18 noiembrie 2006

Poli - UTA

Poli - UTA 2:0 !!!

O victorie esentiala pentru Poli, astazi, in fata a 30 de mii de suporteri, prin golurile marcate de Plesan si Mansour.

Debutul partidei i-a gasit pe alb-violeti luand cu asalt poarta aradenilor, polistii obtinand un numar neobisnuit de mare de cornere si lovituri libere din preajma careului; acestea nu au adus deschiderea scorului, dar au marit presiunea asupra aradenilor. Astfel, un numar greu de identifica al UTei s-a trezit lovindu-l pe Radoi in careu, iar la semnalizarea tusierului, centralul a eliminat numarul 9 al oaspetilor (care nu parea sa aiba de-a face cu faza), dar nu a acordat si penalty-ul care s-ar fi cuvenit. Cred ca ne-am obisnuit deja cu aceste carente ale arbitrajului romanesc. Poli a continuat atacurile, iar in minutul 24 Bucur este deschis excelent, atacantul nostru face un sprint exceptional si ajunge mingea inainte sa iasa in afara terenului, o recentreaza, iar Plesan vine in viteza si finalizeaza! Faza discutabila a partidei s-a produs insa chiar inainte de gol, cand Alexa a avut o intrare dura, cu mana, la un adversar si oaspetii au cerut eliminarea capitanului nostru de astazi. Banuiesc ca se putea da, asa cum se poate da orice, aproape oricand; ramane insa decizia centralului, cu valoare compensatorie, as spune. Repriza a continuat cu alb-violetii la timona, desi ocaziile nu s-au inghesuit sa apara. Doar finalul mitanului ne-a mai oferit motiv de satisfactie, cand sutul lui Radoi a mers putin pe langa vinclul portii aparate de Tudor.

Spre dezolarea mea, repriza secunda a inceput prost si a continuat prost pentru Poli. Aradenii preluasera initiativa si noi paream incapabili sa dam o replica pe masura - cu atat mai ingrijorator, daca luam in considerare ca UTA juca in 10. Atacurile oaspetilor au fost insa sterile, mai ales datorita prestatiilor foarte bune ale lui Canu si McKain. Am tremurat serios doar atunci cand o minge a poposit pe bara lui Popa, dar totul s-a dovedit a fi un foc de paie, caci Mansour, intrat la pauza, a inscris pentru 2:0 la a doua actiune mai consistenta a reprizei pentru Poli! Din acest moment meciul s-a linistit considerabil, doar acelasi Mansi fiind aproape de a mai inscrie inca o data - preluarea deficitara l-a impiedicat.

Poate ca unii isi doreau mai mult, dar Poli a fost astazi o echipa extrem de pragmatica. Determinarea si pasiunea aratate in primele 45 de minute au fost exemplare, din partea ambelor echipe, indeosebi insa din partea alb-violetilor. Doresc sa remarc trei jucatori, in mod aparte: in primul rand, pe Gigel Bucur, care a fost, in opinia mea, omul meciului; a contribuit decisiv la ambele goluri, partida deosebita facuta astazi fiind in nota ultimelor sale evolutii, adica bune! Sper ca, in sfarsit, si-a revenit Gigel. Apoi, aportul defensiv al lui McKain mi s-a parut esential, el reusind sa se opuna majoritatii fazelor ofensive ale oaspetilor. Iar al treilea jucator, care m-a surprins poate cel mai mult, a fost Sorin Radoi; nu l-am mai vazut niciodata jucand cu atata daruire, cu atata entuziasm ca in aceasta partida. O astfel de atitudine iarta multe greseli.

Nu imi doresc sa remarc nimic negativ, mentionez doar ca ma ingrijoreaza erorile lui Emeghara din ultimele doua partide. Sper sa nu il afecteze asa de mult zvonistica romaneasca.

La final, dar nu in ultimul rand, aplaud succesul lui Artimon. Nu vreau sa intru in analize tactice, pentru ca ar fi complet inutil Doresc doar sa remarc faptul ca echipa se exprima altfel, de cand a preluat el fraiele destinului. Probabil este vorba de acea comunicare cu jucatorii, de care duceam atata lipsa. Ne ramane doar sa speram ca putem fi consecventi si ca, in cazul unei infrangeri, ne putem redresa in timp util.

Pana la urmatoarea partida, sa mai savuram putin victoria de astazi. Dulce, oricum ai gusta-o.

Forza Viola!

Niciun comentariu :

Google+