8 aprilie 2009

Rapid - Poli 0:2 (0:2)

Când joci perfect, joci perfect, și nu mai e loc de comentarii. Pui echipa perfectă în teren, fiecare compartiment are un jucător în formă bună, profiți de ocaziile pe care ți le creezi, ești determinat și te aperi cu precizie - păi, e greu să te învingă cineva.

E drept că lucrurile au explodat din nimic, căci debutul de meci a fost unul șters și, vorba vine, de tatonare. Rapidiștii au avut prima ocazie printr-un șut de la distanță, dar Pantilimon a respins bine, iar replica alb-violeților a venit "dur" cinci minute mai târziu, în minutul 19: un atac pe flancul stâng, Constantin încearcă să protejeze mingea, însă Magera se aruncă și i-o suflă, trimițând-o direct către Arman Karamyan, iar "fratele" șutează cu sete, din prima, fără șanse pentru Andrade! Gazdele au încearcat să revină în joc repede, dar șansa a fost de partea noastră și șutul din unghi al lui Lazăr a nimerit doar bara. În rest, rapidiștii nu au pus mare presiune pe careul nostru, nereușind să găsească mult căutatele breșe din apărarea alb-violetă. Și fiindcă fotbalul îi răsplătește pe cei care știu cum să obțină maximul atunci când au ocazia, Poli a mai înscris o dată în minutul 31, când același Arman a finalizat tot din prima, la o centrate perfectă a lui Artiom, lăsându-l din nou fără șansă pe Andrade.
Nimic notabil nu s-a mai întâmplat până la finalul reprizei, însă era clar că băieții lui Balint trebuiau să se apere excelent pentru a menține măcar rezultatul obținut în prima jumătate a meciului. Prima mare șanse au obținut-o gazdele după o eroare mare a lui Borbely, care a pasat unui adversar în interiorul careului, dar Panti a fost la post și a produs prima din cele trei parade excelente ale reprizei. În minutul 64, mingea a ajuns cu șansă la Grigorie, acesta a șutat, însă Panti ieșise bine să-i închidă unghiul, în poziție de unu la unu. Rapidiștii au continuat să preseze, alb-violeții reușind o singură fază de poartă în întreaga repriză prin Gigel Bucur, a cărui șut a fost parat de Andrade. Totuși, merită remarcat că frații Karamyan și Gigel au pus mereu presiune pe fundașii adverși, aceștia făcând mai multe greșeli și fiind obligați să stea în spate aproape întreg meciul. Parada serii a avut loc în minutul 85, când Pantilimon, ajuns parcă la o vârstă a maturității premature, s-a întins excepțional la șutul lui Spadacio și a scos mingea care se îndrepta spre vinclul porții noastre. Ultima suflare a disperării a dat-o Pinto, care l-a depășit ușor pe Nibombe, însă a tras mult pe lângă, în minutul 88, iar fluierul de final i-a găsit pe jucătorii noștri în poziția bine meritată de învingători, după o prestație bune pe toate nivelele.

Este mai ales îmbucurător pentru că o înfrângere astăzi ar fi pus în serios pericol banca aia pe care își petrece Balint partidele, Balint care a fost inspirat astăzi și a abordat așa cum trebuia meciul, trecându-și în cont prima reușită reală cu Poli. Victoria s-a născut însă în determinarea echipei, în elanul fraților Karamyan, în pasele lui Magera, în spiritul lui Alexa și în clasa lui Cisovsky. Faptul că jucătorii de bază ne sunt disponibili pentru meciul incredibil de dificil cu Craiova, din acest weekend, spune multe despre disciplina de care au dat dovadă alb-violeții în această seară.

Forza Poli!

Poli: Pantilimon (7) - Bădoi (5,5), Nibombe (6), Cisovsky (7), Latovlevici (6) - Arm. Karamyan (7), Alexa (6,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (6), Magera (6,5)

Au mai intrat Parks, Vrsici și Curtean, înlocuindu-i pe Bucur, Magera și Arm. Karamyan.

Gol Arm. Karamyan (minutul 19):



Gol Arm. Karamyan (minutul 30):




Ocazie Spadacio (minutul 15):



Bară Lazăr (minutul 22):



Gafă Borbely (minutul 50):

Niciun comentariu :

Google+