vad acum, adica nu ne mai tinem in picioare.Nu imi explic cum jucatori tineri si talentati Axente sau Luchin pot sa cada in felul acesta.Mai am o sugestie pentru staful tehnic pentru a nu rata obiectivul: schimbati portarul TABORDA in poarta.Al doilea sfat pentru conducere Goga si Zicu nu sunt mijlocasi de banda ei nu fac faza de aparare si de aici suntem praf si pulbere in aparare.Toate lipsurile si deranjamentele ansamblului sau vazut foarte clar la acest meci.Este cazul sa se ia masuri dure fara senatori de drept sau protejati.Va asigur ca Matei ar fi facut mai bine faza defensiva sau Popovici ar fi fost mult mai penetrant pe extrema dreapta.Rapidul a fost o echipa de batut, dar jucand cu ambitie si daruire nu printr-un joc haotic, fara putina esenta italiana

FcPoliFan spunea...

Matei ar fi un jucator oarecum interesant, adica de travaliu si nu lipsit de talent, dar Dusan stie mai bine ce si cine se potriveste in sistemul de joc. Poate un Goga in ofensiva ar fi o optiune, alaturi de Magera, dar mi se pare improbabil, din moment ce Matei nici n-a cochetat cu prima echipa.

Totusi, cu aceasta echipa am facut destule meciuri bune, desi aceeasi erau jucatorii de banda. Nu asta este problema principala.

Anonim spunea...

Da, ai dreptate dar pentru a juca in sistemul lui Dusan iti trebuie o conditie fizica de prima mana.Jucatorii nostrii dupa o serie de miercuri sambata sunt storsi ca lamaile, nu sunt englezi sau galezi sa joace in ritmul acesta.De accea trebuie jucat tot lotul pentru refacerea prin rotatie a elementelor de baza.Si Pantelimon trebuie odihnit si invatat sa-si dirijeze apararea,sa comunice.

Google+