4 ianuarie 2009

La început de an

Iată-ne de cealaltă parte a baricadei, bine hrăniți pentru a înfrunta provocările noului an. În plan personal, cea mai mare dintre ele va fi să mă prefac că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a fi alături de Poli - un enunț cât se poate de necontroversat în mod normal, dar a cărui interpretare poate conferi un grad neplăcut de dificultate și incertitudine.

Numirea lui Balint este una curioasă, în sensul că acesta nu are mare experiență ca antrenor principal, cu atât mai puțin la o echipă precum Poli. De fapt nimic nu mai este curios în ziua de azi, dar nu pot să nu mă întreb ce l-a mânat pe actualul antrenor al Politehnicii să preia echipa. Pot înțelege că oportunitatea de a antrena o formație clasată pe podium la finalul turului, în lipsa unui CV convingător, este una greu de refuzat, însă înhămarea la obiectivul declarat al lui Iancu este un act aproape iresponsabil, care, în plus, îl exonerează de la bun început pe patronul Politehnicii în cazul ratării acestuia.

Faptul că antrenorul dorește deja să schimbe caracterul echipei, a cărui joc fizic ar trebui să devină unul mai combinativ, denotă cât de radicală se vrea a fi această trecere. Îmi vine însă greu a crede că această schimbare pe care și-o dorește Balint se poate desăvârși în mai puțin de un an și jumătate, iar orice schimbare din mers în returul acestui sezon ar risca și mai mult atingerea - măcar - a unui loc fruntaș în clasament. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există un factor mereu necunoscut, în persoana lui Marian Iancu, ce are abilitatea de a nimici munca de peste un an de zile a unui om în doar câteva zile.

Va fi foarte greu pentru Balint să confirme la Poli. O clasare în primele cinci echipe ale campionatului ar fi deja o mare reușită, chiar și cu punctele pierdute la masa verde dintre București si Lausanne. Lipist de experiență, fără a avea spatele administrativ asigurat, aflat fiind în imposibilitatea (financiară - ? -, practică) de a aduce jucători la echipă și înfruntând un public în mare dezolat de starea clubului, îmi vine să spun că un succes al lui Balint ar fi o minune prin care și-ar certifica abilitatea de a conduce o echipă de fotbal fără doar și poate.

În altă ordine de idei, Buftea pare a se fi mutat la Buzău, ceea ce e bine pentru jucătorii noștri și potențial rău pentru cei care se atașaseră de ligă a doua în orașul ilfovean. Oricum, e cert că altfel nu se putea pregăti schimbul de gardă mult râvnit de aceeași persoană care are tupeul de a se considera un mai bun cunoscător al fotbalului decât până și Sir Alex. Ca să vezi că limita imposibilului e mai mult o iluzie...

Niciun comentariu :

Google+