29 septembrie 2007

Poli - Gloria 3:1 (1:0)

N-a fost usor cu Gloria, n-a fost usor deloc. Poate si fiindca ne-am facut noi meciul greu, dar cu siguranta nici bistritenii nu s-au lasat doborati usor. Si cand ma gandesc ca mai mai si scriam o cronica despre inabilitatea noastra de a ne depasi conditia...!

Partida a debutat lent, fara ocazii notabile. A surprins aparitia lui Mansour in primul unsprezece, cauzata de imbolnavirea subita a lui Rusici, precum a surprins (poate) si titularizarea lui McKain. Prima sansa de gol a apartinut oaspetilor care au trimis un cap spre poarta dintr-un corner, dar Popa a fost pe faza si a parat. Neanuntat a sosit primul gol al serii, cand libera lui Karamyan de pe dreapta a fost trimisa in proprie poarta de Dumitra, presat de Canu. Poli a preluat fraiele partidei dupa gol, iar Mansour a avut doua oportunitati bune de a marca, cea secunda fiind cu adevarat buuuuna. La fel si sutul lui Torje pe final de repriza a trecut putin pe langa poarta lui Tatarusanu.
Nici nu incepuse bine mitanul secund, ca Dancia la faultat grosolan (adica foarte evident si foarte prost) pe un jucator bistritean, taman in careul lui Popa. A urmat penalty-ul transformat de Coroian si de aici lucrurile au luat o turnura proasta. Alb-violetii n-au mai aratat nimic si la unica ocazie avuta in minutele urmatoare, Tatarusanu a fost pe faza. Jocul la ofsaid al oaspetilor il frustrase enorm pe Karamyan in prima repriza (surprins de vreo sase ori) si "creierul de la mijloc" Aliuta nu a reusit sa trimita vreo pasa cu adevarat periculoasa pentru a profita de aceasta conceptie de joc a Gloriei. Cand dezolarea ma cuprinsese intru totul, Torje a trimis o centrare perfecta pentru Canu care a trimis cu forta cu capul si imparabil in poarta adversa! Doua minute mai tarziu, un contra-atac ca la carte care a curs pe traseul Dancia - Cristea - Abiodun a fost finalizat de ultimul cu un sut in treaba lui Tatarusanu pentru scorul final al serii, 3-1. Pana la sfarsitul partidei Cristea ar fi putut inscrie si el, precum ar fi putut si bistritenii, la chiar ultima faza a meciului. Victoria ne-a revenit noua, chiar de a fost o victorie grea, muncita.

Inspiratia lui Uhrin si forma fantastica a lui Canu au fost cele doua "arme" care ne-au scos din mlastina mediocritatii in aceasta seara. Jocul n-a mers prea bine, dar apararea a parut mai solida cu McKain in locul lui Ratiu, chiar de Dancia a ramas veriga slaba (din pacate, dupa ce am vazut meciul de la Valcea, nici Latovlevici nu pare mult mai bun). Problema ramane la mijloc, unde Aliuta nu a reusit sa se faca simtit in angrenajul tactic (hehe) al echipei si atacul a lucrat, practic, pe sec. Mansour si Karamyan s-au luptat mult, dar cu putine reusite, si Bucur a primit foarte putine mingi utile. Intrarile lui Cristea si Abiodun au sporit viteza de joc si probabil acest fapt ne-a apropiat de victorie, chiar daca cei doi au fost protagonisti "doar" la golul trei. In rest, echipa a jucat bine, Srhoj, Stancu si Popa evoluand la un nivel ridicat.

Mi-e teama insa de meciul viitor de la Cluj. Universitatea nu este o echipa slaba si daca jocul nostru nu capata o mai mare consistenta la mijloc, s-ar putea sa avem parte de-o surpriza neplacuta. E bine de stiut ca suntem acoperiti bine pe mai multe posturi, dar in acelasi timp persista grijile in ceea ce priveste apararea. Sa speram numai la bine!

P.S. O victorie minunata pentru un mare polist suferind! Bravo Poli!

Niciun comentariu :

Google+