2 octombrie 2009

Probleme de fond

Ca să-mi dau și eu cu părerea...

Principala diferență între ceea ce vedem în ultimele etape la Poli și ceea ce am văzut în primele partide ține de atitudine. Nu e prima oară când jucători proaspăt aduși par să-și piardă degrabă zelul, dacă e să ne aducem aminte de fotbaliști de la Gigel Coman, la Osei, la Emeghara. E clar că Bourceanu nu a mai arat terenul ca în primele cinci, șase meciuri în septembrie, dar mai grav este că lentoarea în joc pare să fi prins rădăcini la mai toți jucătorii. Un potențial motiv ar fi oboseala acumulată, dar de fapt asta m-ar duce imediat la principala nemulțumire, anume felul în care se gestionează, vorba vine, capitalul uman. Primul unsprezece pare bătut în cuie, astfel că nici jucătorii nu prea au de ce să se simtă sub mare presiune de a evolua la maximul capacității lor, în ciuda faptului că există destui jucători în lot care ar putea fi rulați pentru a menține, pe de-o parte, o atmosferă de competiție constructivă și pe de altă parte o mai bună prospețime fizică. De ce n-ar juca mai des Magera (!), Chițu, Vrsici, Sandu, chiar și Lato sau Poparadu? Toți au experiență de prima ligă, și oricare dintre ei are potențialul de a ajuta echipa în condițiile în care primul unsprezece este rotit la un ritm care să nu perturberze jocul în ansmablul lui. Căci de armonie e greu să vorbim - și nici nu cred că ea se poate obține pur și simplu prin forțarea acelorași elemente.

Nici la început nu jucam un fotbal cu caracter ofensiv, astfel că nu consider această chestiune drept o problemă majoră a momentului. În principiu sunt chiar de acord cu Sabău, când spune că trebuie consolidat jocul defensiv înainte ca echipa să se concentreze pe faza de construcție. Singura mea grijă este că în mod normal cele două aspecte n-ar trebui să se excludă reciproc într-o asemenea manieră. Și așa însă, Poli a avut mai mereu trei, patru șanse foarte bune de gol (exceptând, culmea, partida câștigată de la Vaslui), dar diverși jucători și-au demonstrat inabilitatea de a face diferența când contează el mai mult. În condițiile în care alb-violeții marcau cu duiumul anul trecut, iar echipa era practic aceeași (tot doi închizători se regăseau mai mereu în primul unsprezece), mă gândesc că există o presiune suplimentară de a înscrie la ocaziile ivite, din cauza mentalității ultra-defensive. Poate e doar o chestiune care să țină de șansă, în percepția momentului actual.

Mai are rost să vorbim despre misterul aducerii unui jucător care nu are drept de joc? Sau despre inabilitatea de a dubla măcar posturile deficitare de anul trecut? Sabău a indicat, mai mult sau mai puțin voalat, că este nemulțumit de subțirimea lotului, dar dacă în unele privințe îi dau dreptate (flancurile în apărare sunt descoperite), la mijloc există alternative pentru Arman Karamyan sau Curtean, ambii fiind dezamăgitori până acuma. De ce nu intră Magera mai des în locul unuia dintre închizători, dat fiind că pare soluția cea mai bună de compromis între un jucător care poate deschide jocul prin pasele sale, dar care ajută totodată defensiva?

Mă mai întreb de ce frații Karamyan nu mai depun același efort ca în anii precedenți (oboseală? blazare?) sau cum se face că la baza a jumătate din golurile primite se află grave erori personale? Dar sunt deja prea multe întrebări pentru o singură meditație. Cert este că Sabău trebuie să schimbe ceva, să își asume anumite riscuri - însă e cel puțin la fel de important să aleagă momentul potrivit pentru a și le asuma, nu în timpul unui meci de mare importanța împotriva unui adversar tehnic, rapid și foarte precis la finalizare (35 - 3 raportul golurilor pentru Dinamo Zagreb în Croația după nouă etape).

3 comentarii :

Garcia Muerte spunea...

E trist. Ce a realizat Dusan intr-un an si ceva au distrus Balint si Sabau la fel de rapid. Imi pare rau, dar noi nu mai jucam fotbal! Indiferent din ce unghi privesti problema, noi nu mai contam in ofensiva, ADICA ACOLO UNDE SE CASTIGA UN MECI!

Pot sa inteleg in limite normale necesitatea de a te apara, dar noi nu mai reusim sa scoatem mingea din propriul teren. Si aceasta denota o tactica gresit aplicata de catre antrenor. In fapt Sabau este nul ca si antrenor. Face parte din aceeasi categorie cu un Sorin Cartu, sa zicem, antrenor capabil sa tina o echipa in Liga I si sa produca unele surprize...dar atat.

Sa vina Dusan. Este singura sansa ca sa ne alegem si noi cu ceva dupa acest sezon.

Andrei Vajna II spunea...

Hai sa fim seriosi. Au fost si faze foarte frumoase in care am iesit cu mingea la picior si uneori chiar am si marcat.

Nu poti sa compari alti antrenori. Sabau deja a avut niste rezultate remarcabile, printre care eliminarea castigatoarei Cupei UEFA. Oricat de nervos as fi acum, nu pot sa trec peste aceasta performanta.

Mie mi se pare ca jucatorii pur si simplu nu joaca ce ar vrea Sabau. De exemplu la meciul cu Craiova, la vreo 2-3 faze, Parks era cu mainile sus de disperare. Era clar ca colegii sai nu jucau ce ar trebui.

Lipsa pe care eu o vad e un gol mare la mijloc. Fundasii de aceea paseaza excesiv de mult intre ei, pentru ca nu au cui. Karamienii fug de minge, deobicei pe langa un adversar. Bucur sau alti atacanti stau pe la careul advers asteptand. Mai Parks care coboara sa-si ia mingile. Atunci sunt momentele noastre periculoase. Sau la contraatac, cand fundasii pot sa dea direct pasa la atacantii nostri rapizi, sau cand unul dintre fundasi sau inchizatori gaseste un culoar si poate urca.

Parerea mea este ca sezonul asta li s-a impus un joc de pase, dar ei sunt inca obisnuiti cu mingile lungi si nu le iese.

FcPoliFan spunea...

Eu il sustin pe Sabau, sunt doar dezamagit de anumite aspecte. Si in general, pe faza ofensiva am senzatia ca jucatorii sunt mai mereu izolati.

Google+