Când un meci îți smulge cuvintele din gură, te simți mic și neimportant - rămas fiind fără unealta cea mai bună din arsenal. Încerc să-mi aduc aminte cum s-ar încadra pe axa fotbalului fantastic această partidă, dar mi-e greu să spun. Cert e că la o asemenea voință și o asemenea determinare, puține lucruri pot sta în calea lui Poli pe drumul către primul titlu din istorie.
Sunt mulți care etichetează imediat Craiova drept o echipă ridicolă, deși părerea mea este că nu duce lipsă de jucători buni, ci pur și simplu de răbdare. Și frații Costea au arat terenul, dar dezorganizarea asta cauzată în mod inevitabil de conducerea semi-competentă a clubului este greu de compensat. Da, Poli a avut un adversar șubred în fața sa astăzi, care mai ales la fazele fixe s-a comportat sub orice critică, dar meritul principal este al alb-violeților pentru că au dus jocul în jumătatea adversă, au presat după mai fiecare minge și au construit fazele de atac, nu le-au nimerit pur și simplu.
Aș menționa de la început că oaspeții nu au avut nicio ocazie clară de gol, doar câteva tentative adunate în cele câteva minute în careu s-au aflat în preajma careului nostru. Implicit, urmează o enumerare lungă a manierei în care Poli s-a coborât asupra echipei adverse, cu ocazii peste ocazii. Multe din aceste șanse de gol au fost consecința fazelor fixe, fapt evident în special în prima repriză. Deja în minutul 2 a avut loc o bună ocazie pentru alb-violeți, când Zicu a centrat din liberă și Ghionea a trimis cu capul peste de la colțul lung. Tot Ghionea a venit tare din spate și a trimis peste la un corner câteva minute mai târziu, iar apoi Alexa nu a prins cadrul porții la altă lovitură de colț. Magera și Goga ar fi putut face ceva mai special, în doua rânduri, când au ajuns cu mingea în careu în poziție bună, dar nu și-au ales bine mutarea finală, astfel că ambele faze au rămas fără rezultat. Descătușarea a avut loc în minutul 36, la - da, corect - o lovitură de la colțul terenului, Bourceanu centrând în centrul careului, unde din bâlbâiala generală balonul a ajuns la Zicu și acesta a înscris fără probleme. Doar câteva minute mai târziu, Axente face o un dribling de efect în marginea careului și este faultat chiar la limita penalty-ului. Lecția învățată la antrenamente a ieșit îndată la iveală: Zicu a bătut scurt, Alexa a șutat lansat, dar puțin cam slab, mingea a ajuns la Magera și acesta a împins-o în poartă! Dezolarea totală ce a cuprins îndată Craiova putea să pecetluiască al treilea gol chiar pe finalul reprizei, dar Goga, deși a trecut de Lung ieșit la aproape 30 de metri, nu a reușit să cadreze șutul.
După mult timp, nu aveam emoții intrând în mitanul secund. Se dovedește, pe bună dreptate. Era de abia minutul 46 când Magera a șutat la colțul lung din poziție de singur cu portarul, dar Lung Jr. (haha) a reușit să devieze în corner. Pericolul continuă la poarta adversă în minutele care urmează și, venit fiind minutul 56, culminează cu un nou gol: corner, mingea ajunge la Magera și acesta din centrul careului marchează fără probleme. Forța noastră ofensivă, dublată de fragilitatea oltenilor, dă naștere la trei mari ocazii pentru Axente în următorul sfert de oră. Întâi, pasă de la Zicu la o liberă bătută rapid, dar deși singur cu portarul și cu mult timp să-și pregătească execuția, Lung salvează din nou. În minutul 66 întrerupe Magera șirul ratărilor lui Axente cu o ratare proprie, mingea fiind respinsă tot de Lung și tot din poziție de singur cu portarul. Cel mai rău îmi pare de faza care a avut loc trei minute mai târziu, când Magera și Zicu i-au descuscut pe jucătorii craioveni pe flancul stâng cu vreo trei un-doi-uri, mingea a ajuns la Axente, dar din nou Lung a reușit să blocheze. Finalmente, cu două minute înainte de a fi schimbat, Axente a recepționat o minge în unghi pe dreapta, a pătruns în careu și a șutat, mingea trecând de puțin pe lângă poartă spre dezamăgirea - și, zic eu, "nemeritul" - lui Axente. Cu Ricketts pe teren, Poli a continuat să fie periculoasă, și doar o nouă intervenție eroică a lui Lung în fața canadianului a salvat Craiova pentru a nu știu câta oară. În minutul 85, Goga și-a încercat și el șutul la o fază bună, dar mingea a trecut de puțin peste. Nu avea să se mai întâmple așa în primul minut al prelungirilor, când Goga a făcut un un-doi cu Alexa și a șutat năprasnic din interiorul careului, mingea mergând ca o săgeată la vinclul colțului lung, fără șansă de această dată pentru portarul oaspeților.
Fluierul de final a pus capăt unei partide care parcă mai bine nu se mai termina. Exceptând generozitatea la finalizare, nu știu ce i s-ar mai putea imputa echipei, care a evoluat într-o manieră chiar magnifică. Poate ne-am dezobișnuit complet de acest stil de joc de mi se pare mie acuma așa de memorabil, dar oricum ar fi, semnalele arată că Poli sub Uhrin e aceeași echipă a spectacolului.
Efortul depus de toți jucătorii este demn de toate laudele posibile. Nu pot să mă gândesc la cineva care nu a fost la înălțime. Toată linia de fund a gestionat bine atacurile adverse, exceptând poate una sau doua faze fără importanță mare, și cred că acest cuplu de fundași centrali va fi destrămat doar cu forța. Remarc și faptul că fundașii laterali au jucat bine, în special Sepsi, care nu a oscilat așa de mult în aceste trei etape precum o făcea în tur.
La mijloc s-a fugit de au plecat toate căprioarele, singura excepție oarecum fiind Zicu, dar acesta a compensat prin calitatea jocului său inegalabil. Bourceanu și Goga au fost peste tot, iar Alexa a închis multe faze periculoase, chiar și fără a primi vreun cartonaș galben.
Componenta ofensivă mi-a plăcut și ea, și o spun gândindu-mă la întregimea ei. Magera, care a fost cel mai bun om de pe teren astăzi, s-a remarcat nu doar prin golurile sale, ci și prin efortul depus, iar combinațiile sale cu Zicu sunt o minune de admirat. Axente, chiar dacă a fost prea iertător în fața porții, a fost neobișnuit de prezent în joc, s-a implicat în multe combinații și a trecut în repetate rânduri de fundașii adverși. Pe termen lung, nu știu în ce măsură echipa poate funcționa cu un atacant care nu transformă ocaziile în gol, dar cu un joc ca cel de astăzi cred că Axente are șanse să rămână prima opțiune alături de Magera.
În rest, nu mai e nimic de zis. Fantastic meci, atât. Ah, și ce bine arată un stadion plin.
Bravo Poli!
Poli: Pantilimon (6) - Helder (6), Ghionea (6,5), Cisovsky (6,5), Sepsi (6,5) - Goga (6,5), Alexa (6,5), Bourceanu (6,5), Zicu (7) - Magera (7,5), Axente (6,5)
Schimbări:
Ricketts pentru Axente (min. 75)
Nikolic pentru Magera (min 89)
Ignjatijević pentru Zicu (min 90)
Un comentariu :
Normal ca nu trebuie discreditata Craiova. Dar asta e inainte de meci. Pentru ca asa cum i-am vazut au fost cea mai slaba echipa pe care am intalnit-o. Napoli zicea ca are sa ne surprinda cu tactica lor, dar cred ca mai mult i-a derutat pe proprii jucatori. Jucatori care si individual mi s-au parut catastrofe, cu multe balbaieli de incepatori atat in atac, cat mai ales in defensiva.
Nu minimizez performanta noastra, pentru ca intr-adevar s-a vazut un progres, dar nu a fost un meci din care sa rezulte adevarata noastra valoare. Ceea ce ma face sa cam am emotii pentru meciul cu Branesti.
Pe langa ce ai spus, vreau sa remarc si eu eficacitatea la fazele fixe, care imi aminteste de vremurile bune. Si in sfarsit avem scheme exersate!
Ghionea ar trebui si el evidentiat, exemplar fiind cursa sa de 100 de metri pentru a ajunge la post.
Trimiteți un comentariu